Sunteți pe pagina 1din 13

CUNOASTEREA PSIHOEDUCATIONALA

A COPILULUI LA VARSTELE TIMPURII


Coordonator : Lector univ.dr.Bucur
Cristian
Programul de master: Educatie Timpurie

Masterand: Tataru
Andreea
Anul: I

1
Cuprins:

Introducere
Dezvoltarea cognitiva a copilului mic
Cunoasterea psihologica a copilului mic
Importanta cunoasterii psihologice in procesul instructiv-educativ
Metode de cunoastere psihoeducationala a copilului
Concluzii
Bibliografie

2
Cunoasterea psihoeducationala a copilului la varste timpurii

Introducere:
Cunoasterea psihoeducationala a copilului mic este un proces amplu care presupune mai
multe metode si implica mai multi factori.
Nu este o problema noua, dar este mereu actuala si prezinta o importnata deosebita in
procesul instructive-educativ.
Este un proces important si necesar si se adreseaza mai ales cadrelor didactice , deoarece vine
in sprijinul lor in aplicarea principiului tratarii individuale a copilului , dar si specialistilor
interesati pentru formarea si dezvoltarea copilului, si nu in ultimul rand parintilor.
Astfel , pe parcursul proiectului , voi aborda aceasta tema din punct de vedere psihologic ,
raportandu-ma la dezvoltarea cognitiva a copilului mic ,dar si din punct de vedere instructiv-
educativ.

Dezvoltarea cognitiva a copilului mic


Cunoasterea psihologica a copilui este deosebit de importanta. Astfel , voi incepe prin a ma
raporta intai la dezvoltarea acestuia cognitiva.
Stim cu totii , sau ar trebui sa stim , ca in general copiii sunt curiosi si activi. Se dezvolta si
evolueaza in ritmuri diferite. Dezvoltarea cognitiva este corelativa inteligentei.
In ceea ce priveste copilul intre 0-2 ani , este de retinut si remarcat ca experientele familiale
influenteaza dezvoltarea cognitiva. Perceptia functioneaza progresiv la nivelul componentelor
vizuale , auditive si tactile ; atentia este selectiva inca de la nastere ; invatarea se bazeaza pe
elementele de conditionare instrumental ; uitarea se face rapid iar gandirea este dominate de
caracteristicile senzorio-motorii.
In ceea ce priveste copilul intre 2-7 ani , din punct de vedere psihologic , cunoasterea face
saltul de la perceptie la reprezentare , proceseaza informatiile mai rapid. Modul definirii
gandirii este unul de tip clasic , operational am putea spune. Interactiunile sociale si
lingvistice ale copilului cu familia , cu mediul din gradinita , au o puternica influenta asupra
dezvoltarii cognitive , mai ales la nivelul limbajului.

3
Stadiile cognitive pe care un copil le parcurge intre 0-4 ani , sunt cel senzorio motor
dominat de obiectul cognitiei intre 0-1,5 anisi stadiul interrelational dominat de relatii intre
1,5-4 ani.
Din punct de vedere al cognitiei sociale , aceasta este implicata in orice model al dezvoltarii.
Imediat ce parcurgem cunoasterea din punct de vedere cognitiv a copilului mic , realizata in
primii ani de viata mai intai de catre parinti , apoi de catre educator sau specialist , ajungem
sau ar trebui sa ajungem sa-l cunoastem din punct de vedere psihoeducational pentru un
proces instructiv-educativ de calitate.
Este important sa cunoastem copilul , din toate punctele de vedere , pentru a obtine o educatie
eficienta si a actiona potrivit in diferite situatii in functie de fiecare copil in parte .
Ereditatea si mediul sunt prezente obligatorii , insa educatia favorizeaza cunoasterea
copilului.
O cunoastere psihoeducationala pe deplin presupune si cunoasterea personalitatii copilului ,
cunoastere ce deriva in urma unei viziuni sintetice asupra intregii lui vieti psihice determinate
de crestere si de educatie.
Este necesara cunoasterea copilului pentru a patrunde in esenta individualitatii sale si a
grupurilor sociale din care face parte si de a determina starea de maturizare psihica,
intelectuala si sociala a acestuia , in vederea dirijarii si determinarii unei evolutii reale a
personalitatii individului.

Cunosterea psihologica a copilului mic

Pentru societatea de astazi, multe din problemele individului tind sa devina din ce in
ce mai mult probleme ale societatii. In acelasi timp, problemele majore ale societtii, n
special problemele cu caracter prospectiv, se nscriu ca probleme ale formrii personalittii
individului.
Respectarea individualittii copilului, formarea si dezvoltarea n concordant cu liniile
proprii de dezvoltare ale acestuia devin prioritare. Se are n vedere faptul c fiecare copil are
un fond propriu ereditar si ca dezvoltarea lui are loc in conditiile specifice de mediu, fat de
care acesta depune efort continuu de adaptare.
Cunoaterea psihologic a elevului este in sarcina psihologului colar care transform
examinarea psihologic ntr-un "dialog". Realizarea dialogului presupune aptitudinea de a
realiza contactul social afectiv-cognitiv cu elevul-subiect al examinrii.
Aptitudinea n discuie ar fi de dorit sa fie prezent in psihograma oricrui cadrul
didactic.

4
Examinarea psihologic se refer la analiza comportamentelor, produselor activitii elevului,
adic a personalitii sale, prin intermediul metodelor psihologiei (observaia, metoda
biografic, evaluarea, chestionarul, testele etc.).
Una din cele mai dificile sarcini ale educatorului este conducerea difereniat a activitii
colare a elevilor ce prezint niveluri diferite de dezvoltare a personalitii lor. Alturi de
probele de inteligen se impune i aplicarea unor probe formative care exploreaz (pe lng
capacitatea de transformare a informaiilor achiziionate) i receptivitatea copilului fa de
influenele instructiv-educative.
Aadar, se stabilesc: nivelul actual al dezvoltrii dar i posibilitile devenirii acestuia,
explornd nu numai ce poate face elevul singur, dar i capacitile sale de nvare atunci
cnd primete ajutor (minim, mediu, maxim) din partea examinatorului.
Colaborarea aceasta dintre copil-adult pentru depirea nivelului actual al dezvoltrii
precum i anticiparea "zonei dezvoltrii proxime" a copilului reprezint punctul de uniune
dintre activitatea colara i probele formative.

Importanta cunoasterii psihologice in procesul instructiv-educativ

O cunoastere corecta a copilului n vederea ntelegerii lui si a organizarii unei actiuni de


conducere, implica o prelucrare, in ansamblu, a datelor obtinute prin investigatii profunde si
formularea unor concluzii fundamentale pe aprecierea obiectiva a tutror factorilor implicati in
dezvoltarea copilului.

Copilul este considerat sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate, ea fiind


rezultatul interactiunii dintre fondul sau ereditar, conditiile de mediu n care se dezvolt si
actiunile educative exercitate asupra sa. Cercetarile psihologice evidentiaz necesitatea de a
cerceta copilul n dependent cu conditiile n interiorul crora se desvrseste procesul de
maturizare. Copilul si mediul su alctuiesc o unitate dinamic n interiorul crora se
desvrseste procesul de maturizare, pe doua linii de evolutie:

-a procesului de socializare-prin care mica fiint asimileaza experienta social-istoric;

-a procesului de individualizare-de structurare specific a caracteristicilor de personalitate.

Necesitatea de a ntelege copilul n ansamblul personalittii sale impune n


investigatie adoptarea unui punct de vedere functional ca o consecint a dependentei
individului de mediul in care se dezvolta precum si a metodei longitudinale, conform crei
evolutia copilului este urmarita in succesiunea anilor. Se adopta astfel un punct de vedere

5
dinamic, copilul fiind privit in interdependenta factorilor care alcatuiesc personalitatea sau
prin caracteristicile vietii sale de relatii sociale.

Copilul este un fenomen care trebuie studiat n procesul devenirii sale, pentru a i se asigura o
cretere sntoas, o dezvoltare corespunztoare psihic, intelectual i moral, ns
personalitatea lui, n formare i dezvoltare este un fenomen greu de ptruns i mai ales greu
de ancorat n viitor.
Pentru ptrunderea n esena acestui ,,fenomen este nevoie de apropiere cu persoana i
cu tot ceea ce tim de persoana sa. Faptul c acel copil se afl ntr-un stadiu de dezvoltare
evident, ngreuneaz stabilirea unor concluzii definitive, pentru c individul nu poate fi privit
n mod static, deoarece este om.
Inteligena, afectivitatea, atitudinea copilului de vrst mic, se formeaz treptat, ca
urmare a realizrii posibilitilor native, sub influena mediului socio-cultural..
Nivelul de dezvoltare a diferitelor funcii psihice poate fi ameliorat, ntr-o oarecare
msur, n activitile de joc din grdini, prin activiti orgaanizate corect, mai ales copiii cu
o ntrziere temporal n ritmul dezvoltrii mintale, la cei lipsi i de influen e educative
adecvate n cadrul familiei sau la cei cu o eficien mintal sczut, ca efect al unor traume
diverse sau carene afective.

Metode de cunoastere psihoeducationala a copilului

Societatea contemporana simte nevoia unei cunoasteri tot mai profunde a propriilor sale
fenomene si mecanisme pentru a putea apoi interveni n dirijarea lor
Dup cum am prezentat anterior, metodele de cunoastere psihoeducationala a
copilului cad n sarcina psihologului i pentru unele aspecte n sarcina educatorului.
Din acest motiv, voi prezenta cateva probe fr a intra n dezbaterea lor, detaliere care ine
exclusiv de psihologul colar.
1. Metoda testelor.
Testul este o proba standardizat n ceea ce privete administrarea, interpretarea i
cotarea ei, furniznd anumite date privitoare la caracteristicile psihofiziologice i psihice ale
subiecilor.
Clasificarea testelor este extrem de cuprinztoare adoptnd clasificarea din dicionarul
de psihologie menionm: (P. P. Neveanu)
- teste de eficien - prin care se obin date despre aspectele cognitive ale indivizilor;
-teste de personalitate (de caracter)- se obin date despre aspectele necognitive ale indivizilor;
-teste de cunotine.
Lund drept criteriu modul de administraie distingem:
- teste individuale;
- teste colective.
Dup materialul utilizat:
- teste verbale;

6
- teste nonverbale (teste de performan).
Dup etaloane avem:
- teste privind dezvoltarea;
- teste de aptitudini.

Un test trebuie s ndeplineasc anumite condiii:


- validitate (gradul de coresponden dintre rezultatul testrii i rezultatele aceluiai subiect n
activitatea real, colar i profesional);
- fidelitate (constana, omogenitate a rezultatelor n aplicarea succesiv a testului);
- sensibilitate (evideniaz diferenele sensibile dintre indivizi);
- etalonarea pe un numr semnificativ de subieci.
Nu trebuie omis c un test acoper doar un fragment din situaiile reale, este un decupaj din
activitatea general a subiectului.

2. Metoda experimentului

Experimentul este de asemenea o metod fundamental de cercetare tiinific, care


urmrete disocierea factorilor i studierea consecinelor fiecruia asupra respectivului
fenomen prin neutralizarea celorlali (Cl. Bernard).
Experimentul psihologic este preocupat de a discrimina pe ci indirecte faptele de ordin
subiectiv i de a degaja relaiile dintre subiectiv i obiectiv att cantitativ ct i calitativ.
Formele experimentului sunt:
a) experimentul de laborator - unde se minimizeaz precizia n detrimentul
realismului,
b) experimentul natural - se maximizeaz realismul n detrimentul preciziei;
c) experimentul simulativ - ca o consecin a nevoii de a introduce realismul n
laborator;
d) experimentul psihopedagogic - n care se modific unele elemente de coninut,
metodic sau organizare n procesul instructiv-educativ pentru a surprinde efectele asupra
evoluiei psihice i comportamentale a copilului. Nu are caracter artificial, prin esena sa
experimentul psihopedagogic este formativ. In coal nu sunt recomandate experimente care
nu contribuie la educaie.
n experiment distingem dou variabile: variabila independent (factorul controlat,
manipulat de experimentatori); variabila dependent (variaiile survenite n rspunsurile sau
n prestaia subiectului) i efectul rezultatul (ce se urmrete nemijlocit i ceea ce se noteaz
n cursul experimentului).

Paralela dintre test i experiment este relatat astfel:

EXPERIMENT TEST
- instrument de cercetare - instrument de evaluare
- situaia (S) este variabil - situaia (S) este standardizat
- se desfoar dup o legitate sau - relev diferene individuale i
o regularitate urmrete evaluarea acelorai
diferene
- stabilete o relaie cauz-efect
- strin de judecata de valoare, de - evaluarea n raport cu un tabel de
evaluare norme (etalon) sau o tipologie
stabilit pe o colectivitate de

7
referin
- urmrete situarea individului in
reperele unei scri (tabel de norme)
n cadrul de clasificare prestabilit.

3. Metoda aprecierii obiective a personalitatii

Metoda, dupa cum se poate constata din nsusi enuntul ei, urmareste cunoasterea unor
trasaturi de personalitate. Acest lucru se realizeaza cu concursul celor ale caror trasaturi
vrem sa le cunoastem. Datele necesare sunt obtinute de la copil prin aprecierile pe care este
solicitat sa le faca asupra propriilor colegi n motivarea alegerii sau respingerii lor. Ipoteza
ce sta la baza metodei este aceea ca aprecierile pe care le face copilul asupra colegilor lui
includ informatii reale despre personalitatea acestora. Cu ct copiii convietuiesc mai mult
mpreuna, cu att se cunosc mai bine si ca atare aprecierile vor fi mai obiective. Copiii au
posibilitatea sa se observe reciproc n situatii concrete de activitate si comportare,
aprecierile avnd un suport real.

Se impune necesitatea mbinarii metodelor mai sus prezentate pentru a obtine n cele din
urma o cunoastere ct mai exacta a copilului.

4. Metoda chestionarelor

Dupa lucrrile de referin ale lui M. Zlate - "Introducere n psihologie" , n cadrul anchetei,
ntlnim dou puncte:
a) ancheta pe baz de chestionar;
b) ancheta pe baz de interviu.

a) Ancheta pe baz de chestionar, presupune parcurgerea urmtoarelor etape:


1. stabilirea obiectivului anchetei;
2. documentarea;
3. formularea ipotezei;
4. determinarea universului populaiei anchetei;
5. eantionarea;
6. alegerea tehnicilor i redactarea chestionarului;
7. pretestul;

8
8. redactarea definitiv a chestionarului;
9. alegerea metodelor de administrare;
10. despuiera rezultatelor;
11. analiza rezultatelor obinute;
12. redactarea raportului final de anchet.
Deci, ancheta este o metod de cercetare psihologic care prin recoltarea sistematic a
unor informaii despre viaa psihic a unui individ (sau grup social) i prin interpretarea
acestor informaii se obin semnificaii ale vieii psihice i ale comportamentului.
In construirea chestionarului sunt necesare:
- stabilirea coninutului ntrebrilor (factuale, de cunotine, de opinii de motivaie);
- stabilirea tipului de ntrebri (nchise, cu rspunsuri libere, cu rspunsuri evantai);
- stabilirea formei ntrebrilor (perceptive, proiectiv-prezumtive, apreciativ -
evaluative, motivator-explicativ);
- evitarea unor greeli n formarea ntrebrilor (ntrebri prea generale, limbaj greoi,
ntrebri tendenioase, prezumtive, ipotetice);
- stabilirea ordinii ntrebrilor (ntrebri introductive, de tampon, filtru, bifurcate, de
motivaie, de control, de identificare).
b) Ancheta pe baz de interviu
Interviul presupune ntlnirea (fr ca ntlnirea s presupun neaprat interviul).
Convorbirea presupune un schimb de informaii n ambele sensuri (emitor,
receptor), persoanele i pot schimba locurile ceea ce n interviu nu e posibil.
Dialogul i interviul se presupun reciproc prin ele se face trecerea de la o stare la alta, dar
interviul permite obinerea unor informaii despre care nu se tia nimic dinainte.

5. Alte metode de cunoatere a copilului

Fiind ultimul subcapitol al temei discutate, nu nseamn c metodele ce se vor aminti


sunt de importan mai mic. Educatorul, n colaborare cu psihologul, cu parintii va opta
pentru cea mai potrivit metod n funcie de context.
Traian Rotariu i Petre Ilut n "Ancheta sociologic i sondajul de opinie" (1997),
consider c disciplinele socio-umane au n principal cinci metode fundamentale de
investigare:
1. experiementul;
2. observaia (propriu-zis);
3. analiza documentelor;
4. ancheta;
5. interviul.

9
Mielu Zlate distinge n cadrul anchetei doua forme: ancheta pe baz de chestionare i
ancheta pe baz de interviu.
Prin meniunea "observaia (propriu-zis)" se subliniaz faptul c n accepiunea ei
larg, observaia cuprinde i analiza documentelor, ancheta i interviul, iar din cinci metode
de baz ar rmne doar dou: experimentul i observaia.
1. Observaia - reprezint metoda prim, fundamental n cunoaterea realitii.
Observaia tiinific distinge ntre:
a) Observaia structurat (cantitativ) - ce presupune o gril de comportamente
dinainte stabilite, ceea ce se observ, se include n gril. Deci, lucreaz cu scheme urmrind
testarea lor n condiii de via reale.
b) Observaia calitativ - presupune studierea din interior a unei comuniti pe o
perioada mai lung de timp la activitile ei, fr a avea o gril sau un set de ipoteze specifice.
Caracteristicile relevante ale observaiei (n special cea calitativ) sunt:
- nregistreaz comportamentul efectiv al oamenilor (ce spun i ce fac);
- comportamentul este studiat in context natural;
- studiaz comportamentul obinuit al oamenilor;
- angajeaz i alte metode de cercetare.
2. Experimentul - s-a tratat n linii mari la metoda testelor.
3. Interviul - ncercm s-l detaliem puin din punct de vedere calitativ.
Exist trei tipuri mari de interviu:
a) Interviul spontan - n viaa cotidian, neorganizate, fr intenia de obine
informaii;
b) Interviul semiorganizat - fr un scop tiinific;
c) Interviu tiinific (sistematic), efectuat dup anumite rigori pentru a obine
informaii ct mai autentice.
Caz aparte, este interviul clinic din psihoterapie i psihodiagnosticul, care cer mare
pregtire practic i teoretic.
Dup gradul de libertate n formularea ntrebrilor, interviul se clasific n dou
forme:
a) individual;
b) de grup.
a) Interviul individual. Educatorul poate uzita de aceasta form a interviului, care
presupune discuii total libere cu copilul.

10
Coninutul i forma interviului individual difer dup problemele discutate, nu avem
faze, nu avem reguli de desfurare ci doar principii generale. Din punct de vedere al calitii,
interviul nici nu trebuie s urmeze reguli fixe.
b) Interviul de grup i focus grup.
Interviul de grup poate fi: structurat, semistructurat i nestructurat, fiind prin
excelent metoda calitativ deoarece presupune interaciunea participanilor, schimbul de
replici, de opinii, de idei referitoare la unele ntrebri deschise. Educatorul nu va fi interesat
de ci spun un lucru ci ce spun, cum o spun, cum se modific cele spuse.
Interviul de grup nestructurat reclam cele mai mari probleme de organizare i
conducere. Pentru o bun reuit sunt importante condiii ca: ora la care se realizeaz, locul i
numrul de participani.
Important este i pregtirea psihologic a grupului (stabilirea sentimentului de
ncredere fa de educator).

6. Metoda analizei produselor activitii.

Educatorul analizeaz desenele, creaiile copilului. Desenul constituie un material excepional


pentru analiza coninutului psihic al copilului.
7. Grilele comportamentale

Aa cum se tie, procesul cunoaterii psihologice este deosebit de complex. Chiar i


pentru specialiti recursul la diferite metode de cunoatere psihologic este deosebit de
complicat. Mai mult dect att, exist recomandarea ca, n procesul cunoaterii psihologice
s fie utilizate ct mai multe metode, iar rezultatele obinute s fie complementarizate i
interpretate dup criterii complicate aspect pe care nu ne-am propus s l abordm n
contextul acestei lucrri.

Grilele comportamentale constituie ns un instrument accesibil, uor de utilizat i de ctre


nespecialiti. Modalitile de prelucrare a datelor sunt i ele facile i conduc la interpretri
ce pot servi ntr-o bun msur celui interesat la optimizarea relaiilor cu ceilali.

8. Fia psiho-pedagogic i valoarea ei pentru procesul instructiv-educativ

11
Se atribuie denumirea de fis acelui instrument de lucru care serveste organizrii si
prezentrii informatiilor referitoare la o persoan, privit n totalitatea sa, sau mai frecvent la
anumite aspecte ale acesteia.

Printr-o bun organizare a informatiei, fisa prezint un avantaj deosebit pentru


cunoastere si in acelasi timp ndeplineste un rol de directionare a activittii de cunoastere a
persoanei.

Alturi de notiunea de fis se foloseste si notiunea de diagnostic pedagogic, care se


poate defini ca fiind forme de organizare a activittii de cunoastere a copilului, destinat
necesittilor actiunii pedagogice, adic obiectivelor de formare a personalittii copilului, sub
multitudinea aspectelor sale: dezvoltarea fizic, dezvoltarea psihic, fond informational,
integrarea social.

Fisa destinat studiului individualittii copilului privit in interdependenta factorilor


n care se integreaz poate fi definit ca un document cu valente practice care permite
desfsurarea unei actiuni programate, n scopul desvrsirii personalittii copilului prin
intermediul procesului de invtare. Eficienta nu trebuie cutat n valoarea analizei
psihologice sau pedagogice efectuate, ci n rolul ei de factor dinamizant al procesului de
nvtmnt.

Concluzii:

Cunoaterea psihoeducationala a copilului mic presupune nu numai o ac iune


constatativ, ci o activitate cu un pronunat caracter informativ.
Cunoaterea copilului se realizeaz n timp.
,,Fiecare copil pe care l educm este un cetean pe care l ctigm. Victor Hugo
Este foarte important s nu neglijm copilul n nici un aspect, nc de la na tere s nu-l
privm de dragoste, afeciune dar mai ales de comunicare.
Comunicarea cu propriul copil i nu numai, presupune din punctul meu de vedere aspectul
cel mai important att n cunoaterea acestuia ct i n dezvoltarea lui.

12
Bibliografie

1. Neacu, I. (2010).Introducere in psihologia educaiei i a dezvoltrii, Polirom, Iai


2. Neculau A. (1996) Psihologia social, Ed.Polirom, Iai , p.178-183;
3. Neculau A. Op. cit., p.156;
4. Neveanu. P .P(1978) Dicionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureti, p. 98 ;
5. Neveanu P. P.( 1972), Dicionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureti , p.236;
6. Radu I. (coordonator), Psihologia colar, Cluj, p.16 ;
7. Stnciulescu E.( 1997), Sociologia educaiei familiale, Ed.Polirom, Iai , p.56 ;
8. Tiberiu K. (1978),Factorii psihologici ai reuitei colare, EDP Bucureti , p. 132;
9. Tiberiu K., Idem, p.134 ;
10. Tiberiu K, Op.cit., p.l64 ;
11. Willem D, Deschamp J. C.( 1996) Psihologia social i experimental, Ed.Polirom,
Iai, p.103-105;
12. Willem D. (colab), Op. cit. p.110;
13. Zlate M.(1972), Psihologia social a grupurilor colare, Ed.Pedagogic,
Bucureti, p.85;
14. Zlate M., Psihologia social a grupurilor colare, Bucureti, 1972, p.248
15. Zlate M., Op. cit., p.105
16. Zlate M., Idem, p.119
17. Zlate M (1997) Psihologia vieii cotidiene, Polirom, Iai , p.16

13