Epoca Arhaica

Perioada arhaic n Grecia (800 .Hr. 480 .Hr.) a fost epoca ce a urmat dup Era
"ntunecat" a Greciei. n aceast perioad asistm la consolidarea polisurilor (sau oraelor-
state) i fondarea coloniilor, i desigur, la debutul filosofiei, teatrului grec (care s-a format n
timpul Dionisiei) i poeziilor scrise, care apar odat cu reapariia limbii scrise, pierdute n epoca
ntunecat. Perioada arhaic definete o revoluie structural, o cretere brusc a populaiei i a
bunurilor materiale care au avut loc n jurul anului 750 .Hr., precum i "revoluia intelectual" a
Greciei clasice.[1] Sfritul arhaismului are loc n 480 .Hr. cnd Xerxes I a invadat Grecia.
Creterea brusc a populaiei de la nceputul perioadei arhaice a adus cu sine construirea noilor
orae i extinderea centrelor de populaie . Perioada arhaic este, de asemenea, caracterizat
prin rspndirea coloniilor de-a lungul coastelor Mrii Mediterane i Mrii Negre , care a nceput
n aproximativ 800 .Hr. Motivul acestui fenomen este descris de autori greci ca
fiind stenochoria, sau "lipsa de teren", dar, n practic, a fost cauzat de un numr mare de
motive, cum ar fi rivalitatea ntre grupurile politice, dorina de aventur, expatriere, cutarea de
oportuniti comerciale etc

Epoca clasica

EPOCA CLASIC 479 -332 en

Urmeaza dupa marea zguduire a razboaielor medice ( 499-449 .Chr.) [1]care se

soldeaza nsa pentru greci cu marea victorie mpotriva colosului
persan deschiznd o epoca de mari realizari n istoria Greciei antice si se ncheie cu
perioada de 27 ani a razboiului peloponeziac ( 431-404 . Chr.) si nfrngerea n 337
.Chr. a coalitiei oraselor grecesti de catre Alexandru Macedon.

Perioada clasica reprezinta practic perioada de apogeu a civilizatiei grecesti n

care democratia antica si gaseste formula optima la Atena condusa de
Pericle , republica greceasca si gaseste un teoretician de mare tinuta care este
Platon .
 Grecia clasica dezvolta si perfectioneaza cele doua forme de conducere
prezentate deja - monarhia si democratia militara la Sparta si democratia
clasica la Atena .

La Atena apare prima constitutie cunoscuta ; a fost elaborata deSolon n anul 594 .Chr. ,
modificata de Clistene considerat fondatorul democratiei ateniene . A ramas n vigoare timp de
86 ani:

- nvestirea Adunarii poporului ( ecclesia ) cu drepturi suverane si restrngerea drepturilor

Areopagului ( consiliu aristocratic ) .

- n anul 507 .Chr. Clistene a instituit ostracismul - institutie menita sa previna tirania ,
adica conducerea abuziva a treburilor tarii de catre o singura persoana

JUSTIIA era ncredintata Adunarii poporului, instanta judiciara suprema fiind

tribunalul cu jurati (HELIAIA) compusi din 6000 de heliasti.

Nu existau judecatori sau avocati de profesie si nici acuzator public.

Procesele erau deschise din initiativa exclusiva a simplilor cetateni care se

considerau lezati sau considerau ca statul era lezat

.Din aceasta cauza a fost mult ncurajata delatiunea care a luat forma unei institutii
, a delatorilor de profesie denumiti SICOFANI. Sicofantii erau rasplatiti pentru
activitatea lor cu jumatate din averea celui prt.

n ultimii ani ai secolului V au aparut la Atena arbitrii publici alesi dintre cetateni cu
vrste peste 60 de ani.Ei aveau sarcina sa-i mpace pe mpricinati.

Pedepsele erau diferite functie de categoria sociala careia i apartinea

vinovatul.Puteau fi pedepse pecuniare sua exil temporar si definitiv, suplicii - care nu
se aplicau cetatenilor liberi ci numai sclavilor.Tradatorii si profanatorii locurilor sfinte
erau condamnati la moarte fara exceptie.

Justitia ateniana nu poseda un cod de legi si are mai ales un caracter

de masa , fara sa posede un corp de juristi specializati. Vinovatii erau condamnati
de cetate , ceea ce reflecta mentalitatea comunitara a statului grecesc democratic.

Epoca miceniana
In perioada helladicului tarziu, Micene se afirma ca o cetate puternica. Ceramica
miceniana este exportata. Ea a fost descoperita peste tot in bazinul mediteranean. Catre 1300,
Micene, situata in Argolida, este cea mai prospera dintre cetatile grecesti. In jurul citadelei, ia
nastere un oras; numeroase sate se pun sub protectia cetatii Micene, care, sigura de puterea
sa, tolereaza palatul din Tirint, situat intre mare si Micene. Ceilalti printi ahei sunt vasalii cetatii
Micene.

Cauzele razboiului Troiei, care a avut loc cu adevarat, sunt dificil de determinat: cearta
dinastica, asa cum ne relateaza Homer, chestiune de natura economica, si anume luarea in
stapanire a campiilor fertile, cultivate cu grau, sau problema strategica. Indiferent despre ce a
fost vorba, acest lung razboi (zece ani) i-a slabit pe micenieni. Razboiul a avut loc in 1183 sau
1230 sau 1200, dupa estimarile diversilor specialisti.

Tablitele cu scriere lineara B, descoperite de Ventris, ne permit sa intrezarim structura societatii

miceniene si viata cotidiana a acestor ahei.

Societatea este structurata in jurul unui rege, ajutat de un general, de ofiteri si scribi. Acesti
scribi controleaza activitatile unei societati diversificate: olari, mestesugari care prelucrau
bronzul, fabricanti de arcuri, tesatori, bijutieri, mesageri... Exista deja sclavi servitori. Limba, asa
cum o descoperim in tablite, este greaca arhaica. Populatia este alcatuita din agricultori care
detin in proprietate colectiva o parte din pamant. Viata economica este infloritoare, comertul la
fel, creatia artistica admirabila: masti de aur, obiecte si bijuterii din aur, arme si morminte care
iau forme pana atunci necunoscute. Arhitectura este deja foarte avansata, iar ceramica
originala. Divinitatile ale caror nume apar pe tablite sunt, in ansamblu, cele ale panteonului grec
clasic. Se regasesc numele lui Zeus, Hera, Poseidon.

Acesti ahei sunt, fara indoiala, razboinici si au o organizare riguroasa. Ei cauta sa isi mareasca
teritoriile si sa faca negot in bazinul Mediteranei, dar si in cel al Marii Egee. Astazi exista indoieli
in legatura cu victoria lor asupra cretanilor.

Spre 1200, civilizatia aheilor este distrusa si va fi nevoie de patru secole pentru a-si regasi
echilibrul. Pylos, incendiat, nu este reconstruit. Tirint este ruinat, iar Micene, cucerita si
incendiata, isi pastreaza totusi zidurile impozante care dau nastere unor legende. Atena fortifica
Acropole, insa micenienii care se aflau acolo par sa fi disparut. Legendele intoarcerii Heraclizilor
se fac ecoul catastrofelor din acea epoca. in realitate, ele se datoreaza poate invaziei doriene.
Acesti dorieni erau greci care nu cunoscusera civilizatia cretana. Aceasta invazie s-a produs pe
doua axe: Sparta si Argos. Religia conserva cea mai mare parte a riturilor stabilite, mai ales
cultul mortilor. Libatiile, rugile si sacrificiile raman aceleasi.

Incepe acum o perioada obscura, situata intre 1100 si 700, care nu a lasat decat foarte
putine urme pentru arheologi: a ramas doar ceramica protogeometrica, apoi geometrica.
Traditia spune ca Atena este singura cetate care a scapat de jafurile dorienilor. La Atena s-au
refugiat populatii venite din toata Grecia. Acropola Atenei era puternic intarita si avea acces la
un izvor printr-un pasaj acoperit din epoca miceniana tarzie. Atena nu putea sa hraneasca toti
acesti refugiati si de aceea a trimis coloni in teritoriul ce va fi cunoscut mai tarziu sub denumirea
de Ionia. In aceeasi perioada, se constata o emigrare catre insulele situate in largul coastelor
Asiei.

Perioada intunecata ia sfarsit in jurul anului 750, data existentei prezumtive a lui Homer. La
acea data, grecii adopta alfabetul fenician. Epopeile homerice sunt concepute si scrise ceva mai
tarziu. Catre 800, se constata o reanimare a traficului comercial. Continua colonizarea Italiei.

Epoca geometrica
In secolul al IX-lea, dupa o lunga perioada intunecata, incepe epoca homerica sau geometrica,
numita asa datorita ceramicii originale produse acum. Daca tot ce era micenian, sau aproape
tot, a disparut, subzista anumite tehnici ale epocii bronzului (agricultura, mestesugurile tesutului,
torsului, ceramica). Grecii din epoca geometrica reiau totul din punctul in care se oprise Micene.

Homer - daca a existat - a trait in aceasta epoca; relatand ispravile eroilor din epoca
precedenta, el a descris o societate aristocratica, in linii mari, cea a epocii sale, intr-o lumina
favorabila, in timp ce Hesiod, spre 700, ne arata aspectele dificile ale vietii agricultorului din
aceeasi epoca si organizeaza panteonul zeilor.

In secolul al Vll-lea, regalitatea, incet, incet, se transforma in oligarhie. La inceput nu se

pune problema suprimarii regilor, ci a limitarii atributiilor lor la functiile religioase, in timp ce
puterea executiva este exercitata de un consiliu de nobili, eupatrizii (cei de stirpe aleasa"), iar
celelalte functii sunt incredintate magistratilor. Nu cunoastem data acestei schimbari care s-a
produs, in diferitele cetati, la date diferite.

Singura Sparta ne furnizeaza informatii asupra regimului pe care l-a conservat in ansamblu de-a
lungul secolelor. In aceasta epoca, orasele cunosc o prosperitate crescanda. Asa-numitii aristoi
(cei mai buni) limiteaza puterea printului local. Acesti aristocrati ii dispretuiesc pe tarani,
considerindu-i neciopliti, si nu isi imagineaza ca intr-o buna zi acestia ar putea sa aiba drepturi
politice. Politica lor consta in negarea evidentei inegalitatii. Hesiod, el insusi cultivator, ii critica in
mod constant.

Pamantul se afla in mainile celor bogati. Populatia creste, iar cei saraci, nedispunand de alte
mijloace de existenta, pentru a nu muri de foame, recurg la infanticid sau la anexarea de noi
teritorii. Sparta, de exemplu, acapareaza astfel (in 700) campia Messeniei, act care va avea mai
tarziu consecinte neplacute.

Colonizarea se indreapta catre Sicilia si Italia. Toate marile cetati fondeaza colonii. Colonizarea
este mai activa mai ales in Mediterana occidentala. Colonizarea catre nordul Marii Egee are loc
mult mai tarziu. Pe plan cultural, zona ramane in urma. Aceasta colonizare stimuleaza
schimburile. Coloniile exporta cereale si importa produse de lux. Aristocratii, care organizasera
plecarea taranilor spre colonii, se trezesc in fata unor negustori si tarani bogati care nu mai
suporta sa fie dominati de oligarhie. Religia se reinnoieste; sunt adoptati zei noi, veniti din
Orient, Apollo si Afrodita. in jurul anului 800, se constata organizarea cetatii, polis, condusa de
aristocrati.

Alfabetul fenician este adoptat de greci la inceputul secolului al IX-lea. Acest sistem este imitat
catre 900 de o scriere alfabetica. Se fac cateva modificari: semnalizarea vocalelor si
consoanelor de la sfarsitul alfabetului inventat. Alfabetul se raspandeste in intreaga lume
greaca. Pentru inscriptii sunt folosite materiale de toate genurile: piatra, lemn, metal, papirus,
piele, tablite de ceara. Pentru ca fenicienii nu cunosteau tablitele de lut, nici grecii nu le
folosesc.

Epoca preistorica
In secolul al IX-lea, dupa o lunga perioada intunecata, incepe epoca homerica sau geometrica,
numita asa datorita ceramicii originale produse acum. Daca tot ce era micenian, sau aproape
tot, a disparut, subzista anumite tehnici ale epocii bronzului (agricultura, mestesugurile tesutului,
torsului, ceramica). Grecii din epoca geometrica reiau totul din punctul in care se oprise Micene.

Homer - daca a existat - a trait in aceasta epoca; relatand ispravile eroilor din epoca
precedenta, el a descris o societate aristocratica, in linii mari, cea a epocii sale, intr-o lumina
favorabila, in timp ce Hesiod, spre 700, ne arata aspectele dificile ale vietii agricultorului din
aceeasi epoca si organizeaza panteonul zeilor.

In secolul al Vll-lea, regalitatea, incet, incet, se transforma in oligarhie. La inceput nu se pune

problema suprimarii regilor, ci a limitarii atributiilor lor la functiile religioase, in timp ce puterea
executiva este exercitata de un consiliu de nobili, eupatrizii (cei de stirpe aleasa"), iar celelalte
functii sunt incredintate magistratilor. Nu cunoastem data acestei schimbari care s-a produs, in
diferitele cetati, la date diferite.

Singura Sparta ne furnizeaza informatii asupra regimului pe care l-a conservat in ansamblu de-a
lungul secolelor. In aceasta epoca, orasele cunosc o prosperitate crescanda. Asa-numitii aristoi
(cei mai buni) limiteaza puterea printului local. Acesti aristocrati ii dispretuiesc pe tarani,
considerindu-i neciopliti, si nu isi imagineaza ca intr-o buna zi acestia ar putea sa aiba drepturi
politice. Politica lor consta in negarea evidentei inegalitatii. Hesiod, el insusi cultivator, ii critica in
mod constant.

Pamantul se afla in mainile celor bogati. Populatia creste, iar cei saraci, nedispunand de alte
mijloace de existenta, pentru a nu muri de foame, recurg la infanticid sau la anexarea de noi
teritorii. Sparta, de exemplu, acapareaza astfel (in 700) campia Messeniei, act care va avea mai
tarziu consecinte neplacute.

Colonizarea se indreapta catre Sicilia si Italia. Toate marile cetati fondeaza colonii. Colonizarea
este mai activa mai ales in Mediterana occidentala. Colonizarea catre nordul Marii Egee are loc
mult mai tarziu. Pe plan cultural, zona ramane in urma. Aceasta colonizare stimuleaza
schimburile. Coloniile exporta cereale si importa produse de lux. Aristocratii, care organizasera
plecarea taranilor spre colonii, se trezesc in fata unor negustori si tarani bogati care nu mai
suporta sa fie dominati de oligarhie. Religia se reinnoieste; sunt adoptati zei noi, veniti din
Orient, Apollo si Afrodita. in jurul anului 800, se constata organizarea cetatii, polis, condusa de
aristocrati.

Alfabetul fenician este adoptat de greci la inceputul secolului al IX-lea. Acest sistem este imitat
catre 900 de o scriere alfabetica. Se fac cateva modificari: semnalizarea vocalelor si
consoanelor de la sfarsitul alfabetului inventat. Alfabetul se raspandeste in intreaga lume
greaca. Pentru inscriptii sunt folosite materiale de toate genurile: piatra, lemn, metal, papirus,
piele, tablite de ceara. Pentru ca fenicienii nu cunosteau tablitele de lut, nici grecii nu le
folosesc.

Panteonul grec

Zeitile principale ale Greciei antice

Ca zei principali, Zeus, Hera, Athena , Apollo, Artemis au fost cultivai nc din perioada
homeric, ntrupndu-se n si idealuri religioase greceti.

Zeus, cuvnt al crui rdcin div nseamn a strluci, indic la nceput cerul, apoi pe zeul
cerului. Zeus era zeul suprem al grecilor, printele zeilor i al oamenilor. Puterea sa depete
pe aceea a tuturor zeilor la un loc i prin aceast superioritate a sa este n stare s domine i s
in n fru pe toi zeii cu care se adun uneori la sfat, dar nu ine totdeauna seama de sfatul lor.
Ca zeu al cerului, el locuiete pe vrful muntelui Olimp, vrf care era socotit a fi n cer, i tot ca
zeu al cerului, el este stpnul norilor, al ploii, al zpezii, al tunetului i al fulgerului, fiind
reprezentat cu un fulger n mn. Ca zeu al luminii, Zeus vede toate, nu-i scap nimic. El
supravegheaz mplinirea just a angajamentelor, respectare dreptii, mplinirea obligaiilor
conjugale. El protejeaz familia, cetatea i asigur bunstarea omului n general.

Hera este personificarea feminin a cerului, n special a cerului nocturn. Ea este sor i soie n
acelai timp a lui Zeus, mprind cu acesta puterea. Este zeia femeilor i a cstorie, iar
cstoria sa cu Zeus constituie modelul ceresc al cstorie pmntenilor.
Athena este zeia ce conduce armatele la victorie i prezideaz la ncheerea pcii. Ea este
neleapt, protejeaz munca, meseriile, artele. Ei i se atribuia introducea culturii mslinului n
Atica, mslinul fiind principala bogie a rii. Din cinci n cinci ani aveau loc panateneele,
serbri deosebite. Cultul acestei zeie simboliza supremaia cultural a oraului Atena, care i
poart numele, constituind un centru de unitate ideal pentru ntreaga lume elenic.

Apollo este unul din cei mai importani zei ai grecilor. Numele su nseamn soarele
strlucitor . n general, acest zeu este cunoscut ca zeu al poeziei i al artelor. El cnt din lir
i conduce corul muzelor i al graiilor. ntre alte atribute mai vechi ale lui Apollo era i acela de
vindector al bolilor i protector al recoltelor. Ca zeu al soarelui, Apollo are o putere irezistibil n
razele sale, care pot s fac foarte mult bine oamenilor, animalelor i vegetaiei, dar pot s fac
mult ru i cum ochiului su strlucitor nu poate s-i scape nimic nevzut, el este printele al
darului, al ghicitului, tronnd la Delfi i dnd rspunsuri dictate de Zeus nsui. Apollo mai este
socotit i zeul tinereii nfloritoare i, n aceast calitate patroneaz gimnaziile i palestrele.
Trsturile fundamentale ale lui Apollo rmn ns aceea de cntre i aceea de profet, iar
principalele sanctuare n care era adorat erau cel de la Delfi i cel din insula Pelos.

Artemis, nume cu semnificaie obscur i cu origine neclar, este zeia fecunditii, a castitii i
a iubirii legitime. Ca sor a lui Apollo mprtete unele nsuiri ale acestuia, ca de exemplu
aceea de a feri oamenii de boli, dar este n stare i s provoace epidemii i s omoare cu
repeziciune, mai des femei. Identificndu-se cu zeitile lunare, Hecate i Selene, ea apare ca
zei a luminii nocturne, zei care iubete locurile retrase ntunecoase. Alearg prin pduri i
prin muni dup vnat, se scald n ruri mpreun cu nimfele, vneaz animale, dar i le
ocrotete. Arta poetic a nnobilat i a nfrumuseat mult pe aceast zei, iar arta sanctuar a
fcut din ea prototipul femeii virginale.

Hermes era una dintre cele mai interesante figuri ale panteonului grecesc. El este socotit ca
zeu al vntului. Mitologia povestete dealtfel c, la naterea sa, Hermes a fcut s rsuna
pdurea i c el a inventat lira din carapacea unei broate estoase i cimpoiul ciobanilor. Zeus
face ns din Hermes curierul zeilor, care-i duce vetile i-i mplinete poruncile cu iueala
vntului. El este i zeul somnului. Cu bagheta sa magic nchide ochii celor care dorm i tot cu
ea i deschide. Tot el este i zeul drumurilor, cunoscnd toate strzile oraelor i protejnd pe
cltori i tot el este i conductorul sufletelor n drumul lor spre lumea cealalt

Hefaistos, la nceput un zeu local, este n panteonul grecesc zeul focului, n special al focului
din adncul. De aceea el a fost adorat n preajma vulcanilor Etna i Vezuviu. Ca zeu al focului,
Hefaistos a venit n legtur cu titanul Prometeu care, dup cum spune Eschil, a furat focul din
atelierul lui Hefaistos i l-a adus oamenilor. La srbtoarea numit Apaturia, Hefaistos era
venerat ca zeu al focului domestic. La solemnitile n cinstea lui, ca i la acelea a lui Prometeu,
se fceau alergri cu tore.
Afrodita, soia-nu prea fidel-a urtului i chiopului Hefaistos, dup alt versiune soia lui Ares,
zeul rzboiului, este zeia iubirii senzuale. Este socotit ca steaua de diminea sau ca astrul
luminos care nsoete soarele la apusul su. Mai trziu, cultul ei a suferit puternice nruriri de
religiile orientale, Afrodita devenind o zei a fecunditii i a amorului nepermis. Centrele mai
importante ale cultului su erau Ciprul, Corintul, Athena, muntele Erice n Sicilia. La Corint mai
ales se practicau desfrnarea n cinstea Afroditei, iar pasrea ei sacr era porumbelul.

Poseidon, zeul mrii, fratele lui Zeus, este de asemenea una dintre zeitile importante ale
panteonului grecesc. La nceput a fost zeu al cmpiei, apoi zeu al mrii, urmnd n acesta
destinul nsui al poporului grec, care a emigrat de pe continent pe insulele de pe Marea
Mediteran. Ca zeu al cmpiei, avea n grij n special calul, fiind reprezentat sub form de cal
sau taur. El devine protectorul clreilor i al curselor de cai. Arta sanctuar l nfieaz pe
Poseidon ca pe un Zeus mai puin maiestuos dar mai robust. El poart n mn furc sa cu trei
dini, tridentul arm teribil cu care, cnd este nfuriat, izbete, n apele mrilor i acesta
spumeg, fac valuri puternice, rstoarn corabiile.

Ares iubete lupta i omuciderea, indiferent de scopul care se urmrete prin aceste. A fost
adorat n special n Tracia, de unde cultul su se va fi ntins i n alte locuri.

Alte zeiti erau: Helios adorat n insula Rodos; Boreas, vntul de miaz-noapte, care avea un
altar la Athena; Hestia, focul domestic, zeitate important pentru religia familiei; Pan, zeul
punilor, al turmelor i al poeziei populare, care cnt i se veselete cu nimfele; Asclepios,
zeul vindector, a crui emblem era arpele; Eros, zeul iubirii, etc.

Pe lng acetia grecii cultivau nenumrate zeiti mai mrunte ca: eriniile, diviniti
rzbuntoare, nimfele, diviniti graioase ale pdurilor, izvoarelor i fluviilor, satirii i o mulime
de alte zeiti populare, cu caracter htonian, cel mai adesea provenite din vechile credine n
demoni. Vin apoi la rnd demonii bolilor, spiritele rele, fantomele, care nspimntau pe greci.
Eroii.
n secolul al VII-lea i al VI-lea .Hr., a luat un mare avnt cultul eroilor, care erau fie personaje
omeneti ndumnezeite, fie zei deczui. Ei erau socotii n general ca fiind nscui din cstoria
ntre un zeu i o pmnteanc sau ntre un pmntean i o zei. n orice caz ei erau
considerai c particip la natur divin. Pe seama eroilor snt puse isprvi extraordinare.

Heracles, eroul nscut din Zeus i din Alcmena, fiind nc n leagn, sugrum soi erpi trimii
de Hera, ucide apoi un leu i duce la bun sfrit faimoasele dousprezece munci grele. El era
adorat i ca zeu solar, avnd un cult special, cu jocuri i serbri publice numite Heracli.
Prometeu, dup legend, a vrut s-l trag pe sfoar pe Zeus, cu prilejul mpririi crnii
provenit de la jertfe. Apoi, cnd Zeus, suprat pe oameni, fiindc nu mai voiau s aduc jertfe,
i lipsete de foc, Prometeu fur focul din fierria lui Hefaistos i-l aduce oamenilor. Pentru toate
acestea, Zeus l pedepsete s stea nctuat de o stnc n Caucaz i un vultur s-i mnnce
zilnic ficatul, care cretea la un loc n timpul nopii. Mitul prometeic a fructificat o ntreag
literatur n antichitate i n epocile modern i contemporan, Prometeu devenind simbolul
eroului care se sacrific pentru binele omenirii

Teseu este cel ce a omort minotaurul-monstru cruia atenienii trebuiau s-i sacrifice din nou
n nou ani cte apte tineri i apte fecioare-pe Ahile, pe Menelau, pe Diomede,etc.

Cultul
Cultul avea la greci o mare importan i respectarea acestuia forma obligaiunea esenial a
adoratorilor zeilor. Locurile de cult ale religiei greceti din aceast perioad erau temple mree
n stil doric, ionic-atic i corintic, al cror vestigii pstreaz pn astzi urmele marii lor
frumusei de odinioar, cum este de exemplu celebrul templu consacrat zeiei Athena,
Panteonul. Templele consacrate zeilor era aezate cu faa spre rsrit, iar ale eroilor cu faa
spre apus. Riturile erau fie ale vieii de familii, fie ale vieii publice. Centrul cultului familial l
forma focul, socotit ca zeu suprem al casei i ntreinut permanent. Capul familiei i aducea
libaii i ofrande. n faa focului i sub protecia lui se desfurau ceremonii religioase prilejuite
de principalele evenimente ale vieii de familie :natere, cstorie, etc. La natere copilul era
purtat n jurul focului. n ziua a zecea se punea numele copilului i totul se sfrea printr-un
prnz ritual. La cstorie, mireasa fcea o baie ritual, mergea la templu mpreun cu mirele i
acolo se fceau rugciuni i se aduceau sacrificii. Apoi, acas la mire, mireasa i mirele citeau
rugciuni i mncau mpreun lng focul sacru al familiei, tradiionala turt, n faa tatlui
mirelui, care era preotul domestic. Riturile vieii publice constau din rugciuni spuse cu glas tare
i sacrificii precedate de splri rituale. Cel care aducea sacrificiul era dator s repete
rugciunele dup preot. n timpul rugciunelor, pentru zeii cereti se ridicau mnile n sus, pentru
Poseidon se ntindeau minele ctre mare, pentru zeii subpmnteni-ctre pmnt. Ca sacrificii
se aduceau oi, capre, vaci, porci, dar numai animale ce nu erau de trebuin. Zeii aveau
gusturile lor n privina sacrificiilor. Demetrei se sacrificau porci, lui Dionysos-api, Ascepios-
cocoi, lui Heracles-prepelie, lui Posedoin-cai sau animale negre, Afroditei-porumbei. Animale
slbatice se aduceau cu sacrificii numai zeiei Artemis. Animalele care erau aduse ca sacrificiu
trebuiau s fie integre i curate. Victima era ncoronat i, dup rugciune, sugrumat.
Mruntaiele animalului erau cercetate. Ca sacrificii de alimente se aduceau legume i fructe,
mai ales primele roade, turt dulce, prjituri, adesea n form de animale. Ca sacrificii lichide se
aduceau vin, miere, lapte, untdelemn. Sacrificiul era socotit ca un osp mpreun cu zeii. Cei
care aduceau sacrificii erau mbrcai n haine curate i aveau capetele ncornorate. Marile
jertfe aduse cu prilejuri festive se numeau hecatombe, dei nu se sacrificau totdeauna o sut de
animale.
Srbtorile difereau de la o cetate de alta i de la un zeu la altul. Aveau loc cel mai adesea n
legtur cu schimbarea anotimpurilor, cu munci agricole, cu culesul viilor, etc. Toi zeii aveau
festiviti solemne din care unele erau de o mare frumusee artistic. Cele mai celebre erau cele
n cinstea zeiei Athena panateneele care simbolizau legtur celorlalte state greceti cu
Athena. Erau panateneele mici care aveau loc n fiecare an i panateneele mari ce aveau loc
din patru n patru ani. Erau apoi serbri n cinstea lui Zeus numite bufonii sau dipoli, serbri
cu caracter agrar, la sfritul recoltei, n cadrul crora se sacrifica un bou. n cinstea lui Apollo
se desfurau diferite serbri: cele de la Delos, din cinci n cinci ani, danefoniile din nou n
nou ani, mai ales n Beoia, carneele, cea mai mare srbtoare doric, etc . n cinstea
Artemidei erau brauroniile, din cinci n cinci ani, la care fetele executau un dans ritual n
cinstea zeiei. Pentru Demetra erau tesmofoniile, la care brbaii erau exclui.

Jocurile erau solemniti religios-naionale. Att de mult preuiau grecii tot ce mpodobea natura
omeneasc, frumuseea, puterea, ndemnarea, intelegena,etc, nct credeau c fac plcere
zeilor organiznd grandioase serbri n cursul crora se desfurau tot felul de ntreceri n
frumusee trupeasc, n lupte, alergri, etc. Erau i ntreceri n poezie i elocven, dndu-se ca
premiul cel mai nalt o coroan fcut din ramuri rupte din mslinul sfnt. Jocurile se
deschideau cu ceremonii religioase. Cele mai importante jocuri erau cele olimpice, celebrate
din patru n patru ani, n oraul Olimpia din Elida i care durau cinci zile. Erau nchinate lui Zeus
Olimpianul.

Ghicitul a avut de asemenea o mare importan la poporul grec, ncercndu-se tot felul de
mijloace pentru a se descoperi impuritile neobservate i a se ti ce purificri anume erau
necesare. Ghicitul se fcea fie din inspiraie direct din partea zeilor, fie prin semne exterioare
prin oracole. Dintre oracole cele mai nsemnate menionm n primul rnd pe cel de la Deodena
din Epir, care era cel mai vechi din Grecia. Apoi oracolul de la Delphi din Focida, unde o
preoteas, Pitia, n stare de extaz, ddea rspunsuri la ntrebri stnd aezat pe un scaun cu
trei picioare. Oracolul putea fi consultat n anumite zile. Cererile trebuiau nsoite de daruri i
sacrificii. Un ntreg colegiu de preoi o asistau pe Pitia, ale crei preziciri aveau faima c snt
cele mai sigure.

Cultul morilor
Concepia grecilor de pe timpul lui Homer cu privire la moarte i viaa viitoare a mai evoluat cu
vremea. Uneori moartea era socotit ca un fel de cstorie cu Hades, zeul morii. mpria
morilor era considerat c se afl sub pmnt, la ea coborndu-se pe o scar. Muli au ncercat
s ptrund acolo, dar nimeni n-a mai izbutit s scape. mpria morilor era socotit ca un loc
de mare suferin, un loc ntunecos i posomort, cptuit cu pnz de pianjen, unde niciodat
nu se face ziu, nici o ap nu curge, iarba nu rsare.
nmormntare se fcea la greci, ca n toate religiile, cu un anumit ritual. Cnd muribundul era pe
punctul de a-i da sufletul, i se tia un smoc de pr, care era nchinat zeilor subpmnteni.

Se ddea ultimul srut muribundului i, n clipa morii, se fcea mult zgomot, lovindu-se n vase
de aram, pentru ca s se alunge duhurile rele din drumul sufletului. Mortului i se nchideau
ochii i gura, i se acoperea faa, era splat cu ap cald, uns, nfurat ntr-un vemnt alb i
ncoronat cu flori. Apoi era aezat n tinda casei, cu picioarele spre u. n gur i se punea un
ban, ca tax de trecere n lumea cealalt. Pe drumul la rug sau la groap se intonau cntece
funebre.

Ritul cel mai vechi era acela al nhumrii, apoi s-a statornicit i obiceiul incinerrii, la care , n
timpul ce cadavrul ardea, se fceau libaii defunctului i se invocau sufletele morilor si. Flori
de trandafir i de diverse alte feluri de flori se mpodobeau mormintele. Dac mortul fusese un
om ilustru, se celebrau i jocuri funebre. Dar niciodat nu se uita de ospul mortuar, ale crui
resturi erau nchinate sufletelor strmoilor i duse la mormnt. Pentru mori se aduceau i
sacrificii de animale i libaii, de snge, ap, vin lapte, n deosebi miere. n timpul doliului
trebuiau evitate banchetele i solemnitile publice, se foloseau veminte modeste i de culoare
neagr, se tia prul i uneori se presra cenu pe cap i se zgria faa. Toate acestea erau
impuse de dreptul religios familial i de aceea erau strict obligatorii.

n perioada elenistic (323-31.Hr.) religia greac a intrat n faza de decaden. Religia grecilor
antici se poate numi una din cele mai bogate religii, lsnd nite amprente importante pentru
cunoaterea acestui popor.
 Limba greaca
Greaca (este o limb indo-european, vorbit n Grecia ncepnd cel puin cu secolul XVII .Hr.. nc
din primele timpuri de cnd s-au pstrat documente scrise, adic ncepnd cu epopeile lui Homer,
limba greac apare mprit n mai multe dialecte. Iliada i Odiseea, dei este alctuit n dialectul
ionic, conin numeroase elemente eolice. La origine a existat o mare varietate de dialecte,
sistematizate azi n patru grupuri : arcado-cipriot, occidental, eolian i ionian-atic.

Singular Plural
Masc. Fem. Neutru Masc. Fem. Neutru
nominativ ho h to hoi hai ta
genitiv tou ts tou tn tn tn
dativ t t t tois tais tois
acuzativ ton tn to tous tas ta
Greaca modern nu are cazul dativ, cu excepia unor expresii precum en taxei. Restul formelor sunt
puin schimbate fa de greaca veche:
Singular Plural
Masc. Fem. Neutru Masc. Fem. Neutru
nominativ o to oi oi ta
genitiv tou ts tou tn tn tn
acuzativ ton tn to tous tis ta