Structura Pietei

1
 PIATA SI STRUCTURA EI
1.1. Definirea si caracteristicile pietei
In sens larg piata este un spatiu economic, cuprinzand intreaga retea de
relatii intre participantii la tranzactiile economice; ea reprezinta locul de
intalnire si confruntare dintre cererea cumparatorilor si oferta vanzatorilor care
se ajusteaza la un anumit pret. Participantii la piata sunt ofertantii de factori de
productie, de bunuri si servicii de consum, de titluri de valoare, in calitate de
vanzatori, si solicitantii de astfel de produse, in calitate de cumparatori[1]. Ceea
ce se confrunta la piata sunt dorintele acestor doua categorii de opozanti care
urmaresc propriul interes. Dar piata este si locul de realizare a unui schimb
efectiv de factori, de bunuri sau de capitaluri, indeplinind o functie
de solidaritate functionala, de socializare (coordonare sociala) a agentilor
specializati si autonomi. Piata este deci deopotriva razboi si pace.

Categorie economica extrem de complexa, piata are mai

multecaracteristici si imbraca numeroase forme.

1. Piata apare mai intai ca un cadru geografic (uneori abstract) in care se

confrunta cererile si ofertele. Sub acest raport piata poate fi locala, regionala,
nationala sau internationala. Dar intinderea pietei nu este puternic conditionata
de punctul de vanzare.

Piata este totodata si un cadru temporal, intrucat timpul devine domeniul de

anticipare a riscului, ragazul de reactie si de adaptare la conditiile deosebit de
fluide ale pietelor. Sub acest raport putem vorbi de o piata reala, situata in timp
si spatiu, ca si de o piata potentiala, care exprima intentii de vanzare si de
cumparare.

3. Pietele depind si de obiectul tranzactiei economice; putem deosebi piete

cu obiecte omogene (piata aurului, a graului, a titlurilor de valoare) sau piete cu
bunuri neomogene (piata automobilelor de pilda). De asemenea, sub acest raport
este bine sa retinem patru mari categorii de piete partiale: piata bunurilor si
serviciilor, piata muncii, piata monetara, piata capitalurilor.

4. Subiectii economici influenteaza piata prin numarul lor (numar mare -

atomicitate, mic - oligo sau unic - mono), prindimensiunea lor (putere mare sau
mica de piata) si prin comportamentul lor (cunoasterea pietei; mobilitate si
adaptare, libertate totala sau limitata la intrarea pe piata).

Piata unui bun este definita de renumitul economist francez, Gilbert

Abraham-Frois, ca locul de intalnire si confruntare, la un moment dat, a
2
dorintelor consumatorilor, exprimate prin cererea lor, si a dorintelor
producatorilor, exprimate prin oferta lor, dorinte care se ajusteaza la un anumit
pret[2].

2. Rolul si structura pietei

Rolul pietei in cadrul sistemului economic rezulta in mod deosebit
din functiile pe care ea le indeplineste. Doua functii ale pietei sunt esentiale
pentru reproductibilitatea sistemului economic:

a) Piata asigura legatura, contactul permanent dintre producatorii si

consumatorii de marfuri, dintre oferta si cerere, dintre productie si consum, atat
la nivel micro cat si macroeconomic. Piata indeplineste rolul de sistem de
comunicatie a informatiilor necesare agentilor economici, in calitatea lor de
producatori si consumatori[3]. Aceste informatii se refera la cantitatile vandute
si cumparate, la nivelul preturilor si tarifelor, la evolutia cursurilor bursiere, a
salariilor si puterii lor de cumparare, a profiturilor, dobanzii si inflatiei, a
capacitatii de absorbtie pe diferite piete ( vezi fig.1)[4].

3
 b) Piata asigura echilibrele partiale si echilibrul general al economiei atat
pe termen scurt cat si pe termen lung, mai ales prin oscilatiile permanente si
spontane ale cererii, ofertei si preturilor.

In conditiile economiei moderne de tip occidental, piata contribuie

la reglarea activitatii agentilor economici determinand viabilitatea formelor de
proprietate care se bazeaza pe eficienta si competitivitate in conditii de concurenta.
Totodata, piata in ansamblul ei, contribuie la alocarea si utilizarea resurselor in raport de
nevoile societatii, corectand mereu procesele economice in functie de efectele oscilatiilor pe
care le impune actiunea conjugata a fortelor pietei. Caracterul (omogen sau eterogen) al
obiectului tranzactiilor, numarul, dimensiunea si comportamentul subiectilor economici sunt
caracteristici determinante ale delimitarii unorstructuri fundamentale (tipuri) de piata: piata
cu concurenta perfecta si piete cu concurenta imperfecta (cu numeroase situatii
intermediare).

3.Concurenta

Reprezinta procesul de competitie in care se angajeaza agentii economici

atunci cand liciteaza sau ofera la concurenta bunuri de orice fel pe piata. Ea este
o manifestare a initiativei private si reflecta acel comportament specific interesat
al agentilor economici care, prin actiunile intreprinse si respectand regulile de
joc ale pietei, cauta de fiecare data sa dobandeasca maximum de avantaje.
Intrucat resursele sunt limitate si au intrebuintari alternative, este necesar
un criteriu de alocare oportuna (eficienta) a lor. Reactiile continue ale agentilor
economici la schimbarea conditiilor cererii si ofertei de bunuri pe piata,
respectiv a preturilor, asigura un astfel de criteriu de alocare si utilizare eficienta
a resuselor, definind in esenta rolul concurentei. Competitia stimuleaza
performanta economica si progresul general. Ea incita la creativitate si inovare,
care conduce la difersificarea ofertei si reducerea costurilor, la cresterea
eficientei economice in general si satisfacerea mai buna a nevoilor. Concurenta
diferentiaza agentii economici, favorizand pe cei creativi si intreprinzatori si ii
elimina sau ii reorienteaza spre alte domenii de activitate pe cei imobili si
ineficienti.
Competitorii sau participantii la procesul de concurenta sunt agentii
economici purtatori ai cererii si ai ofertei. Dar furnizorii de resurse productive
nu concureaza impotriva celor care vor sa le achizitioneze, iar cumparatorii nu
concureaza impotriva celor care ofera bunurile respective pe piata. Furnizorii
concureaza impotriva altor furnizori cu care se intalnesc pe aceeasi piata (a

4
resurselor sau produselor), cumparatorii impotriva altor cumparatori, licitand la
anumite preturi pentru bunurile achizitionate.

Pentru ca piata concurentiala, numita si piata competitiva, sa-si

manifeste virtutiile sale ea trebuie protejata de practicile neloiale din partea unor
concurenti. Dorinta unor agenti economici de a obtine castiguri cat mai mari
genereaza incercari de suprimare sau limitare a concurentei prin diferite
modalitati de anulare a sanselor altor concurenti. De asemenea, deoarece
concurenta tinde sa largeasca spatiul de actiune, initiativa si obtinere a
veniturilor, unele firme incearca sa-si asigure protectia din partea guvernului
impotriva unor potentiali concurenti.

In consecinta, a proteja concurenta nu este acelasi lucru cu a proteja

concurentii. Pentru a proteja si promova concurenta sunt necesare legi care sa
asigure reguli corecte de joc si sa interzica practicile neloiale la care ar putea
apela unii concurenti. Politicile specifice adoptate in acest sens de guverne sunt
justificate, de obicei, pornind de la faptul ca piata concurentiala este un regulator
eficace al activitatii economice numai daca regulile de joc ale pietei mentin in
mod corespunzator concurenta, oferind sanse egale pentru toti competitorii.
Dimpotriva, restrictiile asupra concurentilor care restrang initiativa acestora,
baza de selectie si actiune a lor, diminueaza in fapt si posibilitatile de alocare si
utilizare eficienta a resurselor economice.

5
 Bibliografie
[1] Ciurea I., Economie, Editura Universitatii din Pitesti, 2005, cap. 4.

[2] Frois G.A., Economie politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 21

[3] Didier M., Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 157.

[4] Lambin J.J., Le marketing stratgique. Fondements, mthodes et applications. McGraw-

Hill, Paris 1988, p. 8-11.