Sunteți pe pagina 1din 27

KINESIOLOGIA I ACTIVITATEA FIZIC

Sinteza de curs

CUPRINS
1. OBIECTIVE
2. ACTIVITATEA FIZIC: OBIECTIVUL CENTRAL AL KINESIOLOGIEI
3. CONCEPTE DE BAZA ALE KINESIOLOGIEI
4. SURSELE DE CUNOATERE N KINESIOLOGIE
5. EXPERIMENTAREA ACTIVITII FIZICE
6. SFERELE EXPERIMENTRII ACTIVITII

1. OBIECTIVELE CURSULUI
n acest capitol:
V vom ajuta s identificai caracterul universal i divers al activitii fizice n viaa uman;
V vom prezenta modalitile de definire i abordare mental a activitii fizice;
Vom analiza disciplina kinetoterapie i legtura sa cu activitatea fizic;
V vom familiariza cu tipurile de cunoatere referitoare la activitatea fizic ce sunt dobndite
prin experien, studiu tiinific i practic profesional; i
V vom ajuta s ajungei la o nelegere preliminar a ceea ce nseamn o profesie i care sunt
posibilitile de carier axate pe activitatea fizic.
A fi activ din punct de vedere fizic nu inseamna doar a merge la o sal de sport sau pe
pista de atletism sau a depune o munc fizic grea. Activitatile cotidiene prin care dimineata
ne dam jos din pat, mergem pn la baie, ne mbrcam, luam micul dejun i, poate, mergem la
cursuri, activitate fizic. Aceste forme de activitate fizic sunt considerabile, nu numai din
punctul de vedere al complexitii lor, dar i ca varietate. Activitatea fizic se ntreptrunde
att de mult cu viaa noastr nct este de departe mult mai uor s enumrm felurile n care
nu suntem activi fizic n cursul zilei dect felurile n care suntem.
Dac stam s ne gndim n ce mod suntem activi fizic, observam c viaa noastr este
un univers nesfrit de activiti fizice: Mergem pe jos, ne ntindem dup ceva, alergam,
ridicam, srim, aruncam, apucam, mpingem, tragem i efectuam mii de alte micri care fac
parte dintr-o existen uman normal. Activitatea fizic este esenial n munca noastr, fie
c este o munc fizic grea sau este vorba de sarcini care consum puin energie, mai des
ntlnite n practica profesional. Activitatile fizice sunt folosite pentru a ne permite s ne

1
exprimam n gesturi, art i dans. Sntatea noastr depinde de efectuarea unor forme regulate
de indeletniciri fizice viguroase iar noi depindem de diferitele forme de activitati fizice
recreative, pentru recreere, distracie i plcere.

Activitatea 1.1. : Cine este mai activ?


TEMA: Analizati activitatea zilnic a dou persoane i aratati care dintre acestea este mai
activ din punct de vedere fizic.

Activitatea fizic ne ajut s ne definim pe noi nine ca fiine umane, este parte
indispensabila din natura noastr si in acelasi timp, este un mijloc important prin care oamenii
exploreaz i descopera lumea. Activitatile fizice le invatam petrecand o mare parte de timp
din viata noastra dupa care ajungem s stpnim o gam larg de activiti fizice, de la
primele deprinderi, acele de a ajunge s atingi ceva, s apuci, s mergi, pn la deprinderile de
mare complexitate precum lovirea unei mingi de baseball, efectuarea unei tumbe sau cntatul
la pian. Majoritatea dintre noi stpnete o gam larg de activiti fizice la un nivel moderat
de competen. Alii se concentreaz pe un numr limitat de deprinderi, o concentrare care
poate duce la performane extraordinare pornind de la incredibila precizie cu care un funda
din Liga Naional de Fotbal poate s arunce mingea, pn la uluitoarea dexteritate a unui
pianist de concert.
n aceasta parte vom vorbi n termeni foarte generali despre activitatea fizic. Dac v
vei acorda rgazul de a citi cu atenie, ideile v vor ajuta s apreciai complexitatea,
diversitatea i importana activitii fizice pentru viaa uman. Ele ofer un cadru de referin
pentru acest text i pentru domeniul de studiu pe care l-ai ales. Ca viitor profesionist n
domeniul activitii fizice, este vital s nelegei cum este organizat disciplina Kinesiologie
i cum se leag ea de fenomenul activitii fizice. Dac pe parcursul existenei dumneavoastr
ai fost activ din punct de vedere fizic, atunci avei cunotine despre activitatea fizic. Acest
suport informaional v va fi de mare folos n momentul n care v vei sufleca mnecile i
vei ncepe s explorai adncimile cunoaterii kinesiologiei. ns experienele anteriore pot i
s v mpiedice procesul de cunoatere, mai ales cnd va trebui s v gndii la acele
experiene n alt mod. Uneori va trebui s dai deoparte propriile ipoteze, n aa fel nct s
putei analiza activitatea fizic dintr-un unghi nou i foarte interesant. Dar acest lucru poate fi
mai greu dect v putei imagina.
Cile de dezvoltare a nelegerii kinesiologiei

2
Dat fiind c oamenii sunt acum mult mai contieni de importana activitii fizice pentru
bunstarea lor cognitiv, emoional, fizic i spiritual, abordarea programelor de studiu de
liceu i universitare consacrate studiului activitii fizice este n cretere. S-a produs o
explozie a oportunitilor de carier pentru profesionitii instruii n nvmntul superior, cu
o cunoatere profund a bazelor umanistice i tiinifice ale activitii fizice, coroborate cu
formarea n practica profesional. Posibilitile unei cariere se extind acum cu mult dincolo de
profesiile tradiionale ale predrii educaiei fizice i ale antrenoratului. Terapia fizic,
recuperarea cardiac, managementul sportului, antrenamentul n atletism, managementul i
dirijarea fitness-ului sunt doar cteva dintre carierele care necesit pregtire universitar
riguroas n kinetoterapie.
Aceast recunoatere tot mai mare a importanei activitii fizice n vieile noastre de
zi cu zi a fost nsoit de contientizarea faptului c aceasta merit s fie studiat la fel de
serios i sistematic precum celelalte discipline din nvmntul superior, ca, de exemplu,
biologia, psihologia i sociologia. Fr ndoial c ai auzit deja cuvntul disciplin, dar s-ar
putea s nu nelegei ntr-adevr ce nseamn. O disciplin este un ansamblu de cunotine
organizate n jurul unei teme sau al unui obiectiv central
Disciplinele ntruchipeaz cunotinele pe care oamenii nvai le consider demne de
a fi studiate. Obiectivul central al unei discipline identific ceea ce studiaz aceia care
lucreaz n respectiva disciplin. Obiectivul central al biologiei, de exemplu, sunt formele de
via; obiectivul central al psihologiei sunt mintea i procesele emoionale; iar obiectivul
central al antropologiei sunt diferitele culturi. Dei nc se mai poart dezbateri despre
obiectivul central al kinesiologiei, iar unii ar aduce obiecia c aceasta nc nu a ajuns la
nivelul unei discipline, avem motive s credem c a ajuns. Acum ea este privit, la modul
general, ca fiind o disciplin care se concentreaz asupra activitii fizice.

Figura 1. - Disciplina kinesiologie se concentreaz asupra activitii fizice umane.


Forme de via Diferite culturi Activitate fizic
Interaciunea social uman
uman

Sociologie Biologie Antropologie Kinetoterapie

3
2. ACTIVITATEA FIZIC: OBIECTIVUL CENTRAL AL KINESIOLOGIEI
Activitatea fizic este principalul element care face diferena dintre kinesiologie i alte
domenii de studiu din nvmntul superior. Din acest motiv se acord diplome distincte
pentru acest domeniu de studiu n nvmntul superior (Newell 2007).
Vei descoperi c oamenii nva kinetoterapia n moduri distincte. Se poate s fi
observat, n timpul cursurilor pe care le-ai urmat la facultate, c nu toate disciplinele sunt
nvate sau studiate n acelai mod. Arta, de exemplu, poate fi studiat prin lectur, scris i
experimentare prin proiecte artistice n studio. Oamenii nva istorie, literatur i filosofie n
mare msur prin citit, scris, memorare i discuii.
Cititul, scrisul, memorarea i discuiile sunt importante i la nvarea chimiei i
biologiei, dar aceste discipline implic participarea activ i la exerciiile de laborator. n
anumit msur, kinetoterapia este nvat n acelai mod cum sunt nvate i alte discipline,
dar - parial - ea este nvat i n alte moduri.
Exist trei ci de a nva despre activitatea fizic. Una este prin urmrire sau
executare, aa cum studenii din disciplinele art i muzic nva s aprecieze arta sau
muzica urmrind, ascultnd sau executnd. Astfel, experiena dumneavoastr direct cu
activitatea fizic este o important surs de cunoatere a activitii fizice i contribuie la
nelegerea kinetoterapiei. Urmrirea sau practicarea activitii fizice poate s nu par la fel de
important ca nvarea ei prin studiu tiinific, dar nu trebuie s subestimai valoarea acestora
n dezvoltarea nelegerii activitii fizice.
O a doua cale de dezvoltare a nelegerii kinetoterapiei este prin studiu tiinific
sistematic. Aceast metod de nvare implic cititul, analiza profund i atent i discuii cu
colegii despre problemele teoretice i practice referitoare la activitatea fizic. Ea implic, de
asemenea, i experiene de laborator. Stpnirea materiilor de studiu din programa de
kinetoterapie, precum istoria i filosofia sportului, nvarea i dezvoltarea motorie, fiziologia
efortului fizic, biomecanica i psihologia sportului necesit aceste forme de studiu. De unde
vin cunotinele coninute n aceste materii de studiu? Cea mai mare parte provin din lucrrile
cercettorilor i oamenilor de tiin n domeniul kinetoterapiei, care au dezvoltat i mbogit
baza de cunotine prin cercetri sistematice i erudiie. Cunotinele noastre despre istoria
sportului i filosofia sportului, de exemplu, rezult din cercetrile istoricilor sportului i ai
filosofilor sportului. Oamenii de tiin care desfoar lucrri de cercetare n laboratoarele de
biomecanic din universiti asigur cunotinele noastre de biomecanic a activitii fizice.

4
O a treia cale de a nva despre activitatea fizic este cea prin practica profesional,
dei, n acest caz, accentul se pune nu att pe a nva despre activitatea fizic ct pe utilizarea
activitii fizice pentru a realiza scopuri prestabilite.
Profesionitii, precum profesorii de educaie fizic, antrenorii personali i specialitii
n recuperare cardiac, de exemplu, manipuleaz n mod sistematic experienele de activitate
fizic ale studenilor, clienilor, pacienilor i altor persoane cu care lucreaz, ajutndu-i s-i
ndeplineasc obiectivele personale. Realizarea acestei sarcini necesit un nivel nalt de
cunotine, dar de unde vin acestea? Unele dintre ele provin din cercetrile aplicate, care
verific eficiena diferitelor stiluri de predare, a diferitelor metode de tratament, a diferitelor
tipuri de exerciii fizice i altor practici profesionale. Altele i au originea n experiena
practic o baz a cunoaterii format prin ajutarea clienilor, studenilor sau pacienilor de a-
i realiza propriile scopuri.i, dup cum se va vedea n continuare, cunoaterea dobndit prin
experimentarea activitii fizice i studiul tiinific al activitii fizice pot fi i ele importante
pentru practica profesional.
Experimentarea activitii fizice, studiul tiinific al activitii fizice i practica
profesional axat pe activitatea fizic sunt cele trei surse ale cunoaterii activitii fizice care
constituie disciplina Kinesiologie.
Astfel, specialitii n antrenamentul fizic terapeutic, profesorii i antrenorii i ali
profesioniti din domeniul activitii fizice i mbogesc baza de cunotine despre
activitatea fizic prin experiena personal dobndit prin practicarea i urmrirea acesteia i
prin studiu tiinific despre activitatea fizic. Aceste cunotine pot servi drept fundament al
cunotinelor profesionale practice. Dac aceste cunotine sunt ntemeiate pe observaii atente
i sistematice asupra efectelor influenei pe care activitatea fizic o are asupra altor persoane,
precum studenii, pacienii i clienii, ele sunt adesea integrate n planul de nvmnt privind
kinetoterapia, oferit de colegii i universiti i sunt predate studenilor. Astfel, i ele sunt o
parte a disciplinei Kinesiologiei.
Vei observa c am definit cu grij kinesiologia ca fiind cunotinele provenite din
practicarea activitii fizice, studiul tiinific al activitii fizice i practica profesional axat
pe activitatea fizic. Aceste cunotine devin parte a disciplinei numit Kinesiologie doar
atunci cnd cunotinele sunt incluse ntr-un plan de nvmnt de colegiu sau universitate
privind kinetoterapia sau sunt folosite de kinetoterapeui n cercetrile lor legate de
activitatea fizic. Motivul este acela de a se clarifica exact ceea ce face parte din disciplina
oficial i ce nu. Oamenii practic, studiaz i folosesc activitatea fizic n practica
profesional n multe locuri n afara colegiului sau universitii. Aceste activiti pot fi

5
importante i valoroase prin ele nsele, dar ele nu nseamn a face kinetoterapie aa cum
utilizarea principiilor psihologice elementare de ctre un om de afaceri n scopul de a-i spori
vnzrile nu nseamn c acesta face psihologie. Disciplina psihologie rmne legat de
planul de nvmnt din colegii i universiti i de cercetrile tiinifice ale psihologilor. n
mod similar, oamenii pot utiliza principiile kinetoterapiei n afara disciplinei ce poart acest
nume, dar kinetoterapia n sine rmne o funcie a planurilor de nvmnt i cercetare din
cadrul colegiilor i universitilor.
Exist i o alt raiune pentru care limitm definiia dat de noi kinesiologiei la
cunotinele coninute n programele de nvmnt din colegii i universiti sau folosite n
cercetare. Cunotinele pe care le vei dobndi n cadrul programeler de nvmnt
importante sunt mult mai bine organizate i sunt mai uor verificabile n mod tiinific dect
cunotinele de activitate fizic pe care le folosesc profanii.
Universitile utilizeaz metode riguroase pentru a monitoriza autenticitatea
cunotinelor incluse n planurile lor de nvmnt i n activitatea de cercetare a facultii
lor. Gndii-v la acest lucru. Nu ai avea mai mult ncredere n recomandrile unui
kinetoterapeut de la universitate care se specializeaz n scrim dect n cele ale unui avocat
care practic scrima ca un hobby? Nu ai avea mai mult ncredere n exactitatea tiinific a
recomandrilor pentru programele de antrenament fizic pe care le ofer un fiziolog specializat
n efortul fizic dect n enunurile unui guru al exerciiilor fizice care apare la televizor i
cruia i lipsete o instruire riguroas n kinetoterapie? Nu ai crede mai degrab
recomandrile unui specialist universitar n pedagogie referitoare la modul de organizare a
unui grup mare de copii pentru o activitate de educaie fizic dect cele ale unui antrenor
voluntar care nu are o instruire special n kinetoterapie? Dat fiind decizia dumneavoastr de
a investi mai muli ani de munc susinut pentru a v pregti pentru o carier n domeniul
specializat al kinetototerapiei, putem presupune c rspunsul dumneavoastr la toate cele
ntrebri este ba da.
Doar cunotinele despre activitatea fizic ce sunt incluse n planul de nvmnt al
colegiului sau universitii sau sunt folosite n cercetare fac parte din corpul de cunotine al
kinetoterapiei.
Multe persoane practic activitatea fizic (de exemplu, plimbarea prin supermarket
pentru a cumpra alimente, partide ad-hoc de baschet), studiaz activitatea fizic(de exemplu,
citesc cri comerciale de popularizare a fitness-ului sau sportului) sau se angajeaz n vreo
form de practic profesional (de exemplu, antrenor voluntar la liga de tineret) n afara

6
limitelor planului de nvmnt universitar, dar aceasta nu nseamn a face kinetoterapie
conform definiiei stricte folosite n acest text.
3. CONCEPTE DE BAZA ALE KINESIOLOGIEI
Pentru a comunica, este nevoie de cuvinte. Pentru a te face inteles la nivelul
comunitatii academice sau stiintifice, sunt necesare conceptele. Pentru a impune o disciplina,
este nevoie de o constructie mai elaborata si de un limbaj stiintific propriu; ca orice stiinta,
kinesiologia opereaza cu un ansamblu de notiuni (concepte) reunite intr-o teorie stiintifica, a
carei structura logica este o conditie esentiala pentru recunoasterea sa.
Premisa de la care pornim in acest demers este aceea ca limbajul stiintific este un
limbaj obiectiv, impersonal, atemporal, aspatial. El descrie fapte si relatiile dintre acestea,
delimitand cu precizie obiectele fizice de cele logice si faptele certe de cele incerte.
De asemenea, limbajul stiintific este sobru in descrieri, schematic in demonstratii si
tinde sa se matematizeze, mai ales in ultimele decenii cand o mare parte din gandirea de rutina
a fost transferata calculatoarelor.
Constructia simbolica a acestei teorii despre motricitatea umana cuprinde un set de
termeni de specialitate, un sens in care acestia sunt utilizati - semantica teoriei, precum
siregulile privind relatiile dintre termeni - sintactica teoriei (A. Dragnea si colab., 2002).
Aparatul notional este, asadar, un element-cheie in recunoasterea statutului de
disciplina stiintifica al kinesiologiei, deoarece conceptul (cuvantul) confera evenimentului sau
realitatii o identitate distincta. Absenta cuvantului inseamna de multe ori lipsa procedurilor de
investigatie a domeniului. De aici rezulta necesitatea clarificarii sau crearii unor
concepte noi, necesare unei analize originale sau aprofundate a kinesiologiei.
In demersul nostru, am considerat necesar sa preluam o parte din familia de termeni a
Teoriei activitatilor motrice, deoarece evolutia domeniului a demonstrat valabilitatea acestora,
ca de altfel a intregului ansamblu de idei al acestei discipline. Cativa termeni au fost
substituiti cu altii mai expresivi, mai fideli, pe masura cresterii volumului de informatii si a
aparitiei unor tendinte in activitatea practica. Multi termeni stiintifici sunt derivati din limbile
latina sau greaca, altii provin din limbile franceza si engleza, imbracand forma
neologismelor. In general, un lexic comun si acceptat de toti este o exigenta fundamentala
pentru progresul stiintific, facand posibila comunicarea intre specialisti. In acest context,
neologismele sunt absolut necesare pentru imbogatirea fondului de cuvinte cu ajutorul carora
conturam problematica de studiu a domeniului. Aceasta este una dintre caracteristicile
limbajului stiintific modern si desemneaza evolutia sa dinamica.

7
Cu toate acestea, P. Parlebas (1981) afirma ca exista si sceptici care aduc critici
utilitatii existentei unui limbaj stiintific pentru acest domeniu. Sa vedem, pe scurt, care sunt
argumentele lor:
Structurarea unui vocabular stiintific reprezinta, spun criticii, o falsa necesitate, in
conditiile in care exista suficiente cuvinte in limbajul curent, cunoscute de marea masa a
populatiei si care raspund nevoilor actuale de cunoastere.
Comentariu: Evident, vocabularul sportiv este extrem de bogat, fiind alimentat de
elemente specifice fiecarei ramuri si probe, legate fie de tehnica, fie de tactica actiunilor
concrete de pe teren. Vocabularul sportiv cuprinde elemente proprii celui care executa tehnica
respectiva, elemente specifice profesorului sau antrenorului si elemente specifice celui care
priveste de pe margine spectacolul sportiv. In consecinta, P. Parlebas identifica un limbaj de
executie, unul de prescriptie si unul de descriere. In opozitie cu vocabularul sportiv, practica
stiintifica impune un limbaj care exclude elementul pitoresc sau emotional, prin evidentierea
unor concepte relevante pentru natura generala a fenomenelor studiate. Daca o executie
tehnica se poate realiza fara ca sportivul sa posede un limbaj pretentios, studiul stiintific are
absoluta nevoie de acest instrument. Stiinta nu opereaza cu termeni familiari, ci cu termeni
rigurosi, precisi, care permit si prefigureaza controlul, modelarea, chiar matematizarea
proceselor. Trebuie remarcat ca termenii stiintifici nu se opun si nici nu neaga termenii
tehnici, ci au pur si simplu alta menire: aceea de a desprinde esentialul, dincolo de coloritul
afectiv. Prin urmare, lexicul stiintific si cel tehnic sunt complementare, amandoua imbogatind,
in idei, activitatea practica.
Eforturile de a inova terminologia domeniului se desfasoara departe de realitatea
concreta, printr-o atitudine intelectualista ce minimalizeaza rolul practicii.
Comentariu: Nimic mai fals ! Suntem pe deplin de acord ca, uneori, descrierea
fenomenului nu are nevoie de concepte complicate, iar declamarea unor adevaruri banale
utilizand termeni sofisticati nu aduce nimic valoros. Dar nici nu trebuie sa simplificam pana la
vulgarizare fenomenul sportiv, mai ales atunci cand redactam o lucrare stiintifica sau
elaboram o prelegere universitara. Minimalizarea realitatii concrete este de asemenea o
acuzatie discutabila in fond, prin observarea realitatii, toti putem afirma ca Soarele se
invarteste in jurul Pamanului. Faptele stiintifice demonstreaza insa contrariul ! Iata ca, pentru
a cunoaste cu adevarat realitatea concreta, trebuie sa te distantezi de ea si uneori chiar sa negi
evidentele.

8
In ipoteza in care terminologia este necesara, nu ar fi mai bine sa se transfere
concepte din alte stiinte recunoscute (biologice, umaniste), care sa fie aplicate in domeniul
educatiei fizice, sportului, kinetoterapiei ?
Comentariu: La inceputurile sale, stiinta educatiei fizice si sportului abunda in
notiuni specifice anatomiei, fiziologiei sau biomecanicii, ca urmare a infeudarii acesteia
stiintelor biologice. In ultimele decenii, stiintele umaniste, in special psihologia, au revendicat
statutul de protector, transferand si vocabularul lui Wallon, Piaget, Freud sau Marcuse.
Perspectiva pluridisciplinara din ultimii ani a condus la un caleidoscop eterogen ???, la un
inventar de idei de provenienta diferita, fara prea mare legatura intre ele. Interdisciplinaritatea,
la randul ei, favorizeaza investigarea domeniului nostru din unghiuri diferite, dar circumscrise
disciplinelor initiale (de exemplu, sociologia sportului initiaza cercetari a caror semnificatie
depinde de cadrul general al acestei specialitati, de asemenea fiziologia efortului, desprinsa
din disciplinele bio-medicale).
Este aceasta abordare suficienta ? Categoric, nu, daca pornim de la un adevar
simplu: domeniul practicarii exercitiilor fizice poseda o specificitate evidenta, iar
subiectul implicat in exersare nu se identifica nici cu dispozitivele mecanice simple, nici cu
cele energetice, nici cu corpul-masina. In aceste conditii, pe fondul stabilirii unui obiect
propriu de studiu pentru disciplina kinesiologie (detaliat in capitolul 1), se constituie un lexic
(apropiat altor discipline, cum sunt Teoria activitatilor motrice, Teoria educatiei fizice si
sportului) care isi articuleaza structura pe campul actiunii motrice, ca element structural
fundamental. Acesti termeni consacra afirmarea unei identitati care nu este doar a acestei
discipline, ci a intregului domeniu, pe care acestia il pun in evidenta. Analiza critica a acestui
limbaj este binevenita, atata timp cat intareste separarea temelor noastre de studiu de temele
altor discipline. Asadar, o terminologie proprie evidentiaza o problematica proprie, iar un
limbaj stiintific traduce o maniera noua de a concepe activitatile motrice, in sfera general
umana a invatarii, dezvoltarii, comunicarii etc.
In mod obisnuit, se pot identifica doua tipuri de lexic: unul orientat spre cuvantul care
denumeste, iar celalalt orientat in principal spre explicitarea activitatii denumite. Am optat
pentru cea de-a doua abordare, ce vizeaza realitatea extralingvistica, mai interesanta si
considerata mai putin abstracta de catre specialistii in kinesiologie. Evident, acestia sunt mai
putin dornici de analize etimologice si mai captivati de continutul explicativ si de
exemplificarile ilustrative ???.
Prezentam in cele ce urmeaza un mini-lexic, ce include un numar de concepte de baza
pe care kinesiologia, ca domeniu academic, le utilizeaza, indiferent de activitatile specifice

9
analizate. Termenii nu reprezinta decat un esantion redus, dar reprezentativ pentru toate
tipurile de experiente motrice pe care practica le consemneaza (educatie fizica, sport, activitati
de loisir, kinetoterapie, expresie corporala). Definitiile care urmeaza sunt insotite de
comentarii clarificatoare, care ancoreaza termenul respectiv in realitatea concreta a
activitatilor evocate. Speram, astfel, ca cititorul nu va fi plictisit de definitii seci, ci va gasi
interpretari originale si utile pentru reflectia teoretica si experienta practica. Trasatura
distinctiva a acestui mini-lexic este existenta relatiilor multiple dintre termenii evocati; aceste
relatii dau sens fiecarui element component si reprezinta cheia intelegerii fenomenelor, in
ansamblul lor. De exemplu, notiunea de actiune motrica nu capata sens decat prin raportarea
la actul motric sau la activitatea motrica, iar termenul psihomotricitate se defineste mai clar
prin opozitie cu sociomotricitatea.
Prezentam in cele ce urmeaza notiunile de baza ale kinesiologiei:
Situatia motrica este un ansamblu de date obiective si subiective, ce caracterizeaza
o actiune motrica a unui subiect ce realizeaza o sarcina motrica (P.Parlebas, 1981). Datele
obiective sunt direct asociate sarcinii motrice: caracteristicile spatiale, ale obiectelor, ale
subiectilor, numar de participanti, aspecte de regulament etc. Datele subiective sunt asociate
motivatiei, perceptiilor, asteptarilor, anticiparilor sale (in rezumat, conduitei motrice). Prin
extensie,putem spune ca un anumit atlet care realizeaza saritura in lungime cu elan, jocul
bilateral de fotbal intre Steaua si Real Madrid, scrimerul Covaliu care realizeaza un asalt sau
pacientul X care reinvata mecanismul mersului dupa un traumatism, reprezinta tot atatea
situatii motrice particulare, deoarece contextul imbraca aspecte care nu se regasesc in alte
situatii similare. Per ansamblu, situatia motrica poate imbraca doua aspecte, care conduc de
altfel la doua campuri de investigatii extrem de interesante pentru domeniu: psihomotricitatea
si sociomotricitatea
Concepte inrudite sarcina motrica, situatie psihomotrica, situatie sociomotrica, conduita
motrica, comportament motric
Situatia psihomotrica se caracterizeaza printr-o actiune izolata si de regula, prin
absenta comunicarii (practice) cu partenerii si adversarii. Este vorba despre asa-numitele
probe pure si dure, in care subiectul invinge timpul, spatiul sau pe el insusi (vezi
schema). Psihomotricitatea este rezultatul integrarii functiilor motrice si mentale, ce vizeaza
raportul subiectului cu corpul sau[2]. Prin urmare, aceasta trateaza problematica motricitatii
privita din interior, de catre individul care simte, alege, decide, comunica, deci care traieste
subiectiv miscarea. Gestul motric, spunea Wallon, are un dublu scop: sa produca o
modificare a lumii exterioare, prin declansarea unei actiuni si sa faca sa rasune in sine lumea

10
exterioara. Nu intamplator, evolutia educatiei fizice moderne spre domeniul psihomotor
reprezinta un fapt pozitiv, mai ales acum, cand aceasta disciplina coboara la ciclul primar,
fiind predata de catre profesorii de specialitate. Efectele acestei masuri salutare nu vor intarzia
sa apara.
Importanta practicilor psihomotrice este semnificativa in special la primele varste ale
copilariei, cand acestea imbraca forma jocului spontan, dar si activitatile profesionale sau de
loisir. In acestea din urma, contactul cu mediul natural influenteaza activitatea perceptiva si
decizionala, mai ales in alpinism, schi, scufundari, rafting etc. De asemenea, tot ceea ce are
legatura cu bazele generale ale miscarilor, priveste domeniul psihomotor; gimnastica de baza,
esentiala pentru orice tip de activitate, este intim legata de constientizarea schemei
corporale. Stimularea permanenta a simtului kinestezic, utilizarea incordarii si relaxarii
musculare, perceperea ritmului, accentul pe controlul postural-segmentar, reprezinta
modalitati de educare a sferei psihomotorii. Trei elemente diferite ca semnificatie pot veni in
sprijinul celor afirmate:
- Atitudinea corporala nu mai este astazi considerata de natura strict biomecanica
si morfologica, ci ca un mod de comportare si adaptare, iar acest fapt traduce o experienta
psihomotorie.
- Invatarea unor elemente din sporturi ca natatia si atletismul, se bazeaza pe
aceeasi abordare, in sensul ca subiectul nu repeta mecanic gesturi formale, ci constientizeaza
propria motricitate in relatie cu mediul sau cu obstacolele pe care le are de depasit. Pentru
invatarea tehnicii, profesorul trebuie sa puna subiectul in situatii ce reclama coordonare,
perceptii fine sau ajustari spatio-temporale. Daca ne referim la dans, atunci am putea plasa
aceasta activitate suta la suta in domeniul psiho-motor, prin rafinarea schemei corporale, prin
interiorizarea miscarii, prin interventia afectivitatii care confera o dimensiune noua gestului
motric: expresivitatea. In sfera dansului, motricitatea devine emotie, creatie, comunicare,
limbaj (P.Parlebas, 1990). Si numai atunci, personalitatea subiectului se elibereaza si se
impune in fata normelor si regulilor stricte, impersonale.
- Sportul de performanta utilizeaza din ce in ce mai mult metode bazate pe
adaptarile senzori-motrice. Sportivul isi dezvolta constant controlul corporal in actiunile
statice si dinamice, isi stapaneste deplasarile in spatiu, controleaza traiectoriile si vitezele de
lucru, pe baza unor reprezentari ideomotrice fidele. Aceste elemente sunt de fapt
componentele domeniului psihomotor: schema corporala, lateralitatea, ideomotricitatea,
inteligenta motrica, organizarea raspunsurilor motorii. Amintim contributiile lui Teissie, Le

11
Boulch (Franta), V. Horghidan (Romania), in aprofundarea activitatilor fizice din perspectiva
psihomotricitatii. Vom reveni asupra acestor contributii, pe parcursul acestei lucrari.
Concepte inrudite situatie motrica, situatie sociomotrica, psihomotricitate
Situatia sociomotrica se caracterizeaza prin prezenta comunicarii (practice) cu
partenerii si adversarii. In acest context, interactiunea motrica este
esentiala. Sociomotricitatea reuneste interactiunile sociale si motrice, in cadrul sporturilor
(activitatilor) colective. In cazul unei actiuni colective, nu se realizeaza doar o insumare a
actiunilor coechipierilor, ci o reconversie originala a actiunilor fiecaruia, in ideea de a se
completa, compensa etc (vezi pasa pe o pozitie viitoare, ca si pasa catre un coechipier favorit).
Toate aceste interactiuni fac posibile conjugarea si opozitia fortelor, intr-o schema colectiva
plina de semnificatii.
Interactiunea motrica imbraca doua forme: comunicarea si contra-comunicarea,
prezente in multe ramuri de sport. In jocurile sportive, aceste interactiuni tin de logica interna
a acestora, de exemplu: rolul sociomotric al unui jucator, retelele de comunicare in anumite
faze ale jocului, modalitati de solidarizare cu coechipierii sau de ruptura cu adversarul etc.
Unii specialisti introduc chiar termenul de intermotricitate, ca specie originala ce reclama
antrenarea unor procese socio-cognitive, neintalnite in sporturile individuale. Mult timp s-a
considerat ca pentru a antrena jucatorii, este suficient sa se lucreze in relatia 1 la 1,
argumentandu-se ca prioritara este stapanirea tehnicii. Nimic mai fals! Jucatorii nu actioneaza
unii langa altii, ci impreuna cu coechipierii siimpotriva adversarilor. Merand (1968) afirma ca
intr-un meci, se confrunta doua grupuri de forte, care se definesc unul in raport de celalalt si
astfel, fiecare jucator devine intr-o mare masura produsul acelei confruntari. Pornind de la
aceasta premisa, toata conceptia de lucru si metodologia de antrenament se schimba radical.
Incepand cu relatia 2 la 2 (proba de dublu in tenis), 3 la 3 (volei), si pana la opozitia a doua
grupuri de 15 jucatori (rugby), situatiile ofera modele de interactiune sociala si motrica, in
care se regasesc asocierea si opozitia fortelor, ce transforma decisiv caracteristicile
motricitatii. Iata motivul pentru care Parlebas a introdus acest concept, pe care l-a
fundamentat intr-o maniera riguroasa.[3] Autorul afirma ca sporturile colective nu au doar un
determinism material, ci mai ales un determinism uman, in care fiecare participant se inscrie
intr-un puzzle conceput cu finete de antrenor si jucator. Jucatorul trebuie sa aiba o
reprezentare dinamica a campului de joc, cu liniile de forta imediate si potentiale, in care sa
isi gaseasca locul cu inspiratie. Un demarcaj, un dribbling, o pasa inspirata sau un blocaj
reprezinta exemple de situatii socio-motrice. Nu intamplator, conceptului de inteligenta
motrica, i se adauga cel de inteligenta socio-motrica, ce exprima capacitatea de a rezolva o

12
situatie de joc, cu ajutorul anticiparii, intelegerii, interpretarii si deciziei corecte. Un jucator
inteligent are o plasticitate a conduitei, ce ii permite sa se adapteze in timp real la schimbarile
de context, are viziunea jocului in ansamblu, gestioneaza concomitent mai multe actiuni, se
adapteaza cu usurinta mai multor structuri tactice (in 2, 3, 4 jucatori), sesizeaza liniile de forta
favorabile echipei sale (in linie, culoar, arc de cerc, triunghi), etc.
In sporturile colective si in sporturile de combat, se poate face o ierarhie a
interactiunilor prezente, in functie de contactul/infruntarea dintre adversari, de la cele mai
puternic sociomotrice, spre cele mai slab sociomotrice:
rugby hochei fotbal handbal baschet polo pe apa volei
lupte judo box karate scrima tenis
Diferenta intre sporturile colective si cele de combat o reprezinta faptul ca in jocuri,
obiectivul imediat este posesia mingii (balonului), iar scopul final ramane exterior
adversarului, in timp ce in combat, strategia vizeaza tocmai daramarea acestuia lovirea,
proiectarea, atingerea sau imobilizarea sa.
Interesant este faptul ca intre psiho- si socio-motricitate exista o interrelatie stransa, in
sensul ca subiectul angrenat in dispute colective, trebuie sa aiba un perfect control asupra
comportamentului sau, ceea ce inseamna ca factorii psiho-motori stau la baza prestatiei
socio-motrice.
Concepte inrudite situatie motrica, situatie psihomotrica, psihomotricitate
Etnomotricitatea reuneste aria si tipurile de practici, raportate la cultura si mediul
social in interiorul carora acestea s-au dezvoltat. Actiunile motrice sunt profund dependente
de norme culturale, traditii, ritualuri, iar practica sportiva moderna nu poate inlocui in
totalitate practicile ancestrale, cultura ludica, ce tine de insasi fiinta unei natii. Prin
introducerea dimensiunii culturale si socio-politice, etnomotricitatea plaseaza actiunea
motrica intr-un camp mai larg. Valorile acestuia transpar in caracteristicile actiunii, ce tin de
modalitatile de comunicare si de contact fizic, criteriile de obtinere a victoriei, reprezentarea
rolului masculin si feminin, raportarea la natura, imaginea familiei, etc. Intre traditie si
modernitate, practicile motrice sunt oglinda vietii sociale si spirituale a unei comunitati, unele
dintre acestea impunandu-se in constiinta publicului, de exemplu ritualul haka al echipei de
rugby a Noii Zeelande, la origine un dans traditional tribal, ce exprima curajul, determinarea,
victoria vietii asupra mortii. In fond, ritualul conduce la o stare de preparatie si incarcare
energetica pentru sportivi.
Concepte inrudite antropologie, etnologie, motricitate, socio-motricitate, spectacol
sportiv

13
Sarcina motrica reprezinta un ansamblu de conditii materiale si de constrangeri, ce
definesc un obiectiv pe care executantul il realizeaza printr- o anumita conduita motrica.
Simplist spus, sarcina defineste ceea ce are de executat subiectul. In functie de precizia,
dificultatea sau complexitatea sa, depinde viteza de invatare sau educarea calitatilor motrice
necesare executiei sale. De exemplu, in saritura in lungime cu elan, sarcina consta in
propulsarea corpului in aer (prin aplicarea unei forte rezultante in urma elanului), astfel incat
traiectoria acestuia sa fie cat mai lunga; in aruncarea greutatii, aplicarea unei forte asupra unui
corp, prin imprimarea unei viteze initiale, acesta deplasandu-se in aer, pe o distanta cat mai
mare; in schi sau patinaj, mentinerea greutatii propriului corp, in alunecare, pe o suprafata cu
anumite caracteristici, etc.
A. Dragnea (1999), citandu-l pe Steiner (1972), imparte sarcinile
in maximizante si optimizante. Daca scopul acelei actiuni este conditionat de o solicitare
intensa (viteza maxima, incarcatura maxima), atunci sarcina poate fi apreciata ca
maximizanta. Daca actiunea reclama precizie, reglari fine ale tensiunii musculare (ca in
gimnastica ritmica, de exemplu), sau daca un varstnic practica inotul pentru a-si mentine
conditia fizica, atunci sarcina este optimizanta. Daca antrenamentul sportiv include
predominant sarcini maximizante, educatia fizica, kinetoterapia sau activitatile de loisir,
impun cu precadere sarcini optimizante, care raspund necesitatilor de educare armonioasa,
compensare, recuperare sau relaxare.
In mod evident, sarcina motrica trebuie discutata in relatie cu scopul miscarii si cu
performanta care trebuie realizata. Pentru a fi mai exacti, ar trebui sa includem in definitia
sarcinii motrice si factori conjuncturali, cum sunt: personalitatea antrenorului,
comportamentul spectatorilor, valoarea primelor de meci, nationalitatea adversarilor etc,
acestia influentand prestatia intr-un sens imprevizibil cateodata. Asadar, daca dorim sa avem
o imagine mai exacta asupra acestor variabile, putem utiliza un termen mai potrivit - situatia
motrica, prezentata anterior.
Gradul de organizare a sarcinii poate varia larg, de la cele extrem de riguroase, impuse
de codurile sau regulamentele sportive, la cele care nu sunt conditionate de impuneri din
exterior, de exemplu, activitatile de improvizatie. In multe ramuri de sport, tehnica de
realizare a sarcinii motrice este lasata la latitudinea sportivului, in functie de criteriul
eficacitatii (de exemplu, saritura in inaltime poate fi executata prin rasturnare dorsala sau
ventrala). In acest mod, sunt posibile inovarile in tehnica si tactica si astfel, cresterea continua
a performantelor.
Concepte inrudite: situatie motrica, conduita motrica, gest motric

14
Comportamentul motor (motric) este ansamblul manifestarilor obiective,
observabile ale unui individ care actioneaza intr-un anumit context.Acest tip de comportament
poate fi perceput din exterior, de aceea acesta se poate inregistra, filma, etc. Astfel, se pot
observa aspecte care se refera la deplasarile in spatiu (orientare, sprijin, deplasare, etc), la
caracteristicile de timp (viteze, acceleratii, etc), sau la relatia subiectului cu ceilalti actori ai
situatiei respective (interactiuni motrice). Un exemplu in acest sens il ofera observarea
comportamentului motric al unui copil, de catre kinetoterapeut, pentru a identifica un anumit
retard in planul motricitatii. De asemenea, profesorul de educatie fizica poate studia dinamica
acestui comportament pe parcursul verigilor lectiei, iar antrenorul poate studia momentul
aparitiei oboselii marcate la sportivul sau, care influenteaza procesul invatarii, la a cata
repetare se instaleaza oboseala, etc. Toate aceste aspecte fac obiectul unor observatii
pedagogice si stiintifice care surprind dinamica omului in miscare, fragmentarea acestei
dinamici in elemente mai simple, usor de studiat, de exemplu, traiectoria rolurilor
sociomotrice succesive ale unui jucator in timpul partidei ludograma, pe baza careia
antrenorul poate analiza si interpreta obiectiv conduita sportivului respectiv, etc.
O analiza eficienta a comportamentului motor este determinata de modul in care
observatia este pregatita, in sensul stabilirii exacte a ceea ce dorim sa observam, al stabilirii
tehnicilor, dispozitivelor, aparatelor de lucru si a modului de consemnare a datelor.
Concepte inrudite: conduita motrica, activitate motrica, actiune motrica
Conduita motrica reprezinta latura interioara, subiectiva a comportamentului
motric, adica semnificatia proprie pe care individul o confera acestui comportament. Cu alte
cuvinte, trairea corporala legata de perceptii, imagine mentala, anticipare, emotie, etc. Este in
fapt imaginea in oglinda a comportamentului motric, deci ceea ce se vede in interiorul
subiectului. Aceasta notiune este introdusa si argumentata in studiile lui P. Parlebas, care
depasesc miscarea corpului ca expresie mecanica, atribuindu-i o semnificatie umana
aparte. Actiunea umana nu se rezuma la un gest abstract, depersonalizat, ci este expresia vie a
ceea ce reprezinta subiectul la un moment dat; accentul nu este pus pe miscarea ca produs, ci
pe subiectul care produce miscarea. Conduita motrica proiecteaza persoana ca totalitate, prin
semnificatia traita a actiunii efectuate. De altfel, autorul mentionat considera educatia fizica, o
pedagogie a conduitelor motrice, tocmai datorita faptului ca aceasta se descentralizeaza si
se adreseaza nevoilor individuale.
In sinteza, conceptul de conduita motrica ia in considerare elementele de tip cognitiv,
afectiv, relational sau semantic, care insotesc si conditioneaza actiunea propriu-zisa. De la
tehnica sportiva la conduita motrica, de la corpul biomecanic, spre corpul care traieste si

15
exprima miscarea intr-o maniera strict personala, campul de reflectie al specialistului s-a
imbogatit continuu, deschizand perspective nelimitate de analiza pentru viitor.
Concepte inrudite: comportament motor, psihomotricitate, actiune motrica, situatie motrica.
Conceptul de motricitate nu poate fi privit in afara conceptului de miscare in
general, miscare biologica in special. Etimologic, termenul provine din latinescul movere, prin
acesta intelegand o iesire din starea de imobilitate, o schimbare a pozitiei corpului in spatiu, in
raport cu unele repere fixe. Acest concept larg inglobeaza toate variantele incluse in
domeniul psihomotor, in sociomotricitate, ergomotricitate (proprie sferei profesionale) sau
ludomotricitate (specifica practicilor timpului liber). Prezentam in cele ce urmeaza
cateva note definitorii, importante pentru intelegerea semnificatiei termenului:
-insusire a fiintei umane, innascuta si dobandita, de a reactiona cu ajutorul aparatului
locomotor, la stimulii externi si interni, sub forma unei miscari[4];
-totalitatea actelor si actiunilor motrice, efectuate pentru intretinerea relatiilor cu mediul
natural si social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor de sport;
-caracteristica globala, ce cuprinde ansamblul de procese si mecanisme prin care corpul
uman sau segmentele sale se deplaseaza (prin contractii fazice sau dinamice) sau isi
mentin o anumita pozitie (prin contractii tonice sau statice). Este evident ca pe
parcursul acestei lucrari ne referim numai la miscarile efectuate prin contractia
muschilor scheletici; orice alta modalitate de angrenare in miscare nu face obiectul
acestei teorii.
4.. SURSELE DE CUNOATERE N KINESIOLOGIE
Experimentarea activitii fizice
Practic profesional axat pe activitate fizic
Studiu tiinific al activitii fizice
n continuarea acestei parti, vei afla cum se mbin toate aceste trei componente ale
activitii fizice pentru a constitui disciplina kinesiologie. Oamenii dobndesc cea mai
complet cunoatere a kinesiologiei angajndu-se n toate cele trei componente experien,
studiu tiinific i practic profesional dei cunotinele din fiecare component sunt
valabile prin ele nsele.
Ce este activitatea fizic?
Am subliniat deja c disciplina Kinesiologie se concentreaz asupra activitii fizice.
Dar ce este, cu exactitate, activitatea fizic? n primul rnd, ai putea gndi c aceasta este o
ntrebare inutil. Toat lumea tie ce este activitatea fizic, atunci de ce s mai pierdem
vremea definind-o? Dar definiiile sunt importante, mai ales n domeniul profesional i

16
tiinific, unde termenii pot fi cumva definii ntr-un mod diferit dect modul n care sunt
folosii n limba de zi cu zi. Aceste definiii tehnice sunt garania c persoanele care lucreaz
ntr-o anumit tiin sau profesie au un mod de nelegere comun. Ar putea s v surprind
faptul c nu toi kinetoterapeuii sunt de acord cu definiia tehnic a activitii fizice. Aa c,
nainte de a merge mai departe, s ne asigurm, c noi toi nelegem n acelai mod ce este
activitatea fizic.
Definirea activitii fizice
Acesta este un moment potrivit pentru a aborda cteva ntrebri fundamentale despre
activitatea fizic. Dei cu toii suntem familiarizai cu activitatea fizic, ne gndim destul de
rar la ea ntr-un mod profund. Aa c, nainte de a continua s citim acest capitol, s ne
gndim cu atenie la urmtoarele ntrebri. Comparai-v rspunsurile cu cele ale colegilor
dumneavoastr.
Cum ai defini dumneavoastr activitatea fizic?
Care considerai c este cea mai important caracteristic a activitii fizice?
Ce metode credei c folosesc kinetoterapeuii pentru a studia activitatea fizic?
Enumerai profesiile n care se folosete activitatea fizic.
Dup ce ai analizat sau ai discutat aceste ntrebri, rescriei propria definiie a activitii
fizice. inei rspunsurile dumneavoastr la ndemn, pentru a le putea compara cu cele
discutate mai jos.

n viaa de zi cu zi, aproape orice aciune muscular este considerat ca fiind activitate
fizic. Aruncarea unei sulie, conducerea unei maini, mersul pe jos, efectuarea unei micri
de roata mare, notul, spatul unui an, btutul unui cui, scrpinatul pe cap toate sunt
exemple de activitate fizic, aa cum este i micarea din picior pe care o facei atunci cnd
doctorul v lovete uor peste tendonul patelar pentru a v testa reflexele, clipitul din ochi,
micarea peristaltic a intestinului subire imprimat de contraciile muchiulare, contracia
diafragmei atunci cnd strnutai, toat aciunea muchilor gtului dumneavoastr atunci cnd
nghiii.
Dar sunt kinetoterapeuii preocupai n mod egal de toate aceste aciuni muchiulare?
Nu prea. Dei toate sunt exemple de micare uman, ele sunt prea diverse ca form i scop
pentru a constitui obiectul de studiu al unei singure discipline. ntr-adevr, dac kinetoterapia
s-ar concentra asupra tututor formelor de micare uman, atunci kinetoterapueii ar studia tot
ceea ce fac oamenii, pentru c a tri nseamn a te mica!

17
Din acest motiv, kinetoterapeuii folosesc o definiie mult mai restrns a activitii fizice
dect aceea folosit de oameni n limbajul lor zilnic. Aceast disciplin necesit o definiie
care nu este nici prea incluziv (de exemplu, toate micrile umane), nici prea excluziv (de
exemplu, doar micrile umane legate de sport).
Definiia activitii fizice utilizat n acest text i are originea n definiia dat de
profesorul Karl Newell activitii fizice ca fiind micarea intenionat, voluntar,
direcionat spre ndeplinirea unui el identificabil (1990). Observai trei lucruri n legtur
cu aceast definiie: n primul rnd, ea nu precizeaz nimic despre energia necesar micrilor
folosite pentru a produce aceast activitate. Activitatea muchilor mari necesit, n mod tipic,
cele mai mari niveluri de energie, dar definiia nu limiteaz activitatea fizic doar la acestea:
notul, halterele, maratonul i patinajul pe role sunt activiti fizice, dar i dactilografia, scrisul
de mn, cusutul i chirurgia sunt tot activiti fizice.
n al doilea rnd, locul n care se desfoar activitatea fizic nu este relevant.
Desigur, s tragi cu mingea de baschet este o form de activitate fizic, dar i s arunci o
bucat de hrtie la co este tot o activitate fizic. Sritura cu prjina este o activitate fizic, dar
tot activitate fizic este i s sari gardul. S balansezi o bt de baseball este o activitate fizic,
dar i s balansezi un baros este tot o activitate fizic. Dat fiind c activitatea fizic se
desfoar n decoruri diferite, ea mbrac forme diferite. Luptele i schiul nu sunt similare cu
dactilografiatul sau vorbitul prin semne, dar toate sunt forme ale activitii fizice. n
continuare vei observa gama ntr-adevr larg a activitii fizice care prezint interes pentru
cei din domeniul kinetoterapiei.
n al treilea rnd, conform acestei definiii, simpla micare a corpului nu constituie o
activitate fizic. Micrile trebuie s fie direcionate spre ndeplinirea unui anumit scop.
Aceast idee poate duce la confuzii, mai ales atunci cnd lum n considerare faptul c
termenul de kinetoterapie deriv din cuvntul grecesc kinesis (micare) i kinein (a se mica).
Micarea include orice schimbare a poziiei componentelor corpului, dar micarea prin ea
nsi nu constituie activitate fizic conform termenului pe care-l folosim n acest text. Un
mod de a gndi despre relaia dintre micare i activitate fizic este acesta: Micarea este o
condiie necesar dar nu suficient pentru activitatea fizic.
Doar micarea care este intenionat i voluntar dirijat n mod voluntar spre un
scop identificabil corespunde definiiei tehnice a activitii fizice care este utilizat aici.
Aceasta exclude toate reflexele involuntare i toate micrile fiziologice controlate de ctre
muchii involuntari, precum peristaltismul, nghiitul sau clipitul din ochi. Ea exclude, de
asemenea, micrile voluntare pe care oamenii le fac fr a avea n minte un anumit scop. O

18
scrpintur involuntar pe cap, trasul absent de lobul urechii, sau micrile repetitive ale unui
pacient compulsiv-obsesiv de la psihiatrie sunt exemple de micri omeneti care nu se
ncadreaz n definiia tehnic a activitii fizice pentru c aceste micri nu sunt menite s
ndeplineasc un anumit scop.
Activitatea fizic este micarea intenionat, voluntar i direcionat spre ndeplinirea
unui el identificabil. Aceast definiie exclude micrile umane care sunt involuntare, precum
reflexele, sau cele efectuate fr niciun motiv i fr un anumit scop.
Pe msur ce citii literatura de specialitate din domeniul kinetoterapiei, vei descoperi
repede c specialitii n kinetoterapie definesc activitatea fizic n mai multe moduri. De
aceea este important pentru dumneavoastr s aflai ce se nelege prin activitate fizic n
acest text.
n importanta lucrare intitulat Activitatea fizic i sntatea. Un raport al chirurgului
ef, activitatea fizic este definit drept micarea corpului care este produs prin
contractarea muchilor scheletului i care sporete n mod substanial consumul de energie.
(Departamentul pentru Sntate i Servicii Umane al SUA - [USDHHS] 1996, pag.21). S
analizm aceast definiie. n primul rnd, ea limiteaz activitatea fizic la micarea voluntar,
ceea ce pare logic, dat fiind c, n majoritatea cazurilor, kinetoterapeuii sunt mai degrab
interesai de micrile voluntare ale corpului dect de cele involuntare. n acelai timp,
definiia pare a fi prea larg, de vreme ce ea include toate micrile(se presupune c indiferent
dac sunt fcute cu un scop sau nu) ce necesit un consum de energie. Dat fiind c toate
micrile intenionate, aleatorii sau neplanificate implic un anumit grad de consum de
energie, aceast definiie include n mod virtual toate micrile voluntare sau ale scheletului.

Prea incluziv Prea excluziv Exact!


Toate micrile, voluntare Micarea voluntar Micarea voluntar efectuat
sau involuntare, efectuate de intenionat efectuat cu n mod intenionat pentru a
ctre oameni. scopuri precise; necesit o realiza un scop n sport,
cantitate substanial de antrenament sau orice alt
energie. sfer a experienei de via.

Figura 2 Definiii ale activitii fizice. Doar micarea care este voluntar i orientat spre
atingerea unui scop corespunde definiiei tehnice a activitii fizice.

19
5. EXPERIMENTAREA ACTIVITII FIZICE
Adam Gopnik, un scriitor sportiv american delegat s participe la meciurile Cupei
Mondiale din 1998, nu a putut nelege mai nti cum pot fi europenii att de ahtiai dup un
sport care se termin adesea fr niciun gol. Dar, pe msur ce vizionat meciurile, trind
experiena lor n mod nemijlocit, el a ajuns s neleag c fotbalul era mai mult dect un
simplu divertisment, el oglindea ntreaga viziune european asupra vieii. El a scris:Fotbalul
nu era fcut doar pentru a te bucura de el. El era menit s fie experimentat (sublinierea ne
aparine). Cupa Mondial este un festival al destinului omul acceptnd condiiile sale
dificile, aproape certitudinea eecului.
Exist, la urma urmei, ceva familiar despre o competiie n care nimeni nu ctig i
nimeni nu nscrie un gol. Zero la zero este scorul vieii. Pe msur ce tria ndeaproape
experiena jocului, ochii lui Gopnik s-au deschis asupra unor perspective pe care nu le mai
vzuse pn atunci. Dac el ar fi nvat cum s joace, n loc de cum s urmreasc fotbalul,
este sigur c el ar fi trit i alte revelaii.
A practica activitatea fizic i a o observa n mod intenionat sunt experiene unice;
amndou sunt complet diferite de studiul despre activitatea fizic. Experiena activitii
fizice are multe dimensiuni diferite. Luai n considerare modul n care fiecare dintre
ntrebrile de mai jos se concentreaz pe un aspect distinct al termenului experien.
De ce sunt importante experienele de activitate fizic, i cu care aspecte ale vieilor
noastre se intersecteaz ele ?
Ce tipuri de experiene de activitate fizic v-au ajutat cel mai mult s stpnii
abilitile, antrenamentul i forma fizic ?
n ce mod gndurile, emoiile voastre, nelegerea propriei persoane i a altora i
nelesul pe care-l dai activitii fizice au fost influenate de ctre experienele
dumneavoastr de activitate fizic ?
Prima ntrebare se ocup de rolul pe care activitatea fizic l joac n modul n care ne
trim viaa. n mod evident, dac activitatea fizic nu ar fi contribuit la vieile noastre, nu i-ar
fi gsit justificarea un domeniu de studiu concentrat asupra ei. Acest parte v va prezenta cele
apte sfere ale experimentrii activitii fizice aspecte distincte ale vieilor noastre, n care
activitatea fizic joac un rol important.
Chiar dac ai fost confruntat cu activitatea fizic din ziua n care v-ai nscut, acest
capitol ar trebui s v ajute s nutrii un nou respect i o nou apreciere fa de rolul pe care
aceasta l joac n viaa dumneavoatr zilnic. Dac suntei la fel ca majoritatea specialitilor
n kinetoterapie, decizia dumneavoastr de a v specializa n kinetoterapie poate fi motivat

20
de experienele profunde, speciale pe care le-ai avut cu un anumit sport sau form de exerciii
fizice. Aceste experiene v vor ajuta, oferindu-v un cadru de referin n momentul n care
studiai acest domeniu; dar ar trebui s v aducei aminte c, n calitate de student la
kinetoterapie un domeniu care mbrieaz toate formele de activitate fizic - ar trebui s v
intereseze experimentarea activitii fizice n toate diferitele ei forme.
Programa dumneavoastr de studii n kinetoterapie este fcut s v ajute s dezvoltai
o curiozitate deosebit pentru tot ceea ce nseamn activitatea fizic.
A doua ntrebare se refer la efectele particulare pe care experiena a avut-o asupra
capacitilor dumneavoastr fizice. Mare parte din cursul dumneavoastr de studiere a
kinetoterapiei va avea ca obiectiv s v arate cum poate fi manipulat experiena fizic pentru
a produce schimbri specifice n sntate sau n capacitatea de performan, sau pentru a spori
dezvoltarea sau calitile. In urmatoarea prezentare este explicat la modul general, dinamica
acestui proces. Abilitatea de a manipula experienele de activitate fizic n mod inteligent i
sistematic este domeniul exclusiv al acelor persoane care lucreaz n domeniul kinetoterapiei,
aa cum abilitatea de a diganostica diferite forme de boal este domeniul exclusiv al
doctorilor. Kinetoterapeuii sunt experi ai experimentrii activitii fizice.. Ei neleg
legturile dintre tipurile i valorile experimentrii activitii fizice i rezultatele specifice,
indiferent dac scopul este dezvoltarea micrii abile(abilitate); sntate sporit (form
fizic); for crescut, rezisten i flexibilitate (clire); restabilitare dup accidentri sau
boli(recuperare); sau, pur i simplu, distracie. Cunoaterea celei mai eficiente, eficace i
sigure ci de a realiza aceste obictive reprezint capitalul de baz al kinetoterapeutului.
Cea de a treia ntrebare este dirijat ctre experienele dumneavoastr personale legate
de activitatea fizic. S tii cum afecteaz experienele noastre de activitate fizic abilitile,
rezistena, fora, flexibilitatea, sntatea i forma fizic este un lucru; s tii cum afecteaz ele
viaa noastr interioar i cum ne bucurm noi de ele, este alt lucru. Cei crora nu le place
activitatea fizic nu o vor practica n mod voluntar. Dup intelegerea i studierea acestei idei,
vei nelege c activitatea fizic nu este doar o experien fizic, dar i o experien
emoional, cognitiv i spiritual. n ce mod afecteaz activitatea fizic gndurile i
sentimentele noastre, cum pot aceste sentimente s afecteze alegerile noastre viitoare legate de
activitatea fizic i cum extragem cunoaterea i nelesul prin activitate fizic fac toate parte
din ceea ce numim experiena subiectiv a activitii fizice. Toat implicarea noastr n
activitatea fizic se sprijin, n cele din urm, pe acest domeniu subiectiv.
Prin natura lor, experienele noastre subiective sunt greu de descris i uneori ele ne
afecteaz mult pe plan personal. Din aceast cauz, ignorm uneori aceast profund lume

21
interioar a experienei umane, prefernd s ne concentrm pe dimensiunile observabile ale
experienei, precum timpul pe care l-am obinut n cursa 5K, ct am slbit n urma
programului de exerciii fizice, cte puncte am marcat sau ct de repede ne-am recuperat dup
o accidentare. Dup ce vei citi capitolul 4, s-a putea chiar s v ntrebai de ce ne referim la
aceasta ca la o activitate fizic. n mod clar, este mai mult dect fizic( probabil c activitate
uman ar fi un termen mai potrivit).
Experiena activitii fizice este att de rspndit n vieile noastre, nct avem
tendina de a o considera ca fiind ceva de la sine neles. Cu toate acestea, ea este fundamentul
studiului kinetoterapiei.

22
6. SFERELE EXPERIMENTRII ACTIVITII
n aceasta parte a sintezei:
V vom lrgi nelegerea universului activitilor fizice;
V vom familiariza cu modurilor n care activitatea fizic este experimentat n diferite
compartimente sociale numite sfere, i
V vom prezenta cteva dintre posibilele beneficii i limite ale activitii fizice
Daca privii cu atenie fotografia celor doi dansatori:

Fig. 3 www.google.ro/googleimagini/dansatori

Ce aspecte ale performanei gsii c sunt cele mai evidente? Este nlimea sriturilor
dansatorilor, sau este coordonarea dintre cei doi dansatori, amndoi micndu-i corpurile n
exact acelai mod i exact n acelai timp? Unii vor fi atrai de micarea de rsucire, alii - de
poziiile neobinuite ale braelor i minilor. Probabil c ai fost frapat de expresivitatea
miscarii. Cum se leag micrile ei de aceast expresie ? Vedei aceast fotografie ca pe un
exemplu de graie i frumusee, sau de pur abilitate atletic ?
Sportul i efortul fizic sunt obiectivele primare ale kinetoterapiei, dar i dansul are o
istorie lung n departamentul de kinetoterapie. n unele universitati, dansul este predat i
studiat n departamentul de kinetoterapie sau educaie fizic, n timp ce n altele este gzduit
ntr-un departament separat. Indiferent de locul unde este nvat, dansul frumuseea i
graia sa, ct i aspectele sale tehnice i psihologice rmne un subiect de interes pentru
kinetoterapeui. La fel se ntmpl i cu sute de alte forme de activitate fizic. Dansatorii din
fotografie ne ajut s nelegem ideea principal a capitolului.
Pe kinetoterapeui i intereseaz o gam larg de activiti fizice, inclusiv activitatea
fizic ce are loc n arte. Probabil c ai ajuns la acest punct din cariera dumneavoastr
universitar datorit unui interes special manifestat fa de sport i efortul fizic i, ca atare,

23
poate c ai presupus c acestea sunt singurele forme de activitate fizic ce intereseaz
facultatea i studenii de la kinetoterapie. Dac aceasta este situaia, pregtii-v s v lrgii
orizonturile Pentru c, doar dac vei ajunge s nelegei i s apreciai frumuseea, elegana,
emoia, fora i precizia tuturor formelor de activitate fizic, vei putea s apreciai pe deplin
activitatea fizic care se desfoar n locurile de practicare a sportului i exerciiilor fizice.
Ct de important este activitatea fizic pentru viaa dumneavoastr zilnic? Dac
suntei precum majoritatea oamenilor, v gndii n mod serios la aceast ntrebare doar atunci
cnd capacitatea dumneavoastr de micare este limitat de boal sau de o accidentare. De
exemplu, nimic nu ne face s apreciem importana articulaiei gleznei n mers mai mult dect
momentul cnd facem o entors la glezn; sau apreciem importana degetului mare de la mn
n apucarea lucrurilor doar atunci cnd ni-l fracturm. Activitatea fizic ne domin vieile n
mii de feluri i n nenumrate forme i niveluri de intensitate. Dei, n mod tradiional,
kinetoterapeuii s-au preocupat mai nti de sport i exerciii fizice, ei recunosc acum c
frontierele kinetoterapiei se extind la toate formele de exerciii i micare specializat.
Activitatea fizic ce se produce pe terenurile de sport i n slile de fitness este
important pentru profesionitii activitii fizice, dar la fel este i activitatea fizic ce se
desfoar la locul de munc, centrul de recuperare, studioul de dans, sanatoriu i multe alte
locuri.
Acest parte are intenia de a v mbogi concepia despre activitate fizic. V va
conduce ntr-o expediie printr-o multitudine de tipuri diferite de activiti fizice, efectuate din
diferite motive i n diferite locuri. Scopul, dup cum am spus, este de a v lrgi cadrul de
referin atunci cnd v gndii la activitatea fizic, dar este i acela de a v spori aprecierea
pentru ct de important este ntr-adevr kinetoterapia materia de studiu Kinetoterapie n
viaa noastr de zi cu zi.
Un mod de a ncepe s apreciem enorma varietate de activiti fizice i modul n care
acestea intersecteaz vieile dumneavoastr zilnice este acela de a v pune ntrebarea ct de
des i n ce fel ai fost activ din punct de vedere fizic n timpul sptmnii trecute. Cnd
rspundei la aceast ntrebare, s-ar putea s v gndii mai nti la diferitele situaii sociale n
care v-ai aflat i apoi la rolul pe care l-a jucat activitatea fizic n fiecare din aceste situaii.
De exemplu, s-ar putea s v gndii: Am muncit la restaurant 20 de ore sptmna
trecut?. Cu acest cadru de referin care s v ghideze amintirile, putei s trecei la
identificarea tipurilor i cantitilor de activitate fizic ce au fost necesare. Putei s estimai,
de exemplu, c ai mers ncolo i ncoace ntre mese i buctrie de aproximativ 200 de ori, ai
turnat aproximativ 400 de ceti de cafea, ai pregtit 200 de salate i ai strns cri de credit

24
sau ai luat restul de la cas de aproximativ 50 de ori. Sau s-ar putea s v gndii : Am jucat
golf smbt i atunci, cu acest cadru de referin al jocului de golf, ai putea s v amintii
c ai mers pe jos circa 6 kilometri i jumtate, ai executat circa 18 lovituri pe distan mare
(drives), 25 de lovituri cu crose iron , 13 lovituri din apropiere i 30 de lovituri finale
(putts).
Dar nu este important doar cantitatea de micare fizic implicat; i varietatea
micrilor fizice este important. Tipurile de activitate fizic i micrile executate n timpul
lucrului la un restaurant sunt cu mult diferite de cele folosite n timpul unui joc de golf.
Aadar, atunci cnd raportai acest capitol la experienele dumneavoastr zilnice, nu v
gndii doar la ct de mult activitate fizic ai efectuat, ci gndii-v i la diferitele tipuri de
activitate fizic.
Dup cum s-a precizat n partea 1, activitatea fizic este micarea al crui scop este
realizarea unor scopuri specifice. Cnd acionai n viaa dumneavoastr de zi cu zi, scopurile
i obiectivele pe care dorii s le realizai indiferent dac activitatea este ceva simplu,
precum deplasarea dintr-o parte n alta a camerei, sau ceva complicat, precum o jonglerie cu
trei mingi vei stabili, de obicei, att tipul ct i cantitatea de activitate fizic ce va fi
necesar. Dar cnd stai s v gndii la enorma varietate de obiective i scopuri care necesit
un anumit fel de activitate fizic, s-ar putea s v simii copleii. Pentru a putea nelege
foarte bine importana i omniprezena activitii fizice n vieile noastre, avem nevoie de un
sistem de organizare a experienelor personale legate de activitatea fizic un cadru
conceptual.
n partea I am folosit termenul de sfere ale experimentrii activitii fizice drept cadru
conceptual pentru clasificarea diferitelor experiene de via, n care activitatea fizic joac un
rol important. .

Independena Auto-exprimarea
Competitia Munca
Sntatea Educaia Timpul liber
Fig.4
Tabel nr.
Sferele experimentrii activitii fizice
Experimentarea activitii fizice
Practic profesional axat pe activitate fizic
Studiu tiinific al activitii fizice

25
Am definit sferele experimentrii activitii fizice ca fiind dimensiuni ale vieii zilnice
n care activitatea fizic joac un rol important i distinct. n general, sferele identific diferite
obiective ale activitii fizice - de obicei, dar nu ntotdeauna - n difeite contexte sociale. De
exemplu, sfera muncii include toate activitile fizice fcute la locul de munc pentru a
ndeplini cerinele postului. Sfera educaiei include activitatea fizic desfurat n instituii de
nvmnt, ca a o cale de a nva.
Vei observa c unele sfere sunt mai puin decisive n ceea ce privete contextul social
n care este efectuat, de obicei, munca. Sfera independenei, de exemplu, include activitatea
fizic desfurat pentru a supravieui i a tri o via independent. Dei majoritatea acestor
activiti sunt derulate acas, ele pot fi efectuate i la locul de munc, n timpul liber sau n
instituiile de nvmnt. De asemenea, activitatea fizic n sfera auto-exprimrii poate s se
produc ntr-o varietate de contexte sociale, dar servete ntotdeauna scopului de a ne permite
s ne exprimm emoiile. S nu uitai aceste trei lucruri n momentul n care studiai sferele:
Sferele nu sunt menite s clasifice tipuri specifice de activiti fizice. Ele evideniaz,
pur i simplu, diferitele compartimente ale experienei noastre de via n care activitatea
fizic joac un rol important.
Unele activiti pot fi comune mai multor sfere de experien. De exemplu, dac
alergai n fiecare zi 4,8 km, activitatea poate fi inclus n sfera timpului liber, dar i n cea a
vieii sntoase (sfera sntii) sau a vieii dumneavoastr expresive (sfera auto-exprimrii).
Aducei-v aminte: scopul acestui capitol este de a v narma cu un cadru general de gndire
privind importana i omniprezena activitii fizice n vieile dumneavoastr, nu de a
compartimenta activitile respective.

BIBLIOGRAFIE
Bibliografie
1.Avramescu ET, Rusu L., Ciupeanu Clugaru D., 2005, Anatomia omului Ed.
2.Dnoiu, M. Fiziologie, Ed. Universitaria, Craiova, 2001
3.G. Crstea, Educatie fizica - teoria si bazele metodicii, Ed. ANEFS, Bucuresti, 1997.
4.G. Carstea, Teoria i metodica educaiei fizice i sportului, Ed. AN-DA, Bucureti, 2000.
5.Gh. Crstea, Teoria i metodica educaiei fizice i sportului, Ed. Univers, Bucureti, 1993.
6.Gusti, A. Fiziologie, Ed. Universitaria, 2003
7.Hulic, I. Fiziologie uman, Ed. Medical, Bucureti, 1999

26
8.L.Rusu, E. Roulescu-Kinetoterapia n recuperarea afeciunilor ortopedo-traumatice, Editura
Universitaria, 2007
9.L.Rusu-Intervenia kinetic n afeciunile sistemului neuromioartrokinetic, Editura
Universitaria, 2007
10.Rinderu E. T, Rusu L., Roulescu E., 2003, Anatomia omului - bazele anatomice ale
micrii, vol I, Editura Universitaria, ISBN 973-8043-318-7, p. 293
11.S. Ctneanu Educaia fizic n nvmntul primar, Ed. Sitech, 2000.
12.S. Ctneanu Metodica predrii educaiei fizice i sportive n nvmntul preuniversitar
1998.
13.S. Ctneanu, N. Cojocaru, S. Cernianu, Educaie fizic i antrenament sportiv, Ed.
Sitech, 2001.
14.S.Ctneanu, N. Cojocaru, S. Cernianu, Elemente de teoria i metodica educaiei fizice i
antrenamentului sportiv, Ed. Sitech, 2000.

27