Probele

Admisibilitatea probelor
Proba n sens restrns, prin prob avem dou nelesuri:
- Mijloc de prob mijloc prevzut de lege prin care se poate dovedi un raport juridic. Ex:
proba cu nscrisuri, cu interogatoriu sau marturisire judicar, proba cu expertiz,
cercetarea la faa locului.
- Fapt probator, adic un fapt material care odat dovedit printr-un mijloc de prob este
folosit la rndul su ca s se probeze un alt fapt juridic care este deteminant n
soluionarea princinii.
Obiectul probei desemneaz acele probe care ... sau altfel spus faptele juridice n sens larg din
care se nasc drepturile i obligaiile prilor cu privire la raportul juridic dedus judecii.
Clasificarea faptelor ce pot forma obiectul probei:
- Fapte care genereaz drepturi i obligaii
- Fapte care modific drepturi i obligaii
- Fapte care pun problema ineficacitii
- Fapte extinctive de drepturi i obligaii.
n funcie de faptele
- Fapte materiale externe
- Fapte psihologice cele care nu se exteriorizeaz direct ci prin consecinele lor.

Fapte pozitive
Fapte negative acelea care se pot dovedi numai prin faptul pozitiv contrar; dei n regul
general, faptele negative nu se probeaz exist situaii n care legea cere expres demonstrarea
unor fapte negative. De ex.: cel care sesizeaz instana cu ac iunea n repetiiune trebuie s fac
dovad c nu datora nimic.

Pe parcursul procesului civil pot aprea situaii n legtur cu incidente i fapte crora
legea le acord o anumit valoare:
- Fapte notorii fapte general cunoscute, care nu mai trebuie dovedite
- Fapte necontestate asupra existenei crora prile din proces sunt de acord cu ele.
- Fapte prezumtive acelea care sunt prezumate de lege deoarece dac se dovedete faptul
vecin i conex pe care se sprijin o prezumie legal nu mai trebuie administrate alte
dovezi ca s se stabileasc situaia de fapt prezumat de lege.

Sarcina probei potrivit art. 249 CPC, cel care face o afirmaie, o susinere n faa instan ei
trebuie s o dovedeasc mai puin n cazurile expres prevzute de lege.
Ca regul, reclamantul fiind cel care declaneaz procesul civil acesta are primul sarcina
probei ns sunt i situaii de excepie:
- n litigiile de munc n care prt este angajatorul iar reclamant este angajatul, sarcina
probei revine prtului.
- Dac e vorba de cerere reconvenional, sarcina probei revine prtului- reclamantului.
- Dac reclamantul se prevaleaz de o prezumie legal, relativ, aceasta fcnd dovada
pn la proba contrar i revine prtului sarcina proprie.
 - Dac prtul invoc excepii procesuale, excepia susine afirmaia sa care trebuie probat
ptrivit art. 249 CPC nct cu privire la acest incident procedural el trebuie s probeze
primul.
- Prin ipotez, intervenienii voluntari indiferent c sunt principali sau accesorii, au sarcina
probei pentru a-i dovedi interesul i/sau dreptul pretins.

Reguli comune privitoare la admisibilitatea, administrarea i aprecierea probelor.

Proba s fie legal s nu fie interzis de legea substan ial sau de cea procesual.ex.
impotriva actului autentic cu privire la constatrile personale ale agentului instrumentator, face
dovad pn la nscrierea n fals.
Proba s fie verosimil s nu tind la dovedirea unor fapte imposibile ci ale unor fapte
reale, credibile.
Proba s fie pertinent s aib legtur cu obiectul procesului sau dup caz, cu excep ia
sau alt incident procedural pentru care se uziteaz proba.
Proba s fie concludent prin ea nsi s conduc la rezolvarea cauzei.
Orice prob concludent este pertinenta dar nu orice proba pertinenta nu este
concludenta.

Instana are psibilitatea n funcie de imprejurari daca pentru dovedirea unei situatii de
fapt, de notorietate sau necontestata mai e cazul sa administreze sau nu o proba; tot astfel,
instanta este in drept s solicite oricrei autoriti comunicare de informa ii, nscrisuri sau
reglementri specifice care au legtur cu soluionarea cauzei.
De asemenea, potrivit art. 258 CPC avem regula care spune ca instanta va putea
incuviinta probele doar in conditiile in care sunt indeplinite si cerintele de la art. 255 CPC.
Impotriva unui act juridic care are o valoare mai mare de 250 de lei legea spune ca nu se
poate proba cu martori sau cu prezumtie, dar daca nu avem nimic scris dar vrem sa probam un
contract care are valoare mai mare de 250 de lei. Sunt intr-o actiune in care se cere anularea unui
contract de vanzare a unui apartament care costa 90.000 pe dol. La termenul de probe,
reclamantul care are primul cuvantul asupra probelor solciita : proba cu inscrisuri, cu martori, cu
expertiza sau proba cu interogatoriu. Paratul spune ca e de acord cu proba cu inscrisuri, cu
interogatoriu dar se opune la proba cu martori intrucat considera ca e inadmibila pentru un
contract cu o valoare de mai mare de 250 de lei ce are ca obiect un bun imobil. Instanta va
respinge exceptia si va admite proba cu martori, intrucat proba cu martori are rolul de a dovedi
un fapt juridic in sens restrans (viciul de consimtamant, dolul)

Propunerea probelor
Observaie: nu trebuie confundat obligaia procesual a prilor de a-i propune probele prin
actele de procedur care constituie veritabile cereri de chemare n judecat, respectiv ntmpinri
cu termenul de propunere oral a probelor n vederea ncuviinrii lor.
Reclamantul are obligaia s-si propuna probele, prin chiar cererea de chemare in
judecata.
Potrivit art. 200 din CPC, cererea de chemare in judecata care nu respecta cerintele de la
194-197 CPC va putea fi anulata in procedura de verificare si regularizare.
 Intre mentiunile cererii de chemare in judecata intra si dispozitiile de la art. 194 lit. E)
insa cererea nu poate fi anulata decat in situatia in care nu se propune nicio proba si nu se
ataseaza cererii nici macar un inscris. Pe ideea ca, orice sustinere trebuie dovedita, iar in sistemul
nostru de drept a nu avea probe este echivalent cu a nu avea dreptate, consecinta fiind
respingerea cererii ca neintemeiata (iar nu ca nodovedita). Insa in situatia in care prin ccj se
propun probe, insa lipsesc anumite mentiuni cum ar fi adresa si numele martorilor sau nu se
propun unele probe iar partea le-ar solicita ulterior in cursul procesului, sanctiunea nu trebuie sa
fie anularea cererii ci decaderea din dreptul de a le mai propune cu exceptia cazurilor de la art.
254 CPC sau dupa caz, ar putea fi vorba de o alta sanctiune cum ar fi acea a neluarii in seama a
inscrisurilor care nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul.
La randul sau paratul, are obligatia sa-si propuna probele prin intampinare.
In ipoteza unei cereri reconventionale, paratul prin probele aratate prin intampinare va
trebui sa arate si probele din cererea proprie. Daca e vorba de un litigu in care intampinarea nu
este obligatorie, propunerea probelor trebuie facuta cel mai tarziu la primul termen de judecata.
De asemenea, la cererea reconventionala a paratului reclamantul este obligat sa faca intampinare
fiind obligat sa depuna probe si in aparare fata de cererea reconventionala.
In privinta interventiei partilor in proces, intervenientii voluntari (principali sau accesorii)
trebuie sa-si arate probele in cererea de interventie, in timp ce intervenientii fortati trbeuie s-si
propuna probele prin intampinarile la cererea de interventie fortata.
Daca este caz de art. 78 alin.(1) sau (2) partea introdusa in proces ca urmare a interventiei
instantei, are drept sa propuna probe cat si sa ceara readministrarea unor probe deja efectuate.
Daca se invoca o exceptie, autorul exceptiei atunci cand e cazul, va indica si probele care
dovedesc exceptia, iar cel impotriva caruia este invocata exceptia va propune probele in aparare
cu privire la exceptie.
Pentru oricare dintre aceste situatii, sanctiunea nerespectarii termenlor de depunere a
probelor este decaderea din dreptul de a mai face, exceptand situatiile de la 254 alin.(2) CPC
care permit partii sa propuna probe chiar daca nu au fost solicitate prin actele initiale.
Astfel, daca probele nu au fost depuse in conditiile mai sus enumerate, ele vor mai putea
cere probe in urmatoarele situatii:
- Daca exista acordul expres al tuturor partilor din proces.
- Dac nevoia sau necesitatea administrarii probei rezulta din dezbateri si partea nu o putea
prevedea (cel mai des intalnita in practica judecatoreasca)
- Dac proba nu necesita amanarea judecatii.
- Daca partea arata instantei ca nu a putut propune probele in termen din cauza unor motive
temeinice.
- Dac nu e caz nici de 254 alin.(2) CPC si nici nu s-a facut propunerea probelor in termen
art 263 permite partii sa se apere , discutand in fapt si in drept cu privire atat la temeinicia
sustinerii aprtilor adverse cat si probelor propuse de acesta.

Incuviintarea probei
Dupa ce s-a stabilit competenta instantei si s-a estimat durata procesului, daca nu s-au
invocat exceptii ori s-au invocat si au fost respinse sau dupa caz s-au unit cu fondul, instanta
acorda partilor cuvantul pe probe (in practica se spune termenul de probe).
 Propunerea orala a probelor se face cu respectarea principiului contradictorialitatii, ceea
ce inseamna ca mai inainte de a fi incuviintate de catre instanta fiecare parte trebuie sa discute cu
privire la admisibilitatea si necesitatea(concludenta si pertinenta) probelor propuse de partea
adversa.
Instanta va acorda cuvantul pe probe in ordinea logica a formularii cererilor in proces:
- Reclamantul
- Paratul
- Eventualii intervenienti
o Voluntari
o Cei fortati
Dup ce ascult toate partile cu privire la probele cerute de fiecare instanta se pronunta
fie in sedinta publica, fie ramane in pronuntare asupra probelor prin incheiere.
Incheierea data asupra probelor are caracter preparatoriu, ceea ce inseamna ca instanta
poate reveni motivat asupra ei, iar aceasta incheiere trebuie motivata in sensul de a se arata ce
fapte urmeaza a fi dovedite, cu care probe si pentru care parte s-au incuviintat acele probe.
Pentru situatia in care se incuviinteaza probe care necesita costuri (expertiza) instanta va
solicita aceasta in sarcina partii care a solicitat-o, ambelor parti (daca proba le profita
amandurora, de ex: partajul) de a achita onorariul expertului sau alte cheltuieli cu sanctiunea
decaderii din proba.
Cand insa proba este propusa din oficiu de catre instanta, daca partea nu plateste
onorariul sau respectiva cheltuiala nu mai intervine sanctiunea decaderii ci sanctiunea
suspendarii procesului in temeiul art. 242 CPC

Administrarea propriu-zisa a probelor

Ca regula, se face in fata instantei de judecata si cel putin pana la 1 ian. 2017 se face in
sedinta publica.
Administrarea probelor se face in ordinea stabilita de instanta, de regula atunci cand se
propun mai multe mijloace de proba, instanta incuviinteaza sa se administreze cu prioritate
inscrisurile si interogatoriul si abia apoi proba cu expertiza si proba cu martori.
Ordinea o stabileste instanta de judecata, avand in vedere natura si obiectul procesului.
Atunci cand instanta a incuviintat proba cu cercetarea la fata locului, aceasta ar trebui
administrata mai inainte de celelalte probe.
Aprecierea probelor
Este o operatiune mentala si proprie judecatorului cauzei, care se face atunci cand
instanta ramane in pronuntare fie asupra unei exceptii sau a altui incident procedural, fie asupra
unei incheieri de admitere in principiu fie asupra fondului cauzei.
Instanta va a avea in vedere pe deoparte forta probanta a fiecarei probe in parte, valoarea
fiecarei probe in parte, apoi toate probele coroborate. Practic o analiza in ansamblu intregului
material probator al dosarului.
Proba cu inscrisuri (clasificare, forta probanta)

Verificarea de inscrisuri si inscrierea in fals

In instanta civila se poate contesta doar doua elemente:
 - Scrisul
- Semnatura.

Daca partea invoca alte delicte care tin de falsificarea inscrisurilor, modificarea, adaugirea
are la dispozitie plangerea penala, iar in situatia in care incepe urmarirea penala in rem se poate
suspenda procesul civil.
Dac partea creia i se opune un inscris in proces de catre partea adversa contesta
semnatura sau scrisul, precum si mostenitorii celui de la care se sustine ca provine inscrisul fac o
astfel de contestatie, de regula, instanta procedeaza la verificarea de inscris.
Exista o regula, potrivit careia partea poate sa conteste inscrisul in etapa administrarii de
probe sau cel mai tarziu la termenul imediat urmator dupa depunerea inscrisului sub sanctiunea
decaderii din dreptul de a o mai formula. Pe acelasi principiu nu pot sa contest in etapa apelului,
dupa caz, in etapa recursului un inscris care a fost depus in etapa anterioara decat intr-un singur
caz atunci cand prin calea de atac respectiva se invoca si faptul ca partea care contesta nu a fost
legal citata in etapele anterioare.
In principal in etapa verificarii de inscrisuri se procedeaza la compararea scrierii, dupa
caz a semnaturii, cu alte scripte de comparatie (alte inscrisuri, scrise si semnate de partea care
contesta).
Judecatorul solicita in sedinta publica partii care contesta sa scrie si sa semneze dupa
dictarea sa portiuni din inscrisul contestat.
Refuzul de a scrie sau de a semna va fi considerat de judecator ca o recunoastere.
Instanta dispune de regula o expertiza criminalistica grafica, expertiza care se va face atat
pe inscrisul respectiv, pe scriptele de comparatie si pe proba de scris data in fata judecatorului.
Toate inscrisurile aduse pentru comparatie ca si inscrisul contestat vor fi semnate de
judecator spre neschimbare, precum si de catre grefier si dupa caz, de parti.
Se admite ca procedura poate fi completata cu orice alt mijloc de proba.
In functie de rezultatul expertizei va rezulta daca are sau nu dreptate.

Nu se poate recurge la aceasta proba in toate situatiile ci doar cu privire la crisul sub
semnatura privata si scrisul ,intrucat inscrisul autentic se face dovada

Verificarea falsului
Se foloseste in cazul inscrisurilor autentice dar si a celorlalte tipuri de inscrisuri.
Inscrierea in fals constituie un act de dispozitie procesual al partii care o face iar nu o cerere
adresata instantei. De aceea se face personal de catre parte si numai in caz exceptional prin
avocatul imputernicit special in cazurile aratate de lege.
Daca partea impotriva careia se face inscrierea in fals, este prezenta la termenul de
judecata instanta trebuie sa-l intrebe ce pozitie are fata de inscrierea in fals. Daca acesta, spune
ca-si retrage inscrisul sau nu sustine in continuare ca inscrisul este veridic va fi considerata
dovedita celui care s-a inscris in fals.
Daca insa sustine in mentinerea inscrisului se da iar cuvantul celui care s-a inscris in fals,
atunci instanta dispune proba cu expertiza criminalistica grafica.
 Daca partea impotriva careia se face inscrierea, ea va fi citata sa se prezinte la urmatorul
termen cu mentiunea sa-si exprime pozitia, iar daca partea nu se prezinta si tace cu privire la
acest lucru, inscrisul va fi inlaturat din proces.
Procedura falsului se deruleaza in fata instanei civile cu expertiza numai in cazul in care
actiunea penala este stinsa sau s-a prescris. Daca actiunea penala nu este stinsa, instanta
semneaza un proces-verbal, si desemneaza parchetul competent cu privire la cercetarea falsului,
avand posibilitatea de a suspenda cauza.