Sunteți pe pagina 1din 4

Ladislau Daradici

Podul

Poveste din poveste: alta. Desi vei fi de prere c-i aceeai; mereu aceleai
povesti intru poveste. i-o spun. Pentru ca intre Dincoace i Dincolo se afla, de-
a pururi, el, Podul.
Alb. nalt i rece. Impuntor.
Tata spunea ca fiece pod e o punte intre Ceva i Altceva. Intre ceea-ce-
suntem i ceea-ce-vom-fi. Ori intre ceea-ce-suntem i ceea-ce-am fost: depinde
n ce parte te afli, depinde din ce parte priveti.
Povestea-i aceeai vei spune. Aceeai de fiecare data i alta pentru
fiecare. Aceeai i totui irepetabila, n fond. O prea frumoasa minciuna sacra:
povestea iubirii i a morii lor.
I.
Poate ca nimeni nu va ti vreodat cine a fost n realitate Vladimir i cine
a fost Isabela.
Uneori ma gndesc ca puteau fi oricare dintre noi.
De ce se iubeau att de mult i ce cutau ei acolo n aceea ultima zi a
acelui an? ncotro se ndreptau? Nimeni nu va ti. tim doar ca ajunseser deja
aproape de pod cnd el pierduse controlul volanului, maina derapnd i
izbindu-se de parapei.
Daca fusese vina lui? In clipa aceea era att de lucid nct se mirase el
nsui, insa calmul lui dintotdeauna nu-i mai putuse fi de ajutor: parapeii au
cedat, automobilul rostogolindu-se ca o jucrie lng picioarele podului. i mai
amintea doar ca Isabela strigase ceva, poate fusese un ipt de spaima ori ceva
asemntor; maina rmsese cu rotile-n aer i primul lucru care-i reinuse
atenia a fost ca parbrizul din fata era spart.
Voi iei pe acolo, i zise, dndusi seama ca trebuiau sa prseasc
maina.
Chiar asa: era cea din ultima zi a lui ndrea, mohorta, c-un vzduh
violet de nori plumburii. Doar ciorile lipseau.
Isabela i ntinse minile albe spre el, optindu-i numele. Avea o rana pe
frunte, un firicel de snge purpuriu prelingndu-i-se lin spre coltul ochiului
stng. Ca un trandafir.
Te poi mica? O ntreb.
Si ea:
Parca se ntmpl ceva cu picioarele mele.
Lui Vladimir ii venea sa urle: Oare de ce toate astea? De ce tocmai noua?
Ochii-i ardeau, gura-i sngera, aerul era rece, parca solid, acui devenea
umbra, ntuneric blestemat, pariv. Trebuia s-o scoat pe Isabela, se-ntoarse,
micndu-i minile i picioarele, simindu-i trupul amorit, strain. Prea ca o
mna greoaie ii apsa capul, ameea, ncercnd s-l ridice; dar era lucid. Din
stnga zri plpirea unei flcri; trebuie sa ieim, i zise, main poate
ezploda.
O-mbratisa pe fata, simindu-i trupul tremurnd, prea speriata i
ngheat, i mpinse trupul cu picioarele, rezemndu-i genunchii de ceva
solid, reuind s-i scoat capul.
Fu izbit de gerul ca un metal lucios i nemilos, de aerul prea tare pentru
plmnii lui. Ii trebuia timp ca sa se obinuiasc; te poi obinui cu orice, odat
ce te-ai obinuit cu viaa, oare cine spusese asta, vreun poet handicapat,
nebun.
Afara i ddu seama ca inca e ntreg: se putea mica. Dar inca nu se
ridicase n capul oaselor.
Zpada era nalt i moale sub trupul lui, neprofanata de urme de nici
un fel. Copil fiind, i aminti, recunotea urmele oricrui animal ntiprite pe
obrazul imaculat al zpezii; urme de coofana ori de fazan, de lup, de vulpe,
pr sau nevstuica.
Ramase ntins pe spate, privind cerul tot mai ntunecat, tot mai greoi,
ascultnd. Deslui oapte hulpave de flcri mistuind aerul ngheat, i
ntoarse capul i zri plpierea, micarea pricinuindu-i insa o durere adnca
undeva n sira spinrii.
Isabela? ntreb nspimntat de tcerea ei. Isabela!
Iar ea gemu uor, exact ca atunci cnd fceau dragoste: avea glasul blnd
si, totui, parca de copilandru, uor lezat, ca al unei femei rnite.
Vladimir?
Chemarea ei ii umplu sufletul de neputin.
II.
Acesta a fost nceputul. Sau sfritul. Caci orice nceput presupune un
sfrit. O scoase, ndeprtndu-se amndoi, trnd-o pe zpada pufoasa.
n dreapta, rul se prelingea molcom, impasibil; rul nu are amintiri. O
ceata zdrenuita se ridica de pe luciu-i sfrmat pe alocuri de unde argintii.
i poi mica picioarele?
Nu putea. O-ntinse pe malul ngheat i i cauta batista, tergndu-i
floarea de snge de pe obraz.
Srut-m, ii opti ea.
Ii ntinse uor fruntea, apoi ochii i buzele; buzele ei i se preau reci.
Priveau maina cuprinsa de flcri, era ca un rug imens pe albul zpezii, pe
acel fundal nmrmurit, aproape nfricotor al podului. Era prea rigid, prea
seme, parca dintr-o alta lume. Pot, oare, oamenii construi aa ceva?
Rugul. Isabela, sprijinita n mini, plnse ncet. O-mbratisa, mngindu-i
parul ntunecat, srutndu-i din nou fruntea; nu mai sngera.
Mi-e frig, opti. Te iubesc, Vladimir. Mi-e frig i mi-e frica.
Si Vladimir stiu ca de el depinde totul: s-o urce pe sosea, apoi, daca nu
trecea nici o main, sa ncerce sa treac podul. Pe poriunea aceea de sosea se
circula putin i mai ales iarna. Dincolo de pod insa se afla un ctun, acolo
puteau gsi pe cineva dispus s-i ajute. Acolo puteau fi gzduii de oameni.
Treptat, inserarea nvlui valea, grbit poate i de ceata care se pogorse
peste ru ca un suflet bolnav, imens i rece. Li se prea ca e tot mai frig, apoi
ncepu sa i fulguie, era o ninsoare rece i pctoas, ninsoare-n inserare.
Iar maina continua sa arda.
III.
Cred ca ma descurc, rosti, ridicnd-o pe fata, sprijinind-o pe umr si,
privind apoi pentru ultima oara maina cuprinsa de flcri, ncepu sa urce.
Cred ca ma descurc, dragostea mea. Zpada e nalt, picioarele-mi aluneca la
tot pasul, ma ajut cu o mna, cu cealalt strngndu-te la pieptu-mi. Da,
iubire. Acum nu mai plngi pentru ca tii ca va fi bine, gndete-te doar la noi,
gndete-te la dragostea noastr, o ruga, alunecnd apoi, lsndu-se n
genunchi, aproape lipindu-i trupul de terasamentul ngheat, pierzndu-i
fularul, dar nemaiintorcndu-se napoi, uimit din nou de propria-i luciditate,
fara sa simt teama, fara furie i fara preri de rau, strngnd-o pe Isabela,
simind ca i-ar da viaa pentru ea.
Poate ca nici nu e aa de grav, gndi. Poate ca n-ar fi trebuit s-o mic, dar
cum s-o lase acolo; i se opri privind spre ru.
nvluit acum n ntunericul alburiu i necat n ceata pustie, podul
semna cu un balaur cocoat, aplecat deasupra rului.
Cred ca ma descurc, i zise, mcar de-ar veni cineva. Doamne, mcar de-
ar veni o main, de s-ar opri. Dar cine sa vina, e iarna, e aproape noapte, iar
oamenii stau acum la casele lor. Cred insa ca ma descurc de minune, nu-i asa,
Isabela, dragostea mea? Nu-i aa ca am dreptate?
Si ajungnd sus, lng pod, se opri ca s-i traga sufletul. Dar nu mai
era obosit, nu mai sunt obosit, Doamne, apoi rse straniu, simind ceva ciudat,
ceva plcut i neplcut n acelai timp, cred ca ma descurc, gerul e usturtor,
iar podul abia se mai zrete prin ninsoare i prin ceata lptoas, dar parca
nici nu e ceata, grai, avea impresia ca se va risipi, umezeala i frigul ii
acaparar treptat fiina, parca dizolvnd-o.
Ce naiba, exclama, tu simi, Isabela?
Caci se petrecea ceva straniu n el i-n preajma lui, simind ca aparine
rului, cerului, zpezii.
Isabela, tu nu simi? Iar ea-l privea cu ochii mari i goi, uite podul, ii
opti, mngind-o, uite podul, iubirea mea.
Dar parca era un alt pod de-acum, prea luminat de un nimb
crepuscular, era alb i nesfrit, att de alb nct te minunai i ti se fcea
teama.
VI.
Se-aude acum tropotul cailor i fsitul unor talpi lunecnd apsat pe
omt; i asta-i din poveste.
Unul din rani trage de haturi, njurnd i silind caii sa se opreasc.
Privete: coboar de pe sanie amndoi, frecndu-i minile nepenite de ger.
Acolo-i, rostete cel care inuse de haturi, artnd spre piciorul
podului. Ada i felinarul ala ca sa vedem mai bine.
Si se scotocesc prin buzunare i i aprind cte o igar, pe urma i dau
drumul sa alunece pe panta terasamentului, bodognind.
Un fum subire i albstrui se ridica de printre fiarele inegrite, din
maina a mai rmas doar un schelet bizar, aproape caraghios, acum pare o
insecta moarta, ninsa de scrum, ntunecnd albeaa zpezii.
Ia vezi, rostete cel cu felinarul, i taranul se apleca peste fiare, parca
ferindu-se sa le ating.
Is acolo, spune rguit. i el, i femeia: is scrum. Te pomeneti c-au
murit cnd s-o prvlit maina, nici n-au mai apucat sa ias.
La dracu! Izbugneste cel cu felinarul, scuipnd. Oare de ce se opresc
sa moara toi aici, la podul asta blestemat?
Si mai zbovesc putin, stingherii parca de prezenta morii, pornind apoi
alturi, urcnd terasamentul ngheat, pufind.
Aceeai poveste din poveste, i-o spun. Prea trista poveste a Isabelei i a
lui Vladimir. Aceeai poveste intru poveste.
Dar cine tie, poate ca ei sunt fericii de-acum.

SFRIT

S-ar putea să vă placă și