4.

Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

1.Pregatirea generala preoperatorie.

Pregatirea generala preoperatorie, consta in examenul clinic si paraclinic,

pregatirea psihica, ingrijiri igienice, urmarirea functionala, vitala si vegetativa,
precum si observarea schimbarii in starea bolnavului si regimul dietetic
preoperator.

A. Examenul clinic

Acesta este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar si pune
in evidenta starea fiziologica a bolnavului dand totodata posibilitatea depistarii
unor deficiente ale organismului si ale unor boli insotitoare. El este completat de
examinari paraclinice.

B. Pregatirea psihica

Bolnavul este informat despre necesitatea interventiei chirurgicale, riscul,

eventualele mutilari si i se cere consimtamantul.

Se fixeaza data aproximativa a interventiei.

Bolnavul este incanjurat cu solicitudine si atentie.

Se suprima tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniste.

Balnavului i se creaza a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant

placut.

I se asigura legatura cu apartinatorii.

C. Ingrijiri igienice

Daca starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi indrumat, ajutat sa faca baie
sau dus, urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.

Asanarea focarului de infectie. Se efectueaza controlul stomatalogic la invitatia

medicului si daca este cazul, se efectueaza control stomatabogic.

D. Urmarirea functiilor vitale

 masurarea si notarea temperaturii;

masurarea si notarea pulsului;

observarea si notarea respiratiei (la indicatia medicului);

masurarea si notarea T.A.;

observarea diurezei;

observarea scaunului.

2.Pregatirea din preziua operatiei

A. Pregatirea generala

asigurarea repaosului fizic, psihic si intelectual;

la prescriptia medicului, seara, se administreaza un calmant;

asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente usor digerabile;

evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);

asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.

B. Pregatirea locala

se curata pielea pe regiuni. Pielea paroasa se rade cu grija, evitandu-se sa se

produca mici taieturi (poarta de intrare pentru infectie, dureroasa la efectuarea
dezinfectiei);

se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate cu eter (cu grija sa nu se

scurga eter pe regiunea perianala);

se dezinfecteaza pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);

se acopera campul operator la indicatia medicului.

Pregatirea din dimineata interventiei:

 se intrerupe alimentatia. Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea
interventiei chirurgicale;

imbracarea se face cu camasa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru

barbati) si sosete in picioare.

protezele dentare mobile vor fi scoase, invelite intr-o bucata de tifon si puse in
noptiera bolnavului;

bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului;

indepartarea lacului de pe unghii ca si a rujului de pe buze (prezenta lor face

dificila depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la nivelul
extremitatilor);

golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o mictiune voluntara sau se

efectueaza sondaj vezical;

se va administra hipnotic opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric

(fenabarbital). Se administreaza un vagolitic (atropina). Dozele si ora injectarii
sunt indicate de medicul anestezist.

3. Pregatirea speciala a bolnavilor cu risc operator (tarati)

Ingrijirile acordate acestora, urmaresc sa corecteze deficientele

organismului si sa restabileasca echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator
si pentru a evita complicatiile ce se pot produce, atat in timpul interventiei cat si
dupa aceasta.
 Pregatirea preoperatorie pentru interventii pe cale abdominala sau vaginala

Bilantul preoperator cuprinde: hemoleucograma, gruo sanguin si Rh, uree

sanguina, glicemie, VSH, TS, TC, timp Howell, timp Quick, fibrinogen, colesterol,
suma de urina, urocultura, EKG, radiografie pulmnara, examenul secretiei
vaginale. Alimentatia din preziua interventiei e usor digerabila, seara nu se mai
mananca ci se consuma doar apa, se face o clisma evacuatoare seara si dimineata.
Ingrijirile specifice urmaresc: tratarea unei eventuale infectii cu antibiotice,
cu cel putin 5-7 zile inaintea interventiei si continua dupa aceea; corectarea unei
eventuale anemii; cobaltoterapia inainte de operatie, in cancerul de col uterin,
pentru a preveni diseminarea bolii intra si post-operator.
Pregatirea locala consta in: indepartarea pilozitatilor pubiene, in seara
dinaintea operatiei, observarea eventualelor puncte de foliculita sau eczeme aflate
in vecinatatea regiunii cew urmeaza a fi incizata, baie generala, taierea unghiilor la
maini si picioare, schimbarea lenjeriei de corp si de pat, efectuarea unui pansament
steril (preoperator) p e zona viitoarei incizii, dimineata se masoara si se noteaza in
foaia de temperatura functiile vitale (R, P, T, TA); golirea vezicii urinare si
montarea unei sonde, introducerea unei mese in vagin. In cazul interventiilor pe
cale vaginala, sunt tratate minutiossecretiile vaginale, sunt tratate leziunile
cervicale si vaginale pana la vindecarea lor completa; dupa indepartarea
pilozitatilor se fac spalaturi vaginale cu solutii antiseptice precum: permanganatul
de potasiu, cloramina, apa oxigenata etc.

Ingrijirea postoperatorie

Obiective specifice:
Pacienta sa-si pastreze functiile vitale in limite normale;
Pacienta sa-si mentina bilantul hidro-electrolitic in limite normale;
Pacienta sa elimine normal;
Pacienta sa fie capabila sa-si accepte noua imagine corporala;

Asistenta trebuie sa urmareasca :

Faciesul pacientei, pentru a depista o eventuala hemoragie sau deshidratare ;
 Temperatura, pentru a depista o eventuala infectie;
Respiatia, pulsul si tensiunea arteriala pentru prevenirea complicatiilor;
Diureza si ranzitul intestinal;
Starea abdomenului;
Combaterea durerii prin administrarea de antialgice prescrise de medic,
pentru asigurarea confortului si a unui somn adihnitor;
Supravegherea pansamentului, incepand imediat dupa iesirea din sal de
opratie si pna la scoaterea firelor;
Reluarea limentatiei se va face treptat astfel: in primele zile, pana la
restabilirea tranzitului, se administreaza lichide; treptat se pot consuma supe
strecurate, braza de vaci, iaurt, amantana, carne fiarta;
Mobilizarea trebuie sa se realizeze cat mai repede, progresiv, pana cand
pacienta capata incredere in fortele proprii, pentru a preveni complicatiile de
decubit si a favoriza cresterea amplitudini respiratorii, indiferent de varsta;
Prevenirea complicatiilor postopratorii pulmonare, tromboembolice, infectii,
la nivelul tegumentelor.

Spalatura vaginala

Definitie: Introducerea in vagin a unui curent de apa sau solutii medicamentoase cu

care se spala peretii vaginului si care se evacueaza apoi pe langa canula.

Spalaturile vaginale pot fi clasificate dupa temperatura lichidului in :

- spalaturi vaginale reci (pana la 20 C);
- spalaturi vaginale caldute (35 37C);
- spalaturi vaginale calde (45 -50C).

Scop:
- terapeutic
Indepartarea continutului vaginului, dezlipirea exsudatelor patologice de pe
peretele vaginului;
Dezinfectia locala in preajma interventiilor chirurgicale, ginecologice si
obstetricale;
Calmarea durerilor;
 Reducerea proceselor inflamatorii;
Prevenirea iritatiei si escoriatiei, a infectiei.

Materiale necesare:
Irigator utilizat pt. spalaturi vaginale cu stativ si tubulatura;
Canula vaginala sterila, de sticla sau ebonita, sau de unica folosinta, de 15-
20 cm, usor incurbata in unghi obtuz, varful bombat, prevazut cu orificii;
Tavita renala, plosca;
Musama si aleza;
Paravan pentru izolarea bolnavei;
Manusi sterile;
Comprese ;
Apa fiarta (ceai de musetel) si racita pt. indepartarea exsudatelor vaginale;
Solutie diluata de permanganat de potasiu 1:20000 (usor roz) pt.
dezodorizare, dezinfectare;
Solutie de oxiceanura de mercur 1:4000 si solutie de sublinat 1% pt.
dezinfectie ;
Solutiile medicamentoase se incalzesc la temperatura dorita iar inaintea
utilizarii se verifica temperatura lor.

Pregatirea psihica a bolnavei

Se anunta pacienta si i se explica necesitatea tehnicii si modul de efectuare ;
Pacienta este rugata sa stea linistita, relaxata pt. a evita eventualele senzatii
neplacute;
Se obtine consimtamantul pacientei inainte de efectuarea procedurii;
Se instruieste pacientei sa-si goleasca vezica;

Pregatirea fizica a pacientei

Spalatura se efectueaza in salonul de tratamente, pe masa de examinare in
pozitie ginecologica, sau in salon, pe pat, in aceeasi pozite, dar izolata cu paravan
de restul salonului;
Sub pacienta se aseaza musamaua si plosca;
Pacienta se acopera lasand accesibila doar regiunea vulvara;
 Se spala cu apa si sapun organele genitale externe;
In cazul spalaturilor calde, regiunea vulvara se acopera cu un strat de
vaselina.

Efectuarea tehnicii
A.M. se spala pe maini cu apa si sapun;
Se adapteaza canula pe tubul irigatorului;
Se verifica temperatura solutiei medicamentoase;
Se aseaza irigatorul la o inaltime de 50-75 cm fata de simfiza pubiana;
Se examineaza aria perineala;
Se goleste aerul lasand sa curga apa din tubul irigatorului in plosca;
Se indeparteaza cu degetele mainii stangi labiile mari si mici, descoperind
orificiul de intrarea in vagin;
Cu cealalta mana se deschide robinetul si cu afluxul de apa se introduce
canula in vagin;
Canula se introduce inauntru prin miscari de rotatie, pana la o adancime de
8-11 cm cand va intampina rezistenta fundului de sac posterior al vaginului;
Presiunea apei nu trebuie sa fie prea mare;
Se scoate canula din vagin inainte ca irigatorul sa se goleasca complet, cu
pensarea tubului si depunerea lui in tavita renala;
Se acopera pacienta si se mai lasa sa stea pe masa cateva minute pt. a
elimina tot lichidul;
Se usuca regiunea genitala a pacientei cu comprese, se spala din nou;
Se indeparteaza plosca, aleza, musamaua;
Se ajuta pacienta sa se imbrace si se conduce la pat;
Se examineaza aspectul lichidului, daca contine mucus, puroi sau sange, se
informeaza medicul;
Reorganizarea locului de munca
Notarea procedurii in foaia de observatie
Se verifica pacienta daca are dureri in urma spalaturii
Se instruieste pacienta sa-si faca singura spalatura daca este nevoie;

Educatia pentru sanatate a femeii

 Educatia pentru sanatate incepe inca din prima copilarie si la varsta
prescolara, cand mama trebuie sa invete copilul primele notiuni de igiena generala
si locala (a organelor genitale) pentru a preveni patrunderea germenilor in
organism.
In perioada de pubertate, caracterizata printr-o dezvoltare rapida fzica si
psihica, cand apar primele preocupari sexuale, mama se va ocupa de alimentatia
bogata in vitamina, glucide, lipide si proteine a copilului pentru o buna dezvoltare
fzica si imunitara.
Pubertatea, numita si varsta ingrata, se afla sub influenza hormonilor, iar
dezvoltarea organismului este aproape terminata, odata cu aparitia primei
menstruatii (menarha) si a dezvoltarii caracterelor sexuale secundare. Mama este
cea care o va invata pe fetita cum sa-si pastreze o igiena riguroasa in timpul
menstruatiei, prin baie zilnica, schimbarea cat mai des a tampoanelor, evitarea
oboselii si combaterea durerilor menstruale.
Deasemeni fetita va fi informata despre factorii ce-i pot accentua starea de
disconfort: stresul, oboseala.
Perioada de activitate genitala se intinde pana la instalarea menopauzei,
timp in care tanara va fi informata cu privire la contraceptie si protectia impotriva
bolilor cu transmitere sexuala, pana cand va decide sa-si intemeieze o familie.
Cand se hotareste sa devina mama, femeia este indrumata catre un specialist,
acest lucru fiind foarte important cand in familie exista probleme de ordin genetic
sau alte boli cu transmitere ereditara.
Din motive de sanatate, sarcina nu trebuie sa fie inainte de 18 ani deoarece
copii pot fi prematuri, cu greutate mica la nastere, iar nasterea poate fi mai dificila;
dupa 35 de ani, riscurile legate de sarcina si nastere incep sa cresca iar, prin
cresterea riscului nasterii unor copii cu malformatii sau cu greutate mica.
In timpul sarcinii, femeia trebuie informata asupra modificarilor ce au loc in
organism, despre limita cresterii in greutate care nu trebuie sa depaseasca 10-12 kg,
si despre eventualele probleme in cursul sarcinii si nasterii daca in copilarie a
suferit unele boli.
Perioada menopauzei, numita si perioada critica, este dominata de
incetarea progresiva a functiei aparatului genital, insotita de o serie de tulburari
precum: anomalii menstruale, tulburari vasomotorii, sub forma de bufeuri,
osteoporoza, ateroscleroza, modificari ale tractului genito-urinar, insomnie,
iritabilitate, cefalee, depresie, instabilitate afectiva, determinate de incetarea
secretiei de hormoni sexuali,
Autoexaminarea sanului trebuie sa fie in atentia fiecarei femei, indiferent
de varsta si orice modificare aparuta, raportata imediat medicului. Fiecare femeie
trebuie sa cunoasca urmatoarele : boala cancerul de san - apare frecvent intre 40-
60 de ani, cu cat este depistata mai devreme, cu atat sansele de vindecare sunt mai
mari; autopalparea poate depista boala in faza incipienta ; amanarea prezentarii la
medic scade sansele vindecarii.
A.M. instruieste femeia pentru autoexaminare, explicandu-i modalitatile si anume:
- stand in picioare in fata oglinzii si vizualizarea sanilor din fata si profil, pentru a
observa existenta unei asimetrii sau a diferentei de marime.

Palparea se face cu mana opusa sanului examinat (mana de pe aceeasi parte cu

sanul examinat se ridica deasupra capului) astfel se delimiteaza zona, se incepe
examinarea prin miscari verticale, palpare se face cu toata suprafata celor patru
degete, realizandu-se mici cercuri pe fiecare portiune atinsa, pentru detectarea
eventualilor noduli aflati in profunzime.