Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Functii proprii: 1)masticatie; 2)fonatie; 3)fizionomie (estetic); 4)automentinere. Functii auxiliare: respiratia,
deglutitia, analizatorica. Masticatia este cea mai importanta functie ce influienteaza formarea intregului sistem
stomatognat. Durata masticatiei este aproximativ de 2 ore zilnic. Fonatia, fiind cea mai recenta functie,
totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a omului. Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore
zilnic. Fizionomia este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturile sale ii da posibilitate omului sa-si
exprime dispozitia, dorinta, starea de indiferenta relativa, etc., si este la fel un mijloc de comunicare intre
oameni. Functia de automentinere include 3 componente: autoconservare, autostimulare si autoreglare. Prin
autoconservare se subinteleg acele aspecte de structura si functii ale sistemului stomatognat care asigura
prevenirea afectiunilor ce pot provoca tulburari functionale ale intregului sistem. Aici se include si functia de
autocuratire a cavitatii bucale prin intermediul salivei. Termenul autostimulare prevede acele aspecte de
structura si functie care genereaza actiunea stimulilor de intretinere, consolidare si perfectionare a
componentelor sistemului stomatognat (functia musculara, presiunea masticatorie etc.) Notiunea de
autoreglare include acel mecanism biologic care declanseaza modificarile morfologice conform functiei si
invers.
Liniile de forta nu prezinta altceva decit stilpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase compacte ii
atribuie mandibulei rezistenta cuvenita. Deosebim urmatoarele trasee de forta la mandibula: 1)marginale;
2)bazilare; 3)transversale; 4)anterioare; 5)posterioare; 6)capsulans; 7)radiale. La maxila avem unmatorii stilpi
de rezistenta: 1)nazofrontali; 2)zigomatici; 3)pterigopalatini; 4)palatini. La formarea acestor stilpi (linii,
traveuri) de forta a dus incordarile, presiunile care apar in tesutul osos datorita marimii si directiei fortei
musculare la actul de masticatie. Importanta practica a liniilor de forta este argumentata prin faptul ca permite
de a studia presiunea masticatorie si identificarea unor discordante.
ATM este compusa din urmatoarele elemente: condilii articulari, fosa articulara, tuberculul articular, discul
articular (meniscul), capsula articulara si ligamentele articulare.
Epifizele condiliane ale mandibulei. Aceste formatiuni asemanatoare cu doua cilindre elipsoidice sunt
situate in plan transversal iar suprafata lor anterosuperioara este tapetata cu cartilaj articular. Dimensiunile lor
sunt determinate de particularitatile constitutionale, individuale, de virsta si permanent se gasesc sub influenta
modelatoare a factorilor functionali. Pe fata anterioara a condilului la nivelul colului se gaseste foseta
pterigoida pe care se insera muschiul pterigoidian extern. Portiunea superioara la adulti are in lungime un
diametru de 18-21 mm, iar transversal - 8- 9 mm. In raport cu caracterul suprafetei superioare deosebim doua
forme tipice de epifize articulare: 1)ingusta in plan sagital si alungita in plan transversal; 2) strivita de sus
in jos in asa mod ca diametrul transversal un-1 depaseste cu mult pe cel sagital. In conditii normale, la aduiti,
cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa
pozitie ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Datorita acestei particularitati
presiunile masticatorii nu se transmit asupra boltei fosei articulare, prezentata de o placuta osoasa subtire, care
separa articulatia de cavitatea craniului, dar asupra oaselor craniului. Pierderea dintilor laterali sau alte stari
patologice (abraziunea patologica a tesuturilor dure ale dintilor etc.) duce la schimbarea pozitiei condililor
Fosa articulara. Fosa articulara este situata pe osul temporal si are o forma elipsoidica. Anterior ea
margineste cu tuberculul articular, distal cu scizura Glasser, interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu
apofiza posterioara a osului zigomatic, iar superior margineste cu o placuta osoasa subtire, care formeaza bolta
ei si separa cavitatea articulara de cutia craniana. Adincimea fosei articulare variaza individual si depinde de
inaltimea tubercului articular care are in mediu 6-7 mm. Cavitatea ei este de 2-3 ori mai mare decit condilul
articular al mandibulei, ceea ce asigura o amplituda mare de miscari in diferite directii. Bolta cavitatii
articulare are o captuseala de cartilaj in regiunea scizurii Glasser, care acopera si suprafata tuberculului
articular. Inaltimea ocluziei arcadelor dentare nu permit condililor articulari ai mandibulei sa patrunda adinc in
fosa articulara, iar pozitia lor la baza pantei tuberculului articular asigura transmiterea presiunii minime in
zona boltei fosei articulare.
Tuberculul articular. Tuberculul articular prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se deosebeste de
celelalte elemente ale articulatiei prin diverse forme. Pe panta lui posterioara, care are o inclinare in jos si
anterior, egala in mediu cu 33, aluneca epifizele condiliene articulare ale mandibulei.
Tuberculul articular este bine pronuntat numai la om si se presupune ca la aparitia lui au jucat un rol important
particularitatile functionale ale articulatiei temporomandibulare, determinate de consistenta produselor
alimentare, cit si schimbarile in ocluzia dentara, si in special aparitia acoperirii arcadei dentare inferioare de
cea superioara. La copii tuberculul articular este slab dezvoltat, iar la maturi bine pronuntat. Cu pierderea
dintilor acest element al articulatiei temporomandibulare treptat se supune atrofiei. Este dovedit ca forma
acestei formatiuni intr-o anumita masura depinde de varietatea de ocluzie. Se considera ca exista trei forme ale
tuberculului articular- plata, mijiociu pronuntata, abrupta. Gradul de pronuntare la fel este in dependenta de
factorul functional. Se considera ca la folosirea alimentelor aspre predomina deplasarile mandibulei in plan
transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare pronuntata a acestei formatiuni, pe cind folosirea alimentelor, care
nu cere aplicarea unei forte mari in timpul masticatiei, duce la crearea unei forme abrupte a tuberculului.
Discul articular (meniscul). Meniscul prezinta o formatiune cu o structura fibroelastica, care fiind situat intre
epifizele condiliene articulare ale mandibulei si fosa articulara capata o forma biconcava. Datorita acestui
fenomen meniscul are cea mai mica grosime in partea centrala. De marginea lui insera capsula articulara.
Discul articular subimparte cavitatea articulara in doua etaje: anterior - superior si inferior-posterior. De disc si
capsula insera portiunea superioara a muschiului pterigoidian extern, ceea ce ii permite sa se deplaseze
impregna cu epifizele condiliene ale mandibulei. Meniscul un numai lichideaza dezacordul dintre
dimensiunile fosei articulare si apofizele condiliene, dar si joaca un rol important in amortizarea presiunilor
masticatorii.
Capsula articulara. Capsula articulara fiind alcatuita din tesut conjunctiv, este in concrescenta cu marginea
discului pe toata intinderea lui. Ea are dimensiuni relativ mari si este extensibila, ceea ce permite deplasari
considerabile epifizelor condiliene ale mandibulei, in special in plan sagital.
Ligamentele. Ligamentele se impart in doua grupe: intracapsulare si extracapsulare. Prima grupa este
prezentata de doua perechi de ligamente: 1)disco-temporala care fixeaza discul de osul temporal, si 2) disco-
mandibulara, care fixeaza discul de mandibula. Grupa a doua este prezentata de ligamentele laterale,
pterigomandibulare, sfenomandibulare si stilomandibulare. Rolul functional al ligamentelor intracapsulare
consta in limitarea miscarilor de lateralitate a condililor articulari in fosa articulara, iar rolul ligamentelor
extracapsulare consta in limitarea miscarilor mandibulei in genere.
Trei forme ale tuberculilor articulari: plata, mijlociu pronuntata, abrupta. In conditii de norma, cind sunt
prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca
numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Astfel presiunea masticatorie se transmite
asupra oaselor craniului.
Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati constituie 44 kg iar la femei de 30 kg. Aceasta
presiune suportata de dinti este socotita drept reper pentru caracteristica functionala a parodontului.
Deasemenea este foatre important la intocmirea planului de tratament protetic echilibrat functional.
Dintii
1 2 3 4 5 6 7 8
Masculin 25 23 36 40 40 72 68 48 1408
Feminin 18 15 22 26 26 46 45 36 936
Din tabelul prezentat reiese ca in diferite sectoare ale arcadelor dentare presiunea aplicata este diferita si
aceasta e si natural reiesind din particularitatile functionale ale dintilor, din biomecanica mandibulei.
Prin urmare, presiunea dezvoltata caracterizeaza nu forta musculara realizata la actul de masticatie, dar
insusirile functionale ale parodontului. Reiesind din aceasta, presiunea suportata de dinti este socotita drept
reper pentru caracteristica functionala a parodontului. Insa practic noi avem nevoie de date care ne-ar
Forta necesara pentru faramitarea alimentelor se determina prin fogodinamometrie. Forta medie la faramitarea
alimentelor este de 18-20 kg. Aceasta forta scade brusc la actiunea salivei sau a lichidului. Forta de rezerva a
parodontului este forta ce se declanseaza de la adaptarea la fortele permanent schimbatoare a parodontului si
depinde de factori ca: starea parodontului, raportul dintre partea coronara si radiculara a dintelui, virsta. Putem
constata ca in conditii fiziologice normale se utilizeaza doar 50% din forta totata a parodontului, pe cind
cealalta parte se gaseste in rezerva. Importanta practica este capacitatea de antrenare a fortelor de rezerva prin
folosirea permanenta a alimentelor dure. Aceasta permite dezvoltarea unui sistem stomatognat armonizat
functional si morfologic.
Fiecare dinte este alcatuit din coroana si una sau mai multe radacini. Coroana este acoperita cu smalt
iar radacina cu un strat de cement.
Coroana anatomica este numit segmentul dintelui acoperit de smalt. Coroana clinica este partea
extraalveolara a dintelui, coincide cu cea anatomica. Raportul mediu dintre radacina si coroana este de
2:1, din care cauza dintele se considera pirghie de gradul I. Micsorarea inaltimii coroanei anatomice in
rezultatul abraziunii, influienteaza pozitiv asupra stabilitatii dintelui. Pe cind cresterea coroanei
clinice influienteaza negativ asupra stabilitatii dintelui.
Raportul dintre suprafata radiculara a dintelui si suprafata coronara. Acest raport creste spre distal-
adica suprafata radiculara a dintilor este mai mare decit cea coronara (creste de la incisivi la molari).
Suprafetele verticale sunt convexe- asigurind protectia gingiei. Ecuatorul anatomic reprezinta o linie
trasata imprejurul coroanei unind convexitatile maxime de pe toate suprafetele verticale.
Fiecare dinte are o portiune activa care direct participa la actul de masticatie. La frontali suprafata
activa este orizontal redusa, pe cind cea verticala este intinsa; iar la dintii laterali invers.
Particularitatea raportului dintre portiunea coronara mediana care este mai voluminoasa si portiunea
distala care este mai redusa. Coletul dintilor prezinta o circumferinta festonala care corespunde cu
festonul gingival si este convexa pe suprafetele vestibulo-orale si concava spre apex pe suprafetele
proximale.
*Incisivii laterali superiori. Au aceeai form general ca i incisivii centrali superiori, dar cu dimensiuni
mai mici i cu unele detalii morfologice mai accentuate. Sunt implantai n hemiarcadele dentare imediat
dup incisivii centrali .
Suprafaa vestibular a incisivilor laterali superiori este mai ngust i mai convex dect a incisivilor centrali.
Ca i la incisivii centrali, pe suprafaa vestibular sunt situate dou anuri cu aceeai orientare, care o mpart
n cei trei lobi: distal-mare, mezial- mijlociu i central-mic. Spre deosebire de incisivul central, marginile
distale: i meziale ale incisivului lateral converg, n majoritatea cazurilor de la ecuatorul coroanei spre
marginea incizal, fcnd marginea incizal mai scurt dect diametrul dintelui la ecuatorul anatomic.
Suprafaa palatinal este mai mic dect cea vestibular i mai oblic, deosebindu-se de suprafaa palatinal a
incisivului central printr-o exprimare mai accentuat a tuberculului dentar. Pe suprafaa palatinal e gsete
mai frecvent orificiul orb. Suprafeele proximale au form triunghiular. Suprafaa proximal-mezial este mai
mare dect cea proximal-distal i este convex n jumtatea incizal i plat la colet, fiind mai rotunjit spre
marginea vestibular. Suprafaa distal n general este plat i se rotunjete nspre unghiul incizal.
Marginea incizal este asemntoare cu a incisivului central, deosebindu-se totodat de ultimul prin unghiul
mezial mai ascuit i cel distal mai obtuz i mai rotunjit.
*Incisivii centrali i laterali inferiori. Sunt cei mai mici dini i ca i incisivii superiori sunt implantai de o
parte i alta a liniei mediane a feei n aceeai ordine. Att incisivii centrali, ct i cei laterali sunt asemntori,
avnd coroane turtite n sens vestibulo- lingual n poriunea incizal i n sens meziodistal spre colet, con-
ferindu-i astfel forma de dalt . Incisivul central este mai ngust dect cel lateral.
Suprafeele vestibulre au un aspect alungit de forma unui paralelipiped, fiind convexe nspre colet i aproape
plate spre marginea incizal. Pe ele sunt situate cte dou anuri care mpart sup-rafaa vestibulr! a fiecrui
dinte n trei lobi de mrime egal, fcnd-o uor trilobat. Suprafeele linguale au aceeai nlime ca i
suprafeele vestibulre, fiind ns puin mai nguste n sens me- ziodistal i puin concave. Ele sunt aproape
*Caninii superiori. Au coroan canoid, a crei margine incizal are forma unui vrf de suli . Caninii sunt
cei mai lungi i cei mai puternici dini din grupul dinilor frontali i sunt implantai n hemiarcadele dentare,
distal de incisivii laterali. Suprafaa vestibular este accentuat convex att vertical, ct i meziodistal. Ea este
mprit n dou faete de ctre o creast de smal vertical pronunat, care pornete de la cuspid spre colet.
Marginile acestei creste formeaz dou anuri (unul mezial i altul distal) fiind divergente spre colet, curbate
uor, atenundu-se treptat aceast curbur pn la treimea mijlocie a suprafeei vestibulre. Faeta mezial
este mai mic, iar cea distal mai mare. Uneori pe faeta distal se observ un an care o mparte n doi lobi.
Marginea mezial este uor convex, iar cea distal este mai pronunat convex i mai scurt .Suprafaa
palatinal este mai mic dect suprafaa vestibular, datorit reducerii diametrului orizontal. Ea este oblic n
sens vertical feei palatine, iar uneori chiar i n regiunea coletului, se afl tuberculul dentar care deseori are o
form pronunat de cuspid mic. De la tuberculul dentar spre marginea incizal pornesc 3 creste: mezial
spre unghiul mezial, distal spre unghiul distal i median spre vrful cuspidului. Aceste creste sunt
desprite de dou anuri mai mult sau mai puin exprimate. Suprafeele proxi- male au form triunghiular
cu vrful ndreptat spre marginea incizal i cu baza spre colet, i au form convex n treimea incizal i
plait n treimea cervical. Suprafaa proximal-distal are dimensiuni mai mici att n sens vertical, ct i
orizontal, i este mai convex incizal i mai plat cervical dect suprafaa proximal-me- zial.
Marginea incizal este mprit de un cuspid n dou margini inegale: marginea incizal-mezial care se
ntinde de la vrful cuspidului spre suprafaa mezial i formeaz unghiul mezial de o form rotunjit;
marginea incizal-distal care se ntinde de la vrful cuspidului spre suprafaa distal, formnd unghiul distal
mai deschis i situat mai aproape de linia coletului. Marginea distal este mai lung dect cea mezial.
La tineri vrful cuspidului are un relief ascuit rotunjit, care cu timpul se abraziaz transformndu-se ntr-o
mic suprafa ocluzal.
*Caninii inferiori. Prezint aceleai caractere morfologice generale cu ale caninilor superiori, avnd doar
unele deosebiri mai puin sau mai mult accentuate . Coroanele caninilor inferiori sunt mai turtite n sens
meziodistal i mai nalte, iar rdcinile sunt mai scurte comparativ cu ale caninilor superiori.Suprafaa
vestibular are un aspect mai alungit 'i este mai puin convex n ambele direcii, comparativ cu a caninului
superior, este mprit de cele 2 anuri, n trei lobi inegali, care sunt mai puin pronunai, abia
perceptibili.Suprafaa lingual este mai ngust dect suprafaa vestibular i prezint aceleai detalii
morfologice ca i suprafaa palatinal a caninului superior, relieful lor fiind mai puin exprimat, din care cauz
suprafaa lingual este mai simpl, avnd un tubercul lit abia vizibil.
Suprafeele proximale au acelai contur triunghiular i aceeai orientare, fiind uor convexe i aproape
paralele.
Marginea incizal este mprit de un cuspid mai puin pronunat, n dou margini inegale. Marginea distal
este mai lung i mai oblic, deplasnd astfel cuspidul mai spre mezial.
*Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul dinilor laterali i este implantat n hemiarcada
dentar imediat dup canin. Coroana lui are o form cuboid neregulat; este un dinte bicuspidat i
*Premolarul doi superior. Este al cincilea dinte din arcada dentar, implantat imediat dup primul premolar.
Premolarul doi superior este asemntor cu primul premolar superior, dar are o configuraie mai simpl i
dimensiuni mai mici .
Caracterele morfologice ale premolarului doi superior, dup cum s-a menionat, sunt identice cu cele ale
primului premolar cu excepia suprafeei ocluzale. Suprafaa ocluzal este bicuspidat, ns cuspizii dup
mrime sunt egali ntre ei. anul intercuspidian mparte suprafaa ocluzal n dou poriuni egale n sens
vestibulo- palatinal i se termin la marginea crestelor proximale: forma anurilor de pe suprafaa ocluzal se
aseamn mult cu litera H.
Rdcina n 82% cazuri din 100 este unic, dar poate fi att bifid, ct i trifid.
*Primul premolar inferior. Este implantat ca i omologul su superior dup canin i este al patrulea dinte
din arcada dentar inferioar. Coroana are o form mai mult asemntoare cu un cilindru, este un dinte
bicuspidat i monoradicular .
Suprafaa vestibular este asemntoare cu cea a caninului inferior, dar are dimensiuni mai mici att n sens
vertical, ct i orizontal. Ea este mprit de dou anuri verticale puin exprimate n 3 lobi inegali, dintre
care cel medial este mic, cel distal mijlociu i cel central este mai mare i mai pronunat. Aceasta permite
ca creasta sagital a cuspidului vestibular s mpart marginea ocluzal vestibular n dou versante inegale:
mezial, care este mai mic i ascuit, i distal mai lung i oblic. Suprafaa vestibular este convex n
ambele direcii, atingnd convexitatea maxim la limita unirii treimii meziale cu cea cervical. Acest relief
contribuie la aplecarea cuspidului vestibulr spre lingual, adu- cndu-1 n cele mai dese cazuri pn la axul
vertical al dintelui.
Suprafaa lingual este convex n ambele direcii i mai mic dect suprafaa vestibular, astfel c nlimea
ei constituie aproximativ jumtate din nlimea suprafeei vestibulre. Aceste particulariti constituie
punctul de trecere de la dinii monocuspidai la cei bicuspidai ca i n cazul primului premolar superior;
suprafaa lingual nu prezint detalii morfologice, fiind neted Suprafeele proximale sunt uor convexe i
converg att spre colet, ct i spre lingual. Convergena maxim vestibulolingual este n treimea vestibular,
unde face punct de contact cu dinii vecini. La trecerea suprafeelor proximale spre suprafaa lingual se
formeaz un unghi accentuat rotunjit. Suprafeele proximale au form trapezoidal cu baza mic spre ocluzal.
Suprafaa proximal mezial este mai mare dect suprafaa proximal-distal.
Suprafaa ocluzal are o form puin ovoidal alctuit din 4 margini, 2 cuspizi, un an intercuspidian i 2
fosete. Relieful ei este format de 2 cuspizi inegali: vestibulr i lingual. Cuspidul vestibulr are o nlime i
*Premolarul doi inferior. Este al cincilea dinte din arcada dentar inferioar, implantat dup primul
premolar. Coroana lui are o form cuboid i este puin mai mare dect cea a primului premolar, este un dinte
monoradicular i bicuspidant sau tricuspidant .
Suprafaa vestibular este convex att n sens vertical, ct i orizontal. Convexitatea maxim vertical este
situat n treimea cervical i trece lent n sens meziodistal. In comparaie cu omologii si, aceast suprafa
este mprit de dou anuri n trei lobi cu un relief mai puin accentuat. Lobul central este mai lat i abia
depete relieful lobilor mezial i distal. Marginea ocluzal este mai puin ascuit dect la ceilali premolari
i este mprit de vrful cuspidului n dou versante aproape egale, care, unin-du-se cu marginile proximale,
formeaz unghiurile distal i mezial. Unghiul mezial este puin mai ascuit, iar cel distal mai oblic. Suprafaa
lingual este mai mic dect cea vestibular i este uor nclinat spre lingual, cu o convexitate n ambele
direcii. Din treimea cervical, att suprafaa lingual, ct i cea vestibular converg ocluzal, fcnd ca
diametrul vestibulolingual s fie mai mic la nivelul suprafeei ocluzale.
Suprafeele proximale sunt convexe i convergente spre colet i au o form ptrat; convexitatea maxim
atinge marginea ocluzal, nivelul unde se realizeaz contactul interdentar cu dinii vecini.
Suprafaa ocluzal are un relief dependent de prezena a doi sau trei cuspizi. In cazul cnd suprafaa ocluzal
prezint doi cus- pizi, relieful ei este asemntor cu cel al primului premolar inferior i se deosebete prin
urmtoarele semne: vrful cuspidului ves- tibular nu este accentuat nclinat spre lingual; anul intercuspidian
este situat mai vestibular, motiv care a condus la situarea fosetelor meziale i distale mai aproape de marginea
vestibular a suprafeei ocluzale; cuspizii vestibular i lingual sunt aproape de aceeai mrime. Unii autori n
general socot cuspidul lingual mai puternic dect cel vestibular.
In cazul cnd suprafaa ocluzal prezint 3 cuspizi, anurile, fosetele i cuspidul vestibular au acelai contur
i relief. Modificrile se petrec la nivelul cuspidului lingual, care este mprit n doi cuspizi de un an cu
direcie lingual ce i ia nceputul din anul intercuspidian cu direcie meziodistal. anul intercuspidian
lingual nu depete limita crestei sagitale a cuspidului lingual. Dintre cei doi cuspizi linguali cel meziolingual
este mai pronunat i "mai mare dect cel distolingual.
* Primul molar superior. Este implantat dup al doilea premolar i este al aselea dinte din arcada
dentar. Are o coroan de form cuboid i este un dinte tetracuspidant i triradicular .
Suprafaa vestibular a primului molar superior este divizat de 4 margini laterale: ocluzal de form
neregulat, ondulat; cervical aproape orizontal i dou margini proximale convergente spre colet,
marginea distal a crora este mai curb i mai scurt dect cea mezial. Marginile laterale confer suprafeei
vestibulre o form trapezoidal cu baza mare situat ocluzal. Relieful suprafeei vestibulre este convex,
avnd i o mic depresiune (foset) realizat de un an central care vine de pe suprafaa ocluzal i se
termin aproximativ la jumtatea suprafeei vestibulre. Totodat anul central mparte suprafaa vestibular
n doi lobi inegali: mezial i distal. Lobul mezial este format de versantul extern al cuspidului
meziovestibular, iar cel distal de versantul cuspidului distovestibular i este mai mic dect lobul mezial.
Suprafaa palatinal este asemntoare cu cea vestibular, marginile proximale ale creia sunt mai
convergente spre colet, la fel fiind mprit n doi lobi inegali de anul ocluzal distopalatinal, numit i an
* Molarul doi superior. Este implantat dup primul molar, fiind al aptelea dinte din arcada dentar.
Caracteristicile morfologice generale sunt identice cu cele ale primului molar superior, cu unele deosebiri de
detaliu. Coroana molarului doi superior are o form cuboid, este un dinte tetracuspidat (uneori poate fi
tricuspidat), triradicular .
Suprafaa vestibular a molarului doi superior se deosebete de cea vestibular a primului molar prin
dimensiuni mai mici. anul vestibular este de asemenea mai puin exprimat i mparte suprafaa vestibular
n doi lobi aproximativ egali. Suprafaa palatinal este mai mic, mai convex dect suprafaa palatinal a
primului molar, relieful ei fiind dependent de prezenta i poziia anului palatinal situat mult mai distal i
care este mai scurt, extinzndu-se n treimea ocluzal a suprafeei palatinale. La molarii cu suprafaa ocluzal
tricuspidant anul palatinal lipsete sau este abia schiat pe marginea palatinal.
Suprafeele proximale ale molarului doi superior prezint aceleai caractere morfologice cu ale
suprafeelor proximale ale primului molar, avnd dimensiuni mai mici.Suprafaa ocluzal, ca i n cazul
primului molar superior, are o form neregulat, romboid, dimensiuni mai mici, unghiurile meziopalatinal i
distovestibular sunt mai rotunjite, din care cauz diagonala care leag unghiurile meziovestibular i
distopalatinal este mai mare dect diagonala unghiurilor meziopalatinal i distovestibular. Cnd pe suprafaa
ocluzal sunt situai 4 cuspizi, relieful ei are caractere morfologice identice cu cele ale primului molar
superior, cuspizii fiind mai teii. Cuspizii distovestibular i distopalatinal sunt mai mici, reducerea n volum
fiind foarte accentuat la cuspidul distopalatinal, care deseori aproape nu se mai observ, iar suprafaa
ocluzal este reprezentat numai de trei cuspizi. In aa cazuri relieful suprafeei ocluzale este conferit de
aceti cuspizi care sunt situai astfel: 2 cuspizi vestibulari i unul palatinal. Astfel poriunea palatinal a
anului distopalatinal se reduce pn la dispariia complet, sau coincide cu anul secundar al crestei oblice
contribuind la reducerea fosetei distale; poriunea distal se contopete cu anul intercuspidian meziocentral.
Deci suprafaa ocluzal poate fi reprezentat i de 3 cuspizi, creasta oblic, o foset principal i una
* Molarul al treilea superior. Este implantat dup al doilea molar i este ultimul dinte din arcada dentar,
ocupnd locul 8. Mai este numit i molarul de minte, datorit perioadei de erupie ntre 1640 ani. Are o
form variabil, puin constant, poate fi tricus- pidant sau multicuspidant, triradicular sau mono- i
multiradicular. Cnd molarul trei superior este normal dezvoltat, are caracteristici morfologice generale
asemntoare cu ale molarului doi superior, avnd trei cuspizi, dimensiunile i volumul fiind mai redus.
* Primul molar inferior. Este implantat dup al doilea premolar inferior i este al aselea dinte din arcada
dentar inferioar. Coroana are o form cuboid i este un dinte pentacuspidat i biradicular .
Suprafaa vestibular a primului molar inferior este delimitat de 4 margini laterale: ocluzal-, de form
ondulat, echivalent celor trei cuspizi vestibulari; cervical reprezentat de dou convexiti orientate
ocluzal (una mezial i alta distal), care se unesc printr-o uoar ondulare spre spaiul interradicular
corespunztor delimitrii rdcinilor; dou margini proximale convergente spre colet, marginea distal a
crora este mai convex i mai scurt dect cea mezial. Marginile laterale confer suprafeei vestibulre
form trapezoidal cu baza mare situat n sens ocluzal, iar baza mic n sens cervical. Relieful suprafeei
ocluzale este asemntor cu cel al premolarilor inferiori, avnd convexitate maxim n treimea cervical,
fiind aproape plan n sens ocluzal i oblic n sens lingual. Suprafaa vestibular este mprit de dou
anuri verticale (mezial i distal) n trei lobi inegali. anul mezial pornete de pe suprafaa ocluzal i
.continu pn la jumtatea suprafeei vestibulre, terminndu-se ntr-o depresiune care formeaz foseta
vestibular (orificiu orb). Acest an mparte suprafaa vestibular n doi lobi: vestibulomezial i
vestibulocentral. Lobul mezial este format de versantul extern al cuspidului meziovestibular, lobul central
este format de versantul extern al cuspidului centrovestibular i este mai mic dect cel mezial. anul distal
pornete de asemenea de pe suprafaa ocluzal, fiind mai scurt i mai puin exprimat, separnd lobul
vestibulocentral de cel vestibulodistal. Lobul vestibulodistal este format de versantul extern al cuspidului
distovestibular i este cel mai mic lob de pe suprafaa vestibular.
Suprafaa lingual ca i cea vestibular are form trapezoidal cu acelai contur, dar de dimensiuni mai
mici, fiind neted. Aceast suprafa este convex i aproape vertical, mprit de un an vertical n doi
lobi inegali. anul vertical i ia nceputul pe suprafaa ocluzal i continu pn n treimea ocluzal a
suprafeei linguale mprind-o n lobul meziolingual de dimensiuni mai mari i lobul distolingual de
dimensiuni mai mici. Aceti lobi sunt formai de versantele interne ale cuspizilor linguali, iar volumul lor
depinde de dimensiunile acestor versante.
Suprafeele proximale ca i n cazul molarilor superiori pot fi comparate cu un trapez, cu baza mare
orientat spre colet i cea mic spre ocluzal, avnd suprafaa distal mai mic i mai convex dect cea
mezial. Marginile suprafeelor proximale (mezial i distal) sunt uor curbate fiind nclinate lingual.
Suprafaa ocluzal a primului molar inferior are form de trapez cu baza mare orientat n sens
vestibulr, este format de crestele sagitale cuspidiene (vestibulr i lingual) i de crestele marginale de
smal (mezial i distal). Pe suprafaa ocluzal sunt situai 5 cuspizi, 4 anuri intercuspidiene i 5 fosete.
Cuspi- zii sunt situai astfel: 3 vestibulari i 2 linguali, fiind separai ntre ei printr-un sistem specific de
anuri intercuspidiene, care include un an central i 3 anuri secundare. anul central meziodistal
pornete aproximativ din mijlocul crestei meziale, transverseaz suprafaa ocluzal i se termin pe mijlocul
crestei distale. anul central este bifurcat distal crestei de smal meziale, avnd o adncime mai pronunat
i formnd foseta mezial principal. Distal anul central are un contur mai puin exprimat i mpreun cu
creasta de smal distal formeaz a doua foset distal principal. Este necesar de menionat c crestele de
smal mpiedic prelungirea anului meziodistal pe suprafeele proximale, prin urmare, acest an separ
cuspizii vestibulari de cei linguali, ultimii fiind mai nali.
anul meziodistal bifurc n dou anuri secundare (mezial i distal) care pornesc spre suprafaa
vestibular, unde se contopesc cu anurile vestibulre similare, separnd cuspizii vestibulari. anul mezial
separ cuspidul meziovestibular de cel centrovestibular, iar cel distal separ cuspidul centrovestibular de
cuspidul distovestibular. Intersecia anurilor mezial i distal cu anul meziodistal formeaz dou fosete
secundare. Aproximativ de la jumtatea anului meziodistal, spre suprafaa lingual, pleac anul lingual
care separ cuspizii linguali n cuspidul meziolingual i cuspidul distolingual. anul lingual confer
suprafeei ocluzale un relief caracteristic. In unele cazuri anul lingual coincide cu anul mezial vestibulr
(variant cruciform), iar n alte cazuri coincide cu creasta de smal a cuspidului centrovestibular (variant
driopitec). La intersecia anului lingual cu anul meziodistal se formeaz a treia foset secundar. Din
vrfurile cuspizilor, ca la molarii superiori, pornesc spre ocluzal creste axiale de smal, iar paralel acestor
creste anuri secundare. In ordinea mrimii i n raport descendent cuspizii se situeaz astfel:
meziolingual fiind cel mai mare, distolingual, meziovestibular, centrovestibular i distovestibular, fiind cei
mai mici.
Rdcinile sunt implantate n arcada dentar astfel: una n sens mezial i alta n sens distal. Rdcina
mezial dup mrime este mai voluminoas.
* Molarul doi inferior. Este implantat dup primul molar inferior i este al aptelea dinte din arcada
dentar inferioar. Caracteristicile generale sunt identice cu cele ale primului molar inferior, existnd
unele deosebiri de detaliu: are coroana de forma unui trapez i este un dinte tetracuspidat i biradicular.
Molarul al treilea inferior. Este implantat dup al doilea molar inferior i este ultimul din
arcada dentar inferioar, ocupnd locui 8. Ca i omologul su de la maxil este numit i
molarul de minte. Deseori este mai bine dezvoltat i chiar mai mare dect molarul 2
inferior. Coroana lui este format n fond din 45 cuspizi sau chiar mai muli. Molarul
al treilea inferior prezint caractere morfologice identice cu cele ale primului i al doilea
molari inferiori. Relieful acestui dinte este n raport cu polimorfismul i numrul
cuspizilor; este un dinte biradicular, rdcinile cruia sunt de cele mai multe ori reunite
formnd un con scurt.
Dintii din arcada superioara au axul longitudinal inclinat de sus in jos si dinauntru in afara, astfel curba
arcadei coronare este mai mare decat curba bazei apicale. Axul longitudinal al dintilor din arcada inferioara
prezinta o orientare tot de sus in jos si dinauntru in afara, dar care duce la o situatie inversa: curba arcadei
extraalveolare este mai mica decat curba bazei apicale a arcadei inferioare.
Forma cea mai armonioasa de arcada este considerata arcada in forma de semielipsa, fiind si cea mai frecventa
forma de arcada la populatia europeana.
Forme fiziologice(normale): fac parte acele rapoarte de ocluzie dintre arcadele dentare care asigura la maxim
realizarea functiilor de baza a SS si aspect fizionomic : ocluzia ortognata; Dreapta cap la cap;prognatia
fiziologica( bimaxilara/biprognata); ocluzia opistognata (retruzie fiziologica bimaxilara).
Forme patologice: prognatia(ocluzia distala); progenia( ocluzia meziala /inversa), ocluzia
adinca,deschisa,incrucisata
17. Definiie Arcada dentar, Arcada alveolar, Arcada bazal i coraportul dintre
ele la maxil i mandibul.
Arcadele dentare prezinta nu o suma de dinti, dar un sistem de organe strans legate morfologic si functional.
Ele separa cavitatea orala in doua parti: cavitatea vestibulara cuprinsa intre suprafata vestibulara a arcadelor
dentare, buze, obraji si cavitatea orala cuprinsa intre fata orala a arcadelor dentare si istmul bucofaringian.
Linia conventionala trasata pe varful apofizei alveolare se numeste arcada alveolara.
Linia conventionala trasata pe varfurile radacinilor se numeste arcada bazala.
18. Factorii ce asigur unitatea funcional a arcadelor dentare. Ariile ocluzale. Planul de
ocluzie.
*Factorii:
-apofizele alveolare;
-puncte de contact interdentare (contactele interdentale joac un rol important la dispersarea i
repartizarea presiunilor funcionale i asupra dinilor vecini. Afar de aceasta, contactele interdentale servesc
drept obstacol pentru produsele alimentare care ar trauma i ar leza papilele interdentare);
-ligamentele interdentare parodontului marginal (aceste ligamente snt situate deasupra septurilor
alveolare inserndu-se de cementul unui dinte i trecnd la cellalt. Datorit acestor ligamente deplasarea unui
dinte mezial sau distal provoac i deplasarea dinilor vecini).
* Ariile ocluzale: arie ocluzal a arcadei dentare superioare i a celei inferioare, care snt formate din
succesiunea suprafeelor ocluzale ale fiecrui dinte n parte. Aria ocluzala a arcadei dentare superioare n
regiunea frontal prezint o linie egal cu limea prii incisivale a dinilor frontali, lrgindu-se treptat
posterior, atingnd cele mai mari dimensiuni n regiunea primului molar. Aria ocluzal a mandibulei este mai
mic n regiunea dinilor frontali i mai mare la fel la nivelul primului molar. In zona frontal aria ocluzal
este arcat i ngust, iar n zonele laterale are un relief caracteristic datorit prezenei cuspizilor pe faa
ocluzal a dinilor laterali adaptai la fr- miarea i mcinarea alimentelor.
Ariile ocluzale pot fi ntrerupte de diasteme, treme, leziuni coronare, edentaii pariale. Ele la fel pot avea
diferite dimensiuni n raport cu dimensiunile arcadelor dentare, pot fi naturale, artificiale, mixte, iar la
edcntaia total absente.
*Planul de ocluzie-dac trasm o linie convenional care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor premolari
inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari, obinem un plan, care n zona frontal trece pe marginea
incisiv a incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de ocluzie. Datorit curbrii arcadelor
dentare n plan sagital i transversal fiecare dinte se afl fa de planul de ocluzie ntr-un anumit raport. Aa,
la nchiderea arcadelor dentare n ocluzia centric, dinii laterali superiori ntretaie acest plan, iar cei inferiori
nu-1 ating. In zona frontal a arcadelor dentare incisivii centrali i caninii superiori ating planul de ocluzie, iar
cei inferiori l ntretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alctuit din trei segmente: unul frontal i dou
laterale. S-a constatat c segmentul frontal este curbat i paralel cu linia bipupilar, iar cele laterale cu
planul orizontal Camper, care trece de la spina nazal anterioar i pn la centrul conductelor auditive
externe. Migrrile dentare pot modifica raportul dinilor deplasai fa de acest plan, dereglnd relieful ariilor
ocluzale.
*Rolul biologic- protectia parodontului dintilor laterali ( curbura transversala), dintilor frontali (curbura
sagitala).
*Curba de ocluzie transversala Monson-Wilson: in plan transversal ,datorita inclinarii dintilor laterali
(coroana dintilor laterali mandibulari inclinati oral, a dintilor laterali maxilari vestibular), daca unim cuspizii
dintilor omogeni de pe hemiarcada stinga si dreapta obtinem curba de ocluzie transversala Monson-Wilson.
*Gradul de pronuntare depinde de gradul de nclinaie a dinilor laterali: la cei maxilari spre vestibular, la
cei mandibulari spre oral.
*Importanta:
-pastrarea contactelor dintre cuspizii coroanelor dintilor laterali la deplasarea
mandibulei in sens transversal
*Parodont-complexul de tesuturi care inconjoara portiunea radiculara a dintelui: gingia, periodontiu, tesutul
osos alveolar, cimentul radicular.
*Gingia-alcatuita din papilele interdentare , marginea libera, portiunea consolidata cu tesutul osos. Partea
marginala a gingiei in conditii fiziologice , cuprinde dintele ca o manseta aproximativ cu 1,5 mm mai sus de
coletul dentar, formind santul dentogingival, care are o adincime de aproximativ 0,85 mm dupa Orban.
*Functiile parodontului:
-de fixare si stabilizare a dintelui;
-de automentinere ;
-senzorica;
-analizatorica;
-trofica.
*Spatiul dento-alveolar: spatiul cuprins intre corticala interna a osului alveolar si cementul radicular . Are
largime variabila in diferite segmente ale radacinii:
-in zona orificiului alveolei 0,25-0,27 mm;
*Ligamentele Sharpey: Ligamentele alveolodentare se mpart n dou grupe dup orientarea lor funcional:
grupul fasciculelor de fibre cu orientare oblic formate din fibre colagene care fixeaz i suspend dintele n
alveol, numite i fibrele lui Sharpy. Fiind inserate de peretele alveolei i cementul radicular, ele snt uor
ondulate.Inzona coletului este situat al doilea grup de fibre orientate n plan orizontal care leag dintele de
alveol, de gingie (ligamentele dentogingivale) i de dinii vecini, ligamentele dentodentare sau transseptale
(deoarece ele trec peste marginile alveolei i se inser pe cementul din zona coletului dinilor vecini. Acest
grup de fascicule formeaz ligamentul circular dental unind dinii din arcada dentar ntr-un sistem
lan.Ligamentele alveolodentare oblice cu o orientare a fasciculelor dinspre alveol spre cement, afar de rolul
de suspendare a dintelui, amortizeaz forele de presiune pe care le suport dintele n funciune.Grupul
fasciculelor apicale au o direcie aproape vertical, fiind dispuse radiar de la peretele alveolei la apex.
*Ocluzie statica- reprezint o relaie de contact dento dentar dintre arcada dentar inferioar i arcada dentar
superioar.
*Ocluzie dinamica- se realizeat n timpul funciei mandibulare efecctuate prin intermediul muchilor
mobilizatori realiznduse diverse rapoarte mandibulocraniene, cnd arcada dentara inferioar va contacta cu
cea superioar, realiznd diverse contacte dentodentare.
-ocluzia lateral :poate fi din stnga sau din dreapta, n dependen de direcia
deplasrii mandibulei. La o latero- propulsie mandibular la stnga, n aceast zon a
arcadelor dentare, contactul dintre dini depinde de gradul deplasrii, pe cnd din
partea dreapt el va lipsi sau se va crea n cteva puncte, i invers. Totodat se va
observa o asimetrie a liniei dintre incisivii centrali superiori i cei inferiori, iar
condilii articulari vor avea diferit poziia n fosele articulare n dependen de
direcia deplasrii mandibulei.
Ocluzia centric - pozitie de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele dentare ce rareori coincide
cu intercuspidarea maxim.
Ocluzie centric -raport dintre arcadele dentare in plan sagital, transversal i vertical, cnd mandibula ocup o
pozitie centric fat de baza craniului i maxil.
Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplaseaz din pozitia de relatie centric anterior, asigurnd
pozitionarea anterioar cu 0,1-1,5 a condililor articulari in fosele articulare, la baza pantei tuberculilor
articulari i un contact maxim interdentar, manifestat de contractia bilateral, uniform i simetric a
muchilor ridictori ce coincide cu micarea de deglutitie.
28. Definiie Tip de ocluzie s-au Rapoarte dintre arcadele dentare. Caracteristica
celor dou grupe.
Ocluzia adnc
Ocluzia deschis
Ocluzia ncruciat
29. Semnele ocluzii centrice caracteristice pentru toi dinii i pentru dinii frontali n
ocluzia ortognat.
Propunnd pacientului sa inchida cavitatea bucala, in ocluzia centrala prin aplicarea diferitor probe
determinand caracterul contactului dintre fiecare dinte.
Pentru toti dintii:fiecare dinte vine in contact cu cite 2 dinti antagonisti,cei din arcada superioara vin in
contact cu omogenul antagonist si dintele situat distal,iar cei de pe arcada inferioara vin in contact cu
anagonistul omogen si cu dintele situate median de el.
Pentru dintii frontali:linia mediana coincide cu linia interincisivala;dintii superiori acopera 1|3 din dintii
inferiori=cu 2-3 mm.
30. Semnele de ocluzie centric caracteristice pentru dinii laterali n plan sagital i
transversal n ocluzia orognat.
In plan sagital: fiecare cuspid ai dintilor arcadei superioare se situeaza intre 2 cuspizi ai dintilor de pe arcada
inferioara;distalizarea dintilor superiori din cauza volumului mare ai incisivilor centrali superiori.
In plan transversal:cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori se situeaza in santul mezio-distalal arcadei
dent.superioare;iar cuspizii distali ai arcadei superioare intra in santul meziodistal al arcade inferioare.rezulta-
contact maximal.
31. n ce planuri i n ce sensuri au loc micrile mandibulare. Dou grupe de micri ale
mandibulei dup Costa.
- Miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica, caracteristice pentru fazele actului de
masticatie.
- Miscari care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relative caracteristice pentru alte functii(
fonatia)
Miscarile mandibulei se incep din ocluzia centrica au loc in trei directii conform celor trei planuri: vertical,sagital,
transversal si in 10 sensuri:
1) coborire si ridicare;
2) propulsive si revenire;
3) retruzie si revenire;
4) miscare laterala spre dreapta si revenire;
32. Micrile mandibulare n plan sagital, indicai valorile unghiurilor traiectoriei sagitale
articulare i incisivale.
Este miscare de propulsie a mandibulei,cu in care linia parcursa de incisivii inferiori pe suprafata palatinala
a celor superiori pina la contact cap la cap. Aceasta linie cu planul okluzal formeaza un unghi de 40grade.
(unghiul traiectoriei incisivale
Traiectorie articulara sagitala este distanta parcursa de condilii articulari pe panta tuberculilor
articulari.aceasta linie cu planul okluzal formeaza o linie de 33 grade si e numit unghiul traiectoriei articulare
sagitale.
Miscarile inplan vertical ale mandibulei corespund gradului de deschidere a cavitatii bucale. Valoarea
maxima e de 5cm si mai mult.miscarile transversale ale mandibulei sint miscari de lateralitate datorate prin
contractia unilaterala a m.pterigoizi externi si coboritori.
Din partea unde a avut lok kontractia,dintii laterali formeaza un contact intercuspidian omogen:
cuspidul vestib.al dintilor superiori vin in okluzie cu cuspizii vestibulari ai celor inferiori. Aceasta se numeste
hemiarcada dentara active.contactul intercuspidian neomogen,cind cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori vin
in contact cu cuspizii palatinali ai celor superiori a primit denumirea de hemiarcada dentara balansa.
Unghiul traiectoriei transversale,sau unghiul benet,in miscarea condilului in mijlociu are 15-17 grade.in
zona incisivala acest unghi atinge 100-110 grade.
Diagrama Posselt - inregistrarea grafica a traiectoriilor efectuate de punctul interincisiv mandibular fata de
dintii maxilari in plan sagital i vertical.
De mentionat ca daca pe hemiarcada activa totdeauna avem un contact omogen intre cuspizii dintilor
respectivi, apoi pe hemiarcada de balans poate aparea si un spatiu de inocluzie. Aceste varietati de raport
interdentar de pe hemiarcada de balans depind de gradul de supraacoperire frontala si de pronuntare a
curbelor ocluzale transversal (curba Monson si Wilson).
35. Articulatoarele. Structura. Valorile medii ale triunghiului Bonwil i indici de structur
a sistemului stomatognat incluse n articulator.
Triunghiul Bonwill reprezint un triunghi echilateral (latura 10cm) cu baza ntre mijlocul axelor ambilor
condili mandibulari i vrful ntre incisivii mediali inferiori.
Tehnica dentara-esta stiinta care studiaza procesele tehnologice de confectionare a protezelor dentare si
aparatelor ortopedice.
Biomateriale produse folosite la restaurarea sau inlocuirea unor tesuturi vii care au avut de suferit din
diverse cauze
38. Aliajele nobile utilizate n protetica dentar: componena aliajul aurului cu titlul 900
i 750 cu platin.
- PD-190 care contine argint 78%, paladiu 18,5 %; temperature de topire fiind 1100gr.C.
Se produce in forma de discuri cu grosimea de 1 mm si diametrul de 8 si 12 mm sau
in forma de benzi cu grosimea de 0,5, 1 si 1,2 mm . Din acest aliaj se confectioneaza
piese dentare turnate.
- PD-140, care contine argint 53,9%, paladiu 13,5%,; temperature de topire fiind 870gr.C.
Se furnizeaza in forma de sirma cu diametrul de 1,2, 1,4 si 2 mm si se intrebuinteaza
pentru turnarea interiorului coroanelor pe suprafetele ocluzala si teietoare.
In afara de argint si paladiu aliajele mai contin si elemente de legatura ( zinc si cadmiu)
Aliajele inobile:
- Otelurile inoxidabile. Sunt aliaje multicomponente alcatuite din: Fe -64-72%; Cr-14-
25%; Ni-4-19%; Mn- 0,8-1,5%; Si-0,9-3%; C-0,02-0,2%; Ti- 0,8-1,2%,.Temperatura
de topire e de 1340-1400gr.C.Sunt cunoscute sub denumirile de : Universal, Bibrox,
Nicrosag, Cromex, Witex, Resta etc. Se comercializeaza in forme de cape cu
diametrul de 4-17 mm, in forma de blocuri cu o greutate de 30 si 60 g si sub forma de
sirma cu diametrul de 0,6-1,2 mm.
Trebuie de mentionat ca in toate aliajele din oteluri inoxidabile e necesara prezenta cromului intr-o proportie
nu mai mica de 12-13% care mareste rezistenta otelului la coroziune. Prezenta nichelului confera plasticitate
marita, iar a siliciului-fluiditate.
Aliajele tip crom-cobalt. Sunt inoxidabile , ele nu contin sau pot contine Fe pina la 1,5%. In protetica dentara
sunt utilizate peste 100 de aliaje de acest tip. Aliajele in dependent de continutul de cobalt si nichel, pot fi
divizate in aliaje crom-cobalt si crom- nichel.
Aliajele tip crom-cobalt contin 60% Co si 40% Cr, precum si diferiti component: Mo, Al, W, Si,Ru,Ga etc.
Aliajele tip crom-nichel contin 69-81% Ni si 12% Cr cu adaosuri de Mo, Al, Si, Be, Cu, Mn, Co, Ti, Ta, Ga, P,
Sn.Cromul confera aliajului duritatea necesara si calitati anticorozive, molibdenul- o structura microcristalina,
nichelul mareste viscozitatea, siciliul si manganul imbunatatesc fluiditatea. Aceste aliaje sunt utilizate in
protetica dentara pentru confectionarea protezelor scheletate, protezelor fixe dintr-o bucata ,atit metalice cit si
mixte.
Coroziunea- reprezinta procesul de distrugere ca urmare a actiunii chimice sau electrochimice cu mediul
inconjurator, ca rezultat scad insusirile materialelor. Se cunosc 2 varietati de coroziune: uniforma si
intercristalina.
Aliaje de tip Crom-Cobalt se aseamn la exterior cu oeluri inoxidabile, insa nu intra in categoria lor,
fiindca nu contin sau pot contine Fe pina la 1.5 %
Aliajele tip crom-cobalt pot contine aproximativ 60 % Co si 30% Cr, precum si diferiti componenti: Mo, Al,
W, Si, Ru, Ga etc.
Aliajele crom-nichel contin aproximativ 69-81% Ni si 12% Cr cu adaosuri de Mo, Al, Si, Be, Cu, Mn, Co,
Ti, TA, Ga, P, Sn.
Posednd elasticitate mrit, e utilizat la confecionarea protezelor scheletale, protezelor fixe dintr-o bucat,
att metalice ct i mixte (metalo-acrilice metalo-ceramice).
Ni mrete viscozitatea;
Si i Mn imbuntesc fluiditatea;
Proprietati fizice :
Temperatura de topire si de fierbere,
Proprietati chimice depind de compozitia chimica, structura reelei cristaline, rezistenta la coroziune si
diferiti agenti chimici, gradul d eoxidare etc.
Solicitri tehnologice include calitatile materialului ce permit utilizarea acestuia in condiii speciale
Modificarile dimensionale - pot avea loc la temperatura de topire cind materialul devine maleabil si poate fi
modelat ; in cazul unor accidente la transportarea sau turnarea modelului ; la incalzire dimensiunile
materialului pot creste
Proprietati electrice- ca de exemplu in cazul galvanismului bucal. Proteza fiind confectionata dintr-un aliaj
de metale , metalele interactioneaza in mediul salivei si apare curent electric, senzatie de arsura, durere.
Absorbtia/adsorbtia- saliva si alte fluide orale pot cauza degradarea straturilor superficiale ale materialelor
dentare si patrunderea ei in structura materialului
- Prelucrabil, Sterilizabil
43. Cerinele ctre aliajele de lipire. Indicai componena aliajelor pentru lipirea pieselor
realizate din aliajele aurului i ale celor din alliajul crom-nichel.
Sa aiba temperatura de topire mai mica cu 50-100C decit cea a liajelor care se supun
lipirii;
T.top 850-950 C
Universal la construcii stomatologice tanate i turnate : coroane, puni.
Cromul mareste rezistenta otelului la coroziune, nichelul ofera plasticitate, iar siliciul- fluiditate.
Aliajele crom-cobalt- contin Fe pina la 1.5%
-Aliajele crom-cobalt ( 60% Cobalt + 30% Crom + Mo, Al, Si, Ga etc.)
-Aliajele crom-nichel ( 69-81% Nichel + 12% Crom + Mo, Si, Be, Cu, Mn, Co etc.)
Cromul ofera duritate, nichelul mareste viscozitatea, manganul micsoreaza temperatura de topire.
Din ele se confectioneaza proteze scheletate, proteze fixe, proteze mixte (metaloacrilice si metaloceramice
Acrilatele- sunt substane sintetice macromoleculare obinute n urma reaciei chimice de polimerizare sau
Componena acestora este: Monomerul si polimerul care deriv din eterul acidului metacrilic. Acidul
metacrilic mpreun cu alcoolul metilic formeaz metilmetacrilatul, reprezentat de o singur molecul si este
lichid numit n practic monomer, care este fasonat si comercializat n flacoane de sticl ntunecat nchise
ermetic.
Din monomer, prin procesul de polimerizare a mai multor monomolecule, se obine polimetilmetacrilatul sau
polimerul. Polimerizarea se efectueaza in reactoare speciale din otel inoxidabil. Ca rezultat al polimerizarii se
formeaza legaturi moleculare si polimerice inalte si se deosebesc de ale monomerului numai prin marimea
moleculelor. Spre deosebire de monomer polimerul este in forma praf ci nu lichida.
Polimerul- produs al reaciei de polimerizare si prezint o substan sticloas, care ulterior se frmieaz i se
macin pn la finalitate de 0.0001 microni.
Acrilatele termopolimerizabile sunt acrilatele ce necesita un anumit regim termic pentru ca reactia chimica de
polimerizare ce contribuie la solidificarea lor sa aiba loc. Acest regim termic poate sa fie reprezentat de surse
de caldura uscata, umeda, ( bai cu apa, vapori) sau de raze ultraviolete, infrarosii, individual pentru fiecare
varietate de acrilat, ceea ce este indicat in prospectul anexat la acrilatul respectiv.
Destinaia
- la confecionarea lucrrilor protetice provizorii
- la reparaii
- la imobilizarea dinilor mobili prin inare
- la confectionarea modelelor( datorita proprietatilor fizico-chimice care permit introducerea directa a
acrilatului in amprenta, prin scurgere, fapt ce permite evitarea formarii porilor si patrunderea
amestecului in toate detaliile amprentei)
Peroxoidul de benzoil
Este catalizatorul chimic n cazul acrilatelor autopolimerizabile, care particip la iniiera reaciei de
polimerizare.
Dup polimerizare aceste materiale devin elastice i sunt folosite la confecionarea protezelor dentare
Masele ceramice folosite in prezent in protetica dentara sunt clasate in trei tipuri :
1.Opacul (kern) , prim strat in constructiile dento-ceramice. constituie un support rigid pentru celelalte straturi
de ceramica, mascheaza stratul de cement al tesuturilor dentare, precum shi componentele metalice ale
constructiilor metaloceramice, serveste si ca material de adezie , reda unele nuante coloristice in special in
treimea cervicala a dintelui.
2.Dentina, ( determinind culoarea lor si posedind o transparenta foarte mica)
3.Smaltul ( transluciditate mai marita caracteristica dintilor naturali si care este aplicat mai mult in treimea
incizala si pe suprafata ocluzala, continuind in descrestere pina la limita superioara a treimii cervicale)
Strat de smalt
Strat de colet
Strat incizal
Clasice
Acrilate autopolimerizabile
Napadov Elastice
Termoplastice
Dure
Ireversibile - #
Materiale metalice- confectionarea modelelor din aliajele unor metale este o metode frecvent
utilizata datorita proprietatilor metalelor ce permit realizarea lucrarilor protetice rezistente la
uzura si impulsuri mecanice.Sunt utilizate amalgamele de cupru sau argint. Mai pot fi utilizate
aliaje usor fuzibile.
Modelele confectionate mai pot fi si mixte- din 2 sau mai multe materiale.
Ceara cu compozitie diversa este utilizata pe larg in practica dentara la confectionarea protezelor
dentare,atit in cadrul fazelor tehnice cit si a celor clinice.
Ceara stomatologica consta din: -ceara naturala si -modificatori.
Ceara naturala
1) De origine animala- ceara de albine, ceara de lina, ceara de China etc.
2)
De origine vegetala- ceara de Carnauba (din frunze de palmier), ceara japoneza (din fructe), ceara de
Candelil (din ierburi)
3) De origine minerala- parafina, ozocherita, ceara de Montana, Cerezit etc.
Ceara sintetica- se obtine pe cale chimica sau modificind proprietatile chimice ale cerii naturale.
Ex. Avax, Acrosol, Durawax 1032, Aldo 33, Epolone
Pentru modelarea
Bazelor protezelor mobilizabile
Protezelor fixe
Protezeor scheletate
Ceara cu compozitie diversa este utilizata pe larg in practica dentara la confectionarea protezelor
dentare,atit in cadrul fazelor tehnice cit si a celor clinice.
-sa aiba forma plastic cu faza de trecere din stare lichida in solida de scurta durata
- sa se modeleze usor
abrazicve pr lustruire
Pietre dentare alcatuiesc instrumentele rotative care prin actiunea lor asupra substantelor supuse
prelucrarii se slefuiesc.
Dupa consistenta:
piatra moale
foarte moale
mijlocie
dura
foarte dura
liant bachelit
liant bachelit
liant vulcovit
liant silicat
Discuri dentare prezinta instrum rotative metalice montabile pe mandrene cu surub avind forme de disc
drept,concave sau convex, si grosimi mici.Dupa materialul abraziv din care sunt confect: discuri diamantate,
discuri carborund, vulcovite,cauciucante, elastic.
Freze dentare prezinta instrum rotative folosite pt slefuire la prelulcrari si lustruirea protezelor dentare si
sunt reprezentate de tije metalice cu 2 etremitati: una neactiva pt montarea lor in piesa dreapta ori
contraunchi,turbine si alta active. Sunt confection din :otel,oteluri extradure,diamantate,carborund.
Amprenta = copie negativa a campului protetic, cu ajutorul careia se obtine modelul pe care se va confectiona
proteza
De corectare
In inel de cupru
In ocluzie
Partiale
Totale
Etapele amprentarii:
1. alegerea lingurii amprentare
2. prepararea materialului amprentar si depunerea lui in lingura
3. introducerea lingurii in cav bucala si presarea materialului amprentar pe cimpul protetic si
prelucrarea marginilor
4. indepartarea amprentei de pe cimpul protetic
5. analiza amprentei
Lingurile amprentare standart (universale), confecionate industrial, variate ca dimensiuni, din
materiale metalice i nemetalice.
Lingurile amprentare pot fi nzestrate cu elemente retentive pentru materialele amprentare, reprezentate de
perforaii sau nervuri i fr elemente retentive.
Lingurile standart se fabric att pentru fiecare maxilar, ct i pentru realizarea concomitent a amprentei de
pe ambele maxilare n pozitia de intercuspidare maxim, fiind fenestrate pentru dintii restanti antagoniti.
Lingurile amprentare individuale sunt confectionate n conditii ciinice din materiale termoplastice
sau in conditii de laborator din acrilate auto-si termopolimerizabile, sau pot fi utilizate lingurile confectionate
industriai din acrilate, fiind adaptate prin slefuire la dimensiunile protetic
Etiologia acestor afectiuni odontale coronare are la baza diferiti factori endogeni si exogeni. Cele mai
frecvente intilnite sunt leziunile tesuturilor dure dobindite.
Din asa leziuni fac parte:-caria -hipoplazia smaltului trauma -eroziunea chimica -defectele cuneiforme
fluoroza -abraziune patologica
Leziunile odontale coronare pot fi dobindite atit inainte de eruptia dintilor, cit si in perioada posteruptiva,
afectind coroanele dintilor temporari si permanenti
Reconstituire coronara Inlay (se realizeaza prin turnarea din aliaje, confectionata din
portelan sau acrilat, redand cu exactitate morfologia si
in leziuni nu prea punctul de contact)
intinse in suprafata si
profunzime Onlay (acoperirea unei prti a suprafeei ocluzale, redand
morfologia unghiurilor incizale, a suprafeei orale i
punctelor de contact)
Inrustatie = proteza dentara fixa confectionata din materiale metalice, situata pe suprafata dintelui, in afara de
fata vestibulara
Ca element de agregare
Functii mixte
Inlay-onlay (intra-extratisulare)
Acrilice
Portelan
Mixte
Suprafetele Monofete
dintelui ce vin in
cotnact Bifete
Trifete
Quadrifete
Din 2 bucati
Polimerizare
Ardere
Cu inel/semiinel
Margini bizotate
C Pregatirea cavitatii
Amprentarea
L - Obtinerea modelului
C Proba provizorie
L - Slefuire
- Lustruire
C Fixarea in cavitate
Coroana de invelis = microproteze dentare fixate prin cementare pe bonturi dentare preparate; scopul:
refacerea morfologiei coronare
Necesitate preparare: Prepararea dintelui stlp se realizeaz n scopul crerii spaiului necesar pentru aplicarea
microprotezei pe dinte i lichidrii convexitilor coroanei naturale a dintelui.
C - Prepararea dintelui
- Amprentarea
- Protectia plagii
C - Proba provizorie
L Prelucrarea chimica
Finisarea
Etapele:
realizarea machetei canalelor de turnare ( sunt reprezentare de tije din metal, ceara sau
materiale plastice, de lungime si grosime diferita solidarizate la macheta protezei
dentare sau a piesei necesare);
realizarea tiparului ( se realizeaza prin ambalare, adica includerea machetei din ceara
impreuna cu tijele canalelor de turnare intr-un material termorezistent; operatiunea
data se realizeaza in conformatoare reprezentate de cilindri metalici cu diametre
diferite);
topirea si turnarea aliajului in tipar ( pentru topire se utilizeaza surse de caldura obtinute
in urma arderii unor gaze sau in urma utilizarii curentului electric, obtinand
transformarea aliajului din stare solida in lichida; pentru turnare se utilizeaza forta
centrifuga, aerul comprimat sau presiunea vaporilor de apa, obtinand impingerea
fortata a aliajului prin canalul de turnare in interiorul tiparului);
- Partial fizionomice
- Total fizionomice
Metaloceramica e constituit dintr-o carcas metalic, pe care se aplic un strat foarte subire de
ceramic. Combinarea acestor dou materiale a permis crearea unor construcii ideale: care dup aspectul
lor exterior - practic sunt identice cu cel al unui dinte sntos, iar dup rezisten chiar l depaesc.
C Prepararea dintelui
Amprentare
L Confecionare model cu bont mobilizabil
Fixarea modelelor in stimulator
Acoperirea bontului mobilizabil cu lac de izolare
Modelarea viitoarei coroane
Obtinerea componentei metalice prin turnare
C Proba componentei metalice
Determinarea culorii materialului fizionomic
L Aplicarea materialului fizionomic pe componenta
metalica
C Fixarea
Pentru retentia mecanica a acrilatului in interiorul casetei sau pe toate suprafetele in caz de confectionare a
coroanei fizionomice, sunt realizate retentii reprezentate de sfere, butoni, solzi de peste, anse dispuse radiar,
etc. Realizarea retentiilor depinde de forma lor. Astfel la realizarea retentiilor in forma de solzi de peste, cu
ajutorul unui bisturi sunt realizate diverse planuri santuri triunghiulare. Pentru realizarea anselor sau a
butonilor sunt utilizate fire din ceara sau nailon. Pentru sfere se aplica modele de sfere pe suprafata machetei
pe care s-a depus in prealabil un strat subtire de lac. Sferele se aplica la o anumita distanta una de alta (0,5-1
mm).
ACRILAT CERAMICA
C Preparare dinte stalp fara prag Examenul pacientului
(daca facem prag, atunci doar la Determinarea culorii
nivel cu festonul gingival) Protectia dintilor vitali
Amprenta dubla Preparare dinte cu prag circular (0,3 0,5
mm dinti mici; 0,8- 1,5 mm dinti
voluminosi)
amprentare
L Realizare model cu/fara bonturi Realizare model cu bonturi mobilizabile
mobilizabile din superghips Confectionare capacel din platina
Ghipsare in articulator Depunere si ardere strat ceramica (strat
Modelare macheta din ceara a de baza opac, de dentina, de smalt, de
coroanei colet, incizal)
Sectionarea blocului din model
impreuna cu coroana
Ghipsarea in chiuveta orizontal
sau vertical
Schimbul cerii in acrilat
C Proba provizorie Proba provizorie
L Slefuirea si lustruirea coroanei Corectarea si arderea coroanei
C Fixarea Fixarea
Modelul reprezint copia pozitiv a campului protetic redat cu cea mai mare exactitate. Este realizat prin
turnarea pastei de ghips in amprent sau prin electroplacare.
Capacelul:
Mai frecvent se utilizeaz metoda de modelare a coroanelor din ceramic i arderea lor pe un suport metalic
realizat din platin pur (0,025mm), deoarece platina suport temperaturi la care arde ceramica, avnd
coeficientul de dilatare termic identic cu cel al ceramicii. Matricea din platin trebuie s imit ntocmai forma
bontului i a pragului preparat; totodat trebuie uor s se detaeze i s se reaplice pe bontul mobilizabil al
modelului fr modificri de volum.
Dup proba coroanei n cav. bucal, coroana se arde pentru glazurare. dup rcire se nltur din interiorul
coroanei matricea din platin li coroana e transferat n clinic.
Componente:
Pivot metalic dispozitivul radicular, care agreg prin cementare n canalul radicular preparat
cu scopul stabilizrii a 2 componente.
Dispozitivul coronar ce nlocuiete morfofuncional coroana lezat a dintelui natural.
KENNEDY, 4 clase
Mofologia coronara a dintilor restanti: suprafata vestibulara si orala a coroanei dintelui pe care se palica
elementele de stabilizare si mentinere a protezei, sint convexe in paln orizontal si vertical.
Zona supraecuatoriala zona neretentiva, zona subecuatoriala retentiva. Fibromucoasa cimpului protetic
este mucoasa imobila pasiv, si activ mobila. Grosimea si elasticittatea cimpului proteticdetermina gradul de
rezilienta si comportare fata de sprijinul protezelor.
La maxila:
Zone pozitive:
- dintii restanti, tuberozitatile maxilei, bolta palatina, creste alveolare
La Mandibula:
Zone pozitive:
- dintii restanti, creste alveolare, tuberculi piriformi, parodontiul marginal
Zone negative:
- frenul limbii, buzei inferioare, bridele, lig. Pterigomandibular , creasta milohioidiana, torusul
mandibular.
Componentele:
a. Dispositive de agregare
b. Corpul de punte
b) corpul de punte
77. Clasificarea punilor dentare dup material, tehnica confecionrii, modul de fixare i
particularitile de construcie.
- Dup localizare, n raport cu zona din arcad: a) puntea frontala b) puntea c) puntea maxilar sau
- Dup modelul de fixare: a) puni cementate; b) puni mobili- zabile; c) puni demontabile.
- Dup aspectul fizionomie: a) puni total fizionomice; b) puni parial fizionomice; c) puni nefizionomice.
- Dup raportul corpului de punte cu creasta edentat: a) puni cu atingerea crestei; b) puni suspendate.
- Dup modalitatea construciei scheletului: a) punte masiv; b) punte scheletat i armat.
78. Argumentai necesitatea i particularitile preparrii dinilor stlpi la tratamentul cu
puni dentare.
La includerea unui numr mai mare de dini-stlpi pentru respectarea paralelismului ntre ei este necesar
pregtirea unor modele de studiu pn la pre-parare i examinarea lor n paralelograf.
Aceasta ne va da posibililitate s apreciem cantitatea tesuturilor dure care vor fi lefuite pentru a obtine acest
paralelism ntre d-s i dac este necesar aplicarea unui tratament proprotetic pentru aa tipuri de proteze
dentare.
Redarea paralelismului se poate efectua i prin prepararea dintilor-stilpi n form de con cu o nclinatie a
suprafetelor coroanei,ctre axul logitudinal nu m.mult de 10. Respectarea paralelismului se mai poate realiza
cu ajutorul paralelografelor orale.
Clinic: Prepararea dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei centrice sau a relatiillor intermaxilare,
protectia dintilor slefuiti.
Laborator: Realizarea modelelor. Daca puntea va fi turnata pe model, modelele vor fi confectionate din
material termo-rezistent, iar daca va fi turnata in afara modelului, ultimul se va confectiona din ghips dur sau
alt material rezistent cu bonturi detasabile sau fixe. Modelele realizate se vor monta in simulator, se va modal
machete puntii din ceara care va fi inlocuita prin metal. Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata de
proba
Clinic
-prepararea dintilor-stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
intermaxilare,determinarea culorii acrilatului,protectia dintilor slefuiti
Laborator
-realizarea modelelor,montarea lor in simulatoare,modelarea machetei puntii din
ceara,inlocuirea cerii cu acrilat,prelucrarea,finisarea si lustruirea puntii dentare
C Preparare
Amprentare
Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare
Deterinarea culorii acrilatului
Protectia dintilor slefuiti
L Reakizare model din gips dur
Montare in simulator
Modelare macheta punte din ceara
Inlocuire ceara cu acrilat
C Proba provizorie
L Prelucrare, finisare si lustruire
C Fixarea
C Preparare
Amprentare
Determinare culoare
Protectia dintilor vitali
L Confectionare modele si pozitionare in simulator
Realizare matrice din platina pe care se depune opacul si se arde
Matricea se depune pe bonturile dintilor stalpi intre care se adapteaza o bara din portelan
prefabricata care e lipeste cu ceaa incolora pentru a o solidariza
Ansamblul bara-matrice se detaeaza si li se confectioneaza un suport termorezisten
Dupa priza definitiva a masei, se prelucreaza termic la 1000 grade
Dupa racire se depune strat de dentina, colet, smalt
Prelucrare cu abrazive
C Proba provizorie
L Glazurare
Se inlatura matricea din platina din interiorul coroanelor
C Fixare
Endobucal:
- Dereglari de integritate a unei sau a ambelor arcade dentare
-Dezintegrarea grupelor dentare in care apar 2 grupe de dinti(grupa care functioneaza si care nu functioneaza)
Elementele cimpului protetic sunt prezentate de suportul dento-parodontal (dintii restanti si parodontul lor) si
suportul muco-osos (fibromucoasa si substratul osos). Elementele morfologice ale cimpului protetic sunt:
dintii restanti, crestele edentate, bolta palatina, tuberozitati maxilare, tuberculi piriformi, mucoasa.
Terapia edentatiei partiale cu proteze mobilizabile e indicata atunci cind lipsesc de la 1 la 13-15 dinti pe o
arcada pentru a reda aspectul morfofunctional.
-Dinti artificiali- Dintii artificiali sunt fabricai industrial din acrilate i porelan
Cerine:
Duritate satisfctoare la uzur;
Lipsa de caliti abrazive;
S nu se modifice la aciunea mediului hucal;
S aib o toleran biologic
S aib o legtur trainic cu materialul bazei protezei;
Dup form, culoare i eficacitatea masticatoare s corespund dinilor naturali;
Usor s se supun prelucrrii mecanice;
S pstreze o culoare constant;
S aib o structur dens, omogen.
-Elemente de ancorare mentinere si stabilizare-dupa importanta lor care o exercita ele pot fi clasificate in :
1)elemente de stabilizare fabricate(elementele principale)
-Baza protezei prezentata de seile protezei consolidate printr-o placa acrilica reprezinta elementul
protezei partial mobilizabile pe care se fixeaza dintii artificiali si elementele principale de ancorare,mentinere
si stabilizare indeplinind rolul de trasmitere a presiunilor masticatorii suportului mucoosos.Fiind alcatuita din
seiile protezei unite cu o placa prin contactul intim cu suprafata mucozala favorizeaza fenomenul de
adeziune,element ce participa la mentinerea si stabilizarea protezei pe cimpul protetic.
Cerine:
Duritate satisfctoare la uzur;
Lipsa de caliti abrazive;
S nu se modifice la aciunea mediului hucal;
S aib o toleran biologic
S aib o legtur trainic cu materialul bazei protezei;
Dup form, culoare i eficacitatea masticatoare s corespund dinilor naturali;
Usor s se supun prelucrrii mecanice;
S pstreze o culoare constant;
S aib o structur dens, omogen.
Dintii din acrilate snt fabricai n condiii industriale prin introducerea acrilatului n tane metalice, i
polimerizarea sub presiuni mari t200-250C.
Comercializai sub form de garnituri, aezai n cear plastic, pe plcue sau n cutii notate cu : marca
culoarea, dimensiunea, forma
Alegerea culorii, formei i a mrimii dinilor la edentatul parial se efectueaz dup prezena dinilor naturall
n cavitatea bucal, care se inscriu n fia de comand.
+Leg chimice
+Nu abraziaz antagonitii
+Prelucrare uoar
Dinii din porelan snt realizai industrial prin coacerea masei ceramice la temperaturi nalte (peste 1000C).
Modelai n forme-prese metalice speciale.
La nceput se umple partea coronar a dintelui, apoi tietoare sau ocluzal n ambele tane, dup ce forma-
pres este presat i inclzit pn la 180-200C, pin cind umiditatea porelanului va fi de 1-2%. Astfel
mactleta dinteiui capt o duritate necesar, care permite scoaterea lui din form fr deformaii.
Surplusurile snt nlturate i dintelui i se d o form necesar.
Dup ce pe suprafaa dinteluil este aplicat smalull, dndu-i coloristica necesar si ars n cuptorul cu vacuum la
temperatura respectiv.
Dinii din porelan reprezinta caracteristici superioare comparativ cu cei din acrilat, datorita particularitatilor
fizico-chimice;
Avantaje
+Compoziia chimic este anorganic;
+Structura omogen, dens;
+Impenetrabili la lichidul i flora microbian bucal;
+Rezistena mecanica foarte mare,duri, nu se abraziaz;
+Biologic tolerani pentru mucoasa bucal; .
+Nuane coloristice variate, suprafeele foarte lucioase.
La mandibula:
eile protezei la mandibula acopera suprafata mucozala a cimpului protetic edentat, iar marginile vestibulare
in zonele breselor edentate ajung pina la fundul sacului vestibular la nivelul mucoasei neutre. Posterior in
edentatiile terminale in functie de valoarea protetica a tuberculilor piriformi, eile acopera treimea anterioara a
acestora, coborindu-se spre zona paralinguala pina la linia oblica interna, extinzindu-se orizontal pe fundul de
sac lingual. eile sunt unite cu placa lingual, care n zona dintilor restanti laterali se ntinde pe suprafeele lor
orale pina la nivelul supraecuatorial, iar in zona frontala acopera dintii cu 2\3 din inaltimea lor.
-Sistemul de bare cu calareti-care este compus din doua componente: o bara metalica solidarizata la
coroanele artificiale ce acopera dintii-stilpi limitrofi bresei dentare sau la dispozitive radiculare realizate pe
radacinile dintilor-stilpi si o gutiera fixata in saua protezei mobilizabile care incaleca bara.Aceste sisteme sunt
indicate in edentatiile frontale,laterale si subtotale cu inaltimea spatiului protetic corespunzator pentru
utilizarea barei,seii cu calareti si a dintilor artificiali.
Bara metalica are dimensiuni si forme variate dependente de numarul dintilor absenti,de topografia edentatie,
de spatiul interdentar.Ea poate fi modelata in forme rotunde,ovoidala,patrata,dreptunghiulara cu o grosime de
la 1,5-4,0 mm.
Gutiera numita si calaret este realizata dupa dimensiunile si forma barei respective.Gutiera poate fi
confectionata atit prin stantare,cit si prin turnare .
94. Caracteristica croetelor inelar Jackson i Adams. Indicaii.
Din crosetele inelare fac parte: crosteu Jackson si Adams. Aceste crosete sunt indicate in protezele
unilaterale pe primii molari ai hemiarcadei intregi.
Crosetul Jackson se confectioneaza dintr-un segment de sirma cu o lungime de circa 6-8 cm. La
mijlocul segmentului se noteaza vizual latimea suprafetei vestibulare retentive a dintelui stilp.
Ulterior de la limitele latimii notate sirma se indoaie din ambele parti sub un unghi de 90 grade.
Bratul format se adapteaza intim la zona retentiva vestibulara si la marginile proximale meziala si
distala ale dintelui. Iar extrimitatile libere ale bratului se indoaie la nivelul abraziunilor vestibulare si
transversind suprafata ocluzala prin spatiile interdentare ocluzale si orale se termina pe versantul oral
al apofizei alveolare pentru fixarea crosetului in baza protezei.
In vederea sporirii gradului de elasticitate a acestui croset Adams a realizat la extrimitatile proximale,
ce limiteaza zona retentiva a suprafetei vestibulare, 2 bucle cu orientare spre colet care permit s
activarea crosetului. Acest croset este utlizat si la aplicarea aparatelor ortodontice mobilizabile.
Crosetul telescopic este compus din 2 elemente protetice, o capa cilindrica, care este cementata pe dintele-
ancora si nu reda forma lui anatomica, o coroana artificiala realizata dupa amprenta obtinuta de pe capa
cementata pe bont si fixata stabil in saua protezei. Coroana poate sa redea in intregime forma anatomica si
morfologia dintelui- stilp si sa fie montata in baza protezei sau poate fi fixata numai in saua protezei, iar
deasupra ei sa fie montati dintii artificiali.
Asa sistem de crosete este indicat cind pe arcada dentara sint radacini tratate, care se gasesc deasupra nivelului
mucoasei cu 2-3 mm.
In caz de utilizare a sistemelor speciale de ancorare, iniial se vor confeciona elemente fixe ale sistemului de
ancorare urmate de realizarea etapelor clinicotehnice
Sablonul de ocluzie este o piesa intermediara ,necesara medicului pentru determinarea rapoartelor
intermaxilare.Este realizat in laborator pe modelul de lucru.Reproduce aproximativ baza protezei si
arcada dentara artificiala.
b)Bordurile de ocluzie
Se modeleaza frecvent din ceara roz , conformat paralelipipedic cu laturile de cca 15 mm.Sunt fixate cu ceara
de lipit pe baza sablonului.
Caracterizarea sabloanelor de ocluzie
baza sabloanelor va acoperi in totalitate suprafata campului protetic, fara a depasi zona de
mucoasa pasiv-mobila
baza sabloanelor va fi perfect adaptata pe model, incit sa nu basculeze
indepartarea si reaplicarea pe model sa se realizeze fara dificultati
baza sabloanelor va avea o grosime de 1,5 - 2 mm.Pentru a rezista in timpul determinarii
rapoartelor intermaxilare
marginile sabloanelor vor fi prelucrate si vor prezenta incizuri in dreptul bridelor si frenurilor
pentru a nu leza aceste formatiuni.
Liniile crosetare :
- linia crosetelor este oblica,in diagonala fata de linia mediana a arcadei dentare
- linia crosetului este transversala fata de linia medio-sagitala a arcadei dentare
- crosetelor este unilaterala si nu intersecteaza linia medio-sagitala a arcadei dentare
- linia crosetelor este bilaterala,transversala,poligonala,oferind stabilitate optima protezelor partiale
In dependenta de situatia clinica, dintii pot fi montati cu gingie artificiala, fara ea (punctiform) sau mixt.
La montarea dintilor cu gingie artificiala marginea cervicala a dintilor va avea contact cu apofiza alveolara
edentata;
La montarea cu gingie artificiala zona cervicala a dintilor se va situa pe linia surisului, reper notat de medic pe
bordura de ocluzie;
In scop fizionomic si tinind cont de doleantele pacientului, dintii pot fi situati asimetric sau se creeaza spatii
interdentare.
La montarea dintilor din portelan nu se admite slefuirea, deoarece se pot inlatura retentiile si luciul (glazura),
provocind totodata micsorarea rezistentei lor.
100. Modelarea definitiv a machetei din cear a PPM acrilice. Erori i complicaii.
Dup montarea dintilor, cu lama spatulei inclzite se vor completa cu cear zonele spaiilor
interdentare de la nivelulcoletului, iar pe versantul palatinal sau lingual al apofizelor alveolare
se va aplica un dispozitiv din srm in prealabil inclzit i avnd forma corespunztoare,
inglobndu-l in ceara rnachetei protezei. Acest dispozitiv se solidarizeaz de macheta protezei
pentru a evita deformrile machetei in timpul probei in cavitatea bucal.
Dup rcirea i -solidificarea cerii se efectueaz modelarea formei machetei prin rzuirea
surplusurilor de cear ce prevede: modelarea spaiilor interdentare artificiale, redarea grosimii
corespunztoare versantului vestibular al machetei pentru compensarea atrofiei esutului osos
al apofizei alveolare, modelarea pe versantul vestibular a proieciei implantrii dintilor
montati, rednd convexitile rdcinilor acestora i depresiunile interradiculare; modelarea
liniei coletului dinilor artificiali cu redarea imprimrilor de anuri dentogingivale.
Dup rnodelare macheta protezei se detaeaz de pe rnodel i se aplic din nou fiind
transferat in clinic pentru proba in cavitatea bucal.
Erori si complicatii :
modelarea incompleta;
deformarea protezei in timpul probei in cavitatea bucala daca sirma nu a fost montata corect;
aspect inestetic din cauza modelarii incorecte a spatiilor interdentare.
Caracteristica metodei
- modelul cu dintii restanti, crosetele si dintii artificiali sunt situati in aceeasi parte a cuvetei.
Avantajele metode
- pozitia dintilor in raport de dintii vecini si model nu se modifica.
nu se produc inaltari de ocluzie
Tehnica de ambalare
- reducerea modelului - se sectioneaza aproximativ 1 cm din soclul modelului pentru a patrunde
cu macheta in prima jumatate a cuvetei
- se alege o cuveta metalica
- modelul si macheta se introduce in apa 3-5 min.
- se prepara ghips de consistenta fluida
- se depune ghips in prima jumatate a cuvetei (cea fara prelungire de ghidaj)
- se introduce modelul cu macheta in ghips. Ghipsul va acoperi versantul vestibular al machetei,
fetele vestibulare cu marginile incizale ale dintilor frontali si fetele vestibulare cu suprafetele
ocluzale ale dintilor laterali, precum si segmentele dentare ale crosetelor.
- se asteapta priza ghipsului (15-30 min.) si se izoleaza ghipsul turnat in prima parte a cuvetei
- asamblarea jumatatii a doua a cuvetei. Turnarea ghipsului sub vibrare mecanica sau manuala.
Capacul cuvetei se aplica si cuveta se introduce intr-o presa mecanica sau hidraulica.
Indicatiile metodei:
- metoda are o utilizare larga, datorita executiei rapide si avantajelor ce le prezinta fata de metoda
directa. Se indica in toate formele de edentatie partiala.
Caracteristica metodei
- dupa deschiderea cuvetei si indepartatrea ceri se observa ca:
- modelul si crosetele raman intr-o parte a cuvetei iar dintii artificiali sunt fixati in partea a doua a
tiparului
Avantajele metodei
- tehnica este relativ usor de realizat
- dintii artificiali isi pastreaza pozitia initial in tipar, iar daca se desprind pot fi repusi cu usurinta
la locul lor
- indepartarea cerii si izolarea tiparului se realizeaza fara dificultati
- introducerea acrilatului in tipar este usoara si se poate examina repartizarea pastei acrilice in
tipar
Dezavantajele metodei
Exista riscul de inaltare a ocluziei prin doi factori: asamblarea incorecta a partilor componente ale cuvetei sau
strangerea insuficienta a cuvetei in presa.
Tehnica de ambalare
- modelul cu macheta se introduc in apa (3-5 min.)
- prepararea ghipsului si turnarea lui in prima jumatate a cuvetei
- introducerea modelului cu macheta in pasta de ghips, pana la marginea vestibulara a machetei.
Macheta, dintii artificiali si baratele elastice ale crosetelor nu se acopera cu ghips
- modelajul final al ghipsului - suprafata lui va fi netezita, finisata, astfel incat sa nu prezinta zone
retentive
- in continuare se procedeaza identic cu cele doua ultime aliniate din metoda precedenta
c) Ambalare mixta
Este o combinare a procedeelor tehnice utilizate pentru metodele descrise
Indicatii:Se indica in edentatiile fronto laterale cu inclinarea crestei alveolare fontale (proalveolie)
Avantajele metodei
dintii isi mentin pozitia initiala (in zona frontala) datorita Valului de ghips
acrilatul roz nu patrunde pe versantul vestibular al crestei alveolare
Dezavantajul metodei
executia tehnica este laborioasa si exista riscul fracturarii protezei cand este dezambalata
Tehnica de ambalare
dintii restanti sunt sectionati ca la ambalarea precedenta
modelul cu macheta se introduc in apa (5 min.)
se prepara ghipsul si se toarna in prima jumatate a cuvetei
se introduc modelul si macheta in pasta de ghips
se modeleaza valul de ghips pe fata vestibulara, marginea incizala si pe o treime din fata orala a dintilor
frontali
se izoleaza ghipsul turnat in prima parte (10 min.)
se pregateste ghipsul si se toarna sub vibrare mecanica sau manuala in partea a doua a cuvetei. Capacul
cuvetei se aplica si se introduce in presa
Eror la polimerizare:
- Depasirea timpului de polimerizare;
- Polimerizare insuficienta ---- proteza fragila.
- Polimerizare indelungata ---- schimbarea culorii.
- Incalzirea brusca a tiparului va duce la formarea porozitatilor si la o rezistenta
mecanica redusa a protezelor.
Erori la dezambalare :
- Fracturarea protezei;
- de ghips se poate fi fracturat cand sunt asamblate cele doua parti ale cuvetei.
D.Netezirea protezei
Proteza dupa dezambalare si curatirea ghipsului, prezinta pe fata externa in zonele marginale exces de
acrilat. Acest surplus de acrilat este indepartat prin frezare cu frezele de acrilat, netezirea realizandu-se
cu pietre montate sau montate pe un mandrin.
Prelucrarea in zona coletelor dentare si a spatiilor interdentare se realizeaza cu freze cilindrice, sferice
sau tronconice de dimensiuni mici.
Netezirea finala a protezei se realizeaza cu gume polipanto si cu benzi de glaspapir.
E.Lustruirea protezei
Protezele sunt lustruite la motorul orizontal sub actiunea instrumentarului de lustruit si a materialelor
abrazive.
Instrumentarul de lustruit se compune: filtzul conic, peria circulara si puful de bumbac.
Materialele abrazive utilizate sunt: piatra ponce, feldspatul sau cuartul.
Lustruirea se incepe cu filtzul conic pe care se aplica pasta abraziva. Filtzul conic se actioneaza numai
pe suprafata externa a bazei protezei.
Lustruirea se continua cu peria circulara pe care se aplica pasta abraziva. Lustruirea cu peria
intereseaza atat suprafata externa a protezei cat si dintii artificiali. Pentru lustruirea finala se utilizeaza
puful de bumbac. Puful actioneaza asupra protezei fara pasta abraziva.
In timpul lustruirii motorul este actionat cu viteza de 3000 rotatii pe minut.
C Examinare si amprentare
L Confectionare model si lingura individuala (daca se obtine amprenta anatomica)
Daca s-a obtinut amprenta functionala, pe modelul realizat se vor confectina sablonul cu
bordurile de ocluzie
C Determinare ocluzie centrica sau relatii intermaxilare
L Montarea modelelor in simulator
Confectionarea elementelor de ancorare, mentinere si stabilizare
Realizarea mchetei protezei (montarea dintilor artificiali)
Modelarea machetei protezei mobilizabile
C Proba machetei protezei in cavitatea bucala
L Modelarea definitiva a machetei protezei
Ambalarea in chiuveta
Realizarea tiparului
Indicatii:
Dorinta pacientului
Aceasta varietate de proteze dentare e prezentata de baza protezei alcatuita din una sau mai multe sei,dinti
artificiali,elemente de legatura dintre sei( conectori principali),elemente de ancorare,mentinere,stabilizare si
conectori secundari,care in totalitate formeaza scheletul protezei.
Scheletul protezei este confectionat din aliajele metalice si este compus din una sau mai multe sei,elementele
de legatura dintre ele(conectori principali),elementele principale de ancorare,mentinere,sprijin si stabilizare,si
de legatura dintre ele si schelet(conectori secundari)
Elementele care unesc eile intre ele (bare,placute,benzi,bare singulare,croset continuu) se numesc conectori
principali.Acestea au forme si dimensiuni diferite in dependenta de particularitatile maxilei si mandibulei si de
tipul de edentatie.Se cere ca ei sa aiba o duritate mare,rezistenta la rupere si sa posede o rigiditate necesara
pentru repartizarea uniforma a presiunilor masticatorii pe intreaga suprafata de sprijin a cimpului protetic.
Conectorii principali pot fi realizati in forma de bara(arc) si placute.Barele sunt folosite mai des la mandibula
si mai rar la maxila avind o forma rotunda ,semirotunda,ovala,semiovala sau atipica.
Pentru mandibula latimea barei trebuie sa fie nu mai mica de 3mm,iar grosimea 1,5-2,0mm
Pentru maxila trebuie sa fie 6-8mm si 0,8-10mm.
Barele trebuie sa fie situate la o distanta de 0,5-1,0 mm de la mucoasa in dependenta de gradul ei de rezilienta
pentru a preveni infundarea in ea,marginile sa nu fie traumatizante si sa fie plasate in zonele cu functionalitate
scazuta,pentru ca sa nu impedice miscarile limbii in timpul masticatiei si fonatiei.
In prezent conectorii in forma de placute sint folositi datorita elaborarii aliajelor metalice contemporane si
metodelor de turnare precisa.Placutele au o latime de peste 10 mm si o grosime de 0,4-0,5 mm avind contact
intim cu mucoasa cimpului protetic.Datorita formei plate si grosimei mici placutele reprezinta conditii optime
pentru un confort mai bun si sint mai elastice.Avind contact cu mucoasa,placutele determina si o forta de
adeziune ,marind fixarea protezelor.
Crosetul Ackers-acest croset este descris drept tip caracteristic ale crosetelor circulare turnate.Este alcatuit
dintr-un corp de la care pornesc 3 brate: retentiv,opozant si pintenul ocluzal. inconjurind dintele aprope in
intregime.
Corpul crosetului: in majoritatea cazurilor este asezat pe suprafata proximala ,in zona neretentiva ,trecind in
conectorul secundar sau unit rigid cu aua scheletului metalic.
Braul retentiv porneste din corp spre suprafata vestibulara a dintelui travesind ecuatorul protetic si se
termina in zona retentiva .Grosimea acestui brat este variata, neuniforma, mai groasa la corp si micsorata
uniform spre extremitatea libera, retentiva unde este efilat ceea ce-i permite sa aiba doua portiuni
:supraecuatoriala-rigida( cu rol de sprijin ) si subecuatoriala-elastica.(asigura mentinerea protezei scheletale).
Bratul opozant:este plasat pe suprafata opusa celei pe care este asezat bratul retentiv,in zona
supraecuatoriala,avind directie orizontala,grosime uniforma pe tot traiectul lui si dimensiune aproaximativ
egala cu cea a portiunii supraecuatoriala a bratului retentiv.
Pintenul ocluzal:porneste din corpul crosetului perpendicular spre suprafata ocluzala fiind asezat in foseta
meziala sau distala a dintelui stilp.Se recomanda ca pintenul ocluzal sa se extinda pe o suprafata de cel putin o
Aceste dispozitive sint specifice protezelor scheletate,care unind partile mucozale si dentare ale protezei au
importanta in functie de tranferate a presiunilor masticatoare de la dintii artificiali asupra cimpului
protetic.Dupa I. Rindasu ei sint individualizati din punct de vedere al regiditati in rigizi si elastici.
In dependenta de participarea conectorilor secundari la repartizarea presiunilor masticatoare asupra
elementelor cimpului protetic,ii individualizeaza in rigizi,semilabili si labili.
Conectorii rigizi unesc elementele de mentinere si sprijin cu baza sau saua metalica rigida,redind presiunile
masticatoare de la dintii artificiali dintilor-stilpi creind pentru proteza un suport dentoparodontal.
Conectorii semilabili unesc elementele de mentinere si sprijin cu bara protezei prin segmente flexibile
lungi,arcate,ondulate.Elasticitatea lor depinde de lungimea segmentului,forma si diametrul pe sectiune,cit si
de aliajul din care sint realizati.Repartizeaza presiunile masticatoare pe fibromucoasa cimpului protetic si
dintii stilpi,redindui protezei un sprijin mix uniform dentoparodontal si mucoosos.
Conectorii labili unesc elementele de mentinere cu bara sau saua protezei ca redau presiunile masticatoare de
la dintii artificiali mai mult suportului mucoosos.Aceasta legatura poate fi realizata prin culise fara
capse,balamale sau dijunctori de forta.
Conectorii secundari din punct de vedere morfofunctional sint situati pe suprafetele proximale ale dintilor ce
delimiteaza spatiul edentat sau pot fi plasati interdentar.
Crosetele divizate Roach din grupul unul sint in numar de sapte si au brate elastice in forma care imita literele
C,L,U,S,T,I,R din care reiese si sitemul cu numele de CLUSTIR.
Aceste crosete sunt aplicate pe dintii posteriori cu un grad de retentivitate marita si cu situarea deficitare
datorita posibilitatii divizarii elementelor componente.Ele sunt compuse din urmatoarele elemente:
corpul,pintenul ocluzal,bratul opozant,bratul retentiv si doi conectori secundari (unul unit rigid,iar altul
111. Componentele croetului Achers i indicai plasarea lor pe dintele ancor.. Sistemul
croetar Ney. Caracteristica.
Crosetul Ackers-acest croset este descris drept tip caracteristic ale crosetelor circulare turnate.Este alcatuit
dintr-un corp de la care pornesc 3 brate: retentiv,opozant si pintenul ocluzal. inconjurind dintele aprope in
intregime.
Corpul crosetului: in majoritatea cazurilor este asezat pe suprafata proximala ,in zona neretentiva ,trecind in
conectorul secundar sau unit rigid cu aua scheletului metalic.
Braul retentiv porneste din corp spre suprafata vestibulara a dintelui travesind ecuatorul protetic si se
termina in zona retentiva .Grosimea acestui brat este variata, neuniforma, mai groasa la corp si micsorata
uniform spre extremitatea libera, retentiva unde este efilat ceea ce-i permite sa aiba doua portiuni
:supraecuatoriala-rigida( cu rol de sprijin ) si subecuatoriala-elastica.(asigura mentinerea protezei scheletale).
Bratul opozant:este plasat pe suprafata opusa celei pe care este asezat bratul retentiv,in zona
supraecuatoriala,avind directie orizontala,grosime uniforma pe tot traiectul lui si dimensiune aproaximativ
egala cu cea a portiunii supraecuatoriala a bratului retentiv.
Pintenul ocluzal:porneste din corpul crosetului perpendicular spre suprafata ocluzala fiind asezat in foseta
meziala sau distala a dintelui stilp.Se recomanda ca pintenul ocluzal sa se extinda pe o suprafata de cel putin o
patrime din suprafata ocluzala si sa aiba o grosime de 1-1,5 mm.
Crosetul Ackers este indical la premolari si molari cind ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe mijlocul
coroanei dintelui-ancora,avind in zona subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5 mm.
Dezavantaje:- bratele lui sunt vezibile au un contact intins cu dintele
-folosirea lui in edentatiile terminale poate exercita actiuni ortodontice asupra
dintelui-ancora,mobilizindul
Crosetul Ney-aceste crosete au fost elaborate pentru diferite forme a coroanelor dintilor-stilpi fara a fi
acoperiti in prealabil cu microproteze pentru asigurarea stabilizarii protezelor scheletate.Din punct de vedere
al conceptiei de aplicare acest tip de crosete reprezinta o combinare dintre crosetele circulare si
divizate.Autorii sistemul crosetar Ney le-au grupat si clasificat in numar de 6.
Crosetul Ney nr.1 asemanator cu crosetul circular cu trei brate Ackers insa bratul opozant ca si bratul retentiv
este elastic si situat in zona subecuatoriala a dintelui-stilp.Ambele brate asigura o mentinere dubla si reciproca
fiind aplicate pe suprafetele vestibulare si orale ale dintelui-ancora.
Crosetul Ney nr.2- deriva din crosetul divizat Roach cu bratul elastic in forma de T avind ambele brate
elasticee si tot divizat in T cu cite un conector secundar propriu.Acest croset este indicat la premolari si molari
cu retractie gingivala si cu retentivitati marite cit si pe dintii la care ecuatorul protetic trece in apropierea
suprafetei ocluzale.Sunt aplicati in zona gingivala,utilizati in edentatiile terminale.
Crosetul Ney nr.3 reprezinta o combinare dintre crosetul nr.1 si nr.2 avind doua brate retentive:unul mai putin
elastic unit rigid cu corpul crosetului si altul cu grad de elasticitate marita.Este indicat in edentatiile terminale
cind dintii stilpi au inclinatie orala sau vestibulara iar ecuatorul protetic are directii diferite pe suprafata orala
si vestibulara.
Crosetul Ney nr.4 Acest croset este realizat prin metoda de turnare si lipire:corpul si pintenele ocluzal sint
turnate iar bratele sint confectionate din sirma prin indoire ;fiind aplicate pe suprafetele vesstibulara si orala se
lipesc de corp.Este indicat pe dintii cu retentivitate situata in apropierea marginii ocluzale a suprafetelor
vestibulare si orale.
Crosetul Ney nr.5-e cunoscut sub numele de croset inelar cu actiune inversa posterioara si deriva din crosetele
circulare.Este alcatuit dintr-un conector secundar excentric unit rigid cu saua sau placuta protezeei,pozitionat
mai ales meziooral pe dintele-stilp.Este indicat in edentatiille terminale,cind dintii stilpi au inclinatie
vestibulara sau orala cit si pe dintii cu coroane clinice mici sau cu forma conica.
Crosetul Ney nr.6 prezenta a doi pinteni ocluzali situati distal si mezial.Este indicat pe molari inclinati cu
ecuatorul protetic ridicat in partea inclinarii si lasat in jos in cea opusa.Are cel mai lung brat din toate
crosetele si mai este numit croset inelar circular.
Aceste dispozitive sint specifice protezelor scheletate,care unind partile mucozale si dentare ale protezei au
importanta in functie de tranferate a presiunilor masticatoare de la dintii artificiali asupra cimpului
protetic.Dupa I. Rindasu ei sint individualizati din punct de vedere al regiditati in rigizi si elastici.
In dependenta de participarea conectorilor secundari la repartizarea presiunilor masticatoare asupra
elementelor cimpului protetic,ii individualizeaza in rigizi,semilabili si labili.
Conectorii rigizi unesc elementele de mentinere si sprijin cu baza sau saua metalica rigida,redind presiunile
masticatoare de la dintii artificiali dintilor-stilpi creind pentru proteza un suport dentoparodontal.
Conectorii semilabili unesc elementele de mentinere si sprijin cu bara protezei prin segmente flexibile
lungi,arcate,ondulate.Elasticitatea lor depinde de lungimea segmentului,forma si diametrul pe sectiune,cit si
de aliajul din care sint realizati.Repartizeaza presiunile masticatoare pe fibromucoasa cimpului protetic si
dintii stilpi,redindui protezei un sprijin mix uniform dentoparodontal si mucoosos.
Conectorii labili unesc elementele de mentinere cu bara sau saua protezei ca redau presiunile masticatoare de
la dintii artificiali mai mult suportului mucoosos.Aceasta legatura poate fi realizata prin culise fara
capse,balamale sau dijunctori de forta.
Conectorii secundari din punct de vedere morfofunctional sint situati pe suprafetele proximale ale dintilor ce
delimiteaza spatiul edentat sau pot fi plasati interdentar
Avantajele culiselor:
se opun deplasarii protezelor;
datorita dimensiunilor reduse si asezarii lor pe dintii-stilpii si in saua protezei nu sunt vizibile
si sint bine tolerate de pacienti;
imbunatatesc functia protezelor din toate punctele de vedere
realizeaza o imobilizare a dintilor plasati in planuri diferite
Capsele sint formate din doua parti componente ca si culisele si pot fi considerate ca matrice si patrice.Sint
indicat pe dintii cu distructii coronate masive dar cu radacini recuperabile.
La prima etapa a confectionarii capselor pe dintii atacati sint realizate cape radiculare cu patrice cilindrice sau
ovale cementate pe dintii-stilpi.La a doua etapa se confectioneaza matricele solidarizate de seile protezei
scheletate cu forma corespunzatoare patricu si sectionata partial in sens axial,fapt ce permite legatura dintre
ambele parti ale capsei.Matricele sint solidarizate la seile protezei scheletate conform situarii patricelor pe
dintii-stilpi.
Paralelograful urmareste scopul proiectarii si plasarii elementelor componente ale protezei scheletate si
indeosebi ale celor de mentinere,sprijin si stabilizare pentru a fi reproduse in conditii de laborator in machete
si apoi in schelet metalic dupa un program bine determinat.In acest scop la prima etapa se analizeaza modelul
urmarind executarea urmatoarelor operatiuni:
Determinarea axului de insertie si dezinsertie a protezei
Fixarea pozitiei alese a axului de insertie si dezinsertie al protezei pentru reproducerea ei
Determinarea si trasarea ecuatorului protetic
Stabilireea punctelor retentive unde vor fi asezate extremitatile bratelor elastice ale crosetelor
Alegerea constructiei protezei si trasarea proiectului pe model.
Axul de insertie si dezinsertie al protezei este apreciat drept directie de aplicare si inlaturare a protezei care
prevede miscarea protezei de la primul contact al elementelor de ancorare cu dintii-stilpi pina la fibromucoasa
cimpului protetic cind pintenii ocluzali sint situati in locasurile lor iar seile sint amplasate cu precizie pe
suprafata cimpului protetic.Inlaturarea protezei este apreciata ca miscare in directie opusa adica de la
momentul desprinderii seilor de pe fibromucoasa cimpului protetic pina la pierderea contactului elementelor
de ancorare cu dintii-stilpi.
Determinarea corecta a axului de insertie si axului de dezinsertie al protezei depinde de alegerea pozitiei
modelului in paralelograf.Aceasta operatiune este realizata prin una din cele trei metode:
-libera
-aprecieree a inclinarii medii a axelor dintilor-stilpi
Metoda libera.In cazul aceste metode modelul se fixeaza pe masuta reglabila in asa fel ca suprafata ocluzala a
dintilor-stilpi sa fie perpendiculara cu tija detectoare.Dupa blocarea masutei reglabile tija detectoare este
inlocuita cu tija portcreion care are un grafit cu ajutorul careia se traseaza ecuatorul protetic la fiecare dinte-
stilp.
Metoda de apreciere a inclinarii medii a axurilor dintilor-stilpi-soclul modelului este taiat in asa mod ca
suprafetele lui verticale sa fie paralele intre ele.Modelul se aseaza pe masuta reglabila,se fixeaza cu ajutorul
dispozitivelor speciale si masuta se inclina in toate directiile pina ce se gaseste axul vertical al unui din dintii-
stilpi.Dupa aceasta masuta reglabila se blocheaza in asa mod ca tija detectoare sa coincida cu lungimea axului
dintelui stilp trasind in prelungirea acestui ax o linie pe suprafata laterala a soclului modelului.Dupa aceasta
metoda se gaseste axul vertical al urmatorului dinte de pe aceeasi hemiarcada trasindo pe soclul
modelului.Liniile trasate vertical sunt unite cu doua linii orizontale paralele intre ele una dintre care la
intretaierea cu liniile verticale formeaza unghiuri egale intre ele.Aceste linii orizontale se traseaza la o
departare cit mai mare una de alta si se unesc cu o linie verticala care le imparte in doua jumatati egale.Ultima
linie va fi axul mediu al acestor doi dinti-stilpi.Acesta mai este cunoscuta ca si metoda Novak care a propus ca
orientarea axului fiecarui dinte-stilp sa fie realizata cu o tija din sirma cu o lungime de 20 mm fixata cu ceara
topita la mijlocul suprafetei ocluzale a fiecarui dinte-stilp.
Metoda de alegere pozitia modelului pe musuta reglabila se stabileste in asa fel ca dintii-stilpi sa prezinte
retentivitati favorabile pentru plasarea bratelor elastice ale crosetelor.Este folosita tija detectoare care se aduce
la fiecare dinte-stilp inclinind musuta reglabila cu modelul pina cind latura ei va prezenta contact punctiform
cu portiunea cea mai convexa a dintelui examinat,iar spre colet va aparea un spatiu de forma triunghiulara .Se
poate intimpla ca la unul sau mai multi dinti-stilpi sa fie zone retentive bune pentru plasarea bratelor elastice
iar pe altii-nesatisfacatoare.Printr-o usoara inclinare in jos a modelului cu partea unde sunt dinti cu zone
retentive nesatisfacatoare se formeaza zone cu retentivitatea satisfacatoare.
Determinind pozitia modelului inlocuim tija detectoare cu tija portcreion care fiind adusa la fiecare dinte-stilp