"...

Niciodat nu l-am certat pe un credincios care are ndoieli ; niciodat nu i-am cerut cuiva s cread
orbeste. Dac fceam astfel, ar fi nsemnat s dau dreptate tocmai acelora care-i ceruser s creada ca ei ,
fr s-si mai pun vreo ntrebare.
Dimpotriv, am socotit intotdeauna c discutiile, cu idei dintr-o parte si din alta, sunt ct se poate de folositoare
, dac sunt purtate cu cinste omeneasc si numai din dorinta de a afla adevarul"

Printele CLEOPA

Despre BISERIC
Arhimandrit Cleopa Ilie - "Cluz n credina ortodox"

Pricina care m-a fcut s pun aceast lucrare sub forma unui dialog cu sectarii a fost urmtoarea: nu de mult,
ntr-una din zile, m-am pomenit n chilia mea cu un predicator adventist din Bacu, care, la struinta unui dascl
cunoscut al meu, a venit pn aici, nsotit de dascl si de un alt om - anume lon Lazr -, care de curnd trecuse
la adventisti. Pe acesta bunul dascl s-a luptat s-l aduc pn aici mpreun cu predicatorul su adventist,
zicndu-i c dac predicatorul va dovedi n fata unui preot c adevrul este de partea lui, apoi omul s rmn
la ei; iar de nu, apoi s revin la Biserica si credinta lui ortodox.

ntelegnd de la tnrul dascl pricina venirii lor, am nceput discutia n cele ale credintei cu predicatorul
adventist, de fat fiind si omul care venise s se lmureasc. Asa c dup o discutie cu ntrebri si rspunsuri,
predicatorul si-a luat geanta si plria, pregtindu-se de plecare, iar crestinul, care ascultase cu luare aminte cele
discutate de noi, i-a zis: Cumetre, eu nu mai merg cu dumneata, ci rmn aici, c Dumnezeu m-a adus aici, ca
s nu m rtcesc!" La care predicatorul i-a rspuns, iesind pe us: Eu nu am cu cine vorbi aici, c nu sunt
nteles!"

Astfel, omul a rmas aici cu dasclul si a mers la Sfnta Biseric, apoi, dup o sftuire mai cu temei, i-am dat si
o brosur n care se combteau rtcirile adventiste si asa, mpre- un cu dasclul, a plecat, urmnd Biserica pe
care o prsise.

Asadar, aducndu-mi aminte de multele ntrebri puse de predicatorul adventist, m-am gndit ca in cele ce
urmeaz, s rspund - mcar mai pe scurt -, att lui, ct si la alti sectari, sub forma unui dialog ntre preot si
sectar, n acest fel:

Preotul: Pentru care pricin ai venit aici dumneata?

Sectarul: Am venit aici ca s-ti art adevrul!

Preotul: Da, adevrul este bine de a se cuta ntru toate. Dar cam despre ce vrei s ntrebi mai nti?

Sectarul: s-mi spui dumneata, mai nti, ce este Biserica?

Preotul: Ascult, omule. Biserica este asezmntul sfnt, ntemeiat de Cuvntul cel ntrupat al lui Dumnezeu,
spre sfintirea si mntuirea oamenilor.

Sectarul: Eu vreau s stiu cum ntelegeti voi, ortodocsii, cuvntul Biseric din Sfnta Scriptur.

Preotul: la aminte, omule, cele ce-ti spun: Cuvntul Biseric n dumnezeiasca Scriptur are mai multe
ntelesuri si mai multe numiri. lar Sfnta Scriptur se foloseste cnd de un nteles, cnd de altul, cnd de o
numire, cnd de alta.

1
Sectarul: Care sunt acele ntelesuri si numiri diferite ale Bisericii n Sfnta Scriptur?

Preotul: Mai nti, prin cuvntul Biseric, Sfnta Scriptur a Noului Testament ntelege ierarhia superioar si
conductoare a Bisericii, pe care a ntemeiat-o Mntuitorul nostru lisus Hristos.

Sectarul: Care este acea ierarhie superioar si conduc- toare pus de Mntuitorul n Biseric?

Preotul: Aceast ierarhie o formeaz Sfintii Apostoli si urmasii lor: episcopii, preotii, diaconii (Matei 18, 18;
Fapte 6, 3-6; 20, 28; loan 20, 22-23; Efes. 4, 11-12; I Tim. 3, 1-12; 4, 14; Apoc. 21, 14; Evrei 13, 17). lerarhia
bisericeasc are obrsia n nsusi Domnul nostru lisus Hristos (Matei 10, 1; Luca 10, 1) si n pogorrea
Sfntului Duh peste apostoli la Cincizecime. Nici unul dintre ei nu si-a luat singur cinstea, ci cei chemati de
Dumnezeu, ca si Aaron, zice Sfntul Apostol Pavel (Evrei 5, 4). Si El (lisus Hristos) a dat pe unii apostoli, pe
altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pstori si nvttori, spre desvrsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la
zidirea trupului lui Hristos (Efes. 4, 11-12). Comunitatea Bisericii este organizat ierarhic. Biserica face
deosebire ntre pstori si turm, cler si popor, mpreun slujitori sau lucrtori cu Dumnezeu (I Cor. 3,9).

Sectarul: cnd a pus Mntuitorul aceast ierarhie n Biseric?

Preotul: Atunci cnd a zis ctre Apostolii Si: Cine v ascult pe voi, pe Mine M ascult, si cine se leapd de
voi, de Mine se leapd (Luca 10, 16); si iarsi, cnd a zis: Precum M-a trimis pe Mine Tatl, v trimit si Eu pe
voi (loan 20,21; 17, 18s.a.).

Sectarul: Ce puteri deosebite a dat Mntuitorul acestei ierarhii superioare si conductoare a Bisericii?

Preotul: Mntuitorul a nzestrat cu multe puteri si daruri aceast ierarhie superioar a Bisericii Sale (I Cor. 12,
28).

Sectarul: Care sunt acele puteri si daruri de care spui?

Preotul: Mntuitorul mai nti a dat ucenicilor Si puterea de a lega si a dezlega pcatele oamenilor, n cer si pe
pmnt (Matei 18, 18; loan 20, 22-23); le-a dat puterea disciplinar n Biseric de a pedepsi pe cei vinovati de
clcarea poruncilor lui Hristos (I Cor. 5, 4-5; 1 Tim. 1, 20; Matei 16, 18-19); i-a mbrcat cu putere de sus la
Pogorrea Sfntului Duh (Luca 24, 49; Fapte 2, 2-4); i-a binecuvntat pe ei cu prilejul nltrii Sale la cer (Luca
24, 51); i-a trimis s propovduiasc Evanghelia la toat zidirea si s boteze n numele Sfintei Treimi - al
Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh (Matei 28, 18-20).

Sectarul: Care e cea mai mare autoritate n Biseric?

Preotul: Cea mai mare autoritate n Biseric sunt episcopii ca urmasi directi ai Sfintilor Apostoli, despre care
Sfntul Apostol Pavel zice n Scrisoarea 1 ctre Corinteni (12, 28): Si pe unii i-a pus Dumnezeu n Biseric,
nti pe apostoli, al doilea pe prooroci, al treilea pe nvttori... Fericitul Teodorit al Cirului, lmurind textul din
1 Timotei 3, 13, spune c pe cei ce se numesc acum episcopi, i numeau atunci Apostoli; cu trecerea timpului
numele de Apostol s-a rezervat ns Apostolilor cu adevrat, iar cel de episcop s-a dat celor numiti odinioar
Apostoli. Sfntul Ciprian sustine c fr episcop nu este Biseric. Episcopul este centrul puterii duhovnicesti si
capul vzut al Bisericii dintr-o anumit regiune. Sinodul episcopilor este autoritatea cea mai mare a Bisericii
dintr-o parte a crestinttii, iar sinodul ecumenic este autoritatea cea mai nalt a Bisericii Ortodoxe.

Sectarul: Dar cum se mai ntelege cuvntul Biseric n Sfnta Scriptur?

Preotul: Prin cuvntul Biseric n Sfnta Scriptur se mai ntelege si totalitatea credinciosilor care sunt botezati
n numele Preasfintei Treimi (al Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh), care se mntuiesc prin pzirea si lucrarea
tuturor poruncilor lui Hristos si care urmeaz ntru toate asezmntul pus de Mntuitorul si de sfntii si
apostoli n Biseric (Matei 16, 18; Efes. 2, 19-22; 4, 11-15; Col. l, 18-20).

Sectarul: Care sunt mrturiile din Sfnta Scriptur care adeveresc numirea Bisericii sub acest nteles?
2
Preotul: Biserica ca totalitatea credinciosilor (pstor si turm la un loc) are prea multe mrturii scripturistice,
ntre care este si aceasta: Ci precum ntr-un singur trup avem multe mdulare si mdularele nu au toate aceeasi
lucrare, asa si noi, cei multi, un trup suntem n Hristos si fiecare suntem mdulare unii altora (Rom. 12, 4-5).
Acest trup" este Biserica, iar Hristos este Capul Trupului, adic al Bisericii (Col. 1, 18; 1, 24; Efes. 1, 22-23; 4,
25; 5, 23; I Cor. 12, 27 s.a.).

Sectarul: Cum se mai ntelege cuvntul Biseric n Sfnta Scriptur?

Preotul: Prin cuvntul biseric, n Sfnta Scriptur se mai ntelege si biserica (material) ca lcas de nchinare.

Sectarul: Ce ntelegeti prin biseric - lcas de nchinare?

Preotul: Prin biseric - lcas de nchinare se ntelege locul Sfnt menit cultului divin public, precum era
templul din Vechiul Testament. Numele de biseric n acest nteles l ntlnim n multe locuri ale Sfintei
Scripturi. Mntuitorul a cinstit nc de copil acest loc Sfnt, adic biserica - lcas de nchinare, cci de la vrsta
de 12 ani a venit cu printii Lui s se nchine n templu (Luca 2, 46-48).

Aceast biseric - lcas de nchinare Mntuitorul a numit-o cas a Mea (Matei 21, 13) si n fiecare zi nvta
poporul ntr-nsa (loan 18, 20). Numele de biseric n ntelesul de lcas de nchinare public l gsim iarsi n
Faptele Sfintilor Apostoli, unde se spune c Pavel si Varnava, ajungnd n Antiohia, ...au stat acolo un an intreg,
adunndu-se n biseric si nvtnd mult popor (Fapte 11, 26). De asemenea, Apostolul Pavel zice, referindu-se
tot la acest nteles: Cci mai inti aud c, atunci cnd v adunati n biseric, ntre voi sunt dezbinri si n parte
cred (I Cor. 11, 18). C n toate Bisericile sfintilor (crestinilor), femeile voastre s tac n biseric... cci este
rusinos ca femeile s vorbeasc n biseric (I Cor. 14, 34-35). n toate textele de mai sus, ntelesul cuvntului
biseric este clar si el arat lcasul de adunare pentru cultul public.

Sectarul: Si care alte nume se mai dau Bisericii n Sfnta Scriptur?

Preotul: Biserica se mai numeste si ogorul lui Dumnezeu (I Cor. 3, 9), casa Domnului (Efes. 2, 19-22), Mireasa
lui Hristos (II Cor. 11, 2; Apoc. 21, 2, 9; 22, 17 s.a.), adunarea cuviosilor (Ps. 149, 1) sau a oamenilor drepti (Ps.
110, 1), adunarea celor nti nscuti (Evrei 12, 23), turma lui Hristos (loan 10, 16), sfesnic de aur (Apoc. 1, 20;
2, 1), cetatea lui Dumnezeu (Ps. 86, 2; Apoc. 3, 12), cetatea Dumnezeului celui viu (Apoc. 21, 2; 22, 19), stlp
si temelie a adevrului (I Tim. 3, 15), sfatul sfintilor (Ps. 88, 6), trupul lui Hristos (Efes. 1, 22-23; Col. 1, 24),
zidire dumnezeiasc (I Cor. 3, 9), Biseric slvit (Efes. 5, 27), Mireasa Mielului (Apoc. 19, 7; 21, 9); patria lui
Dumnezeu pe pmnt (Efes. 3, 15); casa Dumnezeului lui lacov (Isaia 2, 3), casa lui Hristos (Evrei 3, 6),
lerusalimul cel Nou (Apoc. 3, 12; 21, 2), casa lui Dumnezeu (I Tim. 3, 15; Evrei 10, 21) s.a.

Biserica se nftiseaz ca un cer nou si pmnt nou, cum a vzut Isaia (65, 17), Petru (II Petru 3, 13) si loan n
Apocalips (21, 1). Biserica este deci o lume nou.

Sectarul: Dar cte Biserici aveti voi, ortodocsii?

Preotul: Biserica lui Hristos este una, deoarece Mntui- torul a ntemeiat o singur Biseric (Matei 16, 18), nu
mai multe, pentru c Biserica are un singur Cap, pe lisus Hristos, ea fiind nftisat ca o singur Mireas a lui
Hristos (Efes. 5, 27), ca o cas a lui Dumnezeu si a lui Hristos (Evrei 3, 6; 10, 21), ca un trup unic al lui Hristos
(Rom. 12, 5), ca o singur turm (loan 10, 16; 21, 15). Biserica se numeste Sfnt pentru c Sfnt este Capul ei,
Mntuitorul nostru lisus Hristos (Efes. 5, 25, 27), si n ea locuieste Duhul Sfnt.

Sectarul: Dar cum poate fi Biserica voastr Sfnt, dac la voi se adun prin biserici tot felul de pctosi si
nelegiuiti?

Preotul: Intelege, omule, c pctosii nu ating sfintenia Bisericii. Misiunea Bisericii tocmai aceasta este, de a
face ndreptarea pctosilor. Toti oamenii sunt pctosi, asa c nici unul nu poate spune c e lipsit de pcate
(Fac. 8, 20; Pilde 20, 9; lov 14, 4; lacov 3, 2; I loan 1,8). Stiu c voi, sectarii, aveti pretentia c n comunitatea

3
voastr se adun numai oamenii sfinti. Dar s stii c nu aveti dreptate. Vezi pe marele Apostol Pavel, care era
vas al alegerii (Fapte 9, 15-16), si care zice despre sine c este cel dinti pctos ntre pctosi (I Tim. 1, 15).

Mntuitorul a asemnat Biserica Sa, n diferite pilde, cu tarina care cuprinde gru si neghin (Matei 13, 24-30,
36), cu nvodul care prinde si pesti buni si pesti ri (Matei 13, 47-50), iar marele Apostol Pavel spune c
Biserica este cas n care se gsesc vase de cinste si vase de necinste (II Tim. 2, 20). Mntuitorul nu a venit s
cheme pe cei drepti, ci pe cei pctosi la pocint, cci nu cei sntosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi (Matei
9, 12).

Sectarul: Dar de ce ziceti voi, ortodocsilor, c Biserica voastr este soborniceasc si apostoleasc?

Preotul: Prin cuvintele Biseric sobomiceasc, noi artm c Biserica noastr are menirea de a se rspndi n
toat lumea, cuprinznd pe credinciosii din toate locurile, din toate timpurile si de la toate popoarele, ca o
ncununare a poruncii Mntuitorului, Care a zis: Mergnd, nvtati toate neamurile... (Matei 28, 19). Sfntul
Apostol Pavel spune galatenilor si colosenilor c n Biserica lui Hristos nu se face deosebire de neam ntre
credinciosi: Nu mai este elin si iudeu, tiere mprejur si netiere mprejur, barbar, scit, rob ori slobod, ci toate si
ntru toti Hristos (Col. 3, 11; Gal. 3, 28). Biseric sobomiceasc nseamn unirea tuturor cu totul. Fiecare
membru si toti la un loc stau n unire cu Biserica ntreag si aceasta cu fiecare membru.

I se mai spune soborniceasc pentru c nvttura ei este conform cu ntregul adevr primit de la Hristos, spre
deosebire de sect sau de erezie, care are numai o parte de adevr. Ea este soborniceasc sau universal
(catolic) pentru c detine adevrul unic si universal. Ortodoxia nu este numai dreapt credint, ci si deplin
credint, adic adevrul ntreg. De aceea i se spune soborniceasc. Cu acest nteles gsim cuvntul prima dat la
Sfntul Ignatie purttorul de Dumnezeu, care zice c: Unde este Hristos, acolo este si Biserica soborniceasc".

lar apostolic se numeste Biserica Ortodox pentru c ea a fost ntemeiat de Mntuitorul prin Sfintii
Apostoli (Efes. 2, 20) si a fost rspndit n lume si organizat de la nceput tot prin Sfintii Apostoli. Apoi,
pentru c pstreaz neschimbat nvttura dat de lisus Hristos si de Duhul Sfnt prin Sfintii Apostoli. Si, n
sfrsit, pentru c pstreaz darurile Sfntului Duh de la Sfintii Apostoli prin succesiune, adic pstreaz
legtura harului nentrerupt, de la apostoli si pn astzi, succesiune numit apostolic.

Apostolicitatea Bisericii este mrturisit att de Sfnta Scriptur, ct si de Sfnta Traditie; ei i se mai zice
apostolic si pentru c ea este zidit pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra din capul unghiului fiind
nsusi lisus Hristos, ntru Care toat zidirea bine alctuit creste, ntru lcas sfnt, n Domnul (Efes. 2, 20-22; 1
Petru 2, 4; Apoc. 21, 14). Ea trieste viata n Hristos, asa cum a nvtat de la Sfintii Apostoli, care sunt cei mai
autorizati interpreti ai cuvintelor Mntuitorului.

Acelasi apostol ndeamn pe credinciosii si s se deprteze de nvttura si de nvttorii care nu se sprijin pe

Sfintii Apostoli. El scrie tesalonicenilor: Drept aceea, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati
nvtat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr (11 Tes. 2, 15). Tot Sfntul Apostol Pavel spune lui Tit: De
omul eretic, dup ntia si a doua mustrare, deprteaz-te (Tit 3, 10).

Sectarul: Ce ntelegeti voi, ortodocsii, prin Biserica biruitoare si lupttoare si de ce ziceti voi c sunt dou
Biserici, una n cer si alta pe pmnt?

Preotul: Nu ai dreptate, omule, n cele ce zici si nu ntelegi cele ce ntrebi. Noi nu zicem c sunt dou Biserici,
ci una, dup cum ti-am artat mai sus. Dar noi mrturisim c Biserica cea una a lui Hristos se mparte n dou
prti: una vzut si pmnteasc, a celor vii, si alta nevzut sau a celor adormiti. Amndou acestea alctuiesc
o singur Biseric, avnd acelasi Cap, pe Hristos (Rom. 14, 7-9; Efes. 1, 10; Matei 22, 32; 28, 18; Luca 15, 10;
Filip. 2, 10; Efes. 2, 19; Col. 2, 10; Evrei 12, 23).

Asadar, ntelege c Biserica celor vii sau pmnteasc, vzut, se mai numeste si Biserica lupttoare, fiindc
membrii ei sunt nc n lupt cu puterile vrjmase ale rului (Efes. 6, 11-13; Gal. 5, 17; 1 Petru 2, 11 s.a.). lar
prin Biserica biruitoare, noi ntelegem Biserica pe care o formeaz toti ngerii si sfintii din ceruri, care au biruit
puterile celui ru si au trecut n lumea cea nevzut si cereasc (Evrei 12, 23; Efes. 5, 27;Apoc. 21, lOs.a.).
4
Biserica este una singur, dar ea cuprinde pe cei vii de pe pmnt, ct si pe cei care au adormit n dreapta
credint, care si ei sunt vii cu sufletul si slvesc pe Dumnezeu alturi de ngeri, si se roag pentru mntuirea
lumii ntregi.

DESPRE SFNTA TRADIIE

Sectarul: Ce este Sfnta Traditie, pe care voi, ortodocsii, o socotiti al doilea izvor al descoperirii dumnezeiesti
si o puneti n egalitate cu dumnezeiasca Scriptur?

Preotul: Sfnta Traditie sau Sfnta Predanie este nvttu- ra dat de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care
o parte s-a fixat n scris, mai trziu. Ca si Sfnta Scriptura, Sfnta Traditie cuprinde descoperirea dumnezeiasc
trebuitoare mntuirii noastre. Ea este viata Bisericii n Duhul Sfnt si curentul viu al vietii Bisericii, fiind al
doilea izvor al descoperirii dumnezeiesti si, ca atare, avnd aceeasi autoritate ca si Sfnta Scriptur.

De la Adam si pn la Avraam au trecut 3387 de ani(Hronograful de la Neamt), si cu 430 de ani ct au stat

israelitii robi n Egipt (Gal. cap. 3), fac 3817 ani. In acesti ani, nici Sfnta Scriptur nu a fost si nici smbta nu
s-a tinut ca sarbatoare de vreun popor. Timp de attea mii de ani, oamenii cei credinciosi si alesi ai lui
Dumnezeu s-au povtuit pe calea mntuirii numai prin Sfnta Traditie, adica dup nvttura despre Dumnezeu
nsusit prin viu grai; si numai vreme de 1700 de ani - ct a fost de la Moise pna la venirea Domnului - s-au
cluzit si de Sfnta Scriptur a Vechiului Testament.

Dupa cum mai nainte de a se scrie cartile Vechiului Testament lumea s-a povatuit la cunoasterea lui Dumnezeu
si la calea mntuirii numai prin Sfnta Traditie (predania prin viu grai), tot astfel, mai nainte de a se scrie
cartile Noului Testament, Sfnta Traditie a fost dreptarul dup care primii crestini s-au povtuit la calea
mntuirii. Primul care a semnat nvtturile Noului Testament prin viu grai n urechile oamenilor a fost nsusi
Mntuitorul nostru Iisus Hristos, Care, trei ani si jumtate ct a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci
nencetat n aceast vreme a nvtat poporul. Iar dupa ce Si-a mplinit ascultarea ctre Parintele Su, pe
apostolii Si nu i-a trimis s scrie, ci s propovaduiasca la toat lumea Evanghelia, spunndu-le: Drept aceea,
mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, nvtndu-le
sa pazeasca toate cte v-am poruncit voua. Si iat, Eu cu voi sunt n toate zilele, pna la sfrsitul veacului.
Amin, (Matei 28, 19-20).

Din ziua ntemeierii ei, anul 33 d.Hr., si pn n anul 44 d.Hr., cnd Sfntul Matei a scris prima Evanghelie,
Biserica s-a condus fra Scriptura Noului Testament, s-a condus prin Sfnta Traditie, din care o parte va fi
consemnat mai trziu n scris. De asemenea, au fost multe scrieri despre care s-a pretins c sunt inspirate si
scrise de Sfintii Apostoli, dar Biserica a fost aceea care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate,
deoarece ea tria adevrul Evangheliei mai nainte ca el s fi fost scris, l traia prin Traditie.

Asadar, iat ce este Sfnta Traditie: izvorul si rdcina ambelor Testamente - al celui Vechi si al celui Nou - si
de aceea noi o numim al doilea izvor al descoperirii dumnezeiesti si o socotim ca avnd aceeasi autoritate si
nsemntate ca si Sfnta Scriptur.

Sectarul: Sfnta Scriptur este cuvnt dumnezeiesc si nu este iertat a o nlocui sau a o schimba cu Traditia, care
este cuvnt omenesc, pentru c scrie n Evanghelie: De ce si voi calcati porunca lui Dumnezeu pentru datina
voastra? Iar apoi: ...ati desfiintat cuvntul lui Dumnezeu pentru datina voastra. Ftarnicilor, bine a proorocit
despre voi Isaia, cnd a zis: Poporul acesta... zadarnic Ma cinstesc ei, nvtnd nvtaturi ce sunt porunci ale
oamenilor (Matei 15, 3, 6-9; Marcu 7, 13). De aceea nu este voie s nlocuim si sa schimbm sau s adugm
noi la Legea lui Dumnezeu, cuprinsa n Sfnta Scriptur, prin cuvntul omenesc al Traditiei.

Preotul: Nu este deloc adevrat ceea ce spui dumneata, cci Legea lui Dumnezeu nu este cuprins toat numai
n Sfnta Scriptur. Auzi ce spune dumnezeiescul Evanghelist Ioan, c sunt si alte multe lucruri pe care le-a
facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amnuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde crtile ce s-ar fi scris.
5
Amin (loan 21, 25). Iarsi, acelasi Evanghelist Ioan scrie n una din epistolele sale: Multe avnd a va scrie, n-
am voit sa le scriu pe hrtie si cu cerneal, ci nadajduiesc s vin la voi si sa vorbesc gura ctre gura, ca bucuria
noastr sa fie deplin (II Ioan 1, 12). Asadar vezi c dumnezeiescul evanghelist mai mult se bucura cu ucenicii
si cnd avea posibilitate s le vorbeasc prin viu grai (predanie), dect atunci cnd le trimitea ceva n scris, iar
voi, sectarii, tineti orbeste si nebuneste numai la cele scrise si nu bgati de seama c att Mntuitorul ct si
multi dintre apostoli n-au lsat nimic n scris, ci au propovduit prin viu grai. Cred c despre voi a proorocit
marele Prooroc Isaia c uitndu-va, va veti uita, dar nu veti vedea (Isaia 6, 9).

Sectarul: Crestinii nu trebuie s se lase ademeniti de alte nvtturi omenesti nseltoare, deosebite de cele
dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi, cci asa ne ndeamn apostolul: Luati aminte s nu va fure mintile cineva cu
filosofia si cu desarta nselaciune din predania omeneasc, dupa ntelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa
Hristos (Col. 2, 8). Asadar datoria noastr este s ne ferim de nselciunea predaniei (traditiei) omenesti.

Preotul: Dumneata, dup ct vd, esti prea sucit la minte si la ntelegere si nu poti face nici mcar aceast
deosebire, de a ntelege care sunt nvtturile cele cu predanie omeneasc si care sunt cele cu predanie
apostolic si evanghelic. Ai adus aici un citat al Sfintei Scripturi care se refer la predania nvtturilor
omenesti si la filosofia cea desart a veacului de acum, si care nu are nici o legtur cu Sfnta Traditie cea
evanghelic si apostolic a Bisericii lui Hristos. Apoi n dosul acestui citat, ru nteles de dumneata si de cei cu
aceeasi ntelegere asemenea dumitale, ti ascunzi viclenia si otrava eresului care te stpneste si te nvat a te
mpotrivi Predaniei celei apostolice a Bisericii celei dreptmritoare. Sfnta Traditie nu este predanie omeneasc,
nici filosofie si nici desart nselciune, ci este Cuvntul lui Dumnezeu care s-a predat nou prin viu grai.
Marele Apostol Pavel ne nvat si ne ndeamn s tinem cu trie predaniile, zicnd: Deci, dar, fratilor, stati
neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvtat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastra (II Tes. 2, 15). Iar voi,
sectarii, ndemnati pe crestinii cei nentriti sa huleascasi s lase predaniile apostolesti si bisericesti,
nentelegnd ca nsasi Sfnta Scriptur este un rod al Duhului Sfnt, care a crescut din rdacina si din pomul
Sfintei Traditii.

Sectarul: Sfnta Scriptur ne este de ajuns pentru credint si pentru mntuirea noastr si deci nu avem nevoie si
de Tradi- tie. Asa rezulta din cuvintele Apostolului Pavel ctre Timotei: De mic copil cunosti Sfintele Scripturi,
care pot s te ntelep- teasc spre mntuire, prin credinta cea ntru Hristos Iisus. Toat Scripura este insuflat de
Dumnezeu si de folos spre nvttur, spre mustrare, spre ndreptare, spre nteleptirea cea ntru dreptate... (II
Tim. 3, 15-16). Cuvintele sunt limpezi; oricare adaos la Sfnta Scriptur este de prisos.

Preotul: Aici este vorba numai de Scriptura Vechiului Testament, cci cea a Noului Testament nu era nc
scrisa. Pavel i scrie lui Timotei c Vechiul Testament i poate servi ca cel mai bun nvttor pentru ntrirea
credintei n Hristos si pentru educarea n crestinism. Dupa tlcuirea voastr, a sectarilor, ar urma ca nici crtile
Noului Testament - care n marea lor majoritate aveau s fie scrise n perioada ce a urmat acestei scrisori
adresate de Apostolul Pavel lui Timotei - s nu fie primite, ci s ne tinem numai de cele ale Vechiului
Testament, despre care aminteste aici Marele Pavel lui Timotei.

Sectarul: Nu putem admite Traditia, pentru ca n ea au intrat cu vremea multe elemente false si astfel, mai ales
astzi, nu mai putem deosebi Traditia cea adevrat si apostolica de cea falsa.

Preotul: Ascult, omule! Nu crede n aceasta privint mintii tale, nici celor ntunecati la ntelegere asemenea
tie. Crede cele ce auzi de la noi, c Biserica lui Hristos a statornicit adevarurile de credint - dezvoltate de-a
lungul Traditiei - prin canoanele Apostolice, prin canoanele Sfintelor Sinoade ecumenice, ale celor locale, ale
cartilor simbolice, prin marturisirile de credinta, ntocmite de sfinti arhierei fcatori de minuni, statornicind
dreptarul sfintei credinte ortodoxe, care era atacat de multe cete eretice existente n acele vremuri.

Ct priveste neschimbarea si nealterarea Sfintei Traditii, aceasta se poate controla n baza urmatoarelor conditii:

1. Sa nu cuprinda n sine contraziceri; s nu se contrazic cu Traditia apostolic sigura; sa nu se contrazic cu

Sfnta Scriptura. Numai fra astfel de contraziceri este posibil ca o nvattur oarecare din Traditie sa provin
de la Mntuitorul sau de la Sfintii Apostoli, care au fost sub nrurirea direct a Sfntului Duh.

6
2. S fi fost tinut de Bisericile apostolice si sa aib continuitate nentrerupt si controlat pn astzi.

3. S fi fost recunoscut si urmat totdeauna de ntreaga Biseric ecumenic.

4. S fie n perfect acord cu toti, sau daca nu, cel putin cu cea mai mare parte a printilor si nvttorilor
bisericesti.

Cnd o traditie nu mplineste aceste conditii, ea nu poate fi adevrat si sfnta, deci nu poate fi admisa sau
urmat.

Sectarul: Cu toate aceste verificri pe care ziceti ca le-a facut si le face Biserica Ortodox referitor la
adeverirea Traditiei, noi mai siguri suntem pe nvtturile cuprinse n Sfnta Scriptur. Cci primii crestini
primeau numai cele scrise n Sfnta Scriptura, dup cum este scris: Acestia (iudeo-crestinii din Bereea) erau
mai buni la suflet dect cei din Tesalonic; ei au primit cuvntul cu toata osrdia, n toate zilele, cercetnd
Scripturile, daca ele sunt asa (Fapte 17, 11). De aici urmeaz ca noi trebuie s tinem numai nvtturile pe care
le gasim scrise n Sfnta Scriptur.

Preotul: Dumneata si cei asemenea dumitale ntelegeti sucit si cu rtcire si va laudati c tineti numai
nvtturile scrise n Sfnta Scriptur. Iar marele Apostol Pavel va rusineaz pe voi, cci el laud pe crestinii din
Corint nu pentru c tineau nvtturile cele scrise, ci pentru ca si aduceau aminte de el si tineau cu trie la
nvatturile cele nescrise pe care le primiser prin Predanie (Traditie) de la el, scriindu-le: Fratilor, va laud ca n
toate v aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat (I Cor. 11, 2). Oare cum este bine: s facem
ca voi si s tinem numai nvtturile scrise, sau s urmm pe marele Apostol Pavel, care lauda pe cei ce tin
predaniile nescrise? Ba mai mult, noi v dovedim c Sfintii Apostoli si Evanghelisti au crezut si au predicat
multe din Sfnta Traditie pe care o mosteniser din vechime si care lucruri nu se gsesc scrise n Sfnta
Scriptur. Voi v ludati c tineti numai cele scrise, ns Apostolii propovduiesc si din cele nescrise n Sfnta
Scriptur.

Sectarul: Unde se vede c Apostolii ar fi predicat afara de cele ce sunt scrise n Sfnta Scriptur?

Preotul: Iat cteva dovezi: Sfntul Apostol Iuda, n epistola sa cea soborniceasca, printre altele zice: Dar
Mihail Arhanghelul, cnd se mpotrivea diavolului, certndu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a ndrznit s
aduc judecata de hul, ci a zis: S te certe pe tine Domnul! (1, 9). Ia caut dumneata n toat Sfnta
Scriptur si vezi daca vei afla scrise aceste cuvinte. Dar si mai jos, n aceeasi sfnt epistola, acelasi apostol
aminteste de proorocia lui Enoh, zicnd: Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia, zicnd:
Iat, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui, ca s fac judecata mpotriva tuturor si s mustre pe toti
nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, n care au fcut fardelege, si de toate cuvintele de ocar pe care ei,
pctosi, netemtori de Dumnezeu, le-au rostit mpotriva Lui (luda 1, 14-15).

Dar nu numai Iuda Apostolul vorbeste din Traditie, ci si marele Pavel, n epistola a doua ctre Timotei, iata ce
zice: Dup cum Iannes si Iambres s-au mpotrivit lui Moise, asa si acestia stau mpotriva adevarului, oameni
stricati la minte si netrebnici pentru credinta (11 Tim. 3, 8). Si iarsi, marele Apostol Pavel, adresndu-se
preotilor din Efes, le zice: ...sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, cci El a zis: Mai fericit este a
da, dect a lua (Fapte 20, 35). Acum te ntreb pe dumneata, care crezi numai cele scrise, de unde au luat acesti
doi apostoli - Iuda si Pavel - cuvintele de mai sus, caci nicieri n Sfnta Scriptura nu le vei afla scrise? Vezi
cum Apostolii au vorbit si au folosit Sfnta Traditie si cum gresiti voi, hulind nvattura cea nescris a Sfintei
Traditii?

Sectarul: Totusi, nu este cu putint ca Sfnta Traditie s se fi putut pstra pn astazi n ntregime si n toata
curatenia ei de la nceput si de aceea noi avem garantie mai mult in nvataturile scrise din Sfnta Scriptur.

Preotul: Omule, nu fii surd la ntelegerea celor bune. Ai vzut n cele de mai sus c marele Apostol Pavel lauda
pe crestinii din Corint pentru c au tinut cu tarie predaniile cele nescrise asa cum le primiser din gura lui. Ai
auzit ca Apostolii nsisi au folosit n propovduirea lor cuvinte direct din Sfnta Traditie, cum sunt cele cu
proorocia lui Enoh si celelalte ti-am artat nc si prin ce mijloace s-a pastrat de-a lungul veacurilor Sfnta
7
Traditie si care sunt semnele care garanteaza nealterarea si curtenia ei, si totusi dumneata la toate ai ramas
nentelegtor si nesimtitor, spunndu-mi c nu ai garantie dect n cele scrise. Acest lucru ma face sa-ti spun:
Deschide, omule, urechile tale cele de gnd si auzi pe acelasi mare Apostol Pavel, care ndeamna si sfatuieste
pe crestinii din Tesalonic sa fie foarte atenti si vigilenti n pastrarea Sfintei Traditii, zicndu-le: Fratilor, stati
neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvatat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastra (II Tes. 2, 15). Iar n
alt loc: Chiar daca noi sau un nger din cer v-ar vesti alta Evanghelie dect aceea pe care v-am vestit-o, sa fie
anatema (Gal 1 8) ntelege deci ca anatema este tiere de la trupul tainic al Bisericii lui Hristos si pogorre de
viu n iad cu dracii, si sub aceasta nfricosata osnd esti tu si toti ereticii sectari, care asemenea tie nu voiesc a
crede nvatturile cele propovaduite si vestite de apostoli prin viu grai.

Sectarul: Cum a putut a se pastra vreme de mii de ani aceeasi norm a Sfintei Traditii n Biseric, de vreme ce
preotii si scriitorii vostri bisericesti schimba de la zi la zi adevarul Sfintei Scripturi si predaniile apostolice, care
la nceput au existat curate si nealterate? Dup cum, daca iei n mana o Biblie chiar de acum 50 de ani si o pui
alaturi cu cele de azi, nu mai seamn nicidecum, tot asa au fcut arhiereii si preotii vostri si cu alte carti sfinte
si cu Sfnta Traditie, pe care voi, ortodocsii, v ludati c o tineti asa cum ati mostenit-o de la apostoli.

Preotul: Nu este deloc adevrat ceea ce sustii dumneata. Biserica lui Hristos este ocrotit de Duhul Sfnt si nu
poate gresi (Matei 10, 17-20; Ioan 14, 16-26; 15, 26; 16, 12-14; I Tim. 3, 15 s.a.), fiind condus n chip nevzut
de nsusi ntemeietorul ei, Iisus Hristos, pna la sfrsitul veacurilor (Matei 28, 20 s.a). Daca unii scriitori
bisericesti, fie arhierei, preoti sau laici, au tradus Biblia din alte limbi sau au ndreptat vreun cuvnt nvechit n
felul lui de a se exprima, n limba de azi a poporului nostru, apoi aceasta a fost o ndreptare si corectare de
exprimare, iar nu o schimbare de fond a textului biblic. Dac ar nvia astzi un romn de pe vremea lui Mircea
cel Btrn sau a Marelui Stefan si ai vrea s vorbesti cu el, aproape c ti-ar prea c este din alt natie, cci nu
se mai vorbeste azi ntocmai limba poporului nostru cu cea care se vorbea atunci. Tot astfel si crtile de pe
atunci, trecnd vremea, s-au corectat de scriitori dup vorbirea de azi, dar nu s-a schimbat ntelesul lor
scripturistic si tainic.

Ti-am spus mai nainte c temeiurile pe care se reazem Sfnta Traditie si prin care se asigur pstrarea
curteniei ei originale si transmiterea ei peste veacuri au fost: simbolurile vechi de credint, canoanele
apostolice, definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade ecumenice s.a.

Aici mai adaug c n pastrarea neschimbat a Sfintei Traditii avem si alte mrturii de mare important, precum
sunt:

1. Literatura patristica. Scrierile Sfintilor Printi si ale apologetilor din vechime sunt pline de astfel de mrturii,
care dovedesc c Sfnta Traditie s-a bucurat totdeauna, n Biserica crestin, de aceeasi nalt pretuire:

- Sfntul Ignatie Teoforul, Printe Apostolic, ucenic al apostolilor (f 107 d.Hr.), dupa cum ne mrturiseste
istoricul Eusebiu dm Cezareea, ndemna pe credinciosii de pe vremea sa s se fereasc de nvtturile ereticilor
si s pzeasc numai Traditia apostolic;

- Sfntul Policarp, episcop al Smirnei, tot un Printe Apostolic (f 156 d.Hr.), dup mrturia aceluiasi istoric, a
predat credinciosilor si aceleasi cuvinte (nvtturi) pe care le-a auzit el direct de la apostoli;

- Hegesip, ne mrturiseste tot Eusebiu de Cezareea, s-a srguit s adune la un loc toate traditiile apostolice, si a
adunat mai multe din ele n cinci crti, care ns cu timpul s-au pierdut;

- Sfntul Irineu (f 202 d.Hr.) mrturiseste pentru traditie n scrierile sale: Toti care voiesc s cunoasc adevrul,
trebuie s se ndrepte ctre Traditia apostolica, n toat lumea cunoscut";

- Origen (+ 254 d.Hr.) scria: S fie pstrat Traditia bisericeasc predat prin ordinea succesiunii de la apostoli,
care exista n biserici pn n ziua de astzi".

8
- Sfntul Vasile cel Mare (f 379) mrturisea: Dintre dogmele si propovduirile pastrate n Biserica, unele le
avem din doctrina cea scris, iar altele le-am primit din Traditia apostolilor, prin succesiune, n tain, nescrise;
si acelea si acestea au aceeasi putere ctre evlavie".

- Sfntul Epifanie (f 403 d.Hr.) zicea: Trebuie pstrat Traditia, pentru c nu este cu putint a afla toate n
Sfnta Scriptur; Sfintii Apostoli au depus unele n scrisori, altele n Traditie...".

- Sfntul Ioan Gur de Aur (f 407) scrie: De aici (din II Tes. 2, 15) se vede c Apostolii n-au predat toate prin
scrisoare, ci multe far scrisori, dar si acestea nescrise sunt demne de crezare. Dac este Traditie, atunci nu
cuta nimic mai mult".

- Sfntul Grigorie de Nyssa (+ 394) scria: Avem Traditia ajuns la noi de la printi, ca o mostenire prin
succesiune de la apostoli, transmis prin sfintii ce au urmat .

- Clement Alexandrinul (f 215 d.Hr.) zice: Aceia care explic Scriptura contra Traditiei bisericesti, au stricat
norma adevarului.

- Tot asa de hotrt n aceast privint scria si Sfntul Ciprian (+ 258): Dac ne vom ndrepta noi la izvorul
Traditiei dumnezeiesti, atunci se va curma rtcirea omeneasc".

2. Practica veche a Bisericii este, de asemenea, o impor- tanta mrturie despre valoarea Sfintei Traditii si despre
pretuirea pe care a avut-o ea de la nceput pna astzi.

3. n Biseric, nca de la nceput s-au ivit eretici, care, pentru a-si sustine prerile (rtcirile), sustineau ca
practicile lor fac parte din Traditia apostolic, socotind-o si ei ca avnd aceeasi autoritate ca si Sfnta Scriptur.
Cei care i-au combtut, nu au negat valoarea Traditiei, ci au dovedit numai ca practicile si traditiile ereticilor
erau false si nu puteau avea autoritatea Traditiei adevrate apostolice.

S nu se uite c mrturiile de mai sus oglindesc n ele credinta din vremea apostolilor si imediat urmtoare pna
n secolul al IV-lea. Practica veche a Bisericii este, de asemenea, o importanta mrturie despre valoarea Sfintei
Traditii si despre pretuirea pe care a avut-o de la nceput pn azi.

Asadar trebuie tinut cu mare sfintenie Sfnta Traditie, deoarece n Sfnta Scriptur nu este cu putint a afla
toate cele spre mntuire. Sfnta Scriptur ne nvat multe s facem, dar nu ne arat cum. De exemplu, ne cere s
ne botezam, dar nu ne arat si cum; s ne mrturisim, dar nu si cum; s ne mprtsim, dar nu si cum; s ne
cununm, dar nu si cum; s ne rugm, dar nu si cum, si unde, si cnd; s facem semnul Sfintei Cruci pe fata
noastr, dupa cea scris: S-a nsemnat peste noi lumina fetei Tale, Doamne (Ps. 4, 6), dar nu ne arat si cum.

Dar cine ne-a nvtat pe noi, prin scriere, s ne nchinm spre rsrit? Care Scriptur ne arat graiurile chemrii
Sfntului Duh de la sfintirea Preacuratelor Daruri, adic la sfintirea pinii si a paharului euharistic? Care
nvttur din Sfnta Scriptur ne arat sa facem binecuvntarea apei botezului si sfintirea Hrismei (Sfntul si
Marele Mir)? Care Scriptur ne nvata despre ntreita afundare a celui ce se boteaz si lepdrile de satana de la
Botez?

Rugciunea de doxologie catre Sfnta Treime (adica Slava Tatalui si Fiului si Sfntului Duh) din care
Scriptur ne-a rmas nou? Si apoi acelasi mare Sfnt Vasile, dupa ce ne arat acestea, zice ca: Daca ne-am
apuca noi a lsa cele nescrise, din obiceiuri, ca pe unele ce nu ar avea putere mare, am gresi la nsesi cele mai
de frunte, pagubind Evanghelia. Asadar obiceiul ce-1 tine Biserica nescris, ca unul ce este de origine apostoli ca
si folosit de Sfintii Parinti ca Predanie ramasa de la ei n Biserica lui Hristos, are putere de lege".

Asadar trebuie retinut ca importanta si folosul Sfintei Traditii provine din raportul strns ce exista ntre ea si
Sfnta Scriptur, cci ntr-adevr, ele stau ntr-un raport de strnsa legatura si de ntregire reciproc, bazat pe
faptul ca amndou cuprind n ele Sfnta Descoperire si sunt pentru noi izvoarele acesteia. Prin urmare: a) este
cu neputinta s se contrazica ntre ele si b) este cu neputint sa nu existe ntre ele raporturi de reciprocitate.

9
Sfnta Scriptur are numai n Sfnta Traditie mrturia cea mai sigur pentru canonul crtilor ei si pentru
caracterul ei dogmatic (inspiratia ei divina), iar Sfnta Traditie numai prin Sfnta Scriptur si poate dovedi
curatenia adevrurilor ei.

DESPRE CULTUL SFINTELOR ICOANE

Sfnta Scriptur opreste nchinarea la chipuri cioplite si la alte asemnri vzute (les. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5,
8; Fapte 17, 29). Dar prin aceasta opreste numai nchinarea ntemeiat pe socotinta c nssi aceste chipuri
trebuie cinstite ca dumnezei, adic opreste nchinarea la idoli. Nu opreste ns cinstirea unor semne si nftisri
ale lui Dumnezeu si ale sfintilor, cnd aceast cinstire nu rmne la materia din care sunt fcute, ci duce gndul
nostru la Dumnezeu sau la sfntul nchipuit prin ele. Am vzut la capitolul despre cinstirea sfintelor moaste
cinstirea ce se ddea unor brie si stergare de pe trupul Apostolului Pavel. In Vechiul Testament ni se spune
despre doi heruvimi sculptati, asezati deasupra chivotului Legii, sau de heruvimii brodati n catapeteasma din
lcasul sfnt (les. 25, 18-22; 26, 31 etc.). Inaintea lor se tmia si se faceau nchinciuni (losua 7, 6; les. 30, 1,
7, 8). Precum ne ajutm de cuvnt ca s ne ridicm la cele mai presus de cuvnt, tot asa ne folosim si de icoan,
ca s ne ridicm mai presus de icoan. Si precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru s se sfinteasc prin cuvinte
curate, asa vrea ca si vederea noastr s se sfinteasc prin icoane cuvioase, ca prin amndou aceste simtiri
superioare, s ptrund n suflet gnduri curate.

Sectarul: Nu trebuie s ne nchinm icoanelor, pentru c Dumnezeu este cu totul diferit de icoane, orict de
pretios ar fi materialul din care sunt fcute si orict de artistic ar fi executate. Apostolul Domnului grieste
lmurit: Dac suntem neamul lui Dumnezeu, nu trebuie s socotim c dumnezeirea este asemenea aurului sau
argintului sau pietrei cioplite de mestesugul si de iscusinta omului (Fapte 17, 29).

Preotul: Aici nu cultul sfintelor icoane se nltur, ci ntelegerea gresit a pgnilor de a confunda pe
Dumnezeu cu materia cioplit artistic a chipurilor de idoli, reprezentnd pe zeii pgnilor atenieni. Apostolul
Pavel tocmai vrea s le arate nvtatilor atenieni n cuvntarea sa din Areopag, c dac noi, oamenii, - dup cum
si ei nsisi credeau - suntem neam al lui Dumnezeu, adic avem suflet imaterial, care este chipul lui
Dumnezeu n noi, de aici putem deduce c Dumnezeu este si El imaterial ca si sufletul nostru pe care l avem de
la El si dup care suntem nruditi cu El; si deci Dumnezeu nu poate fi socotit identic sau confundat cu materia
statuilor de zei din templele pgne ale Atenei. Pe baza acestei deductii a mintii trebuie s spunem c
Dumnezeu este eterogen (de alt natur) fat de materia statuilor, si de aceea este absurd a-L confunda cu o
statuie oarecare, orict de pretios este materialul din care este turnat si orict de genial este creatia artistului
care a executat-o.

In Ortodoxie sustinem ntocmai acest adevr. Avem icoane sfintite din aur si argint etc., executate cu miestrie
si cu talent, dar nu sustinem defel c Dumnezeu este identic si omogen (de aceeasi natur) cu aurul si argintul
icoanei care-I reprezint chipul. Noi nvtm c exist un singur Dunmezeu, iar sfintele icoane au cu totul alt
semnificatie dect aceea de a fi confundate cu Dumnezeu sau cu sfntul al crui chip l reprezint. Ca urmare,
nvttura noastr cu privire la sfintele icoane este identic cu cea din citatul de mai sus si nicidecum n
contrazicere cu el, anume c dac si cel din urm om este mult superior si eterogen tuturor statuilor si icoanelor
care-i reprezint chipul, cu att mai putin Dumnezeu ar putea fi omogen cu icoanele chipului Su. Dar prin
aceasta nu se stirbeste cu nimic cinstirea sfintelor icoane.

Sectarul: Icoanele, ca si idolii, sunt simple obiecte mate- riale, neputincioase, iar Dumnezeu a osndit pe cei ce
ndajdu- iesc vreun ajutor de la ele, cci zice psalmistul: Idolii neamuri- lor sunt argint si aur, lucruri fcute de
mini omenesti. Gur au si nu vor gri; ochi au si nu vor vedea; urechi au si nu vor auzi, c nu este duh n gura
lor. Asemenea lor s fie toti cei ce-i fac pe dnsii si toti cei ce se ncred n ei (Ps. 134, 15-18; 113, 12-16).

Preotul: Citatul acesta al Sfintei Scripturi se refer numai la idoli si n nici un caz la sfintele icoane. lar dac
sfintele icoane sunt idoli, atunci si cei doi heruvimi din Vechiul Testament, precum si chipurile de heruvimi,
cusute pe catapeteasma de acolo, sunt idoli. Adevrul ns este c nici unele, nici altele nu sunt idoli. Dac
chipurile de heruvimi au fost poruncite s se fac chiar de Dumnezeu, nu este cu putint ca sfintele icoane s fie

10
oprite de El. Si dac cei ce le-au cinstit si li s-au nchinat n Testamentul Vechi, la porunca direct a lui
Dumnezeu - n timp ce idolatria era foarte aspru interzis -, n-au putut cdea nicidecum sub osnd, atunci nu
pot fi osnditi nici cei ce cinstesc sfintele icoane. Idolii, ntr-adevr, sunt neputinciosi, dar sfintele icoane
adeseori au dat dovada c au n ele putere dumnezeiasc de a face minuni, punnd n uimire uneori o lume
ntreag. Acest fapt este foarte gritor n sine nsusi privitor la atitudinea pe care trebuie s o avem fat de
sfintele icoane.

Sectarul: Cinstirea lui Dumnezeu n icoane si mai ales cinstirea icoanelor cu chipul lui Dumnezeu pe ele, este
ceva pgnesc, pentru c numai pgnii si-au fcut asemnri ale lui Dumnezeu n diferite feluri si li s-au
nchinat, dup cum ne mrturiseste Apostolul Pavel: (Pgnii) au schimbat slava lui Dumnezeu Celui
nestriccios cu asemnarea chipului omului celui striccios si al psrilor si al celor cu patru picioare si al
trtoarelor (Rom. 1, 23). Or, este absurd s ne ntoarcem la idoli sau la un astfel de pgnism.

Preotul: Aici este vorba de idoli si de rtcirile pgnilor relativ la credinta n Dumnezeu, iar nu de sfintele
icoane ale crestinilor, care sunt cu totul altceva. n sfintele icoane, crestinii niciodat nu L-au nchipuit pe
Dumnezeu n asemnarea omului striccios, sau ca animal cu patru picioare, sau ca trtor, ci, dimpotriv, L-au
zugrvit asa cum S-a descoperit El oamenilor. Prin aceasta, crestinii si-au fcut o idee mai clar, mai intuitiv si
mai precis despre adevratul Dumnezeu. Tocmai din acest motiv, sfintele icoane au fost ntotdeauna un mijloc
foarte potrivit pentru adncirea evlaviei, mai ales la nestiutorii de carte, dar si la oricare om. Prin aceasta si
artistii pictori si-au pus talentul n slujba si spre mrirea lui Dumnezeu, Care i-a nzestrat pe ei.

Sectarul: Dumnezeu nu poate fi vzut de oameni; de aceea nimeni nu stie cum este El si nu-I poate zugrvi fata
n icoane si a face o asemnare a chipului Su adevrat, cci Domnul a zis: ...nu poate vedea omul fata Mea si
s triasc (les. 33, 20), iar Evanghelistul loan, la fel, a zis: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodat (loan 1,
18; 1 loan 4, 12). Apostolul Pavel a zis, de asemenea: Cel ce singur are nemurire (Dumnezeu) si locuieste ntru
lumin neapropiat; pe Care nu L-a vzut nimeni dintre oameni, nici nu poate s-L vad; a Cruia este cinstea si
puterea vesnic. Amin! (I Tim. 6, 16).

Preotul: Este adevrat c pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea n fiinta Sa, asa cum este, deoarece El este
Duh (loan 4, 24), nevzut ochiului material al omului si este nemrginit, nct nu numai ochiul, dar nici mintea
sau priceperea omului nu-L poate cuprinde, pentru c ar rmne coplesit de maiestatea infinit a fiintei Lui. De
aceea, nu este de mirare dac este cu neputint s-L poat vedea cineva asa cum este. Arhiereii Ve- chiului
Testament, cnd intrau o dat pe an n Sfnta Sfintelor, unde Se arta n lcasul Su vzut (n templu), tmiau
mult, potrivit unei rnduieli dumnezeiesti, ca s nu vad cumva pe Dumnezeu si s moar (les. 30, 10; Lev. 16,
2, 12-13).

Dar trebuie stiut c icoana are ca model pe nsusi Iisus Hristos, Care la ai Si a venit (loan 1, 11) si n mijlocul
lor si cu ei a trit. Cei trei apostoli au czut la pmnt cnd Iisus Hristos, pe Muntele Tabor, Si-a artat
strlucirea dumnezeirii n trupul Su (Matei 17, 6); strjerii de la Mormntul Domnului au czut la pmnt
si ...s-au fcut ca niste morti, cnd au vzut trupul ndumnezeit al lui Iisus Hristos nviat din mormnt (Matei
28, 4); Apostolul Pavel a czut orbit la pmnt, cnd i S-a artat Hristos-Dumnezeu pe drumul spre Damasc
(Fapte 9, 3-8 s.a.). Astfel, vederea lui Dumnezeu a rmas, pentru oamenii muritori si mrginiti, ceva cu
neputint.

Totusi Biblia - si chiar istoria - ne mrturisesc c au existat adeseori teofanii, hristofanii sau pnevmatofanii
(cazuri cnd Dumnezeu-Tatl, Hristos ori Duhul Sfnt S-au artat). Nu cumva este o contrazicere ntre aceste
artri si cele spuse mai sus, c Dumnezeu nu poate fi vzut de oameni? Nu! Cci dac oamenilor le este cu
neputint a vedea vreodat fiinta lui Dumnezeu, n schimb, Dumnezeu Se poate face vzut ochiului si mintii
omenesti n diferite chipuri sau sub diferite forme, far ca omul s moar. Astfel:

1. Pe Dumnezeu-Tatl L-a vzut Avraam n chipul a trei cltori la stejaml Mamvri (Fac. 18, 1-3); L-a vzut
Iacov, care a zis apoi: Am vzut pe Dumnezeu n fat si mntuit a fost sufletul meu (Fac. 32, 30); L-a vzut
Moise tot n chip de om, grind cu el fat ctre fat, cum ar gri cineva cu prietenul su (les. 33, 11); tot
Moise L-a vzut n Muntele Horeb, n rugul ce ardea. si nu se mistuia. (les. 3, 2-4); L-a mai vzut apoi Isaia
Proorocul, dup cum nsusi mrturiseste: ...am vzut pe Domnul... Vai mie, c sunt pierdut! Sunt om cu buze
11
spurcate si locuiesc n mijlocul unui popor cu buze necurate. Si pe Domnul Savaot L-am vzut cu ochii mei!
(Isaia 6, 1, 5); L-a vzut Sfntul Prooroc Daniel n chip de om btrn si ntr-un cadru foarte minunat (Dan. 7, 9-
10), iarsi, Amos Proorocul ne mrturiseste zicnd: Vzut-am pe Domnul stnd lng altar (9, 1). Si tot asa
Miheia zice: Am vzut pe Domnul stnd pe tronul Su, si toat ostirea cereasc sttea lng El, la dreapta si la
stnga Lui (III Regi 22, 19).

nsusi Dumnezeu a anuntat c Se va arta unora n chip vzut, dup cum spune Sfnta Scriptur: Apoi a zis (lui
Aaron si surorii lui, Mariam): Ascultati cuvintele Mele: De este ntre voi vreun prooroc al Domnului, M art
lui n vedenie si n somn vorbesc cu el. Nu tot asa am grit si cu robul Meu Moise... Cu el griesc gur ctre
gur, la artare si aievea, iar nu n ghicituri, si el vede fata Domnului... (Num. 12, 6-8).

2. Pe Dumnezeu-Fiul L-au vzut n chip de om preamrit: Daniel Proorocul (Dan. 7, 13-15); diaconul Stefan
(Fapte 7, 55-56); Apostolul Pavel, pe drumul Damascului (Fapte 9, 3-5), precum si dumnezeiescul Evanghelist
Ioan (Apoc. 1, 8, 12-13, 20 s.a.).

3. Pe Dumnezeu-Duhul Sfnt L-au vzut multimile att la Botezul Domnului, n chip de porumbel (Matei 3, 16;
Luca 3, 21-22), ct si Apostolii la primele Rusalii crestine, n chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 1-4).

Dup toate acestea este usor de nteles c nu este cu vreunei Persoane a Sfintei Treimi, asa cum fiecare dintre
aceste Persoane a binevoit a se descoperi oamenilor.

Sectarul: nchintorii la icoane sunt sub puterea diavolului si vor primi de la Dumnezeu pedeapsa cea mai
mare, cci scris este: Si i s-a dat ei s insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei s si griasc si s omoare pe
toti cti nu se vor nchina chipului fiarei (Apoc. 13, 15). Apoi mai departe: Si fiara a fost rpus si, cu ea,
proorocul mincinos, cel ce fcea naintea ei semnele cu care amgea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei
ce s-au nchinat chipului ei. Amndoi (fiara si proorocul cel mincinos, care este fiara a doua) au fost aruncati de
vii n iezerul de foc, unde arde pucioas. Iar ceilalti (nchintori la chipul fiarei) au fost ucisi cu sabia care iese
din gura Celui ce sade pe cal, si toate psrile s-au sturat din trupurile lor (Apoc. 19, 20-21). Astfel de pedepse
vor primi toti cei ce se las amgiti nchinndu-se la icoane.

Preotul: Nu sunt deloc adevrate cele ce ai urzit n desertciunea mintii tale, cci nu nchintorii la sfintele
icoane vor fi pedepsiti de Dumnezeu, ci nchintorii diavolului, care sunt sub puterea lui si i s-au nchinat si i-au
slujit. Acestia mpreun cu cel cruia i s-au supus vor lua o dreapt pedeaps de la Dumnezeu. Cci n citatele
de mai sus, chipul fiarei" nu nseamn chipul lui Dumnezeu, al Fiului sau al sfintilor Si zugrviti n icoane
sfinte, ci nseamn chipul diavolului sau al lui antihrist, iar acesta este o persoan puternic (mai probabil o
colectivitate de astfel de persoane n colaborare), care, nainte de venirea a doua a Domnului, va actiona cu
furie mpotriva lui Iisus Hristos si a Bisericii Sale, fiind n slujba si puterea diavolului; n acesta va predomina
un caracter bestial de fiar, n locul simtmintelor omenesti. Fiara dinti este antihrist (om diavolesc sau diavol
ntrupat), aprut in lume sub aspect politic de stpnitor (Apoc. 13, 1-10). Iar fiara a doua este antihrist sub o
aparitie religioas, de profet mincinos (Apoc. 13, 11-18). Diavolul, prin antihristul, sub o form sau alta, caut
s ntoarc pe oameni de la nchinarea la chipul lui Dumnezeu, ctre nchinarea chipului su. Acesta este
ntelesul citatului de mai sus, si este de la sine nteles c nchinarea din urm, si nu cea dinti, este oprit cu
amenintarea celor mai cumplite pedepse.

Sectarul: Dac icoanele sunt plcute lui Dumnezeu si sunt nvrednicite de puterea harului dumnezeiesc, de ce
nu pedep- seste Dumnezeu pe cei ce le hulesc, le profaneaz si le distrug?

Preotul: Dumnezeu nu pedepseste ndat pe pctosi si pe hulitori. El i rabd ndelung, pentru c nu vrea
moartea pctosilor, ci ntoarcerea si ndreptarea lor. De aceea le d timp de pocint. Nici chiar pe cei ce
hulesc sau distrug Biblia nu-i pedepseste ndat, dup cum nici pe cei ce au rstignit pe Fiul Su nu i-a pedepsit
ndat. ns i asteapt pe toti, n viata de dincolo, si numai la Judecata cea de apoi va rsplti fiecruia dup
faptele lui (lov 34, 11; Rom. 14, 10; II Cor. 5, 10; Ps. 61, 11; Pilde 24, 12).

12
 DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA

Sectarul: Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, de ce voi, ortodocsii, o cinstiti att de mult si v nchinati la ea
ca la Dumnezeu?

Preotul: Noi pe Preasfnta Fecioar Maria si Nsctoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult dect pe toti sfintii
si ngerii, dar totusi nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce i se d ei se numeste preacinstire
(supravenerare), si ei i se cuvine aceast preacinstire pentru c ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o
''prieten'' a Lui, asemenea celorlalti sfinti. De aceea se spune n cntarea bisericeasc (axionul): ''Ceea ce esti
mai cinstit dect heruvimii si mai slvit fr de asemnare dect serafimii''. Ea este mai presus dect sfintii si
ngerii, deoarece si ngerii si oamenii i se nchin. Astfel, i s-a nchinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire
(Luca 1, 28-29), si n acelasi chip i s-a nchinat ei si Sfnta Elisabeta, maica Sfntului Ioan Boteztorul (Luca 1,
40-43). nssi Sfnta Fecioar, prin Duhul Sfnt, prooroceste c pe ea o vor ferici toate neamurile: C, iat, de
acum m vor ferici toate neamurile, c mi-a fcut mie mrire Cel Putemic... (Luca 1, 48-49), adic cinstirea ei
este voit de Dumnezeu.

Sectarul: Nu trebuie s dm prea mult cinstire Fecioarei Maria, pentru c nici nsusi Fiul ei, Iisus Hristos, n-a
cinstit-o. Aceasta se vede din cuvintele Mntuitorului, redate de Sfntul Evanghelist Matei n textul urmtor:
Cineva I-a zis: lat, mama Ta si fratii Ti stau afar, cutnd s-ti vorbeasc. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea
si cine sunt fratii Mei? Si, ntinznd mna ctre ucenicii Si, a zis: lat mama Mea si fratii Mei. C oricine va
face voia Tatlui Meu Celui din ceruri, acela mi este frate si sor si mam (Matei 12, 47-50). Deci faptul c
Fecioara Maria I-a fost mam nu are nici o important. In fata Lui, legturile Sale de snge sau de rudenie
trupeasc n-au nici un pret si nici o precdere fat de legturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatlui, oricine
ar fi acestia.

Preotul: Aici este vorba de altceva si anume c, n afar de nrudirea trupeasc, mai exist si o alt nrudire cu
Hristos, mult mai mare si mai important, nrudirea sufleteasc, ce const n a face voia lui Dumnezeu. Aceast
nrudire ns nu desfiinteaz si nu micsoreaz pe cea trupeasc. Deosebirea st numai n aceea c nrudirea
sufleteasc si-o poate cstiga oricine, mplinmd voia Tatlui. nrudire nseamn nu numai o legtur de snge,
trupeasc, ci si o legtur de dragoste si de unitate sufleteasc. Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela devine
sufleteste nrudit cu Dumnezeu, deoarece i este cu totul atasat lui Dumnezeu.

Astfel, prin cuvintele de mai sus, Mntuitorul nici n-a nlturat nrudirea Sa cea trupeasc cu Maica Sa, nici n-a
micsorat cinstirea ce i se cuvenea unei mame de la fiul ei, ci numai a cutat s accentueze c cealalt nrudire cu
El, cea sufleteasc, desi este de mai mare pret, o poate realiza totusi orice credincios ( Maica Domnului a fost si
singura care a mplinit desvrsit voia lui Dumnezeu ). Asadar, a fost un cuvnt de ndemn si de ncurajare la
adresa multimii, iar nu unul de dispret la adresa Maicii Sale. Mntuitorul nostru Iisus Hristos, ct a fost cu
Maica Sa pe pmnt, pururea o asculta si o iubea si era supus fat de ea (Luca 2, 51) si oricnd i cerea ceva, nu
se arta neasculttor fat de ea. Astfel, vedem c la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a fcut
prima minune, prefcnd apa n vin (Ioan 2, 3-10).

Apoi a avut mare grij de Maica Sa, chiar si cnd era rstignit pe Cruce; purtndu-i de grij, a dat-o spre
ngrijire celui mai iubit dintre toti ucenicii Si, Sfantului Ioan Evan- ghelistul, dup cum este scris: Deci Iisus,
vznd pe Maica Sa si pe ucenicul pe care l iubea stnd alturi, a zis mamei Sale: ''Femeie, iat fiul tu!'' Apoi
a zis ucenicului: ''Iat mama ta!'' Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19, 26-27). Vezi c
Mntuitorul, nici n vremea cea grea a suferintelor Sale de pe Cruce, nu a neglijat purtarea de grij fat de
Maica Sa, care L-a nscut si L-a crescut? Si cum oare ar fi putut s dispretuiasc pe Mama Sa, cnd nsusi
Dumnezeu a dat porunc s cinstim pe tat si pe mam, dup cum s-a scris: Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta
(Deut. 5, 16)?

Sectarul: Dar de ce voi o numiti pe Maria pururea Fecioar, de vreme ce nsusi Fiul su a numit-o femeie, ceea
ce nseamn c a fost cstorit, iar nu fecioar, cci asa se adevereste din cuvntul Scripturii: Deci Iisus,
vznd pe mama Sa si pe ucenicul pe care l iubea stnd alturi, a zis mamei Sale: Femeie, iat fiul tu! (Ioan
13
19, 26). Tot asa o numeste, dispretuitor, si la nunta din Cana Galileii: A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe
tine, femeie? (Ioan 2, 4). n acest caz, nici nu o putem socoti mai de cinste si nu i putem aduce un cult deosebit.

Preotul: n primul citat, nicidecum nu este vorba de dispret, ci, dimpotriv, se vede cum Mntuitorul s-a ngrijit
de soarta ei, ncredintnd-o spre purtare de grij Apostolului Ioan, stiind c El se va nlta la cer, pentru ca s o
ngrijeasc la btrnetile ei. Acest lucru nu este o necinstire, ci, cu adevrat, o mare cinstire si respect fat de
Mama Sa, creia nici n chinurile de pe Cruce nu uit s-i poarte de grij, datorit dragostei celei mari pe care o
avea fat de ea, ca mam.

Iar dac o numeste ''femeie'', nicidecum nu o face n nteles de femeie cstorit sau n semn de dispret, ci
numai n nteles de gen. Cci tot asa s-au adresat si cei doi ngeri Mariei Magdalena la mormnt: Femeie, de ce
plngi? (Ioan 20, 12- 13). Iar cei doi brbati, care s-au artat la Inltarea la cer a Domnului, au zis ctre
apostoli: Brbati galileieni, de ce stati privind la cer? (Fapte 1, 11). Nici ngerii, nici cei doi brbati n-au adresat
dispretuitor cuvintele ''femeie'' sau ''brbati'', ci dimpotriv, n chip mngietor.

Sectarul: Dar unde spune n Sfnta Scriptur c Maria, mama lui Iisus, a fost fecioar si pururea fecioar, asa
cum o numiti voi, ortodocsii, pe ea?

Preotul: C a nscut fiind fecioar, Sfnta Scriptur ne arat n acest fel: Cnd arhanghelul Gavriil a venit n
Nazaret si i-a binevestit ei c va naste pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), intrnd la ea, a numit-o: plin de har
si binecuvntat ntre femei (Luca 1, 28). Iar ea, vzndu-l, s-a tulburat de cuvntul lui si cugeta n sine: Ce fel
de nchinciune poate s fie aceasta? Si ngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, cci ai aflat har la Dumnezeu. Si iat,
vei lua n pntece si vei naste Fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preanalt se va
chema si Domnul Dumnezeu i va da Lui tronul lui David, printele Su. Si va mprti peste casa lui Iacov n
veci si mprtia Lui nu va avea sfrsit. Si a zis Maria ctre nger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de
brbat? Si rspunznd, ngerul i-a zis: Duhul Sfnt se va pogor peste tine si puterea Celui Preanalt te va umbri;
pentru aceea si Sfntul Care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 29-35).

Ai auzit, omule rtcit, cum arhanghelul s-a nchinat Fecioarei Maria numind-o pe ea plin de har si
binecuvntat ntre femei si c ea a aflat mare har de la Dumnezeu, c n-a cunoscut brbat, c a fost umbrit de
puterea Celui Preanalt si c a zmislit si a nscut din Duhul Sfnt pe Fiul lui Dumnezeu? Apoi ai mai auzit c,
desi era fecioar nestiind de brbat, ngerul Domnului nu i-a zis ''binecuvntat esti tu ntre fecioare'', ci ntre
femei, prin aceasta neartnd dispret fat de Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, cea ''plin de har'', ci
descoperind o veche tain: ''zdrobirea capului sarpelui prin femeie" (Fac. 3, 15) si c ea va fi acea tainic si
duhovniceasc Ev care va naste pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viata n lume?

Dumnezeiestii Printi ai Bisericii zic c Hristos S-a tiumit smnt a femeii (Fac. 3, 15), ca Cel ce nu S-a
nscut din smnt de brbat, ci de la Duhul Sfnt si din Preacuratele sngiuri ale Preasfintei Fecioare i-a luat
trup.

Asadar, ct nebunie si rtcire este n capul sectarilor care hulesc pe Preasfnta si Preacurata Fecioar Maria,
cea neispitit de brbat, punnd-o pe ea n rndul femeilor celor mritate, pe cea plin de dar, pe cea care a aflat
har de la Dumnezeu si este binecuvntat ntre femei (Luca 1, 28)!

Vor vedea acesti hulitori si stricati la minte si la ntelegere sectari n ziua cea mare a Judectii de apoi, cnd
aceast Imprteas si Fecioar Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului su cu mare si negrit slav, dup
cum Psalmistul a artat, zicnd: Sezut-a tmprteasa de-a dreapta Ta, mbrcat n hain aurit si prea
nfrumusetat... Pomeni-vor numele tu n tot neamul... (Ps. 44, 11, 20-21).

Si ce zici tu, ereticule, oare pentru c arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie, zicnd: binecuvntat esti tu
ntre femei, apoi pentru aceasta zici c Fecioara Maria era femeie cstorit, asa cum o numiti voi cu hul si
nebunie ereticeasc? Oare n-a zis ea la nchinarea ngerului c ''nu stiu de brbat'' (adic este fecioar)?

Sau cnd Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac. 2, 21-22) si a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea
''femeie'' - oare si atunci Eva era femeie cstont, fiindc o numise Adam ''femeie''? Oare nu era atunci Eva
14
fecioar zidit din trupul cel feciorelnic al lui Adam, fr de mpreunare de femeie? Asadar, dac Eva a fost
zidit de Dumnezeu fecioar, iar Insusi Dumnezeu si Adam pe aceast fecioar, Eva, o numesc ''femeie'' (Fac.
2, 22-23), apoi nu o numeste pe ea ''femeie'', n nteles c era femeie cstorit, cum ru si nebuneste ntelegeti
voi, sectarii, cuvntul ''femeie''.

Ci att Dumnezeu, ct si Adam, au zis Evei ''femeie'' - atunci cnd ea era fecioar -, ca s arate prin acest cuvnt
c ea era parte femeiasc, nu brbteasc, si prin cuvntul femeie a artat genul ei feminin. Deci nicidecum nu
se ntelege c Dumnezeu si Adam, pe cea luat din coasta lui Adam - si care atunci era fecioar - au numit-o
femeie n nteles de femeie mritat (cstorit), asa cum voi rtcit si ru ntelegeti cuvntul femeie n Sfnta
Scriptur. Cci precum Eva era fecioar, atunci cnd i s-a zis ''femeie'', tot astfel Eva cea tainic si
duhovniceasc, Preacurata Fecioar Maria, care a nscut pe Noul Adam, Hristos, fecioar este n vecii vecilor,
cu toate c Sfnta Scriptur o numeste pe ea ''femeie'', artnd prin aceasta genul ei feminin.

Atunci Adam, prin lucrarea lui Dumnezeu, a nscut ntru feciorie din trupul su femeie fr de femeie (adic
fr a se mpreuna cu femeie), iar la plinirea vremii, firea femeiasc, prin lucrarea Sfntului Duh, a nscut
brbat fr de brbat, n feciorie nscnd Fecioara si rmnnd fecioar, precum si la nceput a nscut Adam
ntru feciorie femeie fr de femeie, rmnnd ntru feciorie. Cci asa a binevoit Dumnezeu, ca ntru Fecioara
Maria s dea mprumut firii lui Adam celui vechi prin Noul Adam Cel nscut din Fecioar, Care a venit n lume
si S-a mbrcat n firea noastr din negrita Sa mil si buntate, pentru ca s izbveasc pe vechiul Adam, cu tot
neamul lui, din osnd si din moarte. Cci precum ntru Adam toti mor, asa ntru Hristos toti vor nvia (I Cor.
15, 22; Rom. 5, 8; Ioan 3, 16; 5, 24).

Deci ia aminte, omule rtcit - tu si cei asemenea tie -, c Sfnta Scriptur nu numeste pe Maica Domnului
''femeie'' (Luca 1, 43) n sensul de femeie cstorit, cum ru si sucit ntelegeti voi, ci, prin cuvntul ''femeie'',
Sfnta Scriptur arat numai genul feminin al Sfintei Fecioare Maria si totodat arat n chip umbros si tainic c
ea este femeia aceea prin care se va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15) si prin care va veni mntuirea neamului
omenesc.

La cele de mai sus trebuie adugate si urmtoarele:

1. Fiind Maic a Mntuitorului, Fecioara Maria a fost si este mijlocitoare a mntuirii.

2. Zmislind de la Duhul Sfnt pe Mntuitorul n pn- tecele ei, a fost cu totul curtit de pcate, ca nici un alt
om, orict de sfnt ar fi fost.

3. Fiindu-i prezis de Dumnezeu cinstirea ei - ca nici o alt cinstire a vreunui om -, Sfnta Fecioar Maria
trebuie socotit ca cea dinti dintre sfinti, asa cum Ioan Boteztorul este cel mai mare ntre prooroci (Luca 7,
28), deoarece venirea lui a fost profetit de alti profeti (Mal. 3, 1; Isaia 40, 3).

Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare dect altor sfinti, o preacinstire, ea
fiind mprteasa si cununa tuturor sfintilor. Iar cum c si dup nastere a rmas fecioar, citeste si vezi cele
proorocite despre ea de Proorocul lezechiel (44, 1-3).

Sectarul: Nu trebuie s dm prea mult cinstire Fecioarei Maria, si nici nu poate fi preavenerat ca fecioar,
pentru c a mai avut si alti copii, care sunt numiti de Sfnta Scriptur ''frati si surori'' ai lui Iisus, iar Iisus este
numit ''ntiul nscut'' (Matei 1, 25), de unde urmeaz c Maria a mai avut ulterior si alti fii. Si ntr-adevr
Biblia ne vorbeste de niste ''frati'' ai Domnului si, de asemenea, despre ''surorile'' Lui, cnd red cuvintele
iudeilor, nedumeriti de persoana minunat a Domnului: Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste
mama Lui Maria si fratii Lui: Iacov si Iosi si Simon si Iuda? Si surorile Lui au nu sunt toate la noi? (Matei 13,
55-56; Marcu 6, 3). Atunci de ce s falsificm adevrul numind-o pe Maica Domnului ''Pururea Fecioar'' si
venernd-o ca atare?

Preotul: n citatul prim, expresia ''ntiul nscut'' nu nseamn numaidect c trebuie s presupunem si existenta
altora nscuti ulterior (al doilea, al treilea etc.). Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde
''ntiul nscut'' se numeste cel ce deschide nti pntecele, indiferent dac va mai avea si alti frati sau nu (les.
15
13, 2) si unde adeseori numeralul cardinal (1, 2, 3 etc.) este nlocuit ori ntrebuintat amestecat cu cel ordinal
(ntiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat si n felul de vorbire al Noului Testament. n cazul de fat
''ntiul nscut'' nseamn ''unul nscut'', n sens de ''unicul nscut''.

Alt nteles este exclus, deoarece, dac ntr-adevr Iisus ar mai fi avut si alti frati naturali (fii ai Mariei) n-ar fi
lsat-o pe Maica Sa n grija unui apostol, ci n grija vreunui frate al Su. In citatul al doilea, se spune de ''frati''
si de ''surori" ai Domnului. ''Frati" sunt chiar amintiti cu numele si sunt n numr de patru, iar ''surorile" (la
plural) trebuie s fi fost cel putin dou. In Sfnta Scriptur sunt amintiti de mai multe ori (vezi Matei 12, 47-50,
Marcu 3, 31; Luca 8, 19; Ioan 2, 12; 7, 3; Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5; GaL 1, 19). Ei ns n nici un caz nu au putut
fi frati naturali ai lui Iisus Hristos si fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru c:

1. Dup o veche si unanim traditie, Maria, mama lui Iisus, a rmas dup nastere fecioar, asa cum a fost
prefigurat n vedenia Proorocului lezechiel (44, 1-3).

2. Mama acestor asa-zisi frati ai Domnului este o alt persoan dect Fecioara Maria, cci este numit n Sfnta
Scriptur Maria sau cealalt Marie (adic deosebit de Maria Maica Domnului, si de Maria Magdalena) sau
sora mamei Lui Maria lui Cleopa, fiind amintit chiar alturi de Maica Domnului si n apropierea ei.

Iat textele biblice lmuritoare: Si erau acolo multe femei, privind de departe... ntre care era Maria Magdalena
si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi, si mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 55-56). Iacov si Iosi sunt doi din
cei patru ''frati" ai Domnului (Matei 13, 55). Mama lor asadar este o alt persoan dect Maria, mama lui Iisus.
Evanghelistul continu apoi: Dup ce a trecut smbta..., au venit Maria Magdalena si cealalt Marie, ca s
vad mormntul (Matei 28, 1). Aici iarsi este vorba de ''cealalt Marie'', care nu poate fi alta dect mama
''fratilor" Domnului si despre care a fost vorba si n textul precedent. n chip asemntor scriu si ceilalti
evanghelisti: Si erau si femei care priveau de departe; ntre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel
Mic si a lui losi si Salomeea (Marcu 15, 40). Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au
pus (Marcu 15, 47).

Acelasi evanghelist scrie apoi: Si dup ce a trecut ziua smbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si
Salomeea au cumprat miresme, ca s vin s-L ung (Marcu 16, 1). Apoi, n alt text: Iar ele erau: Maria
Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte mpreun cu ele, care ziceau ctre apostoli acestea (Luca 24,
10). Si, n sfrsit, altul: Si stteau lng crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si
Maria Magdalena (Ioan 19, 25).

n toate textele de mai sus este vorba de aceleasi femei care au luat parte la evenimentele Patimilor si ale
nvierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi (doi din ''fratii"
Domnului - Matei 13, 55) este numit n ambele locuri Maria, mama lui Iacov apoi alteori mama lui Iosi, sau
cealalt Marie, iar n alte locuri, sora mamei Lui, Maria lui Cleopa. Dar dup adevr este vorba de aceeasi
persoan, cci totdeauna este numit ''Maria''. Deci ''fratii Domnului", avnd alt mam dect pe Maria, mama
lui Iisus, nu pot fi fii ai Fecioarei Maria si frati naturali ai lui Iisus.

3. ''Fratii Domnului" nici ei nsisi nu se numesc ''frati'', ci ''robi'' si ''slujitori ai lui Iisus'', anume dup toat
probabilitatea - cci certitudine deplin nu exist - doi dintre ei, Iacov si Iuda, sunt autorii celor dou epistole
sobornicesti, numite ''a lui Iacov'' si respectiv ''a lui Iuda''. Or, acolo ei se numesc fiecare ''rob'' (Iacov 1, 1) si
''slujitor'' (Iuda 1, 1) ai Domnului Iisus, iar nu ''frati''.

4. Dac ar fi fost frati naturali ai Si, Hristos i-ar fi fcut apostoli; ori ei n-au fost dintre cei doisprezece
apostoli. Desi multi presupun c acestia doi dintre ''fratii Domnului", anume Iacov si Iuda, ar fi identici cu cei
doi apostoli dintre cei doisprezece care poart acest nume (Apostolul Iacov, connumit la fel cu ''fratele
Domnului" cel Mic, n toate listele apostolilor, iar Iuda ''fratele Domnului" ar fi fost Apostolul Iuda Tadeul),
totusi, aceasta este o simpl presupunere, nendestultor de ntemeiat, mai ales c ei nsisi nu se numesc
''apostoli'', dup cum nu se numesc nici ''frati ai Domnului''; iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda
1, 17). Despre Iacov, ''fratele Domnului", se stie numai c a fost dintre cei saptezeci de apostoli si cel dinti
episcop al Ierusalimului si c se bucura de cea mai mare autoritate, att n fata credinciosilor, ct si n fata

16
apostolilor (Fapte 12, 17; 15, 13), n timp ce Apostolul Iacov al lui Zevedeu fusese ucis (Fapte 12, 2); iar despre
cellalt Iacov nu mai putem sti nimic.

5. Hristos ar fi ncredintat n grija lor pe Fecioara Maria, iar nu n grija Apostolului Ioan, care, oricum, era mai
strin acesteia dect un fiu al ei.

6. ''Fratii Domnului" nu pot fi nici mcar frati vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o cstorie anterioar a
acestuia, deoarece:

a) Nicieri nu se spune si nicieri nu se poate presupune c Iosif ar mai fi fost cstorit si nainte si c ar fi
devenit vduv prin divort. Stim din Traditie doar att, c era ''drept''.

b) Mama ''fratilor Domnului", dup cum s-a vzut mai sus, tria si era n apropierea intim a Maicii Domnului,
ceea ce ar fi fost exclus - pentru motive lesne de nteles - dac ea ar fi fost cndva sotia lui Iosif, acum
divortat.

7. Tinnd seama de faptul c peste tot n Orient, dar n special la iudei, cuvntul ''frate'' se ntrebuinta si n
nteles mai larg, de ''vr'' sau de alte rudenii mai apropiate sau mai ndeprtate, ca de exemplu la Facere (13, 8),
unde Avraam l numeste pe Lot ''frate'', desi i era numai nepot de frate (Fac. 11, 27), trebuie s admitem c si
''fratii Domnului" au fost - probabil - veri ai lui Iisus, dar nu veri primari, pentru c desi mama lor este numit
''sor'' a Maicii Domnului (Ioan 19, 25), ea nu putea s fi fost sor bun a acesteia, deoarece purta acelasi nume
cu Maria, si foarte rar se obisnuia n vechime ca dou surori sau doi frati s poarte acelasi nume. Ci cuvntul
''sor'' trebuie s aib aici, de asemenea, ntelesul de var, probabil var primar. n acest caz, fiii ei, numiti
''fratii Domnului", ar putea fi cel mult veri secundari ai lui Iisus Hristos.

Sectarul: Din cele artate pn aici, s-ar putea crede c Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos, a rmas
pururea fecioar si nu a mai avut alti copii n afar de Iisus, dac nu ar fi scris n Sfnta Scriptur c Iosif n-a
cunoscut-o pe ea, numai pn ce a nscut pe Cel nti Nscut, pe Iisus Hristos, lsnd astfel a se ntelege c apoi
ea ar fi putut avea si alti copii.

Preotul: Sfnta Scriptur zice ntr-adevr: Si n-a cunos- cut-o pe ea pn ce a nscut pe Fiul su Cel Unul
Nscut, Cruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25); dar luati aminte si ntelegeti c, n Sfnta Scriptur, expresia
pn cnd nseamn vesnicie. Cci zice Domnul: lat, Eu sunt cu voi n toate zilele, pn la sfrsitul veacului
(Matei 28, 20). Oare aceasta n- seanm c se va desprti de noi dup sfrsitul veacului acestuia? Oare nu zice
dumnezeiescul Apostol Pavel: Si astfel (dup obsteasca nviere) pururea vom fi cu Domnul (I Tes. 4, 17)?

Iar n alt loc al Sfintei Scripturi este scris: Zis-a Domnul Domnului meu: sezi de-a dreapta Mea pn ce voi
pune pe vrjmasii Ti astemut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Oare aceasta nseamn c dup aceea Mntuitorul
nostru Iisus Hristos nu va sedea de-a dreapta Tatlui spre a mprti cu El peste toate veacurile, stiind bine c
mprtia Lui nu va avea sfrsit (Luca 1, 35)?

Iar dac n alt loc al Sfintei Scripturi se zice c Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dac a
sczut apa, si zburnd corbul nu s-a mai ntors pn cnd s-a uscat apa pe pmnt (Fac. 8, 7), aceasta nseamn
c s-a mai ntors la corabie vreodat?

Iarsi se arat n dumnezeiasca Scriptur c Micol, fata lui Saul (sotia lui David), nu a nscut fiu pn n ziua n
care a murit (II Regi 6, 23). Oare nseamn c a mai nscut fii dup ce a murit, pentru c se zice ''pn cnd''?

Asadar deschide ochii mintii asupra acestor mrturii, alese din multe altele ale Sfmtei Scripturi, si ntelege c
cuvntul pn cnd n Sfnta Scriptur nseamn vesnicie si, dup cum Mntuitorul Hristos vesnic va fi cu
apostolii Si si cu toti cei ce mplinesc poruncile Lui, dup cum El vesnic va sta de-a dreapta Tatlui mprtind
n mprtia Sa cea fr de sfrsit, dup cum corbul n veci nu s-a mai ntors pe corabia lui Noe si dup cum n
veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai nscut fii dup ziua n care a murit, tot astfel Iosif cel drept si temtor de
Dumnezeu, vesnic (n veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioar nainte de nastere, a fost fecioar n

17
nastere si a rmas pururea fecioar, Preasfnta si Preacurata Fecioara Maria, Nsctoarea de Dumnezeu si
Maica Luminii, mprteasa ngerilor si a oamenilor.

La acestea s mai adugm si observatia c expresia ''pn cnd'' nu limiteaz nicidecum durata strii de
feciorie a Mariei, ci, dimpotriv, este folosit tocmai s accentueze faptul c Iisus Hristos S-a nscut din
fecioar fr de brbat. De aceea unele editii ale Noului Testament folosesc si traducerea: fr s fi cunoscut-o
pe ea Iosif, Maria a nscut pe Fiul su Cel Unul Nscut,.., ceea ce nseamn acelasi lucru, asa cum am artat
mai sus.

Sectarul: n Sfnta Scriptur ni se spune, n mai multe locuri, c noi crestinii nu avem dect un singur
Mijlocitor al mntuirii, pe Iisus Hristos. Or voi, ortodocsii, v adresati Maicii Domnului, zicnd: ''N-avem alt
ajutor afar de tine''; si ziceti: ''Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuieste-ne pe noi'', ceea ce este o mare
greseal, c puneti pe Maica Domnu- lui ca si pe Mntuitorul, mijlocitoare a mntuirii voastre.

Preotul: n aceast privint ti-am dat lmuriri pe larg, cnd am vorbit despre cultul sfmtilor. Iar n ce priveste
adresarea noastr ctre Maica Domnului n acest chip: ''Nu avem alt ajutor n afar de tine'', prin aceasta noi nu
tgduim unicitatea lui Hristos ca Mijlocitor al mntuirii noastre obiective, dar nu neglijm nici folosul oricrui
alt ajutor n legtur cu mntuirea noastr subiectiv .

ntelesul acestei adresri este urmtorul: ''Tu ne poti da cel mai mare ajutor la mntuirea noastr subiectiv; un
alt ajutor mai mare nu gsim la nici un alt sfnt". Sau: ''Nu avem pe altcineva care s ne poat ajuta att de mult
ct ne poti ajuta tu, ca Maic a Mntuitorului nostru". Iar cuvintele de rugciune adresate ei: ''Preasfnt
Nsctoare de Dumnezeu, mntuieste-ne pe noi'' nseamn: ''nduplec pe Fiul Tu s ne mntuiasc'', sau
''Izbveste-ne pe noi''. n limba greac, limba n care au fost scrise toate crtile Noului Testament, ca si crtile
de cult ortodox, verbul ''a mntui'' nseamn si a izbvi de ru, de necaz, de ispit, de strmtorare.

Deci, ''Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuieste- ne pe noi'' nseamn: ''ajut-ne cu rugciunile tale s ne
izbvim de rele, de necaz, de lucrrile diavolului, de patimi''. Asadar, prin ''mntuieste-ne pe noi'' nu ntelegem
''iart-ne pcatele'', ci ''roag-te Fiului tu pentru mntuirea noastr''. Cu neputint este ca preacinstirea Maicii
Domnului s supere pe Fiul ei, Cruia prin aceasta nu-I scdem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci,
dimpotriv, toat preacinstirea Maicii Domnului trece de partea Fiului su, Care a ales-o si a sfintit-o pe ea spre
a-I fi Lui Maic.

Deci ia aminte, omule ncurcat la ntelegere si rtcit de la adevr, cele ce am a-ti spune. n cele de pn aici ti-
am artat, cu mrturii din Sfnta Scriptur, cinstea, slava si darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici si
ai auzit c Dumnezeu, nc ndat dup cderea lui Adam si a Evei, a prevestit c Maica Domnului va fi acea
''femeie-fecioar'' care va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15). Apoi, despre ea s-a proorocit c va fi acea fecioar
care va naste pe Emanuel- Dumnezeu (Isaia 7, 14); ea va fi mijlocitoare a intrrii n lume a Mntuitorului nostru
Iisus Hristos (ler. 31, 21-23); ei i s-a nchinat arhanghelul Gavriil si a numit-o pe ea ''plin de har'' si
''binecuvntat ntre femei'' (Luca 1, 28); ei i s-a nchinat Elisabeta, maica Sfntului Ioan Boteztoml, numind-o
''cea binecuvntat ntre femei'' si ''Maica Domnului meu'' (Luca 1, 40-43); fericit este pntecele si snul ei, c a
purtat si a alptat pe Mntuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27-28); Mntuitorul, ca Fiu al ei, o asculta si-i era
supus (Luca 2, 51); prima minune a fcut-o Mntuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugmintea ei (Ioan 2, 3-
10); Mntuitorul S-a ngrijit de soarta ei, chiar si atunci cnd El suferea nfricosatele chinuri pe Cruce,
ncredintnd-o spre purtare de grij celui mai iubit dintre toti apostolii Si (Ioan 19, 26-27); ea nssi, prin
Duhul Sfnt, a proorocit c toate neamurile o vor ferici si-i vor aduce cult pentru mrirea cu care a nvrednicit-o
Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca 1, 48-49); nsusi numele ei nseamn ''Doamn, Stpn'' n limba ebraic.

Aceast Doamn si mprteas-Fecioar va sta de-a dreapta tronului Fiului su n ziua Judectii de apoi (Ps.
44, 11); ea a zmislit si a nscut din Duhul Sfnt pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), fiind umbrit de puterea
Celui Preanalt (Luca 1, 35) si rmnnd fecioar si dup nastere (lez. 44, 1-3); ea este ''mai cinstit dect
heruvimii si mai slvit fr de asemnare dect serafimii'' (Axionul). Ea n-a mai avut si alti fii n afar de Iisus
Hristos, Mntuitorul lumii (Ioan 20, 12-13; Fapte 1, 11), iar mama asa-zisilor ''frati si surori ai Domnului'' nu
este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei 27, 55-56; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Ioan 19, 25 s.a.); ''fratii
Domnului sunt numai rudenii cu El, iar nu frati naturali ai Lui, cci n vechime la iudei, rudeniile de aproape se
18
ziceau frati (Fac. 13, 8). Mama ''fratilor Domnului", Maria lui Cleopa, se numeste sor cu Maica Domnului, tot
n acest sens de rudenie apropiat (Ioan 19, 25 s.a.).

Asadar, dup ce ai vzut mrturiile Sfintei Scripturi despre aceste adevruri privitoare la Maica Domnului, dac
ai avea mintea ta curtit de ntunericul ereziei si de pcate, ai putea ntelege prealuminat, pentru care pricin
noi, crestinii ortodocsi din Biserica lui Hristos cea dreptmritoare, aducem preacinstire Preasfintei Fecioare
Maria. Rugndu-ne ei, o punem pe ea mijlocitoare ctre Fiul su si Dumnezeul nostru, spre a ne ajuta prin
mijlocirea preaputernicelor sale rugciuni, pe care le face pururea ctre Dumnezeu pentru tot neamul omenesc
si mai ales pentru toti cei binecredinciosi.

Dar fiindc ochii mintii voastre, a sectarilor, de mult i-a nchis satana ca s nu vad lumina adevrului si v-ati
fcut asemenea psrilor si corbilor de noapte, care la ntuneric vd, iar la lumin orbesc, asa si voi, avnd
ntunecate mintile voastre de duhurile nselciunii, ntunericul l socotiti lumin, iar lumina ntuneric. Iar c
adevrul acesta este, ascult ce-ti zic: De ce nu cinstiti voi, sectarilor, pe Maica Domnului, cnd nssi
dumnezeiasca Scriptur v arat c si Arhanghelul Gavriil a cinstit-o pe ea cu nchinciune (Luca 1, 29)?

De ce n-o cinstiti voi, sectarilor, pe Maica Domnului, care este Biserica mpratului slavei, cea mai desfatat
dect cerurile, cci ea pe Dumnezeu, a Crui slav nu o cuprinde nici cerul, nici pmntul, L-a purtat n
pntece? (II Paral. 2, 6). Pentru care pricin voi, sectarilor, nu cinstiti pe Maica Domnului care, dup mrturia
Sfintei Scripturi si a arhanghelului binevestitor, este ''plin de har'' (Luca 1, 28)?

Pentru care pricin voi, rtcitilor cu mintea, socotiti pe Maica Domnului ca pe o femeie de rnd, pe aceea care
a aflat ''har de la Dumnezeu'' si care este ''binecuvntat ntre femei'' (Luca 1, 28-30)? Pentru care pricin voi,
sectarilor, sunteti att de mpietriti si orbi la ntelegere si nu cinstiti pe Maica Domnului, pe care, prin Sfntul
Duh, a mrturisit-o Elisabeta c este Maica Domnului si binecuvntat ntre femei (Luca 1, 40-43)? Dac voi
ziceti c credeti cele scrise n Sfnta Scriptur, apoi de ce nu preacinstiti pe Maica Domnului, cnd Scriptura v
arat c pe ea ''o vor ferici toate neamurile", pentru mrirea pe care a facut-o Dumnezeu ei (Luca 1, 48-49)?

Pentru care pricin voi, sectarilor, si cei asemenea vou eretici, ati ajuns la atta ntuneric de nentelegere, c n
loc de a cinsti si a venera pe Maica Dumnezeului Celui viu, voi o huliti, si n nebunia voastr o socotiti ca pe o
femeie de rnd? Sfntul Duh o arat pe ea n psalmi ca pe o mprteas a ngerilor si a toat fptura, stnd de-a
dreapta scaunului Fiului ei n hain aurit si prea nfrumusetat (Ps. 44, 10), iar voi, sectarilor, o numiti c este
o femeie oarecare de rnd, ca toate femeile.

Duhul Sfnt arat n Sfnta Scriptur c Maica Domnului va fi pomenit din neam n neam si popoarele o vor
luda pe ea n veacul veacului (Ps. 44, 20-21), iar voi, blestematilor sectari si prooroci mincinosi, pe care v-a
orbit satana, nu voiti s o ludati si s o preacinstiti pe Maica Domnului. Duhul Sfnt arat c toat slava fiicei
mpratului (a Maicii Domnului) este nluntru, mbrcat cu testuri de aur si prea nfrumusetat (Ps. 44, 15).
Prin slava dinluntru arat c ea este cmara Duhului Sfnt, Preacurat, iar voi, sectarilor nebuni, o huliti pe
Maica Domnului si o necinstiti.

Maica Domnului este acea fecioar care a nscut pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia 7, 13) si voi, ntunecatilor, ziceti
c este o femeie oarecare ca toate femeile. Duhul Sfnt prin gura Proorocului lezechiel o arat pe Maica
Domnului ca ''us ncuiat", prin care nimeni nu va trece dect Dumnezeul lui Israel, si dup trecere, ncuiat va
rmne (lez. 44, 1-3), adic Fecioar va f nainte de nastere, Fecioar n nastere si dup nastere pururea va
rmne fecioar, iar voi, ntunecatilor la minte si la ntelegere, orbiti de satana, ziceti c Maica Domnului a mai
avut si alti fii n afar de Fiul lui Dumnezeu, pe Care L-a nscut.

Mai bine ar fi ca voi, toti ereticii si sectarii, s v legati cte o piatr de moar de grumaji si s v aruncati n
mare (Matei 18, 6-7; Marcu 9, 42; Luca 17, 1-2), dect s se sminteasc sufletele bunilor crestini cu minciunile
si hulele voastre cele drcesti si blestemate. Cum ar fi putut oare Iosif cel drept si temtor de Dumnezeu (Matei
1, 19) s ndrzneasc a se atinge de Preasfnta Fecioar dup nasterea lui Hristos, mai ales dup ce el a primit
descoperirea de la nsusi Dumnezeu, prin ngerul Su, c Cel ce S-a zmislit n pntecele Fecioarei este de la
Duhul Sfnt (Matei 1, 19-21) si c Cel zmislit din Duhul Sfnt va fi Mntuitorul lumii, Hristos (Matei 1, 21)?

19
Oare dreptul si temtorul de Dumnezeu Iosif - cruia i se descoperise de la Dumnezeu c Fecioara Maria,
logodnica sa, a zmislit de la Duhul Sfnt si a nteles c prin ea Dumnezeu va lucra la mntuirea neamului
omenesc, la zdrobirea capului sarpelui (Fac. 3, 15) si c ea este Fecioara cea proorocit de Duhul Sfnt prin
Sfntul Prooroc Isaia, care va naste pe Emanuel, Dumnezeul si Mntuitorul lumii (Isaia 7, 14) - mai putea el
cugeta ceva din cele omenesti asupra ei? Tocmai de aceea Iosif cel drept si temtor de Dumnezeu (Matei 1, 19)
s-a artat att de osrduitor si asculttor si a slujit cu atta osteneal att Pruncului Dumnezeu, de la nastere la
fuga n Egipt si la ntoarcerea de acolo (Luca 2, 1, 4-6; Matei 2, 13-23), precum si n ceilalti ani ai vietii sale,
ct si Maicii Domnului, pentru c si ddea desvrsit seama de chemarea ce o avea el de a sluji Preasfintei
Fecioare, prin care Dumnezeu a venit n lume cu trup, s mntuiasc neamul omenesc.

Deci, mute s fie gurile tuturor ereticilor si ale sectarilor care aduc hule asupra mprtesei ngerilor si a Maicii
lui Dumnezeu si asupra dreptului si temtorului de Dumnezeu Iosif, n cele ce ru si nebuneste socotesc c a
mai avut si alti fii Preasfnta si Preacurata Fecioar Maria, Nsctoarea de Dumnezeu, cea ''plin de har'' (Luca
1, 28-29).

Despre cultul sfinilor i al ngerilor

Sectarul : Pentru care pricin voi, ortodocsii, v nchinati la ngeri si la sfinti si i puneti pe ei mijlocitori ctre
Dumnezeu pentru mantuirea voastr? Cci nu exist decat un singur Mijlocitor ntre Dumnezeu si oameni, lisus
Hristos. Apostolul ne nvat clar n aceasta privint: Unul este Dumnezeu, Unul este si Mijlocitorul ntre
Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus (I Tim. 2, 5). Deci nici ngerii, nici sfiitii, nimeni n afar de Hristos
nu poate mijloci de la Dunmezeu mantuirea noastr.

Preotul : Ascult, omule, noi nu ne nchinm la sfinti si la ngeri ca si lui Dunmezeu. nchinarea pe care o
aducem noi sfintilor si ngerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne nchinm si i slujim cu
desvarsit nchinare, care se mai numeste si latrie" sau adorare". Noi venerm pe sfintii lui Dumnezeu pentru
ca ei sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu, dup cum este scris: Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce
va poruncesc (loan 15, 14). lar despre Avraam citim de asemenea: Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a
socotit lui ca dreptate si a fost numit prieten al lui Dumnezeu (lacov 2, 23). Si marele Apostol Pavel scrie
efesenilor: Deci, dar, nu mai sunteti strini si locuitori vremelnici, ci sunteti mpreuna cetateni cu sfintii si
casnici ai lui Dumnezeu (Efes. 2, 19). Asadar, ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu si casnici ai Lui i cinstim
(venerm) pe sfinti. nc mai stim c sfintii sunt proslaviti de Dumnezeu n ceruri (Luca 20, 36); sfintii vor
judeca lumea (I Cor. 6, 2; Matei 19, 28; Evrei 12, 22-23); sfintii, nca pe pmant fiind, aveau darul proorociei
(III Regi 14, 1-17), vezi si proorocia lui Elisei asupra lui Ghiezi (IV Regi 5, 25-27). Sfintii, nc n viata aceasta
fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac. 20, 7), Moise s-a
rugat lui Dumnezeu pentru popor s.a.

Sectarul : Dar cum pot sfintii si ngerii sa fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce
noi trebuie sa asteptm mantuirea numai de la Hristos, Mantuitorul si Mijlocitorul mantuirii noastre, dupa cum
este scris: Si ntru nimeni altul nu este mantuirea, cci nu este sub cer nici un alt nume, dat ntre oameni, n care
trebuie s ne mantuim noi (Fapte 4, 12)? Asadar nu este nevoie s ne adresam sfintilor, cand vrem sa dobandim
mantuirea.

Preotul : Dimpotriv, acest lucru este prea de nevoie, cci sfintii lui Dumnezeu au posibilitatea, n cer, de a
mijloci la Dumnezeu pentru oameni si de a contribui la mantuirea acestora. Aceasta se arata luminat din
cuvantul Apocalipsei, care.zice: Si cand (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinte si cei douzeci si patru de
btrani au cazut naintea Mielului, avand fiecare alut si cupe de aur pline cu tamaie, care sunt rugciunile
sfintilor (Apoc. 5, 8). Asadar rugaciunile sfintilor sunt duse la Dumnezeu, iar sfintii nu se roaga numai pentru
ei, ci si pentm oameni, dupa cum am aratat mai sus ca s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor si
20
dupa cum se ruga marele Apostol Pavel pentru crestinii din Filipi, catre care scrie: Multumesc Dumnezeului
meu, ori de cate ori mi amintesc de voi, caci totdeauna, n toate rugciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu
bucurie (Filip. 1, 3-4). Si iarasi: Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si v pomenim n
rugciunile noastre, aducandu-ne aminte nencetat, naintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei
voastre... (I Tes. 1, 2-3). Si iarsi: Pentru aceasta, ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru s va
fac vrednici de chemarea Sa... (II Tes. 1, 11). Si iarasi: Nu ncetez a multumi pentru voi, pomenindu-v n
rugciunile mele, ca Dumnezeu... sa va dea vou duhul ntelepciunii... (Efes. 1, 16-17). Si iarsi: Aceasta si
cerem n rugaciunea noastra: desvarsirea voastr (II Cor. 13, 9). lar lui Timotei i scrie: Multumesc lui
Dumnezeu, Caruia ii slujesc din srmosi, cu cuget curat, c te pomenesc nencetat, zi si noapte, n rugciunile
mele (II Tim. 1,3). De asemenea, n Vechiul Testament este scris: ...iar robul Meu, lov, s se roage pentru voi;
din dragoste pentru el, voifi ngaduitor, ca sa nu M port cu voi dupa nebunia voastr, ntrucat n-ati vorbit
despre Mine asa de drept cum a vorbit robul Meu, lov (lov 42, 8). Deci iat, din cele de pana aici se vede clar c
sfintii au posibilitatea s mijloceasc la Dumnezeu cele spre mantuirea noastr, precum si faptul c ei si n
viat, cat si dup moarte, se roag n cer pentru cei de pe pmant, mijlocind pentm ei cele spre folos, dup cele
scrise n Sfanta Scriptur: Acesta este iubitorul defrati, proorocul lui Dumnezeu, leremia, care mult se roag
pentru popor si pentru sfanta cetate (II Mac. 15, 14). Si Daniel prin vedenie se ruga lui Dumnezeu (Dan. 10, 11-
21). De asemenea, Dumnezeu trimite pe ngerii Si n ajutorul celor ce se roag Lui (Fac. 24, 7). Dumnezeu
trimite pe ngerul Su la Daniel si l scap din gura leilor (Dan. 6, 23). Si marele Apostol Pavel arat c ngerii
sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El i trimite spre ajutorul celor ce vor s mosteneasc mantuirea (Evrei 1,
14). Cine primeste pe sfinti, primeste pe Hristos (Matei 10, 40-41). Asadar, din mrturiile scripturistice de mai
sus ti-am artat c sfintii si ngerii pot s mijloceasc la Dumnezeu pentru noi, oamenii, prin rugaciunile lor, ca
niste prieteni ai lui Dumnezeu (loan 15, 14), ca niste iubiti ai lui Dumnezeu (Dan. 10, 19) si ca niste casnici ai
lui Dumnezeu (Efes. 2, 19).

Sectarul : Voi, ortodocsii, prin nchinarea si slujirea la ngeri si la sfmti, umbriti slava si cinstea ce 1 se cuvine
numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustr si opreste cu asprime pe coloseni, care faceau asa, cci, lsand
nchinarea la Dumnezeu, se nchinau si slujeau ngerilor, scriindu-le: Nimeni s nu va smulga biruinta printr-o
prefcut smerenie si printr-o fatamica nchinare la ngeri..., n loc sa se tina strans de capul (Hristos) de la care
trupul tot - prin ncheieturi si legaturi, ndestulandu-se si ntocmindu'se -, sporeste n cresterea lui Dumnezeu
(Col. 2, 18-19).

Preotul : Nici o umbrire sau micsorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea si cinstirea slugilor Lui.
Mai ntai, c una este nchinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu, cum mai sus am artat, si alta
este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi ngerilor si sfintilor lui Dumnezeu, ca unor slugi si prieteni
iubiti ai lui Dumnezeu. Apoi, nsusi Duhul Sfant ne ndeamn s ludam pe Dumnezeu prin sfintii Lui, zicand:
Laudati pe Domnul ntru sfintii Lui (Ps. 150, 1). Noi, cand cerem ajutorul si mijlocirea sfintilor si a ngerilor n
rugciunile noastre, tot pe Dumnezeu l slavim, deoarece si sfintii la randul lor duc cererile si rugciunile
noastre, mpreun cu rugciunile lor, la Dumnezeu (Fapte 9, 32-42; 20, 9-12, 36; 28, 3-9; Apoc. 5, 8). nsusi
Dumnezeu a proslvit pe sfintii Sai (Rom. 2, 10) si i-a mbrcat pe ei cu slava Sa: Si slava pe care Tu Mi-ai dat-
o, le-am da-o lor, ca sa fie una, precum Noi suntem una (loan 17, 22) si le-a zis lor: Cel ce v asculta pe voi, pe
Mine M ascult, si cel ce se leapd de voi, se leapd de Mine (Luca 10, 16). Sau: Cine v primeste pe voi, pe
Mine M primeste, si cine M primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeste prooroc
n nume de prooroc, plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept n nume de drept, rasplata dreptului va
lua (Matei 10, 40-41). Aceste marturii dovedesc pana unde ajunge hula si rt- cirea tuturor celor care,
lepdandu-se de cinstirea sfintilor si a ngerilor - care sunt slugi iubite ale lui Dumnezeu -, nu-si dau seama c,
de fapt, ei se leapad de nsusi Dumnezeu, Ziditorul tuturor. Vai de hula si de nebunia voastr.

Sectarul : Sfintii, chiar daca pot, nu vor s mijloceasca la Dumnezeu pentru mantuirea noastr. Cci iat,
Avraam n-a vrut sa mijloceasca la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, desi acesta l rugase struitor (Luca 16,
24-31).

Preotul : N-a vrut, cci nu era cazul, deoarece pcatul bogatului nemilostiv era mpotriva Duhului Sfant, care
nu are iertare nici n veacul de acum, nici n cel viitor, pentu c, pcatuind mereu cu ncredere prea mare n mila
lui Dumnezeu si nepocaindu-se, a murit n aceast stare (Matei 12, 31-32).

21
Sectarul : Sfanta Scriptur ne arat c sfintii si ngerii resping nchinarea fat de ei, spre a nu fi stirbit si
umbrit nchinarea fat de Dumnezeu, Cruia Singur I se cuvine cinste deosebit si nchinare. n Sfanta
Scriptura ni se spune despre Apostolul Petru: Si cand a fost sa intre Petru, Corneliu, ntampinandu-l, i s-a
nchinat, cazand la picioarele lui. lar Petru l-a ridicat, zicandu-i: Scoala-te. Si eu sunt om (Fapte 10, 25-26). lar
despre Pavel si Varnava: lar preotul lui Zeus, care era naintea cetatii, aducand la porti tauri si cununi, voia sa le
aduca jertfa mpreun cu multimile. Si auzind Apostolii Pavel si Vamava, si-au rupt vesmintele, au sarit n
multime, strigand si zicand: Barbatilor, de ce faceti acestea? Doar si noi suntem oameni, asemenea ptimitori ca
voi... (Fapte 14, 13-15). Asemenea se ntampl si cu ngerii, cum este de pild ngerul care i-a fcut Apostolului
Ioan descoperirile din Apocalips: Si am cazut naintea picioarelor lui, ca sa ma nchin lui. Si el mi-a zis: Vezi
sa nu faci aceasta! Sunt mpreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, care au marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu
nchin-te, cci mrturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10). lar alt dat: Si eu, loan, sunt cel ce am
vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vzut, am cazut sa ma nchin naintea picioarelor ngerului
care mi-a aratat acestea. si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt mpreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai,
proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu nchina-te! (Apoc. 22, 8-9). Deci atat
sfintii, cat si ngerii, refuz orice nchinciune ce li se aduce, stiind c ea se cuvine numai lui Dumnezeu.

Preotul : n Faptele Apostolilor cap. 10, vers. 25-26, Apostolul Petru respinge nchinarea ce i-a adus-o
Corneliu, sub cuvant c el este om, deoarece Corneliu l socotise c este mai mult decat om, adic zeu. Sutasul
roman era familiarizat cu notiunea de zei, ca unul ce fusese pgan. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui
Dumnezeu, el era foarte nclinat a-1 socoti ca zeu - iar dac nu ca zeu, cel putin ca pe un om superior celorlalti
oameni sau semizeu -, cruia el credea c i se cuvenea nu venerare, ci adorare, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat
s i se aduc. n citatul din Faptele Apostolilor (14, 13-15), Pavel si Varnava resping nchinarea ce li s-a adus
pentru acelasi motiv ca si mai sus, cci erau socotiti ca zei si li s-ar fi adus adorare, nu venerare. Contextul ne
spune clar c locuitorii pmantului din Listra, uimiti de minunea vindecrii ologului din nastere de ctre Pavel,
n vzul tuturor au strigat: Zeii, asemanandu-se oamenilor, s-au coborat la noi. Si ziceau de Varnava ca este
Zeus, iar de Pavel c este Hermes, de vreme ce era purtatorul cuvantului (Fapte 14, 11-12). Astfel, este lesne
de nteles refiizul apostolilor de a fi adorati ca niste zei, de vreme ce ei tocmai mpotriva zeilor predicau
ntoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte 14, 15-17). Si acestea zicand, abia au potolit multimile, ca sa nu le
aduca jertf (Fapte 14, 18), se spune n continuare. n al treilea citat (Apoc. 19, 10), ngerul descoperitor al
vedeniilor apocaliptice respinge nchinarea ce i-a adus-o Apostolul si Evanghelistul loan. Respingerea este
motivat: Sunt mpreuna-slujitor cu tine..., adica sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum esti si tu,
deci suntem n raporturi de egalitate si nu se cuvine s primesc de la tine nchinare, mai cu seama c si tu esti
aici, nu n trup, ci n duh (Apoc. 1, 10), adica n stare ngereasc; si n plus, si tu ca mine esti n duhul
proorociei, care const n a marturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat n cuvintele: Lui
Dumnezeu te nchin. Dumnezeu era de fata si ngeml descoperitor I-ar fi adus o jignire daca ar fi primit
pentru sine, chiar n fata lui Dumnezeu, nchinare de la loan. Chiar si ntre oameni este jignitor a respecta prea
mult pe un nalt slujitor al unui conductor de tar, cand acel conductor este de fat. Totdeauna, toat atentia si
toat cinstea se ndreapt ctre cel ce este mai-marele tuturor, atunci cand el este prezent. Dar aceasta nu
nseamn c cei din jurul lui nu ar fi si ei oameni de mare cinste. n citatul din urma (Apoc. 22, 8-9), de
asemenea, ngerul exprim chiar mai limpede decat n citatul dintai, egalitatea sa cu Apostolul loan si
necuviinta ce ar face-o primindu-i nchinarea. Astfel, n toate citatele de mai sus invocate de voi, sectarii, n
motivarea nvtturilor voastre gresite, refuzul sfintilor si al ngerilor de a li se aduce nchinare si are explicatie
proprie si particular: Apostolii Petru, Pavel si Varnava au refuzat a li se aduce adorarea ca unor zei, iar nu
cinstirea sau venerarea pe care sfintii o primesc; iar ngerul descoperitor a respins nchinarea lui loan, pentru
egalitatea pe care o avea cu el, ca mpreun-slujitor al lui Dumnezeu. Ins n ce priveste cinstirea si venerarea
pe care oamenii o aduc sfintilor si ngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, dup cum se poate vedea
n diferite locuri ale dumnezeiestii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci cand a treia cpetenie
trimis de mpratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, venind si cazand n genunchi naintea lui Ilie, l-a
rugat, zicand: 0mul lui Dumnezeu, sa nu fie trecut cu vederea de ochii tai sufletul meu si sufletul acestor
cincizeci de robi ai tai (IV Regi 1, 13). Si iarsi: ...fii proorocilor cei din lerihon... au iesit naintea lui (Elisei)
si i s-au plecat pana la pamant (IV Regi 2, 15). Si iarsi: Atunci mparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la
pamant si s-a nchinat naintea lui Daniel... (Dan. 2, 46). Si iarsi, vedem c Valaam s-a nchinat si a cazut cu
fata la pamant... naintea ngerului Domnului (Num. 22, 31). larasi vedem ca ngerul Domnului a primit
nchinare de la Isus al lui Navi, care a czut cu fata la pmant si i s-a nchinat (losya 5, 14-15). ngerii au primit
nchinare de la Lot (Fac. 19, 1). ngerul Domnului a primit nchinare de la Manoe si femeia lui, care i s-a
22
nchinat lui pan la pmant, iar ngerul Domnului s-a nltat cu para focului de pe jertfelnic (Jud. 13, 18-21).
ngerul Domnului a primit nchinare de la David si de la btranii poporului (I Paral. 21, 16-18). ngerul
Domnului a primit nchinare de la Daniel Proorocul (Dan. 8, 18; 10, 9-15). lat ca n cele de pan aici ti-am
rspuns la cele ce ai afirmat dumneata, c ngerii si sfintii lui Dumnezeu nu voiesc a primi nchinare de la
oameni. Citeste cu atentie locurile indicate din Sfanta Scriptur si vei ntelege destul de clar c nu ai dreptate n
cele ce sustii, si c atat sfintii lui Dumnezeu, cat si ngerii Lui, primesc cinstire si venerare de la oameni, far ca
aceast venerare a lor sa aduc vreo mahnire lui Dumnezeu. Caci cum S-ar putea supra Dumnezeu cand vede
pe prietenii Lui cei iubiti si pe casnicii Si ca se slvesc n numele Lui, cand El nsusi i-a proslavit pe ei (Rom.
2, 10) si i-a nzestrat cu puteri minunate si cu daruri deosebite?

Sectarul : Care sunt aceste daruri si puteri deosebite cu care Dumnezeu a nzestrat pe sfmtii Si?

Preotul : Mai ntai de toate sunt puterile date lor de a face Minuni, dup cum scrie: Minunat este Dumnezeu
ntru sfintii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36) si iarsi: Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut
Domnul toat voia ntru ei (Ps. 15, 3). Oare nu prin mana proorocului Su, Moise, a btut Dumnezeu Egiptul
(les. 7, 10-12), a prefacut apa n sange (7, 20-21)'. a adus broaste (8, 6), tuni (8, 24), ciuma vitelor (9,3), basici
usturtoare , grindin si foc (9, 8, 18, 33), lcuste (10 , 4-6)' ntuneric (10, 21), moartea primilor nscuti (12 29-
30), i-a trecut pe evrei prin Marea Rosie (14, 15-16) 1-a pierdut pe faraon si pe ostasii lui (14, 27)? Si nu tot
prin mana lui Moise a nvins pe Amalec (les 17), a mdulcit apele Merei (les. 15), a scos apa din piatr la Horeb
(les. 17, 6), a facut s nghit pmantul pe Core si Datan (Num. 16, 28, 33), a vindecat prin sarpele de arama
(Num 21), a izvorat ap din piatr la Cades (Num. 20)? Apoi prin Iosua Navi: oprirea apelor lordanului (losua 3
11-17), cderea zidurilor lerihonului (losua 6, 6-20)- prin Ghedeon: nimicirea madianitilor (Jud. 7, 16-23); prin
Samson: leiri sfasiat (Jud. 14), filistenii ucisi, portile Gazei luate si daramarea templului lui Dagon (Jud. 16, 28-
31); prin Samuel- tunet si ploaie peste seceris (I Regi 12, 16-18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi
17, 1), nmultirea fainii si a untdelemnului vaduvei (III Regi 17, 14), nvierea fiului vaduvei dim Sarepta
Sidonului (in Regi 17, 17-23), coborarea focului din cer peste jertfe (III Regi 18, 36-38), deschiderea cerului si
ploaie mare (III Regi 18, 41-42). Se mai arat prin Ilie: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi 1, 16), desprtirea
apelor lordanului cu cojocul (IV Regi 2, 8); prin Elisei: desprtirea apelor lordanului (IV Reei 2 14) curatirea
apelor lerihonului (IV Regi 2, 19-23), copiii din Betel sfasiati de ursi (IV Regi 2, 23-24), nvierea fiului
sunamitencei (IV Regi 4, 32-35), vindecarea lui Neeman (IV Regi 5, 10-14) Ghiezi lovit cu lepr (IV Regi 5,
27), omul nviat prin oasele lui Elisei (IV Regi 13, 21); iar prin Isaia, vindecarea lui lezechia (IV Regi 20, 1-7).
Cei doisprezece sfinti apostoli au svarsit diferite vindecri (Matei 10, 1; Marcu 3, 14-15; 6, 7, 13; Luca 9, 1-2,
6); cei saptezeci de ucenici au facut diferite minuni (Luca 10, 9, 17). Apoi, alte nenumarate minuni ale
apostolilor (Marcu 16, 20; Fapte 2, 43; 5, 12, 16), vindecarea ologului (Fapte 3, 2-8), moartea lui Anania si a
Safirei (Fapte 5, 1-10), vindecri de bolnavi (Fapte 5, 15-16), vindecarea slbnogului Enea (Fapte 9, 34),
nvierea Tavitei (Fapte 9, 36-41), minuni mari (Fapte 8, 7, 13), redarea vederii lui Saul (Fapte 9, 17-18; 22, 11-
13), orbirea lui Elimas (Fapte 13, 11), nvierea lui Eutih (Fapte 20, 9-12), vindecarea tatlui lui Publius (Fapte
28, 8) si alte nenumrate minuni si puteri pe care nu este nici vreme, nici loc a le pomeni. lat dar, omule, cu ce
puteri si cu ce daruri a mpodobit Dumnezeu pe sfintii Sai, atat n Vechiul, cat si n Noul Testament. Pentru
aceasta, voi ncheia cuvantul despre minunile sfintilor lui Dumnezeu cu ce zice Duhul Sfant: Minunat este
Dumnezeu ntru sfintii Lui, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36). lar dac venerm si pe ngerii lui Dumnezeu
ntocmai ca pe sfmti, apoi trebuie artat c multe si preaslvite minuni a facut Dumnezeu n lume prin
mijlocirea sfintilor Si ngeri, ca de pild: ngerul Domnului a condus pe israeliti din Egipt (les. 14, 19; 23, 20;
32, 34; 33, 2; Num. 20, 16); nimicirea Sodomei si a Gomorei, de asemenea, s-a facut prin ngeri (Fac. 19, 13);
molima n lerusalim (II Regi 24, 15-17; 1 Paral. 21, 14-16); nimicirea ostirii asiriene (IV Regi 19, 35; II Paral.
32, 21; Isaia 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte 12, 23); vestirea zmislirii lui Iisus Hristos (Matei 1, 20-21;
Luca 1, 31); vestirea nasterii lui Hristos (Luca 2, 10); nvierea Domnului (Matei 28, 5-7); nltarea, si tot prin ei
se va face vestirea celei de a doua veniri a Domnului (Fapte 1, 11); zmislirea Sfantului loan Boteztorul (Luca
1, 13-36); ngerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei 4, 11; Marcu 1, 13); ei au vestit pstorilor Nasterea Domnului
(Luca 2, 9); ei au vestit sfintelor mironosite Invierea Domnului (Matei 28, 1-7); ei vor desprti pe cei drepti de
cei nedrepti n ziua Judecatii celei de apoi (Matei 13, 39-42; 24, 31) si nc nenumrate minuni si puteri ale lui
Dumnezeu s-au facut, se fac si se vor face prin sfintii Lui ngeri, pan la sfarsitul veacurilor. Aceste binefaceri
ale lui Dumnezeu fcute de El prin sfintii Si ngeri ne oblig s-i cinstim, ca pe cei ce slujesc cu mil si cu
blandete la mantuirea noastr (II Petru 2, 11- luda 1 9;Ps.67, 17; 90, 11; 102,21s.a.).

23
 DESPRE VENERAREA SFINTEI CRUCI

Sfnta Cruce este altarul pe care s-a adus jertfa cea adevrat pentru oamenii din toate timpurile. Iisus Hristos a
fost si jertf adevrat si preotul care a adus-o, cstignd prin ea mntuirea noastr, dup cum ne adevereste
Sfnta Scriptur, zicnd: Iar Hristos, venind Arhiereu al bunttilor celor viitoare..., nu cu snge de tapi si de
vitei, ci cu nsusi Sngele Su, si a dobndit o vesnic rscumprare. Cci dac sngele tapilor si al taurilor si
cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, i sfinteste spre curtirea trupului, cu ct mai mult Sngele lui Hristos,
care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertf fr de prihan, va curti cugetul vostru de
faptele cele moarte, ca s slujiti Dumnezeului Celui viu (Evrei 9, 11-14).

Sfntul Chiril al Ierusalimului zice: Mntuitorul a suferit toate aceste patimi ca s mpace prin Sngele Crucii
pe cele din cer si pe cele de pe pmnt (cf. Col. 1, 20). Din pricina pcatelor eram dusmani ai lui Dumnezeu, si
Dumnezeu hotrse ca pctosul s moar. Trebuia s se ntmple una din dou: sau Dumnezeu, ca Unul ce-Si
ndeplineste spusele, s-i omoare pe toti, sau s anuleze hotrrea, ca Unul ce este iubitor de oameni. Totusi,
priveste la ntelepciunea lui Dumnezeu! A mentinut cu adevrat si hotrrea si Si-a artat cu putere si iubirea de
oameni! n trupul rstignit pe lemnul Crucii, Hristos a luat pcatele, pentru ca prin moartea Lui noi s murim
pentru pcate si s trim pentru dreptate (I Petru 2, 24). Nu era om de rnd Cel ce a murit pentru noi. Nu era
oaie necuvnttoare. Nu era nger, ci Dumnezeu ntrupat! Nu era att de mare nelegiuirea pctosilor, pe ct de
mare era dreptatea Celui Care a murit pentru noi.

S se mai stie si aceasta, c n Sfnta Scriptur cuvntul Cruce are dou ntelesuri:

a) un nteles spiritual (ntrebuintat mai rar); ntelesul spiritual al cuvntului cruce este redat n cuvintele
Mntuitorului: Oricine voieste s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea si s-Mi urmeze Mie
(Marcu 8, 34). Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaz Mie, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 38).

b) un nteles material, propriu sau obisnuit, nsemnnd lemnul Crucii sau crucea de lemn, compus din dou
lemne puse de-a curmezisul, cum au fost cele pe care a fost rstignit Mntuitorul.

ntelesul material este folosit mai des n Sfnta Scriptur. El este evident n texte precum sunt urmtoarele: Si,
ducndu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheam al Cptnii, care evreieste se zice Golgota (loan 19, 17). Si
iesind, au gsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit s duc crucea Lui (Matei 27, 32;
Marcu 15, 21). Si stteau lng crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria
Magdalena (loan 19, 25). Mntuieste-Te pe Tine Insuti coborndu-Te de pe Cruce (Marcu 15, 30; loan 19, 31).

n ntelesul obisnuit, n vorbirea de toate zilele (nu si n Sfnta Scriptur), cruce mai nseamn si semnul crucii
facut cu mna dus la frunte, la piept si la cei doi umeri (vezi capitolul urmtor).

Crucea, ca mijloc de mntuire a oamenilor, a fost prefigurat si n Vechiul Testament, prin ''sarpele de aram''
(Num. 21, 9) si artat de Mntuitorul n Noul Testament (Ioan 3,14-15).

Sectarul: Crucea este o spnzurtoare si este cu totul nefiresc s cinstim un obiect care a servit drept
spnzurtoare unei persoane iubite de noi. Cum este posibil s cinstim noi obiectul care a servit ca instrument
de chinuire pentru Mntuitorul nostru?

Preotul: Noi trebuie s cinstim Sfnta Cruce ct se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea si a
mbrtisat-o cu iubire si a ars pe ea pcatul nostru, ca pe un altar. Crucea arat rusinea noastr, iar nu a
Domnului; din partea Domnului arat iubire. Deci gndul la ea ne face, pe de o parte, s ne rusinm si s ne
cim de pcatele noastre si s luptm mpotriva lor, mbrtisnd si noi Crucea cum a mbrtisat-o Domnul; iar
pe de alt parte, s ne nduiosm de dragostea Lui cu care ne-a mntuit prin ea de pcatele noastre si s o
24
slvim. Asadar, desigur c obiectele care ne aduc ntristare si durere pentru pierderea unei persoane scumpe, noi
nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus ntristare, ci bucurie si mntuire. Cci ea n-a fost, cum socotiti
voi, sectarilor, o simpl spnzurtoare, ci a fost altar de jertf pe care s-a adus cea mai mare si mai pretioas
jertf cu putint, pentru mntuirea noastr.

Sectarul: Trebuie s cinstim pe Hristos, iar nu Crucea Lui, pe care El a murit.

Preotul: Dar si n Vechiul Testament a fost cinstit nu numai David, ci si sabia cu care a ucis pe Goliat, cci si ea
a fost tinut cu mare cinste n cortul sfnt lng efod, dup cum spune: Si a zis David ctre Abimelec: ''N-ai
cumva la ndemn vreo sulit sau vreo sabie? Cci eu nu mi-am luat nici sabia, nici alt arm...''. Preotul ns a
rspuns: ''Iat sabia lui Goliat filisteanul, pe care l-ai ucis n Valea Stejarului; ea este nvelit ntr-o hain, dup
efod...'' (I Regi 21, 8-9). Deci cu att mai mult trebuie s cinstim noi Sfnta Cruce, aseznd-o n biserici, fiindc
alt arm ca ea, mpotriva celui ru, nu exist, ea fiind o sabie neasemnat mai puternic dect sabia lui David,
cci prin ea a fost biruit puterea satanei. De aceea si Marele Apostol o numeste puterea lui Dumnezeu, zicnd:
Cuvntul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mntuim, este puterea lui Dumnezeu (I
Cor. 1, 18).

Sectarul: Dac este vorba s cinstim Crucea, atunci trebuie s cinstim nu numai Crucea, ci si piroanele, cununa
de spini, pe Pilat si pe Iuda, pe arhiereii Ana si Caiafa, pe ostasii batjocoritori, pentru c tot att au contribuit si
acestia, ct si Crucea, la mntuirea noastr.

Preotul: Nu trebuie s cinstim pe Pilat, pe Iuda, pe arhierei, pe ostasii batjocoritori si ucigasi ai Domnului,
pentru c trebuie s tinem seama de intentia pe care au avut-o ei cnd au contribuit la patimile si la moartea
Domnului. Scopul lor era de a-L batjocori, de a-L rusina si de a-L chinui, omorndu-L ca s nu mai fie. Ct
priveste cununa de spini, piroanele etc., noi le cinstim si pe acestea, dar nu ca pe Cruce, pentru c nicieri n
Sfnta Scriptur nu ni se spune c am fi fost mpcati cu Dumnezeu prin ele, si nici n-au fost prefigurate n
Vechiul Testament precum a fost Crucea. Iat deci pentru ce cinstim Sfnta Cruce mai mult dect pe acestea.

Sectarul: Dac este vorba s cinstim Crucea lui Hristos, atunci trebuie s cinstim numai Crucea cea adevrat,
pe care a fost rstignit Domnul Iisus, iar nu si toate crucile fcute de oameni, pentru c acestea, fiind lucrate de
oameni pctosi, nu pot fi sfinte si vrednice de a fi venerate.

Preotul: Dar atunci si cu Biblia ar trebui s facem tot asa. Astzi avem foarte multe Biblii si, prin asemnare cu
cele ce spui dumneata, ar trebui s o respectm numai pe cea original, iar nu si pe toate celelalte tiprite de
culegtori si de tipografi pctosi sau necrestini. Aceasta ar fi ns ceva de nenteles pentru un om cu mintea
ntreag, cum de nenteles este si obiectiunea de mai sus a dumitale.

Sectarul: Crucea nu trebuie pstrat n afar, pe piept, n biserici si n case etc., ci nluntrul nostru, n suflet.

Preotul: Cine o are n suflet, cnd o vede n afar se bucur. Cea din afar ntreste pe cea dinluntru, cci
totdeauna obiectele din afar trezesc si ntresc sentimentele cele dinluntru. De altfel, si crucea dinluntrul
nostru, ca simtmnt de evlavie, a fost produs tot prin cea din afar. Dac nu este n afar, nu poate fi nici
nluntrul nostru. Cine este urmtor al Crucii lui Hristos, iubeste si crucea cea dinluntru si cinsteste cu evlavie
si semnul ei din afar.

Credinciosul: Dar care a fost scopul Domnului de a binevoit s moar pe Cruce?

Preotul: La aceast ntrebare ne rspunde dumnezeiescul Printe Maxim Mrturisitorul, zicnd: Acesta a fost
asadar scopul Domnului, ca pe de o parte s asculte de Tatl pn la moarte, ca un om, pentru noi pzind
25
porunca iubirii, iar pe de alt parte s biruiasc pe diavolul, ptimind de la el prin crturarii si fariseii pusi la
lucru de el. Astfel, prin faptul c S-a lsat de bun voie nvins, a nvins pe cel ce ndjduia s-L nving si a
scpat lumea de stpnirea lui''.

Credinciosul: Mai este vreun loc n Sfnta Scriptur care arat despre puterea Crucii si c de ea s-a slujit
Mntuitorul spre mntuirea noastr?

Preotul: Da, este. Auzi pe marele Apostol Pavel care se laud cu Crucea Domnului si o socoteste pe ea putere a
lui Dumnezeu, zicnd: Cuvntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mntuim, este
puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 18). Si iarsi zice: Iar mie, s nu-mi fie a m luda, dect numai n Crucea
Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rstignit pentru mine, si eu pentru lume (Gal. 6, 14).

Iar cum c prin Cruce s-a omort vrajba si cum c prin Cruce a mpcat Mntuitorul pe oameni cu Dumnezeu,
ascult cnd zice: Cci El este pacea noastr, El care a fcut din cele dou - una, surpnd peretele din mijloc al
desprtiturii..., ca, ntru Sine, pe cei doi s-i zideasc ntr-un singur om nou si s ntemeieze pacea, si s-i
mpace cu Dumnezeu pe amndoi, uniti ntr-un trup, prin cruce, omornd prin ea vrjmsia (Efes. 2, 14-16). Si
iarsi zice: Cci n El a binevoit (Dumnezeu) s slsluiasc toat plinirea. Si printr-nsul toate cu Sine s le
mpace..., fcnd pace prin El, prin sngele crucii Sale (Col. 1, 19-21). Si iarsi zice: Stergnd zapisul ce era
asupra noastr, care ne era potrivnic cu rnduielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce. Dezbrcnd
(de putere) nceptoriile si stpniile, le-a dat de ocar n vzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce (Col. 2, 14-
15).

Prin cruce S-a nltat Iisus Hristos la mrire (Filip. 2, 8-9; Luca 24, 26; loan 17, 1). Dac crucea ar fi fost lucru
de rusine pentru El, nu S-ar fi nltat pe ea.

DESPRE SEMNUL SFINTEI CRUCI

Orice crestin care este adevrat fiu al Bisericii celei dreptmritoare a lui Hristos si care trieste n viat cu
evlavie si fric de Dumnezeu, cnd ncepe o sfnt rugciune sau o termin, la nceputul citirii unei crti sfinte,
la nceputul si sfrsitul unui lucru, la plecarea n cltorie si la ntoarcerea din ea, cnd este tulburat de vreo
fric, de vreo veste rea sau de oarecare gnduri rele, cnd se scoal si se culc, cnd st la mas si cnd se ridic
de la mas, se nsemneaz pe sine cu semnul Sfintei Cruci, pe care l face cu mna pe fata sa, aducndu-si
aminte de puterea cea nemsurat a Celui ce a sfintit Crucea cu Preacurat si Preascump Sngele Su si ne-a
lsat-o nou ca pe o arm nebiruit mpotriva diavolului si ca pe un semn dumnezeiesc, dup cum scrie n
Scriptur: Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca s fug de la fata arcului (Ps. 59, 4) si iarsi: .. .nsemnatu-s-a
peste noi lumina fetei Tale, Doamne (Ps. 4, 6).

Noi stim c la rugciune trebuie s ia parte si trupul nostru, cu toate mdularele sale. ntre acestea, minile au
un rol important n exprimarea rugciunii. Iat cteva mrturii din Sfnta Scriptur:

1. Iacov a binecuvntat cu minile sale (asezate n chipul crucii) pe fiii lui Iosif, dup cum este scris: ...lund
Iosif pe cei doi fii ai si, pe Efraim cu dreapta sa n fata stngii lui Israel, iar pe Manase cu stnga sa n fata
dreptei lui Israel, i-a apropiat de el. Israel ns si-a ntins mna sa cea dreapt si a pus-o pe capul lui Efraim,
desi acesta era mai mic, iar stnga si-a pus-o pe capul lui Manase. nadins si-a ncrucisat minile, desi Manase
era ntiul nscut. Si i-a binecuvntat... (Fac. 48, 13-15).

2. Hristos a binecuvntat cu minile pe copii si pe apostoli. Despre binecuvntarea copiilor ne vorbeste Sfnta
Scriptur astfel: Si, lundu-i n brate, i-a binecuvntat, punndu-Si minile peste ei (Marcu 10, 16). Iar despre
binecuvntarea apostolilor ne spune: ...i-a dus afar pn spre Betania, si, ridicndu-Si minile, i-a binecuvntat
(Luca 24, 50).

26
3. Apostolii au asezat diaconi, preoti si episcopi prin rugciune si punerea minilor (Fapte 6, 6; 14, 23; I Tim. 4,
14), fapt pentru care taina preotiei era numit ''punerea minilor preotiei''. Tot prin rugciuni si punerea minilor
mprtseau Apostolii Sfnta Tain a Sfntului Mir (a mprtsirii Sfntului Duh celor botezati) (Fapte 19, 5-6;
8, 14-17 s.a.). mprtsirea Sfntului Duh n aceast Tain se numea, de asemenea, ''punerea minilor'', spre
deosebire de cea de mai sus care se chema ''punerea minilor preotiei''.

Prin urmare, la rostirea rugciunii, trupul ia si el parte ndeosebi prin acest mdular al su care este mna.
Trebuinta de a lua parte si trupul sau cel putin un organ al trupului, la rostirea rugciunii, rezult din ndemnul
apostolului: Slviti, dar, pe Dumnezeu n trupul vostru si n duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (I Cor. 6,
20). Si n alt loc: Vreau deci ca brbatii s se roage n tot locul, ridicnd mini sfinte, fr de mnie si fr
sovire (I Tim. 2, 8).

n Testamentul Vechi, de asemenea se practica rugciunea prin participarea trupului, ca, de pild, prin
ngenunchere, plecarea capului, lovirea pieptului cu mna, ridicarea minilor s.a. Psalmistul zice: Asa Te voi
binecuvnta n viata mea, si n numele Tu voi ridica minile mele (Ps. 62, 5). Semnul Crucii n Vechiul
Testament a fost prefigurat n binecuvntarea lui Iacov (Fac. 48, 14), n minunea desprtirii apelor Mrii Rosii
si a necrii lui faraon, n tinerea minilor lui Moise n chipul Crucii n timpul luptei cu Amalec (les. 17, 11-12).

n Noul Testament, semnul Crucii se face astfel: se mpreun primele trei degete de la mna dreapt -
simboliznd Sfnta Treime - (degetul mare, arttorul si cel mijlociu), iar celelalte dou degete se tin strnse n
palm - simboliznd cele dou firi ale Mntuitorului, firea dumnezeiasc si omeneasc. Apoi se duc la frunte, la
piept si la umrul drept si la urm la umrul stng, rostind cuvintele: n numele Tatlui (la frunte) si al Fiului (la
piept) si al Sfntului Duh (de la un umr la altul), dup care zicem ''Amin!''

''n numele Tatlui'' nseanm cinstirea lui Dumnezeu- Tatl, Stpnul tuturor. Coborrea minii la piept rostind
cuvintele ''si al Fiului'' nseanm coborrea Fiului lui Dumnezeu pe pmnt pentru mntuirea noastr. Iar
ducerea minii de la umrul drept la cel stng, rostind cuvintele ''si al Sfntului Duh'', nseamn mpcarea
noastr cu Dumnezeu si mpreunarea cu El, prin harul Sfntului Duh adus nou de Dumnezeu- Fiul.

Sectarul: Nu avem trebuint de semnul Crucii fcut cu mna, pentru c Dumnezeu nu cere slujirea minilor
omenesti, cci cei ce se nchin lui Dumnezeu trebuie s I se nchine n duh si n adevr si nu n trup, dup
cuvntul apostolului: Dumnezeu... fiind Domnul cerului si al pmntului, nu locuieste n temple fcute de
mini, nici nu este slujit de mini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva, El dnd tuturor viat si suflare si
toate... (Fapte 17, 24-25). Iar Mntuitorul a vorbit femeii samarinence: Dar vine ceasul si acum este, cnd
adevratii nchintori se vor nchina Tatlui n duh si n adevr, c si Tatl astfel de nchintori si doreste. Duh
este Dumnezeu si cei ce I se nchin, trebuie s I se nchine n duh si n adevr (loan 4, 23-24). Deci, nchinarea
trebuie s fie n duh si nu n trup, cu duhul, iar nu cu mna, n semnul Crucii.

Preotul: In citatul prim nu este vorba de semnul Sfintei Cruci fcut cu mna. Aici se spune numai c pe
Dumnezeu nu trebuie s-L slujim cu ostenelile minilor noastre, cum am sluji pe oarecare om mai mare al
nostru. Dumnezeu nu are nevoie de asemenea slujitori, omul fiind att de mic fat de El, nct n privinta
aceasta, ca si de altfel n orice privint, nu-L poate ajuta cu nimic.

n citatul al doilea, de asemenea, este vorba de cu totul altceva, si anume, c n curnd se va ncepe o epoc
nou, n care nchinarea lui Dumnezeu (cultul dumnezeiesc) va fi mai aproape de desvrsire, mai adevrat
(luntric si spiritual), iar nu ca pn atunci, aproape numai formal (exterioar si material), legat de un
anumit fel de lcas (templul), de o anumit localitate (Iemsalim, respectiv Garizim), de o anumit natiune
(iudei, respectiv, samarineni). Cci Dumnezeu este Duh si ca atare nu poate fi cuprins ntre zidurile unui templu
oarecare, fie n Ierusalim, pe Muntele Sion, fie n Samaria, pe Muntele Garizim, si monopolizat acolo. El este
pretutindeni si de aceea nchinarea nu trebuie s fie legat de ceva material sau mrginit, ci trebuie s se fac ''n
duh'', adic s fie intem (spiritual), cum nici la samarineni, nici la iudei nu fusese pn atunci. Aceast
nchinare ''n duh'' este o nchinare ''n adevr'' sau adevrat - si aceasta va trebui s fie cutat si practicat.
Dar prin aceasta nu nseamn c se nltur cultul exterior, ci numai c se pune mai mult baz pe cel interior,
att de nesocotit mai nainte; cci si cultul extern este necesar, dat fiind natura dubl a fpturii noastre,
trupeasc si sufleteasc (Matei 6, 5-6; Rom. 12, 1; 1 Cor. 6, 15).
27
Dac voi, sectarii, cereti de la noi numai nchinare n duh, pentru ce voi, cnd v rugati, plecati genunchii, v
plecati capetele, v bateti piepturile, v ridicati minile, v mpreunati minile amndou si alte multe
manifestri de acestea aveti n vremea rugciunii? Pentm c si acestea sunt asemntoare cu facerea semnului
Crucii cu mna, fiind participri ale trupului vostru la rugciune. Oare credeti voi c v puteti ruga vreodat
fr ca trupul vostru s ia parte la osteneala rugciunii? Dac ati fi niste duhuri fr de trup, v-am crede, dar
nefiind, niciodat nu vom crede aceste afirmatii nentemeiate pe adevr. Ca si ngenuncherea, ca si plecarea
capului, ca si metania sau ca si ridicarea minilor n sus la rugciune, tot asa si semnul Sfintei Cruci fcut cu
mna, este un semn care arat o tinut religioas sau o stare sufleteasc de evlavie n fata lui Dumnezeu, Cruia
trebuie s-I slujim si cu sufletul si cu trupul nostru (I Cor. 6, 20; Filip. 1, 20).

Potrivnicii Crucii si ai semnului ei sunt vrjmasii Crucii lui Hristos (Filip. 3, 18-19). Semnul Sfintei Cruci va
vesti venirea a doua a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, dup mrturia Sfintei Scripturi, care zice: Atunci se va
arta pe cer semnul Fiului Omului si vor plnge toate neamurile pmntului si vor vedea pe Fiul Omului venind
pe norii cerului, cu putere si cu slav mult (Matei 24, 30-31). Acel semn este Crucea, deoarece ea este semnul
puterii si al biruintei lui Hristos (I Cor. 1, 18; Col. 2, 15). Cu adevrat atunci se vor rusina cu rusine vesnic si
cint toti vrjmasii si hulitorii Sfintei Cruci; dar atunci cinta lor nu le va mai folosi.

Satana urste foarte mult semnul Sfintei Cruci, cci este arma cea nebiruit cu care Hristos a biruit si a prdat
iadul, si de aceea ndeamn pe toti cei rtciti de la adevr si care i slujesc lui, s huleasc si s vrjmseasc
Crucea lui Hristos, cci, dup cum cinele fuge de btul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea
care i aminteste c prin ea a fost biruit.

Credinciosul: Dar prin care semn a mai fost prefigurat Crucea Domnului nostru Iisus Hristos n Sfnta
Scriptur?

Preotul: Crucea a fost nchipuit cu tain n Legea Veche prin semnul ''T" (Tau), care-i apra pe cei ce l aveau
pe frunte (lez. 9, 4-6). Pentru noi, crestinii, crucea este pecetea lui Dumnezeu care pstreaz nevtmati pe cei
ce o au nsemnat pe fruntile lor (Apoc. 7, 2-3). Vezi si la Apocalips 9, 4.

28