Sunteți pe pagina 1din 4

CURPINS

INTRODUCERE
1. TEORETIZAREA CONCEPTELOR
1.1 ACCEPTIUNI GENERALE- STRESUL
1.2 STRESUL SI ADAPTAREA
1.3 COPINGUL SI TEORIA TRANZACTIONALA
1.4 TEORII DESPRE STRES
1.5 STRESUL LA LOCUL DE MUNCA
1.6 INDICATORI AI STRESULUI
1.7 RELATIA DINTRE STRES SI PERFORMANTA LA LOCUL DE MUNCA
2. METODOLOGIA CERCETARII
2.1 TEMA CERCETARII
2.2 OBIECTIVELE CERCETARII
2.3 IPOTEZE
2.4 DESCRIEREA ESANTIONULUI
2.5 METODE SI INSTRUMENTE
3. REZULTATE ASTEPTATE
4. LIMITE SI DIRECTII DE CERCETARE
BIBLIOGRAFIE.

INTRODUCERE
In ultimii ani stresul a devenit o problematica de actualitate, am putea spune o problema
curenta a societatii secolului XXI, care se accentueaza in mod vizibil si necesita solutionare.
Studiile arata ca din ce in ce mai multi oameni sunt afectati de asemenea de stres, de
aceea aproximativ jumatate din lucratorii europeni sunt de parere ca stresul este un factor
uzual la locul de munca si ca acesta reprezinta principala cauza a zileleor de lucru pierdute.
Profesia si locul de munca sunt aspect important in viata fiecaruia, nu numai ca este
principala sura de venit, dar el conteaza si influenteaza stima de sine, viata sociala etc. De
aceea, aceste motive conduc la ideea ca locul de munca constiuie deseori o importanta sursa
de stres.
In incercarea de a obtine o calitate cat mai buna, am cautat sa prezint in prima parte teoria si
alegerea unui esantion reprezentativ pentru a avea rezultate cat mai relevante, in cea de a
doua parte.

1. TEORETIZAREA CONCEPTELOR
1.1 ACCEPTIUNI GENERALE- STRESUL
De-a lungul timpului au existat numeroase moduri de a defini si intelege stresul, astfel ca
literature de specialitate ofera teorii si idei diverse. Termenul de stress a fost conceptualizat
de catre biochimistul Hans Seyle in anul 1936. Acesta a utilizat acest termen pt a desemna o
actiune exsterna de suprasolicitare asupra organismului, provenind de la agenti cauzali fizici,
chimici ori biologici ce pot procduce un ansamblu de modificari morfofunctionale, mai cu
seama cele endocrine.
Din punct de vedere fiziologic, stresul poate fi defnit ca un raspuns al organismului la
stimuli din mediul extern, acest model vizand mobilizarea resurselor de aparare ale
organismului pentru a se opune factorilor perturbatori.
1.2 STRESUL SI ADAPTAREA
In societatea in care traim oameni sunt provocati sa se adapteze mediului din care face partea,
acesta fiind nevoit sa gaseasca solutii la problemele si conflictele cu care se confrunta, sa
invinga frustrari si sa solutioneze totodata situatiile determinatioare de stress asupra sa.
Pentru ca expunerea la stress este unica, raspunsul adaptativ este blocat, stresul devenind
patogen, astfel sunt induse tulburari de adaptare.
In conceptia lui Pavlov, adaptarea este un process de mentinere a integritatii
organismului, dar si de realizarea a echilibrului cu mediul. De aceea stresul este considerat
elemnt de perturbare, de cele mai multe ori fiind reversibil ( stresul psihic ) .
In procesul de adaptare al organismului la mediu, atat natural, cat si social, Selye
defineste stresul ca fiind un sindrom, adica un total de raspunsuri nespecifice, cu caracter
general adapatativ, care sunt provocati de actiunea agentilor stresori asupra organismului.
Adaptarea consta in procesele psihice prin intermediul carora indivizii fac fata diferitelor
solicitari si presiuni.
Cannon a studiat adaptarea de scurta durata la situatiile acute de stress, pec and Selye
a pus accentual pe capacitatea de adaptare in timp, asfel ca in 19973 introduce termenul de
,,eustress si distress. Eustresul presupune reactii ce asigura rezistenta organismului,
mentinand homeostazia mediului intern ( adica: rasul, jocul, succesul, satisfactia), iar
distrerul intervine atunci cand reactiile apar intr-un mod diproportionat, dezorganizanad asfel
capacitatea de a adaptare ori ajungandu-se la insuficienta acestora, astel provoaca boala
( potentialul nociv pentru organism ).
Stadiile reactiei la stres, conform lui Selye sunt: reactia de alarma, rezistenta si
epuizarea- trebuie ,,integrate intr-o teroie mai cuprinzatoare, care sa includa pe langa
modificarile bilogice, atat componenetele comportamentale, cat si pe cele cognitive ( apud.
Miclea, 1997, pp.5 ); astfel a liat nastere nptiuea de coping si au fost puse bazele modelului
tranzactional al stresului ( Lazarus. 1966, 1984, 1990, 1999 ).
1.3 COPINGUL SI TEORIA TRANZACTIONALA
Conform lui Lazarus si Folkman, copingul reprezinta ,,un efort cognitiv si comportamental de
a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale
( 1984 ). Teoria tranzactionala s-a conturat pe fondul teoriei lui Lazarus Pcychological Stress
and Coping Process, 1966, stresul fiind definit in contrextul de fata ca o relatie de
interactiune intre mediu si persoana, unde importanta este evaluarea solicitarilor de mediu ce
depasesc propriile resurse adaptative, amenintand echilibrul emotional al persoanei, astfel
sunt activate mecanisme de coping, printre care autoeficacitatea, ,,convingerea unei
perosoane in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale ( Balban,
1998 ), robustetea care se refera la convingerea ca evenimentele pot di controlate si
influentate, angajarea si puterea de a persevere si perceptia unor schimbari ce intervin pe
parcursul vietii.
Toleranta la ambiguitate este cel mai important factor de evaluare si coping ca indicator
al maturitatii emotionale (apud Baban, 1998, pp.48 ), astfel, persoanele ci tolearanta crescuta
la ambiguitate sunt capabile sa adopte comportamente flexibile, ce sunt puternic adapatative,
iar cele cu grad scazut de toleranta au tendinta de a actiona rapid.
1.4 TEORII DESPRE STRES
M.Golu ( 2007 ) definete stresul ca pe ,,o stare de tensiune, ncordare i disconfort
determinat de ageni afectogeni cu semnificaie negativ, de frustrare sau reprimare a unor
stri de motivaie (trebuine, dorine, aspiraii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvrii
unor probleme.
H.Wolff (1953 ) definete stresul ca fiind reacia individului la diveri ageni nocivi i
amenintori, el consider stresul ca o stare dinamic a organismului.
Conform lui Sells, starea de stres apare in urmatoarele conditii:
- Cand individul este pus intr-o situatie de gasirea unui raspuns la situatii pentru care nu
este pregatit;
- Consecinte ale esecului, ale incapacitatii de a raspunde eficient prezinta importanta
implicarii individuale si de evaluarea de catre individ a consecintelor incapacitatii sale
de a trece peste situatie ( 1981 ) .

1.5 STRESUL LA LOCUL DE MUNCA


1.6 INDICATORI AI STRESULUI
1.7 RELATIA DINTRE STRES SI PERFORMANTA LA LOCUL DE MUNCA
2. METODOLOGIA CERCETARII
2.1 TEMA CERCETARII
2.2 OBIECTIVELE CERCETARII
2.3 IPOTEZE
2.4 DESCRIEREA ESANTIONULUI
2.5 METODE SI ISNTRUMENTE
3. REZULTATE ASTEPTATE
4. LIMITE SI DIRECTII DE CERCETARE
BIBLIOGRAFIE.