Sunteți pe pagina 1din 1

Mai am un singur dor:

n linistea serii Cum n-oi mai fi pribeag


Sa ma lasati sa mor De-atunci nainte,
La marginea marii; M-or troieni cu drag
Sa-mi fie somnul lin Aduceri aminte.
Si codrul aproape, Luceferi, ce rasar
Pe-ntinsele ape Din umbra de cetini,
Sa am un cer senin. Fiindu-mi prieteni,
Nu-mi trebuie flamuri, O sa-mi zmbeasca iar.
Nu voi sicriu bogat, Va geme de patemi
Ci-mi mpletiti un pat Al marii aspru cnt...
Din tinere ramuri. Ci eu voi fi pamnt
n singuratate-mi.

Si nime-n urma mea


Nu-mi plnga la crestet,
Doar toamna glas sa dea (1883, decembrie)
Frunzisului vested.
Pe cnd cu zgomot cad Mihai Eminescu
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vrfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vnt,
Deasupra-mi teiul sfnt
Sa-si scuture creanga.

Mai am un singur dor