Sunteți pe pagina 1din 8

Ion Luca Caragiale spunea Simt enorm si vad monstrous .

Opera lui Caragiale este un ambiguu sistem de sinceritati si idei care


traiesc intr-o multitudine artistica autentica, este un intreg prin care se
prezinta o perioada, o societate, o epoca, transpusa intr-un ansamblu complex.

Multitudinea diferentelor de opininii si de interpretari in operele lui Ion Luca Caragiale isi au
originea in limbajul si disponibilitatea cultural estetica a fiecarui receptor. Ion Luca
Caragiale, fiind icoana unei epoci, icoana contrariilor care se atrag intr-o atitudine completa si
complexa in fata vietii si a artei ce pretinde fara drept de apel, o participatie afectiva specifica
, si anume rasul. Era o persoana care radea tare, sonor, se facea auzit, si ii placea sa vorbeasca
si sa fie in centrul atentiei. Sursa lui de amuzament se gasea in intregul sau univers
inconjurator. Serban Cioculescu ne spune despre Ion Luca Caragiale :

Caragiale este unul dintre acei scriitori, menii s strneasc vii comentarii i controverse,
n funcie de unghiurile neateptate de perspectiv pe care i le vor nsui generaiile
succesive. Acesta este soarta glorioasa a unui scriitor cu mesaj fie cu mesaj individual, cum
a fost marele ironist, care n-a daruit societatii romanesti nimic altceva decat o oglinda
perfida pentru chipurile ei nefardate. Osteritatea fata de asemenea scriitor, e o continua
replica cu jocul de oglinzi, intors insa asupra-I ca un omagiu de reciprocitate

In operele sale se gasesc diferite temeri, cum ar fi teama de singuratate, teama de foc, de
molime, de superstitii, teama de suferintele fizice, de moarte. Aceste temeri erau de fapt
temerile lui interioare. El fiind un om cu o nervozitate extrema, muzica avea o influenta
asupra nervilor lui macinati de veghe si de viata boema pe care o ducea.

Marelui ironist, stapan pe cea mai echilibrata forma artistica , ii lipsea in fond echilibrul
moral, actorul isi teroriza prin vointa si inteligenta publicul in jurul unei mese, dar era randul
sau, inspaimantat de toate fortele obscure ale misterului care stapanesc destinul nostru.
Numai asa se explica groaza de singuratate care e cheia socialitatii lui. Caragiale si-a trait
nelinistea in spatele mastii pe care i-o fixase reputatia de autor comic.

1
Paul Zarifopol , Teoria meridionalului lenes:

Caragiale era un meridional lenes, inzestrat cu o inteligenta si o fantezie hotarat


supranormale, toti cei care s-au priceput sa-l observe , vorbesc in aceasta privinta la fel
despre dansul: risipa fantastica de spirit si imagini de care era capabil omul acela, arata
neindoielnic o viata interna de o neobisnuita intensitate, neobosit la vorba singura harnicie
a meridionalului el suferea greu de criza persistenta la care supune compunerea scrisa.
Scrisul este munca, si munca-I lucru incomod; Caragiale era incomodul cu cea mai uzuala
violenta

Potrivit cronicarilor, Caragiale era un inadaptat care a functionat mereu in contratimp cu


tendintele timpului sau si dorintele contemporanilor, un rebel, o cauza necunoscuta multora.
El a subliniat in opera sa moravurile politice si sociale ale vremii. Era un om extreme de
inteligent si avea un simt artistic exacerbate.

Cu toate ca parodia societatea din vremea sa, fiinta sa interioara nu-i ingaduia sa se distanteze
prea mult de societate deoarece avea nevoie sa se inspire din ea, din mediul politic si social.

In scrierile lui Caragiale se regasesc toate doctrinele, curentele si oamenii politici ai vremii,
de aceea lumea il ura cu patima.

Teme specifice : lupta pentru putere, lupta amoroasa, adulterul, si toate moravurile.

Tipologiile personajelor regasite in viata reala, si redate apoi de Caragiale in propriile opere,
ar fi niste tipologii de personaje vicioase, oameni politici, gazetari, functionari, negustori mari
proprietari, intelectuali, analfabeti (cu functii) , betivi, etc.

Regasim comic de situatie, de limbaj de nume in operele sale.

Situatiile sunt rezovlate in schema dramatica.

Efectele comice cautate sunt obtinue cu ajutorul numelor , limbajului , sarcasmului si ironiei.

Toate acestea rezulta in tabloul perfect al epocii.

Caragiale scria intr-un stil clasic, realist, am putea spune ca se indrepta putin si spre
avangarda, datorita inovatiei stilului sau de a scrie.

Caragiale ne descrie nu numai trasaturile generale ale moravurilor, dar si cele respective
vremii, cum ar fi snobismul, cum oamenii de atunci incercau sa vorbeasca frantuzeste, cum

2
limbajul era diferit fata de cel de astazi, si avea oarecum accent moldovenesc, deoarece pe
atunci una din putinele universitati se afla la Iasi, si cei care voiau sa para culti, incercau sa isi
schimbe stilul de a vorbi, o moldo-frantuzeasca. In operele sale regasim trasuri, palarii,
telegraf, ziare, si multe alte particularitati specifice vremii.

In sistemul ambiguu al lui Caragiale, un rol important il are ziarul , este o modalitate care-l
poate ajuta pe Catavencu sa primeasca mandatul, este citit cu patima de Conu Leonida, si este
un obicei zilnic in O noapte furtunoasa.

Societatea pe care o descrie caragiale, este o societate de tranzitie.

El este un fenomen social cu implicatii profunde, planificarea, ramuirea viitorului, structurile


sociale foarte bine conturate regasite in opera sa, excelent intelese si analizate in profunzime
de autor, traditiile, perinarea lor, combinatia cu o modenitate, structurile sociale , economia si
politia, artificialul din epoca, sunt niste trasaturi redate care si in ziua de azi pot fi intelese
foarte clar.

Viziunea lui Caragiale nu a fost numai aceea de a suprinde sociala si politica boema, si a
satiriza-o, Caragiale a scris si intr-un mod serios cand vorbea despre lumea satului in
nuvelele sale , nu ii critica pe oamenii cinstiti care munceau, ii reda intr-un mod autentic In
opera lui Caragiale, actiunea nu are loc niciodata in natura, putem intelege ca Caragiale, se
simtea mai bine la oras, in lumea boema decat in natura, spre deosebire de A.P. Cehov , care
ne descrie natura exterioara intr-un mod detaliat.

Lumea este criticata, este goala de continut, au ambitii desarte, si este putin civilizata, inerta
in ceea ce priveste umanitatea, regasim niste tipologii de valoare intrinseca.

Principiul oglinzii, bucuria de a observa a meridionalul lenes, este livrata publicului, cititor
sau spectator, cu ajutorul sarcasmului si ironiei, metode prin care artificialul, ignoranta ,
prostia, pretentiile goale de civilizatie, intelectualitate si superioritate ies cel mai bine in
evidenta.

Caragiale era profund uman, nu ironiza oamenii direct, ironiza ceea ce voiau ei sa devina.

3
Operele sale au influenat i ali dramaturgi, cum ar fi: Muatescu, Eugen Ionesco. Dei
Caragiale nu a avut un repertoriu foarte larg de piese de teatru, acestea fiind n numr de
nou, el este considerat cel mai bun dramaturg romn prin faptul c a reflectat cel mai bine
realitatea, limbajul i comportamentul romnilor din perioad respectiv.

Titu Maiorescu a scris i a publicat n Convorbiri literare studiul


Comediile domnului Caragiale :

Exista aceste tipuri n lumea noastr? Sunt adevrate aceste situaii? Dac sunt, atunci de la
autorul dramatic trebuie s cerem numai s ni le prezinte n mod artistic, iar valoarea lor
moral este afar din chestie.

-----

Fost sufleur, fost autor i director de teatru, a contractat din copilrie multe din
apucturile actorilor: e tipul cabotinului literar

exerciiile de stil ale lui Caragiale investigheaz posibilitile limbajului i ale literaturii:
un limbaj cameleonic care servete (sau deservete) un evantai larg de ipoteze literare

-Cf. Alexandru Clinescu, Caragiale sau vrsta modern a literaturii, Institutul european,
Iai, 2000, p. 62.
-----
''Celebru este unul care incepe sa traiasca dupa ce a murit.''
I.L. Caragiale

La primul nivel de nelegere, profilul imprimat al Telegramei (1899) intr ntr-un


numr de uniti utile pentru modurile de coresponden ,face apel la o adunare de scrieri
(adrese, pliante, rapoarte,i aa mai departe.)
Dup ce a dat o alt substan ideii de a scrie, fornd efortul coordonat al structurilor cu
tipurile de culturi, Caragiale, a adus o ajustare n coninutul obinuit al ideii de coninut,
imaginndu-l in povestiri sau succesiuni dramaturgice cu un segment dublu, anecdotic i
narativ.

4
Mentalitatea profund progresiv fa de ideea de scriere i coninut se compar cu nivelul
narativ i sociologic printr-o mentalitate radical. Acest atribut clarific rezistena ndelungat
a comentatorilor asupra operelor lui Caragiale.
Putem spune ca in toate cele 9 comedii ale Caragiale regasim stilul sau inedit de a surprinde
lumea inconjuratoare, societatea, si mediul. In fiecare piesa de teatru sau monolog, regasim
modul ironic prin care satirizeaza naravurile vremii respective, putem regasi acest stil chiar si
in fabulele si poeziile scrise de el. In Dale Caranvalului, putem suprinde moravuri de natura
amoroasa si politica, la fel si in O scrisoare pierduta, acestea ar fi predominante in opera sa.

Teatrul pentru Ion Luca Caragiale, este un mediu pe care l-a cunoscut de cant era mic. Este
primul fiu al lui Luca tefan Caragiale i al Ecaterinei Chiriac Karaboas. Tatl sau i fra ii
acestuia s-au nscut la Constantinopol, fiind fiii lui tefan , un buctar din suita lui Ioan Vod
Caragea. Caragiale s-a nscut ntr-o familie care deinea cunotine n domeniul dramatic,
tatl sau fiind actor iar apoi administrator de moie. Iorgu i Costache, unchii acestuia au fost
i ei de asemenea actori, conductori de trupe teatrale i autori dramatici.

Avnd o atracie fa de artele dramatice, Ion Luca Caragiale , n 1839, s-a cstorit
cu acrita i cntreaa Caloropoulos, de care avea sa se despart ,ns fr sa divoreze. El i-a
ntemeiat astfel o familie cu braoveanc Ecaterina, fiica unui negustor grec pe nume Luca
Chiriac Karaboas.

n 1868 acesta obine autorizaia ,de la tatl sau, de a frecventa Conservatorul de Art
Dramatic, n care unchiul acestuia, Costache, pred la clasa de declama ie i mimic. n
1870 a trebuit sa renune la cursurile de actorie i s-a mutat cu familia la Bucure ti,n acela i
an a fost numit copist la Tribunalul Prahova.

Pe data de 1871 Caragiale a fost pus n funcia de sufleor i copist la Teatrul Na ional
din Bucureti, dup propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu cnd acesta
debuta la Familia, era sufleor i copist n trupa lui Iorgu.

Din 1873 pn n 1875, prin versuri i proz, Caragiale a colaborat cu Ghimpele. n


Anul 1878 este invitat de Titu Maiorescu la redacia ziarului Timpul.

Eminescu l introduce pe Caragiale la Junimea,o asociaie cultural nfiinat la Iai n


anul 1863; Caragiale definete problema moralitii artei prin comediile scrise.

5
La 12 martie 1885 a avut loc naterea lui Mateiu, fiul natural al lui Caragiale cu
Maria Constantinescu (funcionar la regie).

La 7-8 ianuarie 1889 a avut loc cstoria lui cu Alexandrina Burelly, fiica actorului
Gaetano Burelly. Aceast cstorie are ca rezultat dou fete, i anume Ioana , nscut pe data
de 24 octombrie 1889, i Agatha, nscut pe data de 10 noiembrie 1890. Cele dou fete se
ntlnesc cu moartea la o vrst mult prea fraged, datorit tusei convulsive (la 15 iunie
respective 24 martie 1891).

Pe data de 3 iulie 1893 i se nate un fiu, Luca Ion. n anult 1889, acela i an n care a
murit poetul Mihai Eminescu, Caragiale public articolul n Nirvana. n anul 1890 a fost
profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe. n 1892 i-a exprimat
intenia de a se exila la Sibiu sau la Braov.

Caragiale a fost acuzat ,n dou articole n Revista literar semnate cu pseudonimul


Caion (mai trziu afl numele real al autorului C.Al.Ionescu), ca ar fi plagiat Npasta dup
pies Nenorocul scris de ungurul Istvan Kemeny. Caragiale l-a acionat n justiie i a
ctigat, datorit pledoariei avocatului sau, Barbu tefnescu Delavrancea.

Pe data de 24 februarie 1903 acesta a ncercat sa se mute la Cluj.

n anul 1904 , cnd Caragiale a primit o motenire de la mtu a sa care se ocupase cu


afaceri imobiliare, Ecaterina Cardini, din Scheii Braovului (cunoscut ca Mumuloaia, dup
porecla Momulo a soului ei) , a decis sa se mute la Berlin mpreun cu familia sa n luna
noiembrie, i-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. Pe data de 14 martie 1905 s-a stabilit
definitiv la Berlin.

n primvara anului 1907 Caragiale a fost determinat sa publice, n noiembrie 1907,


la Bucureti, broura 1907 din primvar pana n toamn (un celebru eseu despre cauzele i
desfurarea mrii micri rneti din primvara lui 1907). ns nainte de a- i publica
pamfletul n brour, el a trimis primul capitol ziarului vienez Die Zeit , primul capitol fiind i
cel mai important; l-a publicat la data de 3 aprilie 1907 , cu semntura: Un patriot romn,
artnd tot ce s-a petrecut nainte i dup izbucnirea revoltei rneti din primvar anului
1907: Cauza dezastrului n care a czut ara este numai ,da, numai, nenorocita politica ce o
fac partidele i brbaii nostrii de stat, de patruzeci de ani ncoace.

Barbu tefnescu Delavrancea i-a rspuns:

6
Desigur 1907 al tu e o minune ca adevr, ca art, ca sentiment de judecat. Ai
zugrvit un tablou de mare maestro. Jocul infect al partidelor noaste pe deasupra rii i n
detrimental rii cu lcomia nestpnita a celor ajuni i cu imbufnarea dizgraioas a celor
czui, l-ai sintetizat aa de viu.

n aceiai perioad i-a trimis lui Mateiu, prin Barbu Delavrancea, o scrisoare din care
reies aceste cuvinte:

mprejurrile prin care a trecut i trece ara noastr i care-mi ntristeaz a a de


adnc batrneele mie sa-i fie ndemn n dragoste pentru patrie, Dumnezeu sa-i fac ie
parte de vremuri mai bune la btrnee! Noi am nceput cu veselie i sfrim cu mhnire. S
va dea vou tinerilor, Domnul sa nu mai vedei nici un ru artndu-se pe biata noastr ar.

n 1908 a publicat n revist literar Convorbiri , 7 fabule. Ultima dintre ele, Boul i vi elul,
a fost tiprit n fruntea numrului 1 al revistei.

n 1910 a publicat nuvel Kir Janulea, o versiune romneasc de la Nunta lui Belfagor , pies
de Niccolo Machiavelli.

Pe data de 9 iunie 1912 , Caragiale a murit la Berlin , n locuin a sa din cartierul


Schoneberg ,acesta fiind bolnav de arterioscleroz. Rmiele lui dateaz n capela
cimitirului protestant Erster Schoneberger Friedhof i sunte depuse la data de 14 iunie, n
cavoul familiei, n prezena lui Gherea, a lui Delavreancea i a

lui Vlahu.

Peste cinci luni ,la 18 noiembrie ,sicriul cu rmiele acestuia, a fost adus la
Bucureti, iar la 22 noiembrie 1912, s-a fcut nmormntarea la cimitirul erban Vod.
Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a fcut un ocol prin faa Teatrului
Naional i a continuat apoi drumul pn la cimitir, n fruntea a mii de bucureteni care au
luat parte la aceast solemnitate aflndu-se toi marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahu ,
Mihail Sadoveanu, Emil Grleanu, Cincinat Pavelescu, St. O. Iosif, Ovid Denuianu,
Corneliu Moldovan, Barbu tefnescu Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea i muli alii.

Caragiale vrea ca piesele lui sa exprime sentimente comice, sa starneasca rasul, sa faca haz
de necazul unora, si sa sublinieze fiecare particularitate mediocra sau submediocra pentru a
rade de ea strict dinr-un punct de vedere exterior, chiar superior.

7
El foloseste satira, ca sa transmita mesajul vrut, si sa fie pe intelesul tuturor, o face intr-un stil
tipic romanesc , prin a face haz de necaz, nu e filosof, cand descrie neregulile din societate, ci
o face cat mai simplu , cat mai inteligibil , si intr-o modalitate de scriere calculata si precisa.

Influenta asupra lumii , prin operele sale, este aceea de a trezi poate pe unii la realitate prin
comicul tragicului altora, prin rasu, plansu, cum s-ar exprima Nichita Stanescu, pentru a-i
face sa rada pe altii. Cei care se regaseau in piesele lui ca si personaje naive, antagoniste,
bineinteles ca erau jigniti de scrierile lui , acestea fiind aluzii directe sau indirecte. De aceea
Caragiale era urat de unii si iubit de altii.

In ziua de azi , piesele lui sunt percepute la fel ca atunci, pot fi iubite de unii si urate de altii.
Celebritatea apare dup moarte, ca i n cazul lui Caragiale unde a nceput sa fie recunoscut
pentru importana sa n dramaturgia romneasc. Piesele lui au nceput sa fie jucate i au
devenit relevante n perioada regimului comunist. n anul 1982 Lucian Pintilie a nceput
filmarea peliculei De ce trag clopotele mitic? , inspirat din piesa Daale carnavalului.
Pelicula a fost interzis de comuniti pe motiv c nu i se definitivase montajul din cauza
trimiterilor sarcastice la adresa sistemului comunist din perioada respectiv.