CURS 2

Traumatisme dento - parodontale la dintii permanenti

Clasificarea dupa Andreasen

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei
a. Fracturi coronare
i. Fisuri ale smaltului
ii. Fracturi ale smaltului
iii. Fracturi ale smaltului si dentinei
Penetrante (deschid CP)
nepenetrante
b. Fracturi corono-radiculare
i. Nepenetrante
ii. Penetrante
Oblice
longitudinale
c. Fracturi radiculare
2. leziuni ale sistemului de sustinere a dintelui
3. fracturi ale crestei alveolare

1. Leziuni ale tesuturilor dure dentare si ale pulpei

Frecventa:
- baietii sufera de aproape 2 ori mai multe traumatisme dento-
parodontale decat fetele
- varsta la care se produc cele mai multe leziuni dento-parodontale: 8-
11 ani
- afectare mai ales a incisicilor sup, mai ales Icsup
- formele clinice cele mai fredvente sunt fracturile coronare

Etiologie:
Factori determinanti:
la scolarul mic:
o accidentele din curtea scolii sunt foarte frecvente
o incidentele sunt produse de caderi sau imbranciri in timp ce
copiii se joaca sau alearga
o tot in aceasta categorie de varsta, destul de frecvente
accidente de bicicleta, patine, schiuri

la adolescenti:

1
 o accidente sportive precum: hochei pe gheata, fotbal, baschet
o agresiunea intre colegi sau prieteni pt rezolvarea diferendelor,
eventual pe fondul consumului de alcool
o accidente rutiere
nu trebuie omis un procentaj semnificativ al traumatismelor cauzate
de agresiunea adultilor; copiii batuti prezinta diferite leziuni la nivelul
capului si gatului, iar simptomele includ mai multe parti ale corpului
precum si traumatisme ale partilor moi din sfera oro-faciala, fracturi
dentare, fracturi osoase
mai rar cauza iatrogena prin derparea instrumentarului in cursul
extractiei, prin derapare, sprijin inadecvat

Factori favorizanti:
- inocluzia sagitala si incompetenta labiala
- starea dintilor frontali: carii profunde, extinse
- diverse grade de pierdere a vederii
- obezitatea
- intarzierea mintala lipsa coordonarii motorii, conditiile de
aglomerare din institutiile de ingrijire a lor;
- epilepsia traumatisme dentare repetate, afectand mai multi dinti,
localizate si in zona laterala;

Examinarea copilului traumatizat:

ANAMNEZA:
1. antecedente medicale generale
2. istoricul traumatismului 3 intrebari cand, unde, cum s-a
produs accidentul?

1. Antecedente medicale generale

trebuie obtinute date de rutina privind starea generala a sanatatii
pacientului
1) bolile cardiace ce necesita profilaxie impotriva endocarditei
bacteriene subacute
2) tulburari de coagulare
3) alergii la medicamente
4) tulburari epileptice
5) interventii chirurgicale suferite anterior
6) medicatii
7) profilaxia antitetanica

2
2. Istoricul traumatismului dentar
a. timpul scurs de la producea accidentului
b. locul unde s-a produs accidentul
c. modul in care s-a produs accidentul
d. excluderea traumatismelor cranio-cerebrale

a. Timpul scurs de la producerea accidentului:

1. are un rol determinant in alegerea tipului de tratament ce va fi aplicat
2. tomatologul trebuie sa afle daca dintele a mai suferit un traumatism
anterior si daca a mai fost tratat anterior
b. Locul unde s-a produs accidentul
ofera indicatii asupra gravitatii sale
poate ajuta la determinarea necesitatii profilaxiei tetanosului
c. Modul in care s-a produs accidentul
ofera informaii despre gravitatea traumatismului
d. Leziuni cranio-cerebrale trebuie excluse:
intreband copilul daca si-a pierdut constienta, daca a vomitat sau daca
este dezorientat in urma accidentului;
raspunsurile positive indica posibilitatea unor leziuni ale SNC si este
obligatorie consultatia intr-un serviciu specializat
trebuie exclusa si posibilitatea bataii copillui

este necesara determinarea directiei fortei care a actionat asupra dintelui;

o lovitura din partea de jos a obrazului produce fracturi ale dintilor
posteriori, sau cateodata fracturi mandibulare pe linia mediana; aceste
lovituri pot fi asociate uneori cu fracturi ale coloanei cervicale;
stomatologul trebuie sa intrebe copilul daca:
- are dureri spontane
- prezinta sensibilitate termica
- prezinta sensibilitate la masticatie / atingere

EXAMENUL CLINIC:
este necesar un mod de abordare disciplinat al examenului clinic
examen clinic:
I. extraoral
1) general
2) facial
II. intraoral

3
I. Examenul clinic extraoral
1) Examenul clinic general
important pt a putea gasi gradul de extensie a traumatismului;
semne vitale: puls, TA, reflex pupilar, stare de constienta;
sangerari in CAE sau din nas;
diplopie sau limitarea miscarilor globilor oculari;
modificari in alte zone ale corpului: plagi, fracturi osoase, leziuni
cerebrale si medulare;

2) Examenul clinic facial

se palpeaza contururile scheletului facial pt a depista discontinuitati la
nivelul fetei;
trebuie inregistrate toate plagile sau escoriatiile extraorale, tumefactiile;
se palpeaza ATM si se inregistreaza orice leziune, tunefiere, cracment sau
crepitatie; se controleaza toate miscarile mandibulare;
orice intepenire sau durere la nivelul fetei face obligatorie trimiterea
copilului la un specialist care sa infirme o leziune a coloanei cervicale;

II. Examenul clinic intraoral

initial toaleta cavitatii bucale pt indepartarea corpilor straini,
cheguri;
se examineaza orice leziune a tesuturilor moi;
trebie identificata prezenta unor corpi straini la nivelul plagilor
obrazlui sau a buzei; indepartarea lor de la prima consultatie elimina
riscul instalarii infectiilor cornice si a fibrozarilor;
Statusul dentar
fiecare dinte se examineaza din punct de vedere al fracturii si al
deschiderii camerei pulpare;
in unele fracturi coronare ramane un strat foarte subtire de dentina prin
care transpare pulpa, avand aspectul unor pete roz de dentina;
modificarea pozitiei trebuie notata ca si mobilitatea verticala / orizontala;
se inregistreaza reactia la palpare si la percutie a dintelui;
inregistrarea relatiilor de ocluzie;

Examenul radiologic:
1) indicatii pt radiografie
2) tehnici radiologice
3) urmarirea radiografiei in timp

4
1) Indicatii pt radiografie:
- radiografia reprezinta o parte importanta a diagnosticului si o
modalitate obiectiva de evaluare a tratamentului leziunilor dento-
parodontale
- desi unele radiografii nu vor arata modificari sunt importante ca
documente care sa ateste situatia initiala
Examenul radiologic d informaii:
fracturi radiculare
gradul dezvoltarii radiculare
dimensiunea camerei pulpare
radiotrasparente periapicale
rezorbtii
gradul deplasarii dintilor
pozitia dintilor neerupti
fracturi de maxilar
prezenta de corpi strain / dinti in partile moi

2) Tehnici radiologice
nu exista o serie standard de radiografie pt traumatisme dentare;
in toate radiografiile sa se vada bine zona apicala a dintelui
traumatizat;
in cazul suspectarii unei fracturi radiculare trebuie effectuate o a doua,
o a treia radiografie din unghi usor diferite atat in plan vertical cat si
in plan orizontal, pt a verifica localizarea si extinderea fracturii
Incidenta endobucala axiala cu film ocluzal
OPG daca se suspecteaza fracturi mandibulare sau de condil;
pt a depista prezenta corpilor straini ca fragmente de dinti in grosimea
buzelor sau a limbii se utilizeaza un timp de expunere de un sfert din timpul
normal; filmul este plasat dedesubtul tesutului ce trebuie examinat;

3) Urmarirea radiological in timp

multe modificari patologice nu sunt aparente radiologic imediat
dupa aproximativ 3 saptamani pot fi observate radiologic:
- radiotransparente date de necroza pulpara
- rezorbtii radiculare datorita inflamatiilor
dupa aproximativ 6-7 saptamani se poate observa anchiloza

5
 in absenta oricaror semen sau simptome clinice cum ar fi aparitia fistulei,
mobilitatii, modificarii de culoare sau a durerii nu se indica efectuarea unor
radiografii suplimentare mai devreme de 6 luni de la traumatism
urmatoarele examinari se fac la 1, 2, 3, 4, 5 , 10, 12 luni, in special la
luxatii, replantari, fractri radiculare;

Forme clinice ale traumatismelor tesuturilor dento-parodontale la

dentitia permanenta
1. Fisurile smaltului
- Sunt fracturi incomplete ale smaltului, fara pierdere de substanta
dura dentara
- Deseori trec neobservate
- Pot fi puse in evidenta cu ajutorul luminii focalizate
2. Fracturile smaltului
- sunt pierderi de substanta dura dentara limitate numai la smalt
3. Fracturile smaltului si dentinei nepenetrante
- sunt pierderi de substanta dentara atat la nivelul smaltului cat si a
dentinei, fara afectarea camerei pulpare
- cel mai frecvent sunt oblice si afecteaza unghiul mezial al Icsup
- pot fi si orizontale la diferite niveluri ale coroanei
- asocierea uneori si a unei lezari a ligamentului periodontal
- Clinic:
Sensibilitate la agentii termici si la masticatie, intensitatea
simptomelor fiind in functie de suprafata de dentina descoperita
si de gradul de maturitate al dintelui
- Radiologic:
- Pune in evidenta linia de fractura care nu afecteaza CP
- Trebuie avut in vedere ca pe radiografie CP este mai mica decat in
realitate
4. Fracturi dentare ale smaltului si dentinei penetrante
- sunt fracturi ale smaltului si dentinei care afecteaza si camera
pulpara
- se poate observa o usoara hemoragie la nivelul zonei unde CP este
deschisa daca pacientul este adus la scurt timp dupa accident sau
prezenta unui polip pulpar la mai mult timp
- dureri puternice la agentii termici si la masticatie
- tesutul pulpar expus este acoperit cu un strat de fibrina, iar
fenomenele inflamatorii se limiteaza la o profunzime de 1-2 mm in
prima perioada
- fracturile coronare cu deschiderea CP imbraca mai multe aspecte

6
5. Fracturi corono-radiculare
- afecteaza smaltul, dentina si cementul, si uneori pulpa dentara
- forme penetrante i nepenetrante
- apar ca urmare a unui impact orizontal si determina o linie de
fractura, care va urma initial traseul prismelor de smalt de pe
suprafata vestibulara a coroanei si apoi va urma un traseu oblic
pana la nivelul crestei gingivale palatinale
- linii de fractura unice / multiple ce pornesc din linia de fractura
principala
- o fractura corono-radiculara netratata duce la aparitia durerilor la
masticatie datorita mobilitatii fragmentului coronar, fara alte
simptome
- diagnosticul clinic al unei fracturi corono-radiculare este evident
cand fragmentul coronar este usor mobil, fiind mentinut in pozitie
de fibrele palatinale ale ligamentului periodontal
- simptomele subiective sunt limitate la dureri datoraate mobilitatii
fragmentelor
- diagnosticul radiologic mult mai dificil, in ceea ce priveste
extinderea sa orala
6. Fracturile radiculare
- afecteaza concomitent cementul, dentina, pulpa si LPA
- pot fi orizontale sau oblice:
in 1/3 cervicala, medie sau apicala

prognostic favotabil au cele din 1/3 apicala si medie

- vindecarea
spontan prin anchiloza

tratatata prin apozitie de cement, osa sau tesut conjunctiv ,

NU tesut de granulatie
- de obicei fractura apare in urma unei lovituri cu directie orizontala,
care creaza zone de compresiune vestibulara si palatinala
- se produc cel mai frecvent la dinti cu apexul inchis, dar si dintii
imaturi pot prezenta fracturi radiculare incomplete
- Examenul clinic:
Discreta extruzie a dintelui, cu modificarea relatiilor
ocluzale
Gradul de mobilitate a dintelui depinde de localizarea
fracturii
Prin palpare se poate simti mobilitatea fragmentului coronar
si lipsa mobilitatii in portiunea apicala

7
- Examenul radiologic: expunerea radiologica dintr-o incidenta
aproape oblica, iar uneori este necesara o incidenta diferita conului
central.