Calatorul strain, flamnd cum era, nemaiasteptnd multa poftire, se asaza jos lnga ce

i doi, si ncep a mnca cu totii pne goala si a be apa rece din fntna, caci alta udatur
a nu aveau. Si mannca ei la un loc tustrei, si mannca, pna ce gatesc de mncat toate
cele cinci pni, de parca n-au mai fost.
Dupa ce-au mntuit de mncat, calatorul strain scoate cinci lei din punga si
-i da, din ntmplare, celui ce avusese trei pni, zicnd:
Primiti, va rog, oameni buni, aceasta mica multamire de la mine, pentru
ca mi-ati dat demncare la nevoie; veti cinsti mai ncolo cte un pahar de vin, sau ve
ti face cu banii ce veti pofti. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-
ati facut, caci nu vedeam lumea naintea ochilor de flamnd ce eram.
Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar, dupa multa staruinta din partea
celui al treilea, au primit. De la o vreme, calatorul strain si-a luat ziua bun
a de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Ceilalti mai ramn oleaca sub rachita
, la umbra, sa odihneasca bucatele. Si, din vorba n vorba, cel ce avuse trei pni d
a doi lei celui cu doua pni, zicnd:
Tine, frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu dnsa. Ai avut doua pni ntreg
i, doi lei ti se cuvin. Si mie mi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pni ntregi,
si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii.
Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei, si nu doi s
i jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie n
imic, si atunci cum ramnea?
Cum sa ramie? zise cel cu trei pni; atunci as fi avut eu pomana pentru par
tea ce mi se cuvine de la trei pni, iar tu, de la doua, si pace buna. Acum, nsa, n
oi am mncat degeaba, si banii pentru pne i avem n punga cu prisos: eu trei lei si tu
doi lei, fiecare dupa numarul pnilor ce am avut. Mai dreapta mparteala dect aceast
a nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfntul
Ba nu, prietene, zice cel cu doua pni. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte
dreapta. Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ramie.
Haide si la judecata, zise celalalt, daca nu te multamesti. Cred ca si j
udecata are sa-mi gaseasca dreptate, desi nu m-am trt prin judecati de cnd sunt.
Si asa, pornesc ei la drum, cu hotarrea sa se judece. Si cum ajung ntr-un
loc unde era judecatorie, se nfatoseaza naintea judecatorului si ncep a spune mpreju
rarea din capat, pe rnd fiecare; cum a venit ntmplarea de au calatorit mpreuna, de a
u stat la masa mpreuna, cte pni a avut fiecare, cum a mncat drumetul cel strain la m
asa lor, deopotriva cu dnsii, cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel c
u trei pni a gasit cu cale sa-i mparta.
Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amndoi cu luare aminte, zise celui cu d
oua pni:
Si nu esti multamit cu mparteala ce s-a facut, omule?
Nu, domnule judecator, zise nemultamitul; noi n-am avut de gnd sa luam pl
ata de la drumetul strain pentru mncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit ntmplarea de
-asa, apoi trebuie sa mpartim drept n doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. A
sa cred eu ca ar fi cu cale, cnd e vorba de dreptate.
Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul, apoi fa bine de napoieste un
leu istuialalt, care spui c-a avut trei pni.
De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule judecator, zise nemultamitul c
u ndrazneala. Eu am venit naintea judecatei sa capat dreptate, si vad ca dumneata,
care stii legile, mai rau ma acufunzi. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinai
ntea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!
Asa ti se pare dumitale, zise judecatorul linistit, dar ia sa vezi ca nu
-i asa. Ai avut dumneata doua pni?
Da, domnule judecator, doua am avut.
Tovarasul dumitale, avut-a trei pni?
Da, domnule judecator, trei a avut.
Udatura ceva avut-ati vreunul?
Nimic, domnule judecator, numai pne goala si apa race din fntna, fie de suf
letul cui a facut-o acolo, n calea trecatorilor.
Adineauri, parca singur mi-ai spus, zise judecatorul, ca ati mncat toti t
ot ca unul de mult; asa este?
Asa este, domnule judecator.
Acum, ia sa statornicim rnduiala urmatoare, ca sa se poata sti hotart care
cta pne a mncat. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pne n cte trei bucati deopotriva de ma
ri; cte bucati ai fi avut dumneata, care spui ca avusi doua pni?
Sese bucati as fi avut, domnule judecator.
Dar tovarasul dumitale, care spui ca avu trei pni?
Noua bucati ar fi avut, domnule judecator.
Acum, cte fac la un loc sese bucati si cu noua bucati?
Cincisprezece bucati, domnule judecator.
Cti oameni ati mncat aceste cincisprezece bucati de pne?
Trei oameni, domnule judecator.
Bun! Cte cte bucati vin de fiecare om?
Cte cinci bucati, domnule judecator.
Acum, tii minte cte bucati ai fi avut dumneta?
Sese bucati, domnule judecator.
Dar de mncat, cte ai mncat dumneta?
Cinci bucati, domnule judecator.
Si cte ti-au mai ramas de ntrecut?
-Numai o bucata, domnule judecator.
Acum sa stam aici, n ceea ce te priveste pe dumneta, si sa luam pe istala
lt la rnd. Tii minte cte bucati de pne ar fi avut tovarasul d-tale?
 Noua bucati, domnule judecator.
-Si cte a mncat el de toate?
Cinci bucati, ca si mine, domnule judecator.
Dar de ntrecut, cte i-au mai ramas?
Patru bucati, domnule judecator.
Bun! Ia, acus avem sa ne ntelegem ct se poate de bine! Vra sa zica, dumnet
a ai avut numai o bucata de ntrecut, iar tovarasul dumitale, patru bucati. Acum,
o bucata de pne ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un
loc cinci bucati?
Taman cinci, domnule judecator.
Este adevarat ca aceste bucati de pne le-a mncat oaspetele dumneavoastra,
care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita?
Adevarat este, domnule judecator.
Asadar, dumitale ti se cuvine numai un leu, fiindca numai o bucata de pne
ai avut de ntrecut, si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vnzare, deoarece ati pri
mit bani de la oaspetele dumneavoastra. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru
lei, fiindca patru bucati de pne a avut de ntrecut. Acum, dara, fa bine de napoiest
e un leu tovarasului dumitale. Si daca te crezi nedreptatit, du-te si la Dumneze
u, si las daca ti-a face si el judecata mai dreapta dect aceasta!
Cel cu doua pni, vaznd ca nu mai are ncotro sovai, napoieste un leu tovarasu
lui sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat. Cel cu trei pni nsa, uimit de as
a judecata, multameste judecatorului si apoi iese, zicnd cu mirare:
Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li cnta cu
cul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui n veci si-n pururea la judecata
.
Corciogarii, porecliti si aparatori, nemaiavnd chip de traiu numai din mi
nciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, n toata viata lor, sa traga pe dr
acul de coada Iar societatea buna ar ramne nebntuita.