Sunteți pe pagina 1din 14

Aplicaii ale hidrokinetoterapiei n staiuni balneoclimaterice

Exerciii acvatice pentru promovarea strii de sntate


La nceperea oricrui program n piscin, pacienii nu trebuie s se team de
ap. Acest principiu este direct important n conceptul Halliwick deoarece a
fost de la nceput conceput ca metod ajuttoare ce nva pacienii s
noate. Cnd ne focusm pe obiectivele la nivelul funciei (ICF), pacienii ar
trebui s participe fr insecuritate.
Adaptarea mental, prin urmare, poate preceda activitile terapeutice de
orice fel n care pacienii se presupune c ar trebui s se miste liber n
piscin. Adaptarea mental este atins prin posturare si miscare ca si prin
experien, orientare spaiala si constientizarea efectelor mecanicii modificate
asupra miscrii si posturrii. nvarea obiectivelor include si nvarea
pacienilor despre experiene care s demonstreze c
apa:
- Este ud
- Intr n orificii cum ar fi gur, ochi, urechi si nas
- Ofer instabilitate (plutire si efecte metacentrice)
- Este grea
- Este n continu miscare (turbulene)
Scopul adaptrii mentale este s scoat pacientul din starea de rspuns
automat, independent si s l aproprie de activitile din ap. Achiziionarea
controlului respirator este un subiect esenial. Pentru a produce miscarea
dorit n ap, pacientul trebuie s se simt confortabil ntr-un mediu mecanic
destabilizat. Pentru a realiza acest lucru pacientul trebuie s se adapteze
pentru a face fa plutirii, presiunii hidrostatice, fluxului hidrodinamic si
turbulenelor. Adaptarea mintal se adreseaz acestor adaptri.
Pacientul experimenteaz si devine sigur pe el n jurul echilibrului
destabilizat, ajutat de un terapeut care introduce o varietate de miscri
verticale de urmat. Pacientul se obisnuieste cu stimulii mecanici rezultai din
fora de amplitudine si impedana. Feed
back-ul pacientului este focusat pe instruciuni cum ar fi: cum s si
foloseasc capul pentru a ghida trunchiul si extremitile inferioare.
Terapeutul trebuie s asigure suportul n mod corespunztor pentru a asigura
controlul n toate cele trei zone. Suportul ar trebui s asigure stabilitate fr
s asigure prea mult confort. Pacientul trebuie s fie fr echilibru destul de
mult pentru a fi provocat, dar nu att de mult nct s si piard echilibrul si s
devin stresat.
Schimbarea poziiei de baz a corpului
Acest domeniu este operaional prin intermediul activitilor rotaionale:
controlul rotaiei sagitale, controlul rotaiei transversale, controlul rotaiei
longitudinale si combinat controlul rotaiei (conceptul Halliwick).
Controlul rotaiei sagitale
Rotaiile sagitale sunt miscri n jurul axei sagitale. Aceste miscri includ
flexia lateral a fiecrei pri a coloanei vertebrale si abducia si adducia
extremitilor.
n controlul rotaiei sagitale sunt necesare miscri pe loc precum si activiti
n miscare cum ar fi mersul lateral cu schimbarea direciei. Rotaiile sagitale
sunt funcionale cel mai adesea n poziii bipede, dar sunt vzute si n decubit
dorsal ca flexie lateral a trunchiului n activiti de plivire a apei sau de not
n modul crawl.
Spre deosebire de celelalte rotaii, rotaia sagital este usor de realizat prin
raza de aciune mic. Atenia este ndreptat spre deplasarea centrului de
gravitaie sau schimbarea greutii n planul frontal. Acest lucru se poate face
n orice poziie funcional, cum ar fi stnd sau asezat, si n mod normal
include o aciune de atingere a unui bra, o activitate a minii si privirea
minii.
Rotaia sagital poate fi folosit terapeutic pentru a mobiliza sau stabiliza
coloana cu ajutorul flexiilor laterale, pentru extensia trunchiului, pentru a
facilita redresarea reaciilor optice si reaciilor echilibrului (extins), pentru a
stimula abducia braelor si membrelor inferioare, sau pentru a schimba
greutatea de pe stnga pe dreapta.
Controlul rotaiei transversale
Rotaiile transversale sunt miscri n jurul oricrei axe transversale a corpului.
Controlul rotaiei transversale poate ncepe cu miscri mici ca de exemplu
poziia anterioar a capului cnd expiri, dar devine mai funcional cnd
pacientul si schimb centrul de gravitaie n direcia nainte-napoi, de obicei
combinat cu extensia si activitatea minii. Raza de aciune poate fi mrita
prin urcarea ntr-o postur unipodal pentru cresterea distanei de extensie.
De asemenea acesta este un principiu al dezangajrii.
O alt aplicare a controlului rotaiei transversale este seznd sau ghemuit
ntr-o poziie pe scaun si invers. Pacientul este somat s se aseze n
scaunul lui cu minile pe mas. Ridicarea n ortostatism este faza a doua a
acestei miscri. Depinznd de adncimea apei, n timpul acestei activiti,
punctul anatomic critic al vertebrei toracale 11 (T11) este scufundat si revine
deasupra apei din nou. T11 este folosit ca un marker pentru schimbarea din
dominaia echilibrului gravitaional n dominaia echilibrului amplitudinal, cu
rezultarea unor efecte pe controlul membrelor inferioare, piciorului si capului.
Poziia seznd pe scaun este punctul de plecare pentru schimbarea poziiei
din vertical n dorsal si invers. Poziia decubit dorsal este mai de preferat
pentru motive de siguran, deoarece gura si nasul sunt departe de ap. Mai
trziu, poziia decubit ventral, (o poziie extrem de stabil) este introdus ca o
provocare. Rostogolirea din decubit ventral este chiar o sarcin dificil.
n poziia decubit dorsal, corpul se comport ca o canoe. Rotaia principal si
cea mai rapid are loc n jurul axei longitudinale. Pierderea echilibrului si
simetriei mediane, si chiar si numai de pierdere a echilibrului poate rezulta n
reacii masive patologice de pierdere a echilibrului, combinate cu cresterea
extensiei sau flexiei coloanei vertebrale. Motivele sunt evidente: punctele fixe
dintre picioare si podea dispar, vederea normal se schimb, comunicarea
este mai grea (urechile sunt sub ap), frica de a nghii apa la nevoie, si
corpul se roteste rapid n jurul axei longitudinale. Prin urmare controlul
rotaiei transversale trebuie nvat treptat si ncet. Raza de aciune a
pacientului trebuie crescut gradat spre poziia decubit dorsal ntr-un stadiu
menajabil. La fel de important este nvarea pacientului s stea n picioare
independent, deoarece imposibilitatea de a atinge o poziie vertical stabila
este o surs major de fric.
Replici pentru rotaia transversal sunt poziii precum cu capul nainte,
atingerea cu braele nainte, prinderea unui obiect care se afl deasupra
apei, suflatul, la solduri si genunchi, si ncercarea de a sta pe podeaua
piscinei. n stadiile viitoare, pacientul ar trebui s stea vertical independent,
din poziia decubit ventral si schimbare, precum si din decubit ventral n
decubit dorsal si invers n jurul unei axe transversale.
Marginea piscinei poate fi de asemenea folosit pentru a include activiti
cum ar fi: ntinderea, apucarea sau eliberarea unei bare si mpingerea de pe
margine. Rostogolirile nainte si napoi sunt ultimele n ceea ce priveste
controlul rotaiei transversale.
Din punct de vedere terapeutic, rotaia transversal este un fel de extensie
selectiv. Toate elementele acestei extensii selective pot fi folosite terapeutic:
poziia capului pe trunchi, aliniamentul coloanei vertebrale, extensia coloanei
dorsale, atingerea unei amprente scapulare potrivite, controlul abaterii
pelviene, contractile excentrice ale abdominalilor, inhibarea reaciilor asociate
si dezvoltarea simetriei miscrii.
Controlul rotaiei longitudinale
Rotaia longitudinal are loc n jurul axei longitudinale sau n jurul liniei
mediane a corpului. Aceast rotaie este mai important n poziia decubit
dorsal.
nclzirea poate ncepe din poziia vertical ca stnd si pasnd un obiect ntr-
un cerc format din mai muli participani (schimbarea centrului de gravitaie)
sau prin ntoarcere din mers. Primele miscri ntr-un plan orizontal sunt
simetrice cu un grad sczut al radiusului (braele pe lng corp, membrele
inferioare mpreun). Suportul este asigurat de preferat de centrul echilibrului
n jurul S2. Controlul echilibrului este focusat pe (contra) activitile rotaiei
capului pacientului. Pacientul roteste n mod activ folosind capul n rotaie si
traversarea liniei mediane a corpului cu braul si membrul inferior. n cele din
urm, scopul este o rotaie de 360 de grade napoi n poziia decubit dorsal.
Aceasta este o atitudine de siguran deoarece poziia decubit dorsal este
considerat o poziie sigur pentru respiraie.
Fiecare dintre aceste atitudini, sunt nvate separat si apoi sunt executate
toate mpreun pentru a realiza paternul rotaiei complete. Aceast abordare
analitic este necesar deoarece rotaia longitudinal necesit o dizasociere
maxim ntre cap, centura scapular si centura pelvian n timpul unei
miscri bruste care implic de asemenea un control al respiraiei.
Aplicaiile terapeutice ale rotaiei longitudinale sunt facilitarea reaciilor de
redresare de la cap la trunchi. Muschii abdominali care sunt activi n timpul
acestei rotaii, sunt rotatori importani; cresterea funciei lor selective si
stabilizatoare este unul din obiectivele majore n rotaia longitudinal, care
este important att pentru not ct si pentru mers. Aceast rotaie poate fi
folosit de asemenea pentru a reduce tonusul muscular al muschilor spastici
al trunchiului, cum ar fi muschii ptratul lombar si marele dorsal.
Controlul rotaiei combinate
Controlul rotaiei combinate include att rotaia transversal ct si pe cea
longitudinal n timpul unei rostogoliri nainte ct si rotaia sagital si pe cea
longitudinal n timpul rostogolirii laterale, desi la nceput poate prea dificil,
rotaia combinat este de fapt destul de usor de realizat deoarece combin
paterne nvate anterior. Scopul dup pierderea echilibrului este acela de a
te rostogoli din impas si a termina n poziia de decubit dorsal.
De fapt toate rotaiile n ap au un caracter combinat. Corpurile noastre se
misc tridimensional, cernd controlul tridimensional. n plus, pacienii cu
dizabiliti de obicei au distribuirea asimetric a formei si densitii (gravitaie
specific). Acest lucru creste nevoia de a nva controlul rotaiei combinate
prin aducerea rotaiilor separate mpreun.
Cea mai importanta practic terapeutic a rotaiei combinate este nvarea
pacientului cum s cad si s se ridice din nou. Apa ne permite loc de
greseal, de pierdere a echilibrului fr riscul durerii sau a rnirii. Pacienii
trebuie s nceap cu apa adnc si apoi progresiv cu cea de suprafa.
Meninerea poziiei corpului
Poziiile corpului care pot si meninute include decubit dorsal si ventral, sezut
ghemuit, ngenunchiat, stnd sau alunecare.
Deplasarea ascendent sau inversiunea mental
nelegerea conceptului deplasare ascendent - c un om nu se poate
scufunda ci se va ridica ntotdeauna la suprafa este fundamental pentru
confortul si sigurana n ap. Muli oameni sunt nspimntai de scufundare
sau le este fric c nu vor putea s inspire cnd vor avea nevoie. Cu activiti
simple, un pacient poate nva cum corpul lui va pluti ntotdeauna pe
suprafaa apei. Cnd un pacient nelege si poate demonstra acest concept,
el sau ea sunt considerai liberi n ap. Pacientul trebuie s nvee s astepte
n diverse poziii n timp ce pluteste pe suprafaa apei dup o scufundare
intenionat. Aceast activitate poate fi fcut n toate poziiile menionate
mai sus.
Acest punct sau pas conchide prima parte a programului n zece pasi sau
puncte care este focusat pe adaptarea mental si controlul rotaiei. Desi
aceast poriune are un important potenial terapeutic, el reprezint fundaia
pentru mai avansatul program terapia specific n ap.
Echilibrul static
Echilibrul static este cel mai static punct al programului n zece pasi, punctual
la care pacientul ncepe s perfecioneze controlul rotaional. Atenia se
ndreapt spre postur, echilibru si stabilitate n poziiile menionate.
Pacientul trebuie s reacioneze cu activitatea motorie a structurilor axiale
cum ar fi capul si trunchiul. Compensrile cum ar fi miscrile minilor, o baz
mrit pentru suport sau rigidizarea muschilor nu sunt premise. Terapeutul
perturb echilibrul cu turbulene manuale n jurul nottorului, cernd efecte
metacentrice sau folosind un val n timpul activitilor pas-stop. Deoarece
aceasta este pregtirea pentru not poziia progreseaz de la vertical la
dorsal. n poziia dorsal, pacientul poate fi susinut, o deviere de la
dezangajarea ca terapeutul menine cnd pacientul se afl n alte poziii.
Terapeutul foloseste activarea muscular contrarotaiei n oricare din
controalele rotaionale de mai sus pentru a obine stabilitate n acest punct.
Echilibrul static poate fi folosit terapeutic cnd stabilitatea (cocontracia,
activitatea izometric) este necesar. Cele mai importante regiuni de lucrat
sunt centura scapular, trunchiul, centura pelvian, si regiunea soldurilor.
Glisare turbulent
Glisarea turbulent este o continuare dinamica a echilibrului static. Pacientul
menine echilibrul static n timp ce este miscat. Pacientul este n poziia
dorsal si controleaz toate rotaiile (coloana bine aliniat, solduri extinse,
trunchi simetric, fr
flexii laterale sau abducii). Kinetoterapeutul tracteaz pacientul ntr-o trezire
de turbulene, care provoac echilibrul.
Opiunile terapeutice sunt restricionate si focusate n principal pe facilitarea
controlului dinamic al trunchiului n timpul activitii specifice.
Ridicarea si transportul de obiecte
Ridicarea si transportul de obiecte sunt folosite n multe exerciii si activiti.
Cnd pacientul are nevoie s foloseasc elementele funciilor corpului
introduse n terapia specific n ap ntr-un mod funcional, sunt dezvoltate
activiti cu cerere specifica. La nceput, aceasta se fcea prin folosirea
jocurilor n programul de zece pasi. Mai trziu, activitile precum cursa cu
obstacole ce implica ridicarea si transportul de obiecte au fost integrate n
acest program. Un lucru specific n care obiectele sunt crate, se ntmpl n
timpul activitilor de grup, cnd pacienii se ajuta unul pe cellalt, ca si n
activitatea de srituri (un pacient ridic ambele picioare si sare ca o broasc,
susinut de alt pacient).
Folosirea fin a minii
Folosirea fin a minilor este ncorporat n activiti cum ar fi lucrul cu fluier
de plastic cnd se antreneaz controlul respiraiei. Trecerea obiectelor n
controlul rotaiei longitudinale, ridicarea obiectelor din piscin n timpul
inversiunii mentale sau manipularea inelelor, sunt exemple adiionale pentru
folosirea fin a minilor.
Folosirea minii si braului
Lucrul cu mna si braul este n principal folosit n adaptarea mental unde
sunt asigurate suporturile manuale. n mod clasic, acesta va fi punctul care
se adreseaz folosirii minilor si braelor n timpul mpingerii, tragerii atingerii,
ridicrii apei sau mproscrii. n general controlul rotaiei are loc n moda
minilor libere. Dup aceste puncte, dup ce preantrenamentul a fost
obinut, folosirea minilor si braelor devine important din nou cnd pacienii
ncep s foloseasc echipament ntr-o abordare de tip activitate-model.
Mersul
Mersul specific n ap utilizeaz mecanica fluid, cum arat urmtoarele trei
exemple:
Folosind flotabilitatea: Pacienii merg ca pe lun si prind greutatea blnd
cnd aterizeaz, o sarcina grea pe uscat.
Folosind ineria apei (valurile): Pacienii merg si apoi se opresc fr s si
piard echilibrul cnd valul atinge corpul.
Folosind rezistena: Pacienii merg precum soldaii cu membrele inferioare
extinse si rezist forelor recionale prin inerea soldului n postura membrului
inferior n extensie.
Suprafee si obstacole diferite pot fi incluse n cursele formale sau informale
cu obstacole.
Terapia acvatic permite kinetoterapeuilor s foloseasc adncimi diferite
pentru a controla barierele greutilor si pentru a varia raia activitii ariei
inferioare pn la activitatea capului. Muli din pacieni aleg adncimea pe
care vor s mearg pn la nivelul sternului. Aceast adncime n mod
evident susine cea mai bun combinaie ntre suportul gravitaiei si cel al
flotabilitii. Cnd se schimb adncimea, focusarea poate fi dat unor mai
mari bariere ale greutilor sau unor efecte ale flotabilitii cu reacii
consecvente ale capului.
Evoluia simpl
Cnd pacientul poate controla poziia n timpul glisrii turbulente, terapeutul
introduce propulsia. Iniial aceasta implic o miscare simetric a minilor, sub
ap si aproape de pelvis. Desi miscarea nu este chiar eficient pentru
propulsie, scopul este s introducem miscri periferice n timp ce meninem
un control adecvat al trunchiului si capului.
Posibilitile terapeutice sunt similare cu cele ale glisrii turbulente. Diferena
este aceea c pacientul are acum controlul att al stabilitii centrale ct si al
miscrilor propulsatorii. Aceast cerin dubl este mai dificil dect atribuiile
anterioare.
Antrenamentul specific al abilitii
Prevenirea cderii
Echilibrul este condiie necesar att pentru not ct si pentru mers. Controlul
postural cerut pentru mers are nevoie de o secven care este o idee diferit
de cel normal al programului de zece pasi. Secvena este urmtoarea:
1. Adaptarea mental, n special controlul respiraiei. Cnd se pierde
echilibrul n ap, pacientul trebuie s poat s reacioneze rapid cu o
expiraie si s fie capabil s si controleze respiraia pentru aproximativ 5
secunde, timpul necesar n mod normal s te ridici ntr-un mod controlat.
2. Inversiunea mental. Pacientul trebuie s stie c ea sau el vor pluti
la suprafa din nou. Pentru o perioad scurt picioarele vor fi departe de
podea.
n timpul acestei perioade pacientul trebuie s foloseasc echilibrul capului
pentru a reveni n poziie vertical si a plasa picioarele din nou pe podea.
3. Controlul rotaiei transversale si combinate. Pacientul poate cdea n
orice direcie si se poate rostogoli pe spate cu faa afar din ap. Pacientul
respir, se gndeste si se ridic din nou.
4. Controlul rotaiei sagitale. Pacientul trebuie s nvee s ajung pe ambele
pari si s stie limitele atingerii fr s si piard echilibrul.
5. Mai trziu, controlul rotaiei longitudinale si echilibrul static vor fi folosite
pentru a mbunti controlul trunchiului.
Echilibrul const ntr-o serie de activiti si condiii intenionale orientate si
ntr-o serie de strategii ale echilibrului neintenionale. Strategiile echilibrului
sunt strategii neintenionale, ce acompaniaz activitile intenionale care cer
adaptri posturale.
Aceste adaptri posturale (strategii neintenionale) pot avea fie scopuri
predictive fie scopuri corective si reactive. Strategiile reactive pot fi antrenate
n siguran n piscin.
Cnd pacienii reacioneaz cu ntrziere, au mai mult timp s rspund (de
14 ori mai mult cnd ne referim la diferenele kinematice ale vscozitii
dintre apa si aer) asa nct ei sunt mai puin temtori cnd vine vorba s
execute miscri mai ample.
O alt metod de exerciii acvatice utilizat pentru promovarea strii
de sntate este metoda inelului Bad Ragaz (MIBR). Este o metod activ
unul la unul, un concept al terapiei fizice acvatice. Terapeutul asigur
punctele fixe de sprijin pacienilor. Tehnica presupune ca terapeutul s fie
foarte bine pregtit si exact.
MIBR este un model al exerciiului rezistiv mobilizator si de ntrire care are o
varietate de caracteristici excelente. Este un ansamblu terapeutic specific dar
nu este folosit n fitness-ul acvatic general. MIBR este o parte eficient a
tratamentului complex din cadrul terapiei acvatice. Un bun cunosctor
practicant al terapiei acvatice analizeaz scopurile terapeutice funcionale
precum si limitrile funcionale ale pacientului n mod corect, si apoi alege
cele mai bune metode. Pacienii care trebuie s si mbunteasc fora,
mobilitatea, stabilitatea sau funcia pot beneficia de pe urma MIBR. Pacienii
acestia au adesea probleme reumatologice, ortopedice, neurologice cum ar fi
artrita reumatoid, osteoartrita, probleme cornice si inflamatorii ale coloanei,
slbiciune provocate de o boal neurologic, sau neputine postoperatorii. n
general, caracteristicile ce se focuseaz direct pe aria funcional a
problemei sunt folosite n stadiile urmtoare. Iniial efectele sunt create
indirect ca un efect reactiv. De exemplu, paternurile piciorului reciproc
bilateral,faciliteaz stabilizarea coloanei. Scopul terapeutic este des obinut n
mod reactiv. Activitile sunt economice, eficiente, si trebuie s fie maximale
cnd vine vorba de abilitile pacientului.
Programul de exerciii al MIBR are nevoie de mijloace plutitoare care s
asigure pacientului sigurana si stabilitatea n ap. Aceste mijloace de ajutor
ncetinesc rotaia corpului. Gtul si soldurile sunt susinute de inele, de
preferat umplute cu aer, si depinznd de exerciiu, un al treilea inel poate
susine una sau ambele glezne.
Durata antrenamentului
Durata antrenamentului n MIBR depinde de obiectivele tratamentului. Timpul
minim nu trebuie s fie mai scurt de 15 minute, n special la pacienii cu tonus
sczut.
Exerciiile de tonifiere la acesti pacieni nu trebuie s depseasc cteva
minute la fiecare interval deoarece oboseala intervine rapid la ncrcare mare
prin contracii (mai mult de 80% din fiecare repetare maxim). n acest caz 6
contracii pentru nceput la persoanele cu tonus muscular sczut si ntre 12 si
16 pentru grupele mai puternice pot fi posibile.
Perioada de repaus dup fiecare set de exerciii ar trebui s fie 1- 1\2 pn la
3 minute cnd se foloseste o contracie puternic. Dup asta poate fi aplicat
acelasi set de exerciii pentru aceeasi grup muscular, dar ntr-o manier
mai puin intens. Un dozaj bun n primul set l reprezint cele 6 contracii, 5
contracii n al doilea set si cnd se poate aplica 4 contracii n cel de-al
treilea set. n fiziologia exerciiului aceast procedur se numeste piramida
schimbat.
n unele cazuri sunt necesare perioade mai lungi de tratament pentru a
antrena capacitatea aerobic sau andurana. Cnd se foloseste MIBR, poate
creste andurana muscular local. n acest caz un tratament trebuie s
dureze cel mult 30 de minute. Contraciile musculare ar trebui s fie mai mult
de 20 de contracii submaximale pe serie, cu o pauza de 1 minut ntre seturi.
n timpul acestei pauze sunt lucrate alte grupe musculare n timp muschii
lucrai nainte se relaxeaz.
Ai Chi este un exerciiu n ap si un program de relaxare creat s ajute
terapeuii acvatici si pacienii pentru a se bucura ntr-o progresie lent dar
puternic.
Instructorii de exerciii acvatice, antrenorii personali, si terapeuii reabilitrii
terapiei prin ap vor gsi metoda Ai Chi benefic pentru clienii lor precum si
pentru ei nssi. Aceast metod este ritmic si relaxant pentru clienii ce
caut aceste componente ntr-un program de exerciii, si poate mbunti
raza de miscare si mobilitatea. Ai Chi, a fost creat prin combinarea
conceptelor tai chi cu shiatsu si tehnicilor Watsu, se execut stnd n ap
pn la umr folosind o combinaie de respiraie profund si lent, miscri
ample ale braelor, membrelor inferioare si trunchiului.
Miscrile Ai Chi pot fi folosite pentru a mbunti eficiena miscrilor
pacienilor care au durere cronic, artrit, fibromialgie, boala cronic
obstructiv pulmonar, deficiene ale echilibrului, diabet, scleroz multipl,
sau alte probleme neurologice sau ortopedice. Ai Chi poate fi folosit n grup
sau individual, nu are nevoie de echipament, si permite feei si parului s
rmn uscate. Aceast poziie cu capul n afar este important pentru cei
care nu stiu s noate, si vor beneficia de exerciiile n ap. Adiional, din
cauza filosofiei si respiraiei din Ai Chi sunt similar cu cele bazate pe uscat
din tai chi, multe din beneficiile vzute la tai chi pot fi aplicate si n Ai Chi.
Multe din beneficiile Ai Chi vin din respiraie si relaxare. Aceste beneficii
includ pe cele ale exerciiilor si cel al efectelor legate de starea de
contemplaie. Raza extins a beneficiilor cardiovasculare care se ridic din
antrenamentul Ai Chi s-a dovedit a fi benefic pentru pacienii cu durere
cronic, artrit, boala cronic obstructiv pulmonar, diabet, deficient de
echilibru. Ai Chi promoveaz de asemenea relaxarea n rndul pacienilor cu
nivele ridicate de stres.
Practicarea tehnicilor miscrilor lente si respiraia diafragmatic cresc
relaxarea; scad tensiunea muscular, mbuntesc managementul
simptomelor, si faciliteaz recuperarea din problemele coloanei lombare,
scoliozei, sindromul de tunel carpian, accidentare sau operaie
musculoscheletal, accidentri sportive. Aceste tehnici au fost folosite cu
succes n mbuntirea echilibrului si mbuntirea simptomelor asociate cu
dezechilibre cronice cum ar fi boli reumatologice, fibromialgia, si artrita. Tai
chi a ajutat la mbuntirea simptomelor osteoartritei, eficacitatea sinelui,
nivelelor de tensiune, si satisfacerea strii de sntate general. Tai chi a
crescut de asemenea si fora muscular a extremitilor inferioare precum si
a anduranei.
Tai chi si Ai Chi folosesc aceleasi mijloace lente, fluide, ritmice ale miscrii cu
controlul respiraiei ce poate afecta pozitiv stabilitatea postural si scade la
btrni. Mai multe studii au examinat efectele tai chi asupra echilibrului si pe
riscul cderilor la persoanele n vrst. ntr-un sondaj al oamenilor de 70 sau
mai muli ani, cei care au participat n antrenamentele tai chi au observat
mbuntiri n activitile zilnice, iar alii care au participat n antrenamentele
echilibrului, nu au raportat rezultate foarte bune.
ntr-un studiu din anul 2004, s-a demonstrat clar c antrenamentele tai chi
pot duce la mbuntiri statistice semnificative n funcionalitatea echilibrului
la persoanele n vrst.
ntr-un alt studiu cercettorii au observat ca tai chi este important pentru
funcionalitatea echilibrului fizic.
Practica pe termen lung a tai chi poate mbunti fora muscular n
extremitile inferioare ale corpului, n principal n jurul genunchilor si
gleznelor, precum si a joggingului pe termen lung, conform unui alt studiu. Un
alt studiu a artat c participanii tai chi au o ncredere mai mare n sine, si o
team mai diminuat c vor cdea fa de cei care nu au practicat tai chi.
Aceste studii sunt vesti bune pentru persoanele n vrst, care caut miscri
lente alternative, care sporesc beneficiile.
Abilitatea echilibrului dinamic este un semn independent al calitii vieii, asa
nct practicanii tai chi n vrst sunt mai puternici, se simt mai ncreztori, si
sunt mai neinfricai dect ceilali, sigur vor experimenta o calitate a vieii mai
bun fa de cei care nu au ajuns la acest nivel.
Ai Chi creeaz beneficii musculoscheletale care deriv din efectele
flotabilitii, al miscrilor lente si controlate, si al respiraiei coordinate.
Pacienii care sufer de durerea a spatelui, gtului, umrului, fr rspuns la
tratament pot descoperi respiraia ca fiind veriga lips. O component
principal a multor dureri de cap, gt si umeri, poate fi cauzat
suprasolicitarea muschilor respiratori secundari. Respiraia diafragmatic
poate cultiva relaxarea, funcia miofacial, si stabilizarea lombopelvic.
Rspunsul stresului la durere creste n mod tradiional tensiunea muscular,
care de obicei duce la mai mult durere. Respiraia diafragmatic poate
scdea rspunsul stresului.
Coordonarea respiraiei Ai Chi si coordonarea miscrii permit muschilor s
produc miscri fine ale trunchiului si extremitilor. Aceast activitate poate
duce la dezvoltarea controlului si aliniamentului tuturor miscrilor, nu doar al
miscrilor Ai Chi, dac sunt corespunztor antrenate. Abilitile cum ar fi
aliniamentul, echilibrul, stabilizarea pot fi mbuntite cu un antrenament
corespunztor bazat pe tehnicile lente ale miscrii.
Efectele pozitive cardiovasculare au fost regsite n studiile referitoare la
antrenamentele tai chi. Studii referitoare la msurile fiziologice n timpul
bicicletei ergometrice, au artat c consumul de oxigen si rata de munc n
cadrul grupurilor tai chi au fost semnificativ mai mari dect n grupurile
controlate. Alte studii au demonstrat cresterea funciei cardiorespiratorii,
flexibilitatea esuturilor moi, si fora crescut n duelurile pe echipe la
persoanele n vrst care au participat ntre una si de patru ori pe sptmn
la antrenamentele tai chi.
Practicarea tehnicilor miscrilor lente si a respiraiei diafragmatice au
demonstrat c activeaz sistemul nervos inhibitor parasimpatic,
mbunteste pulsul, scade presiunea sngelui, mbunteste funcia
respiratorie si cardiovascular, scade consumul de oxigen, creeaz un indice
respirator neutru, scade nivelul lipidelor si glucidelor din snge. Respiraia
diafragmatic scade instabilitatea autonom si mbunteste variabilitatea
pulsului.
Ai Chi este o tehnic acvatic cu aplicaii multiple. De la cei cu probleme
ortopedice la neurologice, de la cei atletici la cei cu dizabiliti, de la tineri la
btrni, aproape toata lumea beneficiaz de pe urma Ai Chi. Ai Chi poate fi
un bun puternic n terapia acvatic.
Watsu cunoscut si sub denumirea shiatsu de ap, a fost creat n 1980 bazat
pe experienele lui Harold Dull cu Zen shiatsu. Tehnicile acvatice pun n
eviden coordonarea respiraiei cu alte paternuri ale miscrii. Miscarea
Watsu ca si Ai Chi,
fluxeaz una cu cealalt si sunt ghidate de interaciunea ntre pacient si
terapeut. Watsu este folositor persoanelor care au nevoie de mobilitate
crescut si de relaxare.
Efecte fiziologice
Miscrile blnde si ritmice ale Watsu coordonate cu respiraia produc un efect
de linistire al sistemului nervos, prin urmare permind sistemului nervos
parasimpatic s domine. Simplu spus, Watsu calmeaz sistemul nervos. El
ncetineste inima, scade presiunea sngelui, scade respiraia, si permite
sistemului limfatic s funcioneze.
Aceast stare de relaxare reduce spasmele musculare cu relaxarea
muscular. Efectul calmant al Watsu asupra sistemului respirator, reduce
paternurile acestuia, reducnd astfel durerea. ntinderile din Watsu cresc
mobilitatea esuturilor. Pacienii cu dezechilibre
neurologice dobndesc mobilitatea esuturilor moi, si scdere a tonusului
muscular, cu rotaia trunchiului folosit n Watsu, precum si cu tehnicile
Brunnstrum si facilitarea
neuroproprioceptiv. ntinderile rotaionale statice ale trunchiului si rotaiile
ritmice si repetate ale acestuia ajut la normalizarea paternurilor de miscarea
celor cu dezechilibre neurologice.
Watsu are multe aplicaii att pentru oamenii sntosi ct si pentru cei cu
dizabiliti. Pentru o persoana sntoas, Watsu asigur relaxare, ntinderea
muscular,o conexiune psihologic cu practicantul, si o conexiune cu cldura
si suportul mediului nconjurtor.
Cnd se alege Watsu pentru tratament, trebuie luate n considerare
rezultatele dorite. Managementul durerii este obinut prin reducerea
comportamentului asociat cu durerea si calmarea sistemului nervos. Sistemul
nervos linistit aduce rspunsul sistemului parasimpatic, cauznd astfel
vasodilataie si o circulaie mai bun pentru a hrni esuturile lezate. Pacienii
cu probleme ortopedice pot obine o mobilitate crescut si o raz de miscare,
astfel crescnd funciile. Acei pacieni cu probleme neurologice obin beneficii
de pe urma Watsu prin normalizarea tonusului cu ajutorul miscrilor ritmice.
Aceast normalizare a tonusului muscular poate creste funcia. Efectele
psihologice ale Watsu pot fi atinse mai greu, dar terapeutul trebuie s fie
sensibil pentru a obine rezultate bune.