CONTROL MANAGERIAL
Suport de curs pentru ID
1
CUPRINS
Introducere
Unitatea de studiu 1
Unitatea de studiu 2
Unitatea de studiu 3
2
STANDARDELE DE CONTROL INTERN/MANAGERIAL N ROMNIA
3.1. Scopul i definirea standardelor de control intern/managerial
3.2. Mediul de control
Standardul 1 - Etica, integritatea
Standardul 2 - Atribuii, funcii, sarcini
Standardul 3 - Competena, performana
Standardul 4 - Funcii sensibile
Standardul 5 - Delegarea
Standardul 6 - Structura organizatoric
3.3. Performane i managementul riscului
Standardul 7 - Obiective
Standardul 8 - Planificarea
Standardul 9 - Coordonarea
Standardul 10 - Monitorizarea performanelor
Standardul 11 - Managementul riscului
Standardul 15 - Ipoteze, reevaluri
3.4. Informarea i comunicarea
Standardul 12 - Informarea
Standardul 13 - Comunicarea
Standardul 14 - Corespondena
Standardul 16 - Semnalarea neregularitilor
3.5. Activiti de control
Standardul 17 - Proceduri
Standardul 18 - Separarea atribuiilor
Standardul 19 - Supravegherea
Standardul 20 - Gestionarea abaterilor
Standardul 21 - Continuitatea activitii
Standardul 22 - Strategii de control
Standardul 23 - Accesul la resurse
3.6. Auditarea i evaluarea
Standardul 24 - Verificarea i evaluarea controlului
Standardul 25 - Auditul intern
3
Unitatea de studiu 4
4
Introducere
5
S-i nsueasc Codul controlului intern/managerial cuprinznd standardele
de control la entitile publice pentru dezvoltarea sistemelor de control
intern/managerial;
S identifice riscurile i s estimeze nivelul de risc n cadrul procesului de evaluare
a instrumentelor generale de control intern;
S efectueze verificarea i validarea coerenei ansamblului instrumentelor
de de control intern /managerial, pentru activitile componente ale unei funciuni
a entitii publice.
Cerine preliminare
6
accepiune modern, accentul fiind pus pe definirea acestuia n statele Uniunii
Europene i n Romnia, cadrul legal pentru construirea sistemelor de control
intern/managerial n cadrul entitilor publice.
O alt unitate este destinat noiunii, coninutului i clasificrii
instrumentelor cu care opereaz sistemele de control intern/managerial.
n unitatea 3 de studiu sunt prezentate standardele de control intern/managerial
la entitile publice, scopul i definirea acestora, descrierea standardelor, cerinele
generale i referinele principale ce decurg din actele normative (legi, ordonane,
hotrri ale Guvernului, ordine, coduri i regulamente, etc.) ce reglementeaz
diferitele activitai ale fiecrei entiti publice n parte.
Premisele, principiile, factorii i etapele evalurii instrumentelor specifice la
nivelul fiecrei activiti n vederea proiectrii i implementrii sistemelor de
control intern/managerial la nivelul entitilor publice constituie obiectul unitii 4
de studiu.
Recomandri de studiu
8
remedierea cunotinelor insuficient sau greit acumulate i nelese de student,
pregtirea studentului pentru transferarea unor cunotine asimilate n cadrul
unei alte situaii de instruire.
Unitatea de studiu 1
DEFINIREA CONTROLULUI INTERN/MANAGERIAL
10
1.2. Conceptul de control intern
Expresia control intern provine din termenul englezesc internal control,
care a primit, astfel, cea mai nepotrivita traducere, intrucat nu s-a tinut seama ca,
pentru anglosaxoni, to control inseamna, in principal, a detine controlul/a tine
sub control, si abia in subsidiar a verifica, pe cand in tarile de limba latina este
exact invers. In consecinta, semnificatia expresiei control intern fiind mult mai
larga, aceasta nu poate fi asimilata cu o forma traditionala de inspectie, de
verificare sau de control, dar nu o exclude. Prin urmare, in acceptiunea sa larga,
controlul intern este raspunsul la intrebarea ce se poate face pentru a detine un
control cat mai bun asupra activitatilor?.
Definitiile controlului intern sunt numeroase, dar, in ce priveste esentialul,
s-a cazut de acord. Pentru exemplificare, sunt prezentate definitiile adoptate de:
Ordinul Expertilor Contabili din Franta, in 1977: Controlul intern reprezinta
totalitatea masurilor care contribuie la detinerea controlului asupra intreprinderii.
Are drept scop, pe de o parte, asigurarea protectiei patrimoniului si calitatea
informatiei, iar, pe de alta parte, aplicarea instructiunilor conducerii si favorizarea
imbunatatirii performantelor. prin organizarea, metodele si procedurile fiecarei
activitati a intreprinderii, pentru a-i mentine perenitatea;
Comitetul Consultativ de Contabilitate din Marea Britanie, in 1978:
Controlul intern cuprinde totalitatea sistemelor de control, financiare si de alta
natura, implementate de catre conducere pentru a putea desfasura afacerile
intreprinderii intr-o maniera ordonata si eficace, pentru a asigura respectarea
politicilor de gestiune, pentru a proteja activele si pentru a garanta, pe cat posibil,
exactitatea si completitudinea informatiilor inregistrate;
Institutul American al Contabililor Publici Certificati, in 1978: Controlul
intern este format din planurile de organizare si din toate metodele si procedurile
adoptate in interiorul unei intreprinderi pentru a-i proteja activele, pentru a
controla exactitatea informatiilor furnizate de catre contabilitate, pentru a creste
randamentul si a asigura aplicarea instructiunilor conducerii;
Comitetul de Sponsorizare a Organizatiilor Comisiei Treadway din SUA, in
1992: Controlul intern este un proces implementat de consiliul de administratie,
conducere si alti membri ai personalului unei entitati, care isi propune sa
11
furnizeze o asigurare rezonabila cu privire la atingerea urmatoarelor obiective:
eficacitatea si eficienta functionarii, fiabilitatea informatiilor financiare,
respectarea legilor si regulamentelor;
Institutul Canadian al Contabililor Autorizati, in 1995: Controlul intern este
constituit din elementele unei organizatii (inclusiv resursele, sistemele, procesele,
cultura, structura si sarcinile) care, in mod colectiv, ajuta personalul sa realizeze
obiectivele organizatiei: eficacitatea si eficienta functionarii, fiabilitatea
informatiilor interne si externe, respectarea legilor, regulamentelor si politicilor
interne.
Cartea Alba a reformei manageriale in cadrul serviciilor Comisiei Europene:
Controlul intern acopera totalitatea politicilor si procedurilor concepute si
implementate de catre managementul organizatiei, pentru a asigura: atingerea
obiectivelor acelei organizatii intr-un mod economic, eficient si eficace,
respectarea regulilor externe si a politicilor si regulilor managementului,
protejarea bunurilor si a informatiilor, prevenirea si depistarea fraudelor si
greselilor, precum si calitatea documentelor de contabilitate si producerea in timp
util de informatii de incredere referitoare la segmentul financiar si de
management.
Se poate observa ca definitiile nu sunt contradictorii in esenta, fiecare
aratand ca este vorba despre un ansamblu de elemente implementate de catre
responsabilii de la toate nivelurile pentru a detine controlul asupra functionarii
activitatilor organizatiei, in raport cu obiectivele fixate.
In Romania, definitia controlului intern este prevazuta de legislaia intern,
astfel:
Controlul intern ansamblul formelor de control exercitate la nivelul
entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu
obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii
fondurilor in mod economic, eficient si eficace; acesta include, de asemenea,
structurile organizatorice, metodele si procedurile.
Obiectivele generale ale oricarei organizatii pot fi grupate in trei categorii:
Eficacitatea si eficienta functionarii
12
Cuprinde obiectivele legate de misiunea entitatii si de utilizarea, in conditii
de
economicitate, eficienta si eficacitate, a resurselor; de asemenea, tot aici sunt
incluse si obiectivele privind protejarea resurselor entitatii de utilizarea
inadecvata sau de pierderi, ca si identificarea si gestionarea pasivelor.
Fiabilitatea informatiilor interne si externe
Include obiectivele legate de tinerea unei contabilitati adecvate, ca si de
fiabilitatea informatiilor utilizate in cadrul entitatii sau difuzate catre terti; in
aceasta categorie sunt incluse si obiectivele privind protejarea documentelor
impotriva a doua categorii de fraude: disimularea furtului si distorsionarea
rezultatelor.
Conformitatea cu legile, regulamentele si politicile interne
Priveste obiective legate de asigurarea ca activitatile entitatii se desfasoara
in
conformitate cu obligatiile impuse de legi si de regulamente, precum si cu
respectarea politicilor interne.
Aceste obiective generale reprezinta tintele spre care isi va orienta
activitatea fiecare persoana, din varful pana in baza piramidei ierarhice.
Construirea unui bun sistem de control intern este un proces de durata, ce
reclama importante eforturi colective si individuale. Desfasurarea acestui proces
se poate finaliza cu realizarea scopului propus, daca sunt respectate urmatoarele
principii generale ale controlului intern:
a) adaptat dimensiunii, complexitatii si mediului specific entitatii;
b) vizeaza toate nivelurile de conducere si toate activitatile/operatiunile:
c) este construit cu acelasi instrumentar in oricare entitate publica;
d) finalitatea sa consta in asigurarea rezonabila3) ca obiectivele vor fi atinse;
e) costurile aplicarii controlului intern nu trebuie sa depaseasca beneficiile rezultate
din acesta;
f) este guvernat de regulile minimale de management, cuprinse in standardele de
control intern.
13
Pentru a se putea trece efectiv la construirea unui sistem de control intern intr-o
entitate publica, este necesara asigurarea unor premise.
1.2. Msuri organizatorice n vederea implementrii sistemului de control
intern/managerial n Romnia
In primul rand, se impune constituirea, prin ordin/decizie a conducatorului
entitatii publice, a grupului de lucru care va avea ca sarcina elaborarea si
implementarea noului sistem de control intern/managerial al entitatii.
Se recomanda ca grupul de lucru sa fie format, cel putin, din persoanele cu
functie de conducere din entitate, intrucat, pe de o parte, acestea au
responsabilitatea conducerii compartimentelor la care au fost numite, iar, pe de
alta parte, se prezuma ca ele sunt persoanele cel mai bine informate si detin
competenta profesionala adecvata acestei sarcini. Coordonarea activitatilor
grupului de lucru este in responsabilitatea conducatorului entitatii publice, care
poate fi asistat/substituit temporar de inlocuitorul de drept.
In al doilea rand, se impune instruirea in domeniul controlului intern a
persoanelor cu functie de conducere in entitatea publica. In mod legal, problema
controlului intern fiind in primul rand in responsabilitatea conducatorului entitatii
publice, este de datoria acestuia sa stabileasca si sa organizeze orice forma de
pregatire profesionala in acest domeniu.
Se recomanda ca instruirea persoanelor responsabile de coordonarea
activitatilor grupului de lucru, precum si a membrilor acestuia, sa fie realizata cel
putin pe baza Standardelor de control intern pentru entitatile publice din
Romania, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 946/4 iulie 2005
pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzand standardele de
management/control intern la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor
de control managerial.
Test de evaluare
14
2. Cum este definit controlul intern n Romnia? ( 2 puncte)
15
Unitatea de studiu 2
16
Din acest motiv, responsabilii care au sarcina construirii sistemului de
control intern intr-o entitate publica vor crea, si, dupa caz, vor dezvolta acele
instrumente de control intern ce permit detinerea unui bun control asupra
functionarii entitatii in ansamblul ei, precum si a fiecarei activitati/operatiuni in
parte. Ca urmare, prin instrument de control intern vom intelege orice procedeu,
mijloc sau actiune stabilite si implementate, in acest scop, de catre conducere.
Este lesne de inteles ca instrumentele concrete de control intern vor varia
de la o entitate la alta, in functie de marimea, complexitatea structurii sale
interne, gradul de dispersare a centrelor de activitate, natura activitatilor,
normele legale aplicabile, obisnuintele de lucru ale conducatorilor etc. Dar, oricat
de variate si numeroase ar fi, aceste instrumente concrete de control intern pot fi
grupate in familia de care apartin si aranjate dupa o anumita ierarhie, potrivit
rolului pe care il au.
Astfel, intregul instrumentar de control intern poate fi repartizat in
urmatoarele sase grupe/familii omogene:
1- obiectivele;
2- mijloacele;
3- sistemul informational;
4- organizarea;
5- procedurile;
6- controlul.
Denumirile grupelor arata ca, in esenta, instrumentele de control intern nu
reprezinta idei, mijloace, procedee sau practici noi, pentru ca multe dintre ele
sunt, deja, cunoscute si aplicate, intr-o anumita masura, in cadrul entitatilor
publice.
Observam ca cele sase grupe de instrumente de control intern sunt
complementare si coerente.
Pentru o mai buna intelegere, sunt prezentate, in continuare, comentarii
explicative privind fiecare dintre cele sase grupe in care se clasifica, potrivit naturii
si rolului, instrumentele de control intern.
2.2. Obiectivele
17
Precizam ca obiectivele sunt efectele pozitive pe care conducerea incearca
sa le realizeze sau evenimentele/efectele negative pe care conducerea incearca sa
le evite.
Aceasta definire a obiectivelor decurge cu claritate din formularea
obiectivelor generale ale controlului intern, valabile pentru oricare entitate
publica, prezentate, deja, in cadrul primului capitol.
Avand in vedere aceste obiective generale ale controlului intern,
conducatorul entitatii publice le va particulariza, in concordanta cu obiectul de
activitate si atributiile specifice ale entitatii, in obiective globale, precise si clar
formulate, cuprinse intr-un document de politica si strategie, ce va fi aprobat si
adus la cunostinta intregului personal. Este important ca personalul sa le
cunoasca si sa inteleaga rolul pe care trebuie sa il indeplineasca in realizarea
acestor obiective globale.
Pornind de la aceste obiective globale si urmarind riguros deplina
conformitate cu acestea, fiecare persoana cu functie de conducere stabileste
obiectivele derivate, specifice activitatilor din compartimentul pe care il conduce,
asigurand ca obiectivele stabilite:
- sa fie realiste si in deplina concordanta cu misiunea si atributiile
compartimentului;
- sa fie repartizate in interiorul compartimentului pe sub-obiective individuale,
incredintate personalului de executie; o buna repartizare trebuie sa asigure:
o constructie piramidala a sub-obiectivelor care concura la realizarea
obiectivelor compartimentului;
performante de atins, incredintate fiecaruia, in functie de sub-obiective, pentru ca
acestea sa fie transpuse in realitatea operationala;
- sa fie masurabile, adica exprimate in indicatori cantitativi sau, dupa caz, calitativi;
- sa poata fi monitorizate prin sistemul de informare existent/necesar a fi creat la
dispozitia managementului si care trebuie sa fie construit in functie de natura
indicatorilor proprii obiectivelor/sub-obiectivelor incredintate fiecaruia;
- sa aiba prevazut un termen calendaristic de realizare realist.
18
Intr-adevar, nu s-ar putea trece la construirea unui sistem de control intern
adecvat, daca obiectivele nu sunt stabilite si cunoscute in prealabil.
2.3. Mijloacele
19
- identificarea necesitatilor de recrutare pentru o perioada determinata de timp,
la nivelul entitatii publice, precum si la nivelul fiecarui compartiment al
acesteia;
- introducerea unor criterii specifice nediscriminatorii in recrutare si selectie;
- elaborarea unui plan/grafic anual de realizare;
- realizarea si utilizarea unui ghid pentru interviuri;
- stabilirea unei liste de verificare (check-list) pentru controlul respectarii
procedurilor legale de recrutare si selectie, aplicabile in entitatea publica;
- comunicarea, in deplina transparenta, a politicii si procedurilor de recrutare si
selectie.
Perfectionarea pregatirii profesionale poate conduce la compensarea
eventualelor deficiente ale recrutarii, dar, mai ales, la dezvoltarea cunostintelor
personalului, potrivit cerintelor specifice ale posturilor si promovarii interne, daca
acest proces este precedat sau, dupa caz, urmat de:
- realizarea unui chestionar pentru identificarea nevoilor de instruire a
personalului;
- analiza nevoilor de instruire, din perspectiva entitatii publice, la nivelul
compartimentelor si la nivelul angajatilor;
- prioritizarea nevoilor de instruire identificate;
- elaborarea politicii de instruire si comunicarea acesteia intr-o declaratie clara,
care sa defineasca ce intentioneaza conducerea entitatii publice in domeniul
perfectionarii pregatirii profesionale a personalului propriu;
- stabilirea listei de verificare (check-list) pentru controlul planificarii si
desfasurarii etapelor de instruire a personalului;
- stabilirea procedurii de initiere profesionala a noilor angajati;
- instituirea practicii conducator la nevoie, ca o conditie de baza pentru
dezvoltarea abilitatilor manageriale, la toate nivelele de conducere;
- elaborarea chestionarelor pentru evaluarea anuala a dezvoltarii cunostintelor
profesionale.
Cunoasterea si asumarea normelor de conduita cuprinse in codul etic al
entitatii publice si, dupa caz, in codurile etice aplicabile anumitor categorii
20
profesionale, reprezinta conditii fundamentale pentru supravietuirea controlului
intern, in oricare entitate publica.
Atingerea acestui deziderat presupune, cel putin, urmatoarele:
- virtutea exemplului la varf este cruciala: comportamentul angajatilor este
influentat
de ideea pe care acestia si-au format-o cu privire la conduita si valorile morale
promovate de conducatori;
- asteptarile in materie de comportament trebuie sa fie comunicate clar si
intelese in intreaga entitate si sa fie sprijinite prin actiuni ale conducerii;
- conducerea sa supravegheze comportamentul efectiv al persoanelor cu privire la
aceste asteptari si sa trateze, in mod adecvat, orice neconformism.
2.3.2. Mijloacele financiare
Realizarea permanentei adecvari intre obiectivele entitatii publice si
mijloacele sale financiare reclama recurgerea la o multitudine de instrumente de
control intern specifice etapelor de elaborare, aprobare (in cazul anumitor entitati
publice) si executie a bugetului.In cazul institutiilor publice ai caror conducatori au
calitatea de ordonator principal de credite, principalele instrumente de control
intern destinate acestui scop privesc:
- intocmirea si aprobarea graficului de elaborare a proiectului de buget, astfel incat
sa se asigure respectarea metodologiei de elaborare, stabilita de ministrul
finantelor publice, incadrarea in limita de cheltuieli comunicata, precum si in
calendarul legal;
- elaborarea, conform graficului, a documentelor de fundamentare a proiectelor de
buget ale institutiilor din subordine, precum si a celor pentru bugetul propriu al
institutiei ierarhic superioare, cu obligatia includerii inclusiv a acelora privind
bugetul de venituri si cheltuieli, pentru activitatile finantate integral din venituri
proprii;
- analiza documentelor de fundamentare si a bugetelor in cadrul compartimentelor
de specialitate ale institutiei ierarhic superioare si definitivarea succesiva a
bugetului la nivelul ordonatorilor secundari si ordonatorului principal de credite,
la termenele stabilite;
21
In cazurile in care, conform legii, competenta de aprobare a bugetului
entitatii publice revine, dupa caz, Parlamentului, Guvernului ori
institutiei/autoritatii publice ierarhic superioare sau coordonatoare, ne situam,
evident, in afara sistemului de
control intern al entitatii publice respective.
n executie, concordanta necesara intre obiectivele programelor,
proiectelor,
actiunilor si mijloacele financiare (creditele bugetare aferente, in principal
cheltuielile curente si de capital, dimensionate si structurate potrivit clasificatiei
bugetare) poate fi realizata prin:
- repartizarea, de catre ordonatorul principal, a creditelor aprobate, pentru bugetul
propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, in raport cu
obiectivele programelor, proiectelor, actiunilor ce urmeaza a fi realizate,
respectand obligatia sa legala de a retine 10% din creditele aprobate, cu exceptia
cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, pentru
asigurarea unei executii bugetare prudente; sumele astfel retinute (blocate) pot fi
repartizate, dupa examinarea, de catre Guvern, a executiei bugetare pe primul
semestru;
- aprobarea, de catre ordonatorul principal, in limita competentei sale legale, a
repartizarii pe trimestre a creditelor bugetare aprobate, atat pentru bugetul
propriu, cat si pentru bugetele ordonatorilor secundari sau ale ordonatorilor
tertiari, dupa caz, in functie de perioada si cuantumul in care este necesara
efectuarea cheltuielilor, in vederea realizarii obiectivelor;
- influentele produse asupra bugetului de fondurile banesti si bunurile materiale
primite de institutia publica sub forma de donatii si sponsorizari, in conditiile legii;
- organizarea evidentei si monitorizarii programelor (inclusiv a realizarii
indicatorilor aferenti acestora, precum si organizarea contabilitatii costurilor
aferente programelor aprobate ca anexe la bugetul ordonatorului principal de
credite);
- efectuarea periodica a operatiunilor de actualizare a programului anual de
achizitii publice, care vizeaza atat expresia sa valorica, cat si structura sa, in forma
22
naturala (produse, servicii si lucrari), aceasta din urma modificandu-se in functie
de prioritatile stabilite de autoritatea contractanta cu privire la achizitiile necesar
de realizat;
- actualizarea si aprobarea, de catre ordonatorul principal de credite, a valorii
fiecarui obiectiv de investitii nou sau in continuare, in functie de evolutia indicilor
de preturi, precum si solicitarea, in functie de derularea procesului investitional, a
redistribuirii fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii-anexa la
buget;
- tinerea unei riguroase evidente a angajamentelor bugetare si legale;
- efectuarea, in conditiile legii, a virarilor de credite bugetare pentru care exista o
temeinica fundamentare a necesitatii si oportunitatii;
- solicitarea deschiderii de credite bugetare, in limita creditelor aprobate, pe
capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasificatiei
bugetare, dupa caz, in raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la dispozitie
anterior, temeinica fundamentare a obligatiilor de plata scadente in perioada
respectiva, precum si in conditiile respectarii dispozitiilor legale care
reglementeaza efectuarea cheltuielilor in cauza;
- dispunerea, de catre ordonatorul principal, a retragerii creditelor deschise si
neutilizate din conturile proprii sau ale institutiilor subordonate, in situatiile
temeinic motivate si dupa obtinerea avizului legal;
- propunerea anularii sau, dupa caz, mentinerii partiale a creditelor bugetare
destinate initial realizarii acelor obiective (proiecte, activitati sau sarcini) care, in
baza unor dispozitii legale sau a altor cauze, au fost desfiintate, reduse sau
amanate.
23
Aceasta categorie de mijloace, fiind, de regula, bine cunoscuta, ne vom
limita la a sublinia ca, intrucat intre mijloacele materiale (cu exceptia bunurilor
existente in patrimoniul entitatii publice si care asigura functionarea normala a
acesteia, cel putin pe durata anului calendaristic) si mijloacele financiare exista o
stransa corelatie, in sensul ca, pentru cele dintai, trebuie sa fie prevazute in buget
sursele de finantare corespunzatoare, gradul necesar de adecvare a mijloacelor
materiale poate fi atins utilizand, ca principale instrumente de control intern:
- analiza riguroasa a gradului de acoperire a nevoilor reale, la nivelul entitatii
publice si la nivelul fiecarui compartiment, cu mijloacele materiale existente;
- identificarea si stabilirea precisa a naturii, volumului, structurii si caracteristicilor
mijloacelor materiale, necesar a fi procurate in limita fondurilor disponibile;
- elaborarea si aprobarea unui program anual detaliat al achizitiilor publice,
cuprinzand, cel putin:
- valoarea estimata, fara TVA, exprimata in euro si in lei, a fiecarui viitor contract de
furnizare produse, prestare de servicii sau executie de lucrari;
- codurile CPSA aferente produselor, serviciilor sau lucrarilor prevazute a fi
achizitionate in cadrul fiecarui viitor contract;
- procedura de atribuire ce urmeaza a fi aplicata in cazul fiecarui viitor contract in
parte, precum si durata legala maxima a acesteia in zile;
- calendarul de realizare a programului de achizitii publice, stabilit in functie de
prioritati si duratele legale ale procedurilor de atribuire;
- aplicarea riguroasa a listei de verificare (check-list), pentru controlul respectarii
procedurilor de atribuire a contractelor de achizitie publica.
24
Constituie cea de-a treia grupa de instrumente de control intern. Acestea se
regasesc la nivelul fiecarei activitati din cadrul entitatii publice, ansamblul lor
reprezentand un subsistem fundamental al sistemului de management intern.
Prin sistem informational intelegem totalitatea procedeelor, metodelor si
mijloacelor utilizabile la nivelul entitatii, in cadrul procesului informational
considerat ca un tot organic al operatiilor de culegere, prelucrare, sistematizare,
transmitere, valorificare si stocare a datelor si informatiilor. Desigur, prin sistem
informational nu se subintelege neaparat sistemul de informare informatic
(adica ansamblul de persoane, tehnici si echipamente utilizate pentru colectarea,
inregistrarea, prelucrarea si transmiterea automata a datelor), intrucat exista
numeroase alte sisteme de informare care trebuie luate in considerare si care nu
tin de tehnologia informatica. Intre acestea, pot fi mentionate procesele de
comunicare pentru transmiterea urgenta a unor noi sarcini, sedintele obisnuite de
informare si raportare sau modalitatile stabilite pentru semnalarea
neregularitatilor.
Vizand toate activitatile din entitatea publica, sistemul informational si, in
particular, sistemul informatic pentru conducere, trebuie sa fie astfel construit
incat sa permita un bun control asupra acestora, in vederea atingerii obiectivelor
prestabilite.
In mod logic, sistemul informational ar trebui sa constituie un sistem
integrat in entitatea publica, sub forma unei succesiuni de tabele de bord, a caror
constructie piramidala are la baza ordonarea, corelarea si centralizarea succesiva
a informatiilor si indicatorilor folositi la fiecare nivel de conducere, in scopul
gestionarii activitatilor proprii, iar, la varf, prezentarea indicatorilor sintetici,
globali, necesari managerului general/ordonatorului de credite.
Nu se intampla intotdeauna asa, iar elaborarea si functionarea sistemelor
de
informare, proprii fiecarui nivel de conducere, constituie, adesea, un ansamblu
eterogen cu redundante, contradictii, omisiuni, distorsiuni5), filtrari6) sau
supraincarcari ale canalelor de informatii si in cadrul caruia managerul
general/ordonatorul de credite gaseste cu greu (sau nu gaseste) informatia de
care are nevoie.
25
Deoarece proiectarea si implementarea sistemului informational in cadrul
unei entitati publice constituie un proces tehnic de durata, si care implica un
important efort colectiv, in cadrul caruia conducatorului compartimentului de
informatica ii revine un rol insemnat,
Distorsiunea consta in modificarea neintentionata a continutului
informatiilor, in timpul parcurgerii, de catre acestea, a circuitelor informationale.
Filtrarea semnifica modificarea intentionata a continutului unor informatii,
in cadrul fluxului informational. consideram utila prezentarea principalelor
coordonate metodologice care guverneaza acest demers.
In primul rand, se recomanda utilizarea unei terminologii unitare, pentru
caracterizarea componentelor proprii ale oricarui sistem informational. astfel:
- datele reprezinta ansamblul marimilor sau expresiilor calitative, caracteristice
unor fiinte, lucruri sau procese;
- informatiile sunt elemente noi, in raport cu cunostintele prealabile, continute intr-
un text scris, mesaj oral, imagine etc.;
- circuitele informationale semnifica traseele pe care circula informatiile, in
conformitate cu legaturile functionale existente intre diferitele compartimente,
precum si in interiorul acestora, inclusiv a legaturilor entitatii publice cu mediul ei
extern;
- fluxurile informationale, constand in ansamblul informatiilor care sunt vehiculate
prin circuitele informationale;
- modulele bazei de date, care asigura functionarea sistemului informatic, si care
definesc:
metodele prin care se asigura incarcarea bazei de date pentru crearea fisierelor
permanente;
structura conceptuala a bazei de date, permitand evidentierea tuturor
categoriilor de fisiere de date, permanente si temporare;
structura iesirilor, rezultate din prelucrarea bazelor de date, conform cerintelor
utilizatorului;
- mijloacele de tratare a informatiilor, adica ansamblul mijloacelor fizice (hardware)
si a celor logice (software).
26
In al doilea rand, practica a dovedit ca proiectarea sistemului informational
al entitatii publice nu poate aborda de la inceput intregul acestuia, ci trebuie
efectuata intai in domenii restranse, pe subsisteme, intre care se vor stabili
ulterior legaturile de interdependenta, iar specialistii au aratat ca este rational ca
proiectarea perfectionarii sistemului informational sa se faca pe activitati
distincte. Entitatea publica care este in situatia de a-si perfectiona sistemul
informational trebuie sa-si identifice activitatile proprii si sa stabileasca o ordine
de prioritate pentru efectuarea lucrarilor de perfectionare.
In al treilea rand, trebuie subliniat ca orice actiune de proiectare,
perfectionare sau modificare a sistemului informational determina, in mod
necesar, o serie de modificari in lant, care afecteaza subsistemele decizional,
organizatoric si operational, pana la realizarea unui nou echilibru intre acestea.
In fine, dar nu in ultimul rand, perfectionarea sistemului informational se
poate realiza parcurgandu-se urmatoarele etape:
1) Analiza diagnostic
Scopul consta in evidentierea deficientelor existente in organizarea si
functionarea de ansamblu a entitatii publice si, indeosebi, a
sistemului/subsistemelor informationale.
Analiza critica a unui subsistem informational trebuie sa aiba in vedere
urmatoarele elemente:
- continutul activitatii supuse analizei si procedurile de realizare a acesteia;
- compartimentul sau compartimentele in cadrul caruia/carora se deruleaza
activitatea
respectiva, precum si relatiile acestora cu celelalte verigi organizatorice;
- atributiile si competentele pe care le au compartimentele in realizarea activitatii si
a obiectivelor acesteia;
- persoanele care participa la realizarea activitatii;
- documentele utilizate in activitatea respectiva (documente create in interiorul
compartimentului, documente primite din alte compartimente sau din afara
entitatii publice);
27
- fluxurile de informatii, locul de prelucrare al acestora, nivelele ierarhice la care se
iau decizii pentru conducerea activitatii, precum si toate celelalte operatii ce au
loc pe drumul parcurs de documente in cadrul subsistemului informational
analizat. Examinarea critica a sistemului informational presupune o analiza
aprofundata a tuturor componentelor acestuia si, mai ales, va trebui finalizata,
prin evidentierea urmatoarelor aspecte:
neajunsurile legate de continutul activitatii analizate, de obiectivele acesteia, de
metodele de realizare a obiectivelor si de volumul de date ce intra, se prelucreaza
sau ies din sistem, precum si daca, in vederea remedierii neajunsurilor semnalate,
s-a facut localizarea lor si au fost identificate cauzele ce le genereaza;
calitatea scazuta a informatiilor, determinata de o serie de cauze, cum ar fi:
manifestarea fenomenelor de distorsiune si filtraj; prelucrarea necorespunzatoare
a informatiilor; un continut incomplet; adecvare insuficienta la nevoia de
informare;
existenta unor circuite informationale lungi si complicate, care dezvolta relatii
ce nu sunt absolut necesare intre anumite compartimente;
utilizarea unui sistem inadecvat de delegare a competentei, avand drept
consecinta o dispersie inutila a atributiilor, fapt care complica functionarea
sistemului informational;
elaborarea sau achizitionarea unor aplicatii informatice dispersate, care duc, de
regula, la realizarea partiala a obiectivelor activitatilor din cadrul entitatii publice;
valorificarea insuficienta a informatiilor, la diferite nivele de conducere,
determinata de existenta unor circuite informationale supradimensionate sau de
cauze imputabile conducatorului caruia ii sunt destinate informatiile.
Incheierea acestei prime etape ofera elementele necesare pentru
reproiectarea unui nou sistem, mai rational si eficace.
2) Proiectarea logica
In cadrul acestei etape, stabilirea conceptiei logice a noului sistem are loc
prin realizarea succesiva a urmatoarelor activitati:
28
- precizarea conceptiei generale de functionare a sistemului si a zonelor acestuia, in
care prelucrarea datelor se va executa automat;
- proiectarea structurii generale a bazei de date si stabilirea masurilor de securitate
in procesul de prelucrare a datelor pe care le va asigura noul sistem; vor fi
evidentiate fisierele permanente si temporare prin intermediul carora se va
asigura prelucrarea datelor; vor fi clasificate si codificate:
elementele care concura la realizarea sistemului (date, rapoarte, documente de
intrare, fisiere, proceduri automate, echipamente etc.);
elementele din cadrul entitatii publice care sunt utilizate in sistem
(compartimente, mijloace materiale, forta de munca, contracte etc.);
- stabilirea circuitelor informationale prin care se va asigura transferul de informatii
si decizii intre subdiviziunile organizatorice ale entitatii publice;
- proiectarea iesirilor fiecarui subsistem, evidentiindu-se: tipul si continutul
acestora, frecventa de obtinere, volumul de date, tipurile de suport, criterii de
control si validare a datelor de iesire etc.;
- proiectarea intrarilor in fiecare subsistem, precizandu-se: documentele primare,
continutul acestora, volumul datelor, frecventa fiecarui document, tipuri de
suport, criterii de validare a datelor ce urmeaza a fi supuse prelucrarii etc.
3) Proiectarea tehnica
Priveste elaborarea conceptiei detaliate a sistemului informational si a
subsistemelor sale informatice, in concordanta cu cerintele stabilite in etapa de
proiectare logica, si presupune parcurgerea a doua faze:
a) intocmirea specificatiilor de realizare a solutiilor adoptate in etapa de
proiectare logica, la nivelul intregului sistem;
b) proiectarea componentelor sistemului (subsisteme si/sau aplicatii) si
elaborarea specificatiilor pe componente.
In vederea elaborarii proiectului tehnic trebuie avute in vedere, in principal,
urmatoarele:
- categoriile de proceduri automate folosite, precizandu-se, la nivelul fiecareia,
urmatoarele aspecte: functiuni, variante functionale, informatii de intrare/iesire,
mod de exploatare, mod de tratare a erorilor de operare etc.;
29
- specificatii pentru fisiere si/sau baze de date, privind:
lista fisierelor, modul lor de organizare si accesare a inregistrarilor, suportii
folositi, dimensiuni s.a.;
descrierea structurii inregistrarilor, cu precizarea naturii, marimii si
caracteristicilor acestora;
structura detaliata a documentelor primare si a situatiilor informationale finale;
procedurile de protectie a datelor;
- specificatii corespunzatoare procedurilor manuale ce se vor executa in noul
sistem si modul de corelare al acestora cu cele automate;
- implicatiile noului sistem asupra sistemului de management al entitatii publice, cu
detalierea modificarilor care se impun;
- modalitatile de implementare a noului sistem si masurile de familiarizare a
personalului utilizator cu modul sau de lucru;
- graficul de elaborare si testare a subsistemelor componente.
4) Experimentarea si aplicarea sistemului
Operatia de experimentare a functionarii sistemului proiectat se efectueaza
utilizand date de test in procesul de validare a functionarii integrate a
procedurilor automate, elaborate in etapa precedenta.
Depistarea unor eventuale abateri de la rezultatele dorite poate determina
reluarea proiectarii sistemului sau, dupa caz, la redefinirea obiectivelor care stau
in fata noului sistem.
Aplicarea sistemului proiectat trebuie precedata de o faza de pregatire
constand, in principal, din urmatoarele operatiuni:
- adoptarea, de catre conducerea entitatii publice, a unui program de aplicare, si
stabilirea responsabilitatilor individuale;
- procurarea, instalarea si punerea in stare de functionare a mijloacelor materiale
prevazute: echipamente de calcul, aparatura de multiplicare etc.;
- elaborarea instructiunilor detaliate de lucru, extrase din proiecte, pe sfere de
atributii ce revin personalului din sistem, in procesul de implementare a acestuia;
- instruirea viitorului personal utilizator.
In functie de complexitatea sa, noul sistem poate fi implementat in doua
30
moduri: fie prin inlocuirea completa a vechiului sistem cu cel nou, din momentul
intrarii in exploatare a celui din urma, fie prin introducerea treptata, in
exploatare, a noului sistem, asigurandu-se, astfel, o perioada de timp in care cele
doua sisteme functioneaza simultan.
2.5. Organizarea
2.5.1. Principiile organizrii
31
- organizarea excesiva, care determina costuri exagerate si conduce la depasirea
termenelor si chiar la blocaje, intrucat, in acest caz, desi coerenta este totala,
organizarea este atat de minutioasa si regulile sunt atat de detaliate incat nimic
nu scapa, efectele mentionate agravandu-se si mai mult cand posibilii
contravenienti sunt amenintati cu sanctiuni;
- organizarea imobila, care, prin neadaptarea permanenta la schimbari, pune
conducerea in situatia de a nu mai detine un bun control asupra functionarii
entitii publice.
Obiectivitatea
Acest principiu consta in respectarea acelor reguli care pot asigura
caracterul obiectiv al organizarii entitatii publice, si anume:
- componentele procesuale si structurale ale unei organizari obiective nu pot fi
construite in functie de anumite interese personale sau private de grup;
- organizarea trebuie sa fie subordonata exigentelor obiective, interne si externe
entitatii, de care depinde indeplinirea obiectivelor generale, derivate, specifice si
individuale, stabilite de conducatori;
- asigurarea practica a coerentei de sistem, obiectiv necesara, intre
organizare si celelalte functii manageriale: previziune, coordonare, antrenare si
evaluare-control.
Separarea atributiilor
Legitimitatea aplicarii riguroase a acestui principiu decurge din cerinta
elementara ca nici o persoana sau veriga organizatorica din entitatea publica sa
nu detina controlul exclusiv asupra tuturor etapelor importante ale unei
tranzactii, activitati sau operatiuni. Scopul consta in diminuarea riscurilor de orice
natura (eroare, neregularitate, ilegalitate etc.) in gestionarea activelor si pasivelor
entitatii.
In administratia publica s-a instituit prin lege ca Executia bugetara se
bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de
ordonator de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil, iar
in cadrul oricarei entitati publice persoana care exercita controlul financiar
preventiv propriu nu trebuie sa fie implicata, prin sarcinile de serviciu, in
efectuarea operatiunii supuse controlului financiar preventiv propriu.
32
Principiul separarii atributiilor este considerat ca fiind propriu functiei
manageriale de organizare, ceea ce este numai partial adevarat, intrucat acesta
este si un principiu fundamental al functiei manageriale de control (separarea
atributiei de initiere de atributia de verificare a unei operatiuni).
Functia manageriala de organizare operationalizeza, insa, acest principiu,
prin separare procesuala si structurala.
Principiul separarii atributiilor raspunde acelorasi preocupari, dar largind
domeniul de aplicare. Trei functii fundamentale sunt incompatibile in cadrul
entitatii publice; a le atribui pe toate unei singure persoane, sau doar pe doua
dintre ele, inseamna asumarea unor riscuri importante privind securitatea
activelor.
Aceste trei functii sunt:
- functia de autorizare (sau de decizie), care apartine managerului general/
ordonatorului de credite, avand la dispozitie un buget si competenta de a angaja
entitatea publica, in limitele care i-au fost atribuite sau cele prevazute de lege, in
conditiile asumarii responsabilitatii pentru actele sale;
- functia de inregistrare contabila, prin care orice operatiune economico-financiara,
consemnata, in momentul efectuarii ei, intr-un document, se inregistreaza
cronologic si sistematic in conturile corespunzatoare, potrivit normelor contabile;
aceasta functie de inregistrare nu poate fi exercitata decat de catre contabili;
- functia financiara consta, in esenta, in actul de plata sau de incasare, prin care are
loc stingerea obligatiei debitorului si, in mod corelativ, incetarea creantei
creditorului, materializate in variate forme: semnarea sau incasarea de cecuri,
platirea sau incasarea de numerar, ordine de virament etc.; in general, aceasta
functie este indeplinita de un specialist in finante sau, dupa caz, un casier, care nu
poate, deci, exercita alte functii.
In cazul institutiilor publice, se impun urmatoarele precizari:
ordonatorul este numai gestionarul creditelor bugetare, operatiunile specifice
gestiunii creditelor fiind angajarea, lichidarea si ordonantarea;
institutia publica, de regula, nu are fonduri; fondurile sunt ale statului si sunt
constituite prin incasarea de taxe si impozite;
33
gestiunea fondurilor este realizata de Ministerul Finantelor Publice, prin
trezorerie;
gestionarul fondurilor este contabilul-platitor, functiile contabilului-platitor sunt
indeplinite de trezorerie, iar operatiunea specifica gestiunii fondurilor este plata;
prin urmare, este absolut necesar sa se faca distinctia intre operatiunea de a
dispune plata (ordonantare) si operatiunea de efectuare a platii (de catre
trezorerie);
dreptul ordonatorului de a dispune trezoreriei efectuarea platii decurge din
autorizarea bugetara (creditul, aprobat prin legea bugetara anuala). Pe langa
aceste trei functii permanente si incompatibile, exista alte doua, pe care le
intalnim in mod sistematic:
- functia de control, aici cuvantul control avand intelesul exclusiv de verificare, ca
activitate exercitata in temeiul normelor legale de catre persoane sau structuri
specializate, cum ar fi cazul persoanei desemnate sa efectueze controlul
financiar preventiv propriu, compartimentului juridic (prin emiterea de avize) sau
corpului de control al conducatorului entitatii publice, fie, in cazul in care regulile
interne ale entitatii o impun, ca activitate de verificare suplimentara in efectuarea
anumitor operatiuni (evaluarea, compararea, validarea, contrasemnarea,
supervizarea, aprobarea etc.); desigur ca, in aceste cazuri, nu poate exista nici o
confuzie intre cel verificat si cel insarcinat sa controleze; in functie de momentul
exercitarii controlului, acesta poate fi: preventiv (ex-ante), concomitent sau
ulterior (ex-post);
- functia de detinere, specifica persoanelor care detin in gestiune bunuri fizice sau
alte valori, cum ar fi: magazionerii, gestionarii de stocuri sau casierii, in cazul
acestora din urma aproape nemaiexistand incompatibilitate intre detinerea de
valori si functia financiara. In cadrul entitatilor publice mici si mijlocii, unde
personalul nu este prea numeros, stabilirea unei separari a sarcinilor poate pune,
uneori, probleme dificil de solutionat. In astfel de imprejurari, se recomanda
utilizarea a doua metode:
a) rotirea sarcinilor, prin crearea unei polivalente a persoanelor si prin
permutarea activitatilor unora cu activitatile altora; acest lucru se poate face in
34
cadrul unei echipe reduse ca numar (contabilitatea sau salarizarea, de exemplu),
fara a modifica pozitionarile ierarhice;
b) rotirea persoanelor, caz in care recurgem la o mutare a persoanelor pe alte
posturi; aceasta metoda pretinde mai putina polivalenta decat formula
precedenta, deoarece rotirea are loc dupa o perioada mai indelungata, dar ea
permite respectarea unei reguli importante: aceeasi persoana nu ramane
niciodata prea mult timp pe un post sensibil.
Prin respectarea acestor trei principii, componentele procesuale si
structurale ale organizarii entitatii publice pot dobandi rigoare, coerenta,
functionalitate si viabilitate.
36
- functia este formata din totalitatea posturilor care au caracteristici asemanatoare
din punctul de vedere al sarcinilor, obiectivelor, competentelor,
responsabilitatilor si procedurilor;
- compartimentul constituie o subdiviziune organizatorica formata prin gruparea,
pe baza unor criterii obiective, a unui numar rational de posturi aflate sub o
autoritate unica, in cadrul careia se realizeaza, in mod permanent, un ansamblu
relativ omogen de sarcini, necesitand cunostinte specializate de un anumit tip si
utilizarea unor metode si tehnici adecvate;
- relatiile organizatorice, formate din: relatiile ierarhice (intre posturile de
conducere si cele de executie sau intre posturile de conducere situate la nivele
ierarhice diferite); relatiile functionale (intre compartimentele ce au atributii
integrate in fluxul procesual al unor activitati sau intre compartimentele
functionale care au autoritatea de a transmite celorlalte compartimente precizari,
indrumari metodologice, prescriptii de specialitate etc.); relatiile de
cooperare (intre posturile situate pe acelasi nivel de subordonare, in acelasi
compartiment sau in compartimente diferite, in vederea realizarii unor
actiuni comune); relatiile de control (intre persoanele/ compartimentele cu
atributii de control si celelalte persoane/compartimente); relatiile de
reprezentare (intre posturile de conducere de nivel superior si terte
persoane juridice sau fizice);
- nivelele ierarhice reprezinta ansamblul posturilor sau compartimentelor
care dispun de aceeasi autoritate.
37
Analiza obiectivelor entitatii publice
Vizand realizarea concordantelor si coerentei necesare, analiza obiectivelor
(generale si a celor derivate din acestea, fixate deja), urmareste, in principal,
stabilirea continutului detaliat al fiecarei functiuni (de achizitii, resurse umane,
financiar-contabila, informatica, juridica, administrativ-gospodarire, relatii publice
etc.), comune sau specifice ale entitatii publice, precum si a continutului tuturor
functiilor manageriale (de previziune, organizare, coordonare, antrenare si
evaluare-control).
Crearea compartimentelor
Implica, in primul rand, ca, pe baza continutului activitatilor, atributiilor si
sarcinilor, sa fie determinat volumul de munca necesar realizarii acestora. In
raport cu volumul de munca astfel determinat, inclusiv cu luarea in considerare a
principalilor factori de influenta, se stabileste necesarul de posturi, ca numar si
structura.
38
Pasul urmator consta in repartizarea rationala a sarcinilor pe posturi,
urmarindu-se fluxul procesual. In fine, are loc gruparea posturilor pe
compartimente, potrivit unor principii, reguli, cerinte si norme legale.
39
compartimentelor, precum si relatiile dintre ele. Acest document este structurat
in mai multe capitole, cuprinzand:
- dispozitii generale referitoare la actul de infiintare al entitatii, denumirea, sediul,
statutul juridic, obiectul de activitate, regimul de proprietate;
- structura organizatorica: functiunile si activitatile entitatii, compartimente si
posturi, unitati subordonate, organigrama generala si organigrame partiale;
- atributiile, pe ansamblul entitatii si pe fiecare compartiment in parte, diagramele
de relatii intre compartimente, intre entitate/compartimente si unitatile
subordonate, precum si intre entitati si terte persoane juridice; fisele posturilor,
grupate pe compartimente;
- conducerea entitatii: organe colective si posturi, atributii, competente, delegarile
de competente13);
- dispozitii finale, privind: aplicarea regulamentului, modalitatile de completare sau
modificare a prevederilor acestuia; corelarea prevederilor regulamentului de
organizare si functionare cu cele din regulamentul de ordine interioara, modul de
aprobare si data intrarii in vigoare a regulamentului.
Fisa postului este documentul care contine toate caracteristicile esentiale,
formale, ale unui post. In general, fisa postului cuprinde: denumirea postului,
obiectivele individuale, sarcinile, competentele, responsabilitatile, relatii cu alte
posturi, cerintele specifice privind pregatirea, calitatile, aptitudinile si deprinderile
necesare realizarii obiectivelor individuale stabilite pentru postul respectiv.
In functie de obiectul reprezentarii, organigramele pot fi: structurale
(ierarhice), cand definesc pozitia posturilor si compartimentelor, unele in raport
cu altele, oricare ar fi functiunile entitatii la care ele participa, sau functionale
(procesuale), cand definesc participarea posturilor/compartimentelor la realizarea
activitatilor din cadrul entitatii, indiferent de pozitia pe care o ocupa in
organigrama structurala.
Norma de conducere reprezinta numarul de posturi sau de compartimente
care se afla in subordinea nemijlocita a unei functii de conducere.
Este important de precizat ca, de drept si de fapt, desi adesea ignorata,
principala forma de delegare a atributiilor si competentelor (ca elemente
inseparabile) in entitatea publica o reprezinta tocmai Regulamentul de organizare
40
si functionare. In cazul functiilor publice, modelul pentru fisa postului a fost
aprobat prin hotarare a Guvernului.
Fisa postului serveste atat ca document de organizare a muncii oricarui
angajat, cat si ca baza pentru evaluarea rezultatelor muncii acestuia.
2.6. Procedurile
41
Procedurile cuprinse in acte normative, fie ca au un grad general de
aplicabilitate, fie ca privesc domenii sectoriale mai largi sau strict specializate,
pentru a deveni proceduri interne - element al controlului intern - trebuie
particularizate prin acte administrative interne care au in vedere o serie de
elemente, cum ar fi: organizarea proprie a entitatii, relatiile intre
compartimentele structurale, circuitele informationale, competentele si
responsabilitatile persoanelor etc.
Indiferent daca ne-am referi la procedurile cuprinse in acte administrative
emise/necesar a fi emise de conducatorul entitatii publice sau la procedurile
continute in actele normative a caror competenta de aprobare revine altor
institutii sau autoritati publice, acestea pot deveni, intr-adevar, instrumente
viabile de control intern, numai daca sunt indeplinite sapte cerinte importante.
Astfel, procedurile trebuie sa fie:
- definite pentru fiecare activitate care se desfasoara in cadrul entitatii publice;
- deplin integrate in componentele sistemului de organizare al entitatii publice;
- precizate in documente scrise;
- simple, complete, precise si adaptate obiectului specific;
- actualizate in mod regulat;
- aduse la cunostinta personalului implicat, inclusiv sub forma de documente
informatizate;
- bine intelese si, mai ales, bine aplicate.
Pentru a exista siguranta ca procedurile vor fi bine aplicate, va fi
indispensabila efectuarea, in acest scop, a unui bun si permanent control.
2.7. Controlul
42
cauzelor care determina abaterile (pozitive sau negative) constatate si luarea
masurilor cu caracter corectiv sau preventiv necesare. In functie de cauzele
abaterilor, masurile corective sau preventive pot fi de natura previzionala,
organizatorica, de coordonare, antrenare sau chiar de evaluare-control. Aceasta
inseamna ca procesul managerial, concretizat in functiile manageriale
mentionate, are ca suport exercitarea continua a functiei de evaluare-control.
Exercitarea acestei functii presupune ca entitatea publica sa isi elaboreze
propria strategie de control, in vederea evitarii riscurilor ce pot determina abateri
nedorite de la politicile si obiectivele stabilite. Strategia va viza, in principal:
integrarea controlului in componentele procesuale si structurale ale organizarii
entitatii publice; definirea obiectivelor controlului; stabilirea tipurilor de control
ce vor fi aplicate, a metodelor si procedurilor ce trebuie utilizate in cadrul
acestora; elaborarea planurilor/programelor de control; pregatirea personalului
cu atributii de control; modalitatile de evaluare si valorificare a rezultatelor
controalelor; eficacitatea controlului, prin prisma criteriului costuri/beneficii.
De mentionat ca o strategie, oricat de bine pusa la punct, va ramane un
simplu
deziderat, daca, in vederea exercitarii controlului, nu sunt asigurate urmatoarele
premise, absolut necesare:
- stabilirea precisa a activitatilor, atributiilor, sarcinilor si obiectivelor acestora
(exprimate prin indicatori cantitativi sau calitativi), pe compartimente si posturi
de executie si de conducere;
- atribuirea de competente adecvate, exact delimitate, pentru indeplinirea sarcinii
atribuite;
- stabilirea in mod corect a responsabilitatilor individuale, pentru indeplinirea
sarcinilor atribuite;
- existenta procedurilor scrise, pentru fiecare activitate care se desfasoara in cadrul
entitatii publice.
Exercitarea functiei de evaluare-control nu mai este privita ca o prerogativa
exclusiva a unor persoane/structuri specializate de control ci, dimpotriva,
controlul este considerat ca fiind un proces, disipat in intreaga entitate, si, in
43
cadrul caruia fiecare persoana, incepand cu managerul general/ordonatorul de
credite si terminand cu ultimul angajat, este responsabila sa efectueze un anumit
tip de control.
Astfel, controlul strategic privind realizarea obiectivelor generale revine
managerilor/conducatorilor de nivel superior, la cei de nivel mediu se exercita
controlul tactic al indeplinirii obiectivelor derivate (de rangul intai) din cele
generale,
managerilor/conducatorilor de nivel inferior revenindu-le controlul operational cu
privire la atingerea obiectivelor derivate de rangul doi sau trei, iar in cazul
executantilor se exercita autocontrolul in realizarea obiectivului sarcinii atribuite.
Aceste activitati de control imbraca forme multiple. Cele mai frecvent intalnite
sunt:
observarea, supravegherea, compararea, analiza, evaluarea, validarea,
raportarea,
monitorizarea, coordonarea, supervizarea, contrasemnarea, avizarea, autorizarea
si
aprobarea. In functie de momentul in care se exercita, controlul poate fi:
preventiv (ex-ante), efectuat inaintea aprobarii operatiunii si avand o diversitate
de forme concrete, intre care cele mai cunoscute sunt controlul financiar
preventiv si avizele emise de compartimentul juridic sau cel de alta specialitate;
ierarhic-operativ (concomitent), executat de persoane cu functii de conducere in
timpul fluxului procesual; ulterior (ex-post), efectuat post-factum, de regula, de
compartimentul de control, dar si de catre conducatorii aflati pe diferite nivele.
Procedura ce trebuie urmata in indeplinirea sarcinii si a obiectivului este, in
acelasi timp, atat o procedura operationala, cat si una de control.
Desi coordonarea, ca functie manageriala, are o semnificatie diferita de
aceea a functiei manageriale de evaluarecontrol, prin metodele si tehnicile pe
care le utilizeaza este, in acelasi timp, si o activitate de control (controlul pe faze
ale activitatii). ierarhice, pe calea raportarii finale. In raport cu sfera obiectivelor
sale, poate fi aplicat un control total sau unul selectiv, prin sondaj.
44
Efectuarea controlului presupune si cunoasterea a ceea ce trebuie evitat.
Controlul nu inseamna a reface munca subordonatilor, a intinde curse
pentru descoperirea erorilor sau a practica in permanenta o
supraveghere/verificare excesiva a ceea ce se executa.
Deopotriva, trebuie subliniat ca a controla inseamna un act de asistenta,
concretizat in indrumarea celui controlat in sarcinile noi si dificile, adoptarea
conduitei adecvate in raport cu punctele sale forte sau cele slabe; un act
motivator, in sensul ca persoana controlata sa inteleaga ca munca sa este
importanta si ca eforturile, dificultatile sau performantele sale nu sunt ignorate;
un act de verificare, pe de o parte, cel verificat trebuie sa stie ca la perioade
aleatorii, in mod sigur, cineva verifica realizarea sarcinii, iar, pe de alta parte, orice
verificare trebuie sa se finalizeze intr-un inscris (viza, nota, raport etc.) necesar
pentru a se aprecia calitatea controlului si a se cunoaste frecventa actelor de
control.
Prezentarea celor sase grupe, continand instrumentele de control intern
care pot fi utilizate in cadrul oricarei entitati publice, pentru construirea propriului
sistem de control intern. nu ar fi, insa, completa, daca nu am pune in evidenta
ierarhia logica a gruparii, interdependentele, coerenta si forta intregului
ansamblu.
Astfel, pentru o nelegere deplin trebuie fcute urmtoarele precizri
- obiectivele sunt fixate in functie de misiunea ce trebuie indeplinita;
- obiective determina mijloacele ce trebuie utilizate in vederea realizarii lor,
in cantitatea, calitatea si structura necesara;
- mijloacele vor insemna materializarea resurselor necesare precis
identificate
si inventariate, ceea ce ofera garantia ca nimic nu a fost uitat si permite calcularea
costurilor aferente procurarii/implementarii acestora;
- sistemul informational trebuie sa asigure colectarea, inregistrarea, prelucrarea si
furnizarea, in momentul necesar, a unor informatii utile, fiabile, complete si
pertinente, in scopul monitorizarii realizarii obiectivelor;
45
- ca mijloacele precis identificate si inventariate au fost procurate si sunt
implementate in componentele structurale ale organizarii;
- ca procedurile sunt luate in considerare pentru efectuarea controlului, la fel ca si
informatiile furnizate de sistemul informational;
- ca instrumentele de control intern apartinand oricareia din cele sase grupe
trebuie sa se supuna, in mod obligatoriu, regulilor si constrangerilor ce rezulta din
reglementarile legale sau din directivele interne.
Coerenta si interdependenta sunt, asadar, foarte puternice. Acestea sunt
cerintele pe care managerul general/ordonatorul de credite va avea grija sa le
respecte la implementarea sistemului de control intern/managerial al entitatii.
Test de evaluare
46
5. Definii componenele structurale ale organizrii dintr-o entitate public?
( 10 puncte)
Unitatea de studiu 3
47
Standardul 12 - INFORMAREA
Standardul 13 - COMUNICAREA
Standardul 14 - CORESPONDENA
Standardul 16 - SEMNALAREA NEREGULARITILOR
3.5. Activiti de control
Standardul 17 - PROCEDURI
Standardul 18 - SEPARAREA ATRIBUIILOR
Standardul 19 - SUPRAVEGHEREA
Standardul 20 - GESTIONAREA ABATERILOR
Standardul 21 - CONTINUITATEA ACTIVITII
Standardul 22 - STRATEGII DE CONTROL
Standardul 23 - ACCESUL LA RESURSE
3.6. Auditarea i evaluarea
Standardul 24 - VERIFICAREA I EVALUAREA CONTROLULUI
Standardul 25 - AUDITUL INTERN
48
La elaborarea standardelor interne s-a inut cont de experiena n domeniu
a Comisiei Europene, INTOSAI, Comitetului Entitilor Publice de Sponsorizare a
Comisiei Treadway, Institutului Canadian al Contabililor Autorizai.
Standardele sunt grupate n cadrul a cinci elemente-cheie ale controlului
intern/managerial:
- Mediul de control. Acesta grupeaz problemele legate de organizare,
managementul resurselor umane, etic, deontologie i integritate.
- Performana i managementul riscurilor. Acest element subsumeaz
problematica managementului legat de fixarea obiectivelor, planificare
(planificarea multianual), programare (planul de management) i performan
(monitorizarea performanei).
- Informarea i comunicarea. n aceast seciune sunt grupate problemele ce in
de crearea unui sistem informaional adecvat i a unui sistem de rapoarte privind
execuia planului de management, a bugetului, a utilizrii resurselor, semnalarea
abaterilor. De asemenea, conservarea i arhivarea documentelor trebuie avute n
vedere.
- Activiti de control. Standardele subsumate acestui element-cheie al
controlului intern/managerial se focalizeaz asupra: documentrii procedurilor;
continuitii operaiunilor; nregistrrii excepiilor (abaterilor de proceduri);
separrii atribuiilor; supravegherii (monitorizrii) etc.
- Auditarea i evaluarea. Problematica vizat de aceast grup de standarde
privete dezvoltarea capacitii de evaluare a controlului intern/managerial, n
scopul asigurrii continuitii procesului de perfecionare a acestuia.
Fiecare standard este structurat pe 3 componente:
- Descrierea standardului - prezint trsturile definitorii ale domeniului de
management la care se refer standardul, domeniu fixat prin titlul acestuia;
- Cerine generale - anun direciile determinante n care trebuie acionat, n
vederea respectrii standardului;
- Referine principale - listeaz actele normative reprezentative, care cuprind
prevederi aplicabile standardului.
Pe ansamblu, standardele i referinele principale asociate constituie pachetul
reprezentativ al normelor de reglementare - Codul controlului intern/managerial -
49
, care guverneaz obiectivele, organizarea i funcionarea sistemelor de
management financiar i control (control intern/managerial) la entitile publice.
n contextul aciunilor pentru elaborarea i/sau dezvoltarea sistemelor de
control intern/managerial, entitile publice au obligaia actualizrii permanente a
listei actelor normative reprezentative, cuprinse n componenta "referine
principale" a fiecrui standard, precum i a completrii acesteia cu orice alte
reglementri care cuprind prevederi aplicabile fiecrui standard.
51
- Legea nr. 161/2003 privind unele msuri pentru asigurarea transparenei n
exercitarea demnitilor publice, a funciilor publice i n mediul de afaceri,
prevenirea i sancionarea corupiei, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Legea nr. 115/1996 pentru declararea i controlul averii demnitarilor,
magistrailor, a unor persoane cu funcii de conducere i de control i a
funcionarilor publici, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduit a personalului contractual din
autoritile i instituiile publice;
- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea i sancionarea faptelor de
corupie, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Legea nr. 176/2010 privind integritatea n exercitarea funciilor i demnitilor
publice, pentru modificarea i completarea Legii nr. 144/2007 privind nfiinarea,
organizarea i funcionarea Ageniei Naionale de Integritate, precum i pentru
modificarea i completarea altor acte normative;
- Ordonana de urgen a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului
special al funcionarului public denumit manager public, aprobat cu modificri i
completri prin Legea nr. 452/2004, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Ordinul ministrului finanelor publice nr. 1.190/2004 pentru aprobarea
Codului etic al profesiei de controlor delegat;
- Ordinul ministrului finanelor publice nr. 252/2004 pentru aprobarea Codului
privind conduita etic a auditorului intern.
------------
***) Valorile etice fac parte din cultura entitii publice i constituie un cod
nescris, pe baza cruia sunt evaluate comportamentele. Separat de acesta,
entitatea public trebuie s aib un cod de conduit oficial, scris, care este un
mijloc de comunicare uniform a valorilor etice a tuturor salariailor. Codul etic
stabilete care sunt obligaiile rezultate din lege crora trebuie s li se supun
salariaii, n plus peste cele rezultate ca urmare a raporturilor de munc:
depunerea declaraiei de avere, a declaraiei pentru prevenirea conflictului de
interese. Exist i cazuri n care legea prevede incompatibiliti pentru ocuparea
unor funcii publice.
Codul de conduit a funcionarilor publici este aprobat prin lege. La nivelul
fiecrei instituii, codul etic se aprob de ctre conductor.
52
Pentru a putea aciona n conformitate cu valorile entitii publice, salariaii au
nevoie de sprijin i de o comunicare deschis, n special atunci cnd este vorba
despre ajutorul acordat pentru rezolvarea dilemelor i a incertitudinilor n materie
de conduit adecvat. Salariaii entitilor publice sunt liberi s comunice
preocuprile lor n materie de etic. Managementul entitii trebuie s creeze un
mediu adecvat acestui tip de comunicare.
Conducerea trebuie s supravegheze comportamentul efectiv al salariailor din
subordine, referitor la standardul de etic i integritate, i s trateze n mod
adecvat orice abatere de la codul de conduit.
Standard 2
ATRIBUII, FUNCII, SARCINI
53
- Legea nr. 90/2001 privind organizarea i funcionarea Guvernului Romniei i
a ministerelor, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Ordonana de urgen a Guvernului nr. 64/2003 privind stabilirea unor msuri
privind nfiinarea, organizarea, reorganizarea sau funcionarea unor structuri din
cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de
specialitate ale administraiei publice centrale i a unor instituii publice, aprobat
cu modificri prin Legea nr. 194/2004, cu modificrile ulterioare;
- Ordonana de urgen a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor msuri
de reorganizare n cadrul administraiei publice centrale, aprobat cu modificri i
completri prin Legea nr. 228/2004, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Hotrrea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind
organizarea i dezvoltarea carierei funcionarilor publici, cu modificrile i
completrile ulterioare;
- Actul normativ de organizare i funcionare a entitii publice;
- Hotrrea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizrii
principalelor funcii de sprijin pe care le asigur ministerele, celelalte organe
centrale i organizaiile neguvernamentale privind prevenirea i gestionarea
situaiilor de urgen.
------------
*) Managementul entitii publice va comunica tuturor angajailor care sunt
sarcinile entitii, rezultate din actul normativ de organizare i funcionare.
Totodat, se va ngriji ca aceste sarcini s se regseasc n Regulamentul de
organizare i funcionare a entitii publice, la care s aib acces toi salariaii. Se
vor ntocmi i se vor actualiza, ori de cte ori necesitile o vor cere, fiele postului
pentru toi funcionarii publici i personalul contractual din entitatea public.
Aceasta este o obligaie permanent a fiecrui nivel de management.
Regulamentul de organizare i funcionare a entitii se public pe pagina de
internet a entitii publice.
Standard 3
COMPETENA, PERFORMANA*)
54
3.1. Descrierea standardului
Managerul asigur ocuparea posturilor de ctre persoane competente, crora
le ncredineaz sarcini potrivit competenelor, i asigur condiii pentru
dezvoltarea capacitii profesionale a salariatului.
56
- Actele normative prin care au fost aprobate statutele specifice ale
personalului din entitile sistemului de aprare i ordine public, precum i
statutele corpurilor profesionale;
- Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiar a personalului care
gestioneaz fonduri comunitare, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Hotrrea Guvernului nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind
stimularea financiar a personalului care gestioneaz fonduri comunitare, cu
modificrile ulterioare.
------------
*) Salariaii entitii publice trebuie s aib cunotinele profesionale,
competenele, atribuiile i instrumentele necesare pentru a contribui la
realizarea obiectului de activitate al entitii publice.
Este stabilit prin lege c ocuparea posturilor unei entiti publice se face prin
concurs. Acest lucru asigur premisele realizrii sarcinilor entitii de ctre
persoane capabile i competente, precum i atingerea obiectivelor de viitor ale
entitii publice. Managementul entitii publice evalueaz continuu nevoile i
cerinele acesteia, fapt care permite luarea unor decizii motivate n materie de
formare, supraveghere, atribuire a sarcinilor i de reorganizare. Conducerea poate
recurge la servicii externe pentru a rspunde nevoilor care nu pot fi satisfcute cu
resursele entitii publice.
Formarea profesional poate fi axat pe acele competene care favorizeaz
performanele individuale i pe abilitile interpersonale care vizeaz luarea
deciziilor i nvarea n grup.
Standard 4
FUNCII SENSIBILE
Standard 5
DELEGAREA
Standard 6
STRUCTURA ORGANIZATORIC
59
- Hotrrea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind
organizarea i dezvoltarea carierei funcionarilor publici, cu modificrile i
completrile ulterioare;
- Actul normativ de organizare i funcionare a entitii publice.
------------
*) n temeiul actului normativ privind organizarea i funcionarea entitii
publice, managerul aprob structura organizatoric: departamente, direcii
generale, direcii, servicii, birouri, posturi de lucru. ncadrarea cu personal de
conducere i personal de execuie a acestor structuri se regsete n statul de
funcii al entitii. Scopul acestei aciuni este realizarea n bune condiii de
eficien i eficacitate a obiectivelor entitii.
Standard 7
OBIECTIVE
60
- Multitudinea i complexitatea obiectivelor impun utilizarea unor criterii
diverse de grupare, cu scopul de a facilita concretizarea responsabilitilor,
rspunderilor, de a asigura operativitate n cunoaterea rezultatelor etc.
------------
*) S - Precise (n limba englez: Specific); M - Msurabile i verificabile (n limba
englez: Measurable and verifiable); A - Necesare (n limba englez: Appropriate);
R - Realiste (n limba englez: Realistic); T - Cu termen de realizare (n limba
englez: Time-dependent).
Standard 8
PLANIFICAREA
62
- Gradul de structurare a procesului de planificare, de detaliere a planurilor
variaz n funcie de diveri factori, precum: mrimea entitii publice, structura
decizional a acesteia, necesitatea aprobrii formale a unor activiti etc.
- Dup orizontul de timp la care se refer, n general, se elaboreaz:
- planuri anuale;
- planuri multianuale.
- Specific planificrii multianuale este stabilirea unei succesiuni de msuri ce
trebuie luate pentru atingerea obiectivelor.
63
- art. 39 alin. (1): "Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual
programul de investiii publice, pe clasificaia funcional";
- art. 39 alin. (2): "Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru
fiecare obiectiv de investiii inclus n programul de investiii informaii financiare
i nefinanciare";
- art. 43 referitor la cuprinderea n buget a obiectivelor de investiii;
- art. 53 alin. (1) - (3) referitor la planificarea plii salariilor;
- Hotrrea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a
prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziie public din
Ordonana de urgen a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de
achiziie public, a contractelor de concesiune de lucrri publice i a contractelor
de concesiune de servicii, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Ordinul ministrului finanelor publice nr. 1.159/2004 pentru aprobarea
Instruciunilor privind coninutul, forma de prezentare i structura programelor
elaborate de ordonatorii principali de credite n scopul finanrii unor aciuni sau
ansamblu de aciuni;
- Legea nr. 273/2006 privind finanele publice locale, cu modificrile i
completrile ulterioare;
- Hotrrea Guvernului nr. 866/1996 pentru actualizarea normativelor privind
spaiile cu destinaia de birou sau pentru activiti colective ori de deservire ce
pot fi utilizate de ministere, alte organe de specialitate ale administraiei publice
centrale, de instituiile publice din subordinea acestora, precum i de prefecturi;
- Ordonana Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de
cheltuieli pentru autoritile administraiei publice i instituiile publice, aprobat
cu modificri prin Legea nr. 247/2002, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Ordonana de urgen a Guvernului nr. 63/1999 cu privire la gestionarea
fondurilor nerambursabile alocate Romniei de ctre Comunitatea European,
precum i a fondurilor de cofinanare aferente acestora, aprobat prin Legea nr.
22/2000, cu modificrile i completrile ulterioare.
------------
*) Controlul este un mecanism necesar n raport cu planificarea, n sensul
existenei unui set clar de instrumente de msurare care s poat indica - pe de o
64
parte - care este progresul n realizarea obiectivelor i - pe de alt parte - aciunile
corective, atunci cnd este necesar.
Standard 9
COORDONAREA
Standard 10
MONITORIZAREA PERFORMANELOR*)
66
Entitatea public asigur, pentru fiecare politic i activitate, monitorizarea
performanelor, utiliznd indicatori cantitativi i calitativi relevani, inclusiv cu
privire la economicitate, eficien i eficacitate.
67
elaborate de ordonatorii principali de credite n scopul finanrii unor aciuni sau
ansamblu de aciuni.
------------
*) Monitorizarea performanelor - supraveghere, urmrire, de ctre aparatul de
conducere al entitii publice, prin intermediul unor indicatori relevani, a
performanelor activitii aflate n coordonare.
Standard 11
MANAGEMENTUL RISCULUI*)
Standard 12
INFORMAREA
70
12.1. Descrierea standardului
Entitatea public stabilete tipurile de informaii, coninutul, calitatea,
frecvena, sursele i destinatarii acestora, astfel nct managerii i salariaii, prin
primirea i transmiterea informaiilor, s i poat ndeplini sarcinile.
Standard 13
COMUNICAREA
72
- Sistemul de comunicare trebuie s fie flexibil i rapid, att n interiorul entitii
publice, ct i ntre aceasta i mediul extern;
- Procesul de comunicare trebuie s fie adaptat la capacitatea utilizatorilor, n
ceea ce privete prelucrarea informaiilor i achitarea de responsabiliti n
materie de comunicare.
Standard 14
CORESPONDENA I ARHIVAREA
73
14.1. Descrierea standardului
Fiecare entitate public organizeaz primirea/expedierea, nregistrarea i
arhivarea corespondenei, astfel nct sistemul s fie accesibil managerului,
angajailor i terilor interesai cu abilitare n domeniu.
74
- Legea Arhivelor Naionale nr. 16/1996, cu modificrile i completrile
ulterioare;
- Hotrrea Guvernului nr. 51/2003*) privind procedura de predare-primire a
documentelor creatorilor i/sau deintorilor de documente, persoane juridice,
care s-au desfiinat;
- Ordonana Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitii de
soluionare a petiiilor, aprobat cu modificri i completri prin Legea nr.
233/2002;
- Hotrrea Guvernului nr. 1.349/2002 privind colectarea, transportul,
distribuirea i protecia, pe teritoriul Romniei, a corespondenei clasificate, cu
modificrile i completrile ulterioare.
------------
*) Abrogat prin Ordonana de urgen a Guvernului nr. 39/2006 pentru
modificarea i completarea Legii Arhivelor Naionale nr. 16/1996, aprobat cu
modificri prin Legea nr. 474/2006.
Standard 16
SEMNALAREA NEREGULARITILOR*)
Standard 17
PROCEDURI*)
77
- Lipsa documentaiei, caracterul incomplet sau/i neactualizarea acesteia
constituie riscuri n realizarea obiectivelor;
- ntocmirea i urmrirea executrii graficului de circulaie a documentelor la
fiecare nivel de responsabilitate din entitatea public.
Standard 18
SEPARAREA ATRIBUIILOR
79
- Separarea atribuiilor i responsabilitilor este una dintre modalitile prin
care se reduce riscul de eroare, fraud, nclcare a legislaiei, precum i riscul de a
nu putea detecta aceste probleme;
- Prin separarea atribuiilor se creeaz condiiile ca nicio persoan sau
compartiment s nu poat controla toate etapele importante ale unei operaiuni
sau ale unui eveniment;
- Separarea atribuiilor i responsabilitilor ntre mai multe persoane creeaz
premisele unui echilibru eficace al puterilor;
- Managerii entitilor publice n care, datorit numrului mic de salariai, se
limiteaz posibilitatea de aplicare a separrii atribuiilor i responsabilitilor,
trebuie s fie contieni de riscuri i s compenseze aceast limitare prin alte
msuri.
Standard 19
80
SUPRAVEGHEREA*)
Standard 20
GESTIONAREA ABATERILOR
Standard 21
CONTINUITATEA ACTIVITII
Standard 22
STRATEGII DE CONTROL
84
- Strategiile de control se supun conceptului de strategie, n general, acestea
necesitnd studii, n vederea stabilirii obiectivelor de control, a resurselor
necesare, a pregtirii personalului de control, a mbuntirii metodelor i
procedurilor de control, a modului de evaluare a controalelor etc.;
- Strategiile de control se refer i la tipurile de control aplicabile situaiei. n
paleta larg a modalitilor de control i a criteriilor de clasificare a acestora,
regsim:
- activiti de control: observaia; compararea; aprobarea; comunicarea
rapoartelor; coordonarea; verificarea; analiza; autorizarea; supervizarea;
examinarea; monitorizarea etc.;
- clasificarea controlului n funcie de modul de cuprindere a obiectivelor:
control total; control selectiv (prin sondaj);
- clasificarea controlului n funcie de scopul urmrit: control de conformitate;
control de perfecionare; control de adaptare etc.;
- clasificarea controlului n funcie de apartenena organelor de control:
control propriu; control exterior;
- clasificarea controlului n funcie de executani: autocontrol; control mutual;
control ierarhic; control de specialitate;
- clasificarea controlului n funcie de modul de execuie: control direct;
control indirect; control ncruciat;
- clasificarea controlului n funcie de baza normativ: control normativ;
control practic; control teoretic;
- clasificarea controlului n funcie de interesul entitii: control pentru sine;
control pentru alii;
- clasificarea controlului n funcie de orientarea sa: control tematic; control
nedirijat;
- clasificarea controlului n funcie de momentul efecturii acestuia: control
ex-ante; control concomitent; control ex-post;
- etc.
85
- Ordonana Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial i
controlul financiar preventiv, republicat, cu modificrile i completrile
ulterioare;
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificrile i
completrile ulterioare;
- Strategia dezvoltrii controlului financiar public intern n Romnia;
- Ordinul ministrului finanelor publice nr. 522/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar
preventiv, cu modificrile i completrile ulterioare.
Standard 23
ACCESUL LA RESURSE
86
- Legea contabilitii nr. 82/1991, republicat, cu modificrile i completrile
ulterioare;
- Ordinul ministrului finanelor publice nr. 1.718/2011 pentru aprobarea
Precizrilor privind ntocmirea i actualizarea inventarului centralizat al bunurilor
din domeniul public al statului;
- Ordinul ministrului finanelor nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor
privind organizarea i efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor,
datoriilor i capitalurilor proprii;
- Ordonana de urgen a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea i utilizarea
resurselor derulate prin trezoreria statului, republicat, cu modificrile i
completrile ulterioare;
- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public i regimul juridic al acesteia,
cu modificrile i completrile ulterioare;
- Ordonana de urgen a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile
naionale n domeniul ajutorului de stat, aprobat cu modificri i completri prin
Legea nr. 137/2007;
- Ordinul ministrului finanelor publice nr. 1.661 bis/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind modul de ncasare i utilizare a fondurilor bneti
primite sub forma donaiilor i sponsorizrilor de ctre instituiile publice;
- Legile bugetare anuale;
- Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat n active corporale
i necorporale, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare;
- Hotrrea Guvernului nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fr
plat i de valorificare a bunurilor aparinnd instituiilor publice, cu modificrile
ulterioare;
- Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanii i
rspunderea n legtur cu gestionarea bunurilor, cu modificrile i completrile
ulterioare;
- Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaiilor de cas;
- Legea nr. 182/2002 privind protecia informaiilor clasificate, cu modificrile i
completrile ulterioare;
- Hotrrea Guvernului nr. 781/2002 privind protecia informaiilor secrete de
serviciu;
87
- Ordinul ministrului finanelor publice nr. 1.235/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanei de urgen a
Guvernului nr. 146/2002 privind formarea i utilizarea resurselor derulate prin
trezoreria statului, aprobat cu modificri prin Legea nr. 201/2003, cu modificrile
i completrile ulterioare.
Test de evaluare
89
2. Cum sunt structurate standardele de control intern/managerial? (10
puncte)
90
Unitatea de studiu 4
- Natura obiectivelor
Obiectivele entitii publice pot fi grupate n trei categorii:
91
Aceast categorie cuprinde obiectivele legate de scopurile entitii publice
i de utilizarea eficient a resurselor. De asemenea, tot aici sunt incluse i
obiectivele privind protejarea resurselor entitii publice de utilizare inadecvat
sau de pierderi, ca i identificarea i gestionarea pasivelor.
- Planificarea
Pentru a se realiza obiectivele, se desfoar activiti adecvate, crora este
necesar s li se aloce resurse. Expresia valoric a resurselor se reflect n buget,
care reprezint planul financiar. Obiectivele, activitile ealonate n timp i
resursele aferente constituie planul de management. Planificarea constituie un
element fundamental al sistemului de control intern/managerial, deoarece, prin
plan, se stabilete baza de referin n raport cu care aceasta se exercit.
- Organizarea
92
Activitile prin care se realizeaz obiectivele (individuale, derivate i
generale) sunt transpuse n sarcini (componenta elementar), atribuiuni i
funciuni (componente agregate) i sunt atribuite, spre efectuare, componentelor
structurale ale entitii publice (posturi i compartimente). Aceasta conduce la
definirea unei structuri organizatorice adecvate ndeplinirii obiectivelor. Controlul
intern/managerial nu poate opera n afara unui plan i a unei structuri
organizatorice adecvate.
- Riscurile
Evenimentele care pot afecta realizarea obiectivelor constituie riscuri care
trebuie identificate.
Managementul are obligaia de a identifica riscurile i de a ntreprinde
acele aciuni care plaseaz i menin riscurile n limite acceptabile. Trebuie
meninut un echilibru ntre nivelul acceptabil al riscurilor i costurile pe care le
implic aceste aciuni.
- Procedurile
Pentru realizarea obiectivelor trebuie s se asigure un echilibru ntre
sarcini, competen (autoritate decizional conferit prin delegare) i
responsabiliti (obligaia de a realiza obiectivele) i s se defineasc proceduri.
Procedurile reprezint paii ce trebuie urmai (algoritmul) n realizarea sarcinilor,
exercitarea competenelor i angajarea responsabilitilor.
n acest context, se afirm despre controlul intern/managerial c:
- este integrat n sistemul de management al fiecrei componente structurale a
entitii publice;
- intr n grija personalului de la toate nivelurile;
- ofer o asigurare rezonabil a atingerii obiectivelor, ncepnd cu cele
individuale i terminnd cu cele generale.
- Activitile de control
Controlul este prezent pe toate palierele entitii publice i se manifest
sub forma autocontrolului, controlului n lan (pe faze ale procesului) i a
controlului ierarhic. Din punctul de vedere al momentului n care se exercit,
93
controlul este concomitent (operativ), ex-ante (feed-forward) i ex-post (feed-
back).
Printre activitile de control curente se regsesc: observarea, compararea,
aprobarea, raportarea, coordonarea, verificarea, analiza, autorizarea,
supervizarea, examinarea, separarea funciunilor i monitorizarea. n afara
activitilor de control integrate n linia de management, pot fi organizate
controale specializate, efectuate de componente structurale anume constituite
(comisii, compartimente de control etc.), a cror activitate se desfoar n baza
unui plan conceput prin luarea n considerare a riscurilor.
Test de evaluare
94
BIBLIOGRAFIE
96