Glucidele (zaharidele sau DOCUMENTE SIMILARE

hidratii de carbon)
Share on googleShare on
Biologie facebookShare on twitterShare on
+ Font mai mare | - Font mai mic emailMore Sharing Services1

PIELEA este cel mai mare organ al nostru

Transcitoza
Ciclu secretor al lui Palade
Nucleul
Mecanismele generale ale diferentierii celulare
Glucidele (zaharidele sau hidratii Biologie Animala
de carbon) TRIBLASTEA - METAZOARE TRIBLASTICE
Clasa Arachnida
Chimistii prefera sa utilizeze termenul de TIPURI CONSTITUTIONALE
glucide sau hidrati de carbon mai mult EVALUAREA FORTEI
decat cel de zaharuri. De fapt in limbajul
curent, numim zahar tot ceea ce are gust
TERMENI importanti pentru acest
dulce. Din contra, in biochimie, un zahar document
nu poate sa fie dulce ca si o substanta cu :::::
gust dulce nu poate fi un zahar.Termenul
de glucide se aplica unui mare numar de
molecule care au o structura si proprietati
chimice asemanatoare (dar nu neaparat cu
gust dulce).

Indulcitorii sintetici ca zaharina, aspartamul, de exemplu, au gust foarte dulce, dar nu sunt zaharuri.

Glucidele se impart in: monozaharide

dizaharide

polizaharide.

1 Monozaharide:glucoza, fructoza si galactoza

Monozaharidele, cele mai abundente in materia vie, au formula chimica: C6H12O Cele trei
monozaharide principale sunt:

glucoza

fructoza

galactoza

Din punct de vedere chimic nu sunt decat putine diferente intre cele trei monozaharide. Sunt
toate trei formate din 6 atomi de carbon, 12 de hidrogen si 6 de oxigen.Ele difera una de alta
prin dispozitia acestor atomi.
Dupa cum vom vedea mai tarziu, aceste monozaharide, si in special glucoza, servesc drept
carburant pentru furnizarea energiei necesare celulei.

Este important sa se stie ca D(+) C6H12O6 formeaza glucide energetice si digerabile

(amidon, zaharoza, glicogen) in timp ce D(+) C6H12O6 duce la formarea
celulozei, poliglucida neenergetica si nedigerabila cu rol de balast si de stimulare a tranzitului
intestinal (fibre).
Glucoza care contine ciclul furanic se se numeste glucofuranoza, iar cea care, contine ciclul
piranic se va numi glucopiranoza.
 glucoza

f. furanozica

2 Dizaharidele:zaharoza, lactoza si maltoza

O dizaharida este o molecula formata prin unirea chimica a doua monozaharide. Principalele
dizaharide din alimente sunt:

Zaharoza (sucroza): Glucoza Fructoza

Lactoza: Glucoza Galactoza

Maltoza: Glucoza Glucoza

Zaharul obtinut din trestia de zahar sau sfecla rosie este format numai din sucroza.

Un mic cub de zahar (aprox. 5g) contine in jur de 10 000 de miliarde de miliarde de molecule de
sucroza.

Zaharul brun contine, in plus de sucroza, mici cantitati de substante minerale si aromatice care sunt
prezente in seva plantei.
Lactoza se gaseste in cantitati mari in lapte.Maltoza se gaseste in fructe, legume si cereale.

3. Polizaharidele:amidon, glocogen si celuloza

Polizaharidele sunt toate formate prin policondensarea unor monozaharide in special

de glucoza. Singura diferenta intre un polizaharid si un altul este numarul monozahridelor si
al legaturilor chimice dintre ele.

Moleculele care formeaza materia vie sunt adesea polimeri.Un polimer este o molecula mare formata
prin unirea chimica a mai multor molecule mici, identice sau asemanatoare. Polizaharidele,
sunt polimerul glucozei.

Principalele polizaharide descoperite in alimente sunt: amidonul, glicogenul si celuloza.

Amidonul

Este o polizaharida naturala, care se gaseste in plante.Faina extrasa din cereale este alcatuita
din amidon.

Formula bruta a amidonului, determinata prin analiza elementara, este (C6H10O5)n, la fel ca
a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu randament cantitativ. Din
punct de vedere al compozitiei chimice, amidonul este un amestec, format din 2
polizaharide: amilopectina siamiloza, care difera intre ele prin structura si reactivitate.

Alimente bogate in amidon sunt: cartoful, cerealele.

Glicogenul

Glicogenul este la organismul animal corespondentul amidonului de la plante, fiind

un polizaharid compus din mai multe molecule de glucoza. Glicogenul serveste la
inmagazinarea energiei si detoxifierea organismului. O mare parte din glicogen se gaseste
in ficat si muschi. Desfacerea glicogenului in monozaharide ca glucoza se face cu eliberare de
energie necesara de exemplu contractiei musculare.
Dupa o masa bogata in glucide, sangele poate deveni foarte concentrat in glucoza si deci
periculos pentru sanatate. Celulele ficatului transforma, deci surplusul de glucoza in molecule
de glicogen pe care le depoziteaza.

Un hormon secretat de catre pancreas este esential pentru buna desfasurare a cestei reactii
chimice.

Invers, daca nivelul glucozei sanguine scade prea mult, glicogenul depozitat in ficat si muschi
se poate desface in glucoza si trece in circulatia sanguina.

glu-glu-glu-glu-glu. glu + glu + glu + glu ++ glu

Celuloza

Este constituientul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza

este polizaharida care impreuna cu lignina (un compus macromolecular aromatic) si alte
substante, formeaza peretii celulelor vegetale si confera plantei rezistenta mecanica si
elasticitate. Aceasta are aceeasi formula bruta ca siamidonul (C6H10O5)n, unde n poate atinge
cifra miilor.

Moleculele de celuloza sunt formate din molecule de glucoza legate unele de altele formand
lanturi lungi.
Alimente bogate in celuloza:

Celuloza nu este chiar un aliment. Ea constituie o parte importanta a ceea ce numim fibre
alimentare. Sistemul nostru digestiv, nu poate separa moleculele de glucoza ce formeaza
celuloza (legaturile chimice intre moleculele de glucoza, in acest caz, sunt diferite de cele care
leaga moleculele de glucoza in amidon sau glicogen). Sistemul nostru digestiv le poate
faramita mecanic, dar nu poate extrage nici un element nutritiv. Toata celuloza pe care o
mancam, o eliminam fara a o modifica chimic, pe partea cealalta a tubului digestiv.

Rezumat:
 Monozaharide Glucoza C6H12O6

Fructoza

Galactoza

Dizaharide Zaharoza Glucoza-Fructoza

Lactoza Glucoza-Galactoza

Maltoza Glucoza-Glucoza

Polizaharide Amidon glu-glu-glu-glu--glu

Glicogen

Celuloza

4 Digestia glucidelor

Numai monozaharidele pot traversa peretele intestinal si trece in circulatia sanguina. Sistemul
digestiv, prin enzimele digestive pe care le secreta separa dizaharidele si polizaharidele in
monozaharide .

Cum numai monozaharidele pot traversa bariera intestinala, si asimilate in sange apoi
transportate catre ficat si de acolo la celulele din tot corpul, un dizaharid, este scindat in
doua monozaharide la nivelul intestinului. Aceasta digestie se face cu ajutorul enzimelor
digestive secretate de celulele tubului digestiv. Anumiti copii nu secreta in cantitati
suficienta lactaza, enzima digestiva necesara sa separe lactoza in glucoza si galactoza.
Lactoza, nu poate fi asimilata, ramane asadar in intestiul gros

Bacteriile din intestinul gros se hranesc cu aceasta lactoza proliferand si deci provocandu-i
copilului colici, balonari si diaree.

Aceasta problema se rezolva numai prin eliminare din alimentatia copilului a lactozei.

Functiile principale ale glucidelor:

-Furnizeaza majoritatea energiei in cele mai multe organisme

- Formeaza elemente de structura a peretilor si invelisurilor celulare ale spatiului intracelular

si ale tesutului conjunctiv determinandu-le forma, elasticitatea sau rigiditatea

-Servesc ca intermediari metabolici.

-Formeaza o parte din continutul structural al ARN si ADN

-Joaca un rol in intercomunicarea celulara si imunitate.

7.Lipidele

In cadrul lipidelor se afla o mare varietate de molecule organice insolubile in apa. Majoritate
lipidelor sunt formate din atomi de carbon, hidrogen, si oxigen (C, H si O).

Cele tei lipide principale din organism sunt:

Trigliceridele (triacilglicerol)

Steroizii

Fosfolipidele

De asemenea se gasesc si alte lipide de natura diferita dar in cantitati mult mai mici,
ca:vitaminele A,D,E si K, carotenii, si prostaglandinele .

Prostaglandinele constituie o clasa de hormoni . Ele intervin in reactiile inflamatorii si de

asemenea au rol in aparitia febrei si durerii.Participa la controlul presiunii sanguine, la controlul
caontractiilor musculare involuntare (ca cele ale intestinului sau ale uterului), la dilatarea colului uterin
inaintea nasterii, la coagularea sangelui, etc.

Numele lor provine de la faptul ca pentru prima data au fost izolate plecand de la secretia prostatei.

Trigliceridele (sau grasimile neutre)

Majoritatea lipidelor din alimentatie sunt trigliceride.

Sunt componentele principale ale grasimilor de rezerva din tesuturi si ale grasimilor din lapte.
Aceste molecule se formeaza prin legarea chimica (esterica) a unei molecule
de glicerol si trei molecule de acid gras.

Glicerol + Acid gras Monoglicerida + Apa

Se pot fixa trei acizi grasi pe fiecare glocerol. Se obtine, deci, o triglicerida.
Caracteristicile acizilor grasi din trigliceridele naturale:

-au numar mare de atomi de carbon (C4 C24)

-catena liniara (fara ramificatii)

- numar par de atomi de carbon

- o singura grupare carboxil (-COOH)

-caracter saturat sau nesaturat cu 1,2..6 duble legaturi (=)

Trigliceridele difera unele de altele prin lungimea acizilor grasi si prin numarul de legaturi
duble din molecula.

In alimentatie, este important de a face distinctia intre grasimi saturate si cele nesaturate.

Termenii de saturat si nesaturat se refera la acizii grasi din molecula trigliceridelor.

Grasimile saturate:

In grasimile saturate, acizii grasi au un maxim de atomi de hidrogen posibil. Toate legaturile
dintre atomii de carbon sunt simple (fara legaturi duble).

Intr-o molecula organica, fiecare atom de carbon nu poate forma decat 4 legaturi chimice cu alti
atomi.
 Grasimile nesaturate:

In grasimile nesaturate aciii grasi din compozitia lor au una sau mai multe legaturi duble.
Acestor legaturi duble li se pot adauga atomi de hidrogen (aditiona) inlocuind, astfel,
legaturile duble cu cele simple.

Acizii grasi care poseda o singura legatura dubla se numesc mononesaturati.

Acizii grasi care poseda mai mult de o dubla legatura in molecula se numesc polinesaturati.

CH3 (CH2 )14 -COOH acid palmitic

CH3 (CH2 )16 -COOH acid stearic

CH3 (CH2 )7 -CH=CH-(CH2 )7 -COOH acid oleic

Majoritatea grasimilor de origine animala sunt saturate in timp ce multe

grasimi de origine vegetala sunt nesaturate (cu cateva exceptii).

Unele grasimi de origine vegetala ca de exemplu: untul de cacao, uleiul de palmier si uleiul din nuca
de cocos sunt saturate.
In general, grasimile saturate sunt solide la temperatura camerei (untura) in timp ce grasimile
nesaturate sunt lichide (uleiuri).

Numeroase studii au demonstrat ca exista o corelatie stransa intre consumul mare de grasimi
saturate si riscul de a dezvolta maladii cardiace.

O grasime nesaturata poate fi hidrogenata. Aceasta consta in inlocuirea uneia sau a mai
multor legaturi duble cu legaturi simple.

In comert se gasesc frecvent uleiuri hidrogenate.Sunt uleiuri polinesaturate care devin mai putin
nesaturate prin hidrogenare. Aceasta operatie este utilizata curent pentru a solidifica uleiurile
vegetale ce intra in compozitia margarinei sau pentru a mari durata de conservare a
uleiurilor.Grasimile nesaturate prin expunere la lumina, la aer si in prezenta unor factori care
genereaza radicali liberi, sufera un proces care le altereaza gustul si mirosul (rancezire).

Rolul trigliceridelor:

1. Rezerva de energie

2. Protectie

3. Izolant termic

Cu ajutorul trigliceridelor, organismul isi pastreaza rezerva de energie. Daca in alimentatia

noastra avem un surplus de glucide sau de lipide (sau de proteine cum vom vedea mai
tarziu), acest surplus poate fi transformat in grasimi care sunt depozitate in tesutul adipos.
Invers, daca alimentatia este foarte saraca in alimente care pot furniza energie, rezervele de
grasimi sunt atunci transformate in derivati chimici ce servesc nevoilor energetice ale
organismului.
Lipidele furnizeaza de doua ori mai multa energie decat glucidele.

Trigliceridele servesc, de asemenea, drept protectie a unor organe, formand capsule

protectoare (ca de exemplu capsula renala) si ca izolant termic.

Fosfolipidele (sau fosfoglicerolipidele):

Fosfolipidele se aseamana cu trigliceridele. Ele sunt formate dintr-un glicerol la care sunt
legati doi acizi grasi si o grupare chimica fosfat (cu P-fosfor si N- azot).

Fosfolipidele, dupa cum se va vedea, intra in compozitia membranei celulare.

Steroizii:

Steroizii sunt molecule care au aceeasi structura de baza numita nucleu de sterol (nucleu
sterolic).
Atomii de hidrogen si de oxigen se pot fixa in diferite feluri impreuna cu atomii de carbon ai
nucleului sterolic formand diversi steroizi.

Cel mai cunoscut si in cantitate cea mai mare este steroidul numit colesterol. Vegetalele nu
contin deloc colesterol, numai produsele de origine animala il contin.

Colesterolul este esential pentru sanatate. El indeplineste doua mari functii in organism:

1. Este folosit la fabricarea unor diversi steroizi cum sunt hormonii steroidieni, sarurile biliare
sau vitamina D. Hormonii sexuali, ca testosteronul si estrogenii sunt derivati din colesterol.
2. Intra alaturi de alti compusi in compozitia membranei celulare

Anumiti sportivi cauta sa-si amelioreze performantele consumand in mod obisnuit steroizi
anabolizanti. Ei sunt derivati sintetici ai testosteronului, hormon masculin secretat de catre glanda
testiculara. Acesti hormoni stimuleaza cresterea musculara.

Aproape 80% din colesterolul din organism este produs de catre ficat. Restul este furnizat prin
alimentatie.

Ca urmare a mai multor studii, s-a stabilit corelarea stransa intre nivelul ridicat al colesteolului sanguin
si riscurile maladiilor cardiace (ateroscleroza).Ateroscleroza este caracterizata de formarea placilor de
aterom, acumulari de tesut si de colesterol in peretele arterelor. Prezenta placilor de aterom in arterele
inimii duce la cresterea enorma a riscului infarctului miocardic.

Transportul colesterolului in sange se face legat de fosfolipide si proteine.

Astfel, se disting doua tipuri de colesterol:

HDL colesterol (high density lipoproteins = lipoproteine cu densitate mare)

LDL colesterol (low density lipoproteins=lipoproteine cu densitate mica)

Adesea LDL este numit colesterol rau iar HDL, colesterol bun.

LDL-ul transporta colesterolul de la ficat la celule, in timp ce HDL-ul transporta surplusul de

colesterol de la tesuturi catre ficat care este apoi eliminat prin bila.

Evident ca este preferabil de a avea un nivel ridicat de HDL in sange si un nivel scazut de
LDL. Atunci cand se determina nivelul colesterolului sanguin este important sa se faca si
determinarea LDL si HDL. Mai mult decat cantitatea absoluta de colesterol este important de
stiut raportul HDL/LDL sau Colesterol total / HDL.

Glucoza este compusul organic, aparinnd clasei zaharidelor, care are formula
chimic C6H12O6. Dei are aceeai formul chimic, fructoza este diferit fa de glucoz
prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singur grupare de alcool primar (n
imagine, la carbonul cu numrul 6), pe cnd fructoza are dou grupri de alcool primar.

Proprieti fizice[modificare | modificare surs]

Glucoza este o substan solid, cristalizat, incolor i solubil n ap. Are un gust
dulce. Punctul su de topire este foarte ridicat, deoarece ntre numeroasele sale
grupri hidroxil (-OH) se formeaz multe legturi de hidrogen. Cnd sunt nclzite,
toate monozaharidele (nu numai glucoza) se descompun nainte de a se topi,
n carbon i ap, reacie numit carbonizare. Glucoza are 75% din puterea de ndulcire a
fructozei (care este luat ca unitate).
Fructoza este un compus organic cu formula brut C H 6 12 O6, aparinnd
clasei zaharidelor, o monozaharid de tipul cetohexozelor, epimer al glucozei.
Dup glucoz este cea mai rspndit monozaharid. Apare n stare liber n fructele
dulci i n miere sau combinat n di-, tri- i polizaharide.

Structur

Dei are aceeai formul chimic, glucoza este diferit fa de fructoz prin modul de
legare a atomilor. Astfel, fructoza are dou grupri de alcool primar, pe cnd glucoza are
o singur grupare de alcool primar .

CH2-OH
|
C=O
|
HO-C-H
|
H-C-OH
|
H-C-OH
|
CH2OH

n stare liber fructoza are form piranozic (form ciclic de 6 atomi), n timp ce n
oligo- i polizaharide adopt forma furanozic (form ciclic de 5 atomi).

Proprieti fizice

Este o substana solid, cristalizat n form de ace, cu gust dulce (este cea mai dulce
monozaharid), solubil n ap i metanol. ts

Proprieti chimice

La 105 C are loc topirea cu reacia de descompunere (carbonizare).

Zaharoza, numit i sucroz este o dizaharid foarte rspndit n natur,

ntlnindu-se n special n sfecla de zahr (Beta vulgaris) 12-23% i n trestia de
zahr (Saccharum officinarum) 20-27%, fiind cea mai comun form de zahr utilizat
n alimentaie.
Proprieti fizico-chimice[modificare | modificare surs]

Zaharoza: o diglucid, format dintr-un rest de -D-glucopiranoz i un rest de -D-

fructofuranoz, care sunt unite prin legtur 1-2glicozidic

Stare: substan solid cristalizat

Culoare: alb

Gust: dulce

Punct de topire: 184 C

Formul chimic: C12H22O11

Solubilitate: solubil n ap i insolubil n solveni organici

Activitate optic: dextrogir []D20=+66,47 0.

Sub aciunea acidului clorhidric sau sub aciunea zaharazei ea se descompune

n monoglucidele componente.

Amestecul format n urma hidrolizei are aciune levogir deoarece valoarea puterii
rotatorii a fructozei (levogir) este mai mare dect a glucozei (dextrogir).

Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor uman
i animal.Nimerind n organism cu hrana,amidonul se supune hidrolizei enzimatice,
transformndu-se in glucoz.Aceasta este transportat spre celule, unde se consum
parial pentru necesitaile energetice ale organismului, conform schemei:
C6H12O6+6O2=6CO2+6H2O+Q Amidonul este o substan organic ce se gsete
n seminele, fructele i tuberculii plantelori care se folosete n industria
alimentar, chimic etc. Formula brut a amidonului, determinat prin
analiza elementar, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul
trece n D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compozi iei chimice,
amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectin i amiloz, care difer
ntre ele prin structur i reactivitate.
Amidonul intra in componenta mediului nutritiv la producerea antibioticelor,
vitaminelor. Amidonul hidrolizeaza la fierbere in prezenta acizilor sau sub
actiunea enzimelor.
Sub actiunea fermentilor sau la incalzirea cu acizii minerali amidonul hidrolizeaza
destul de usor, la inceput, transformindu-se in amidon solubil, apoi in dextrine.
Produsul final al hidrolizei amidonului este glucoza:
(C6H10O5)n + nH2O nC6H12O6

Celuloza este o substan macromolecular natural din clasa glucidelor, fiind

constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharid i
mpreun cu lignina (un compus macromolecular aromatic) i alte substan e, formeaz
pereii celulelor vegetale i confer plantei rezisten mecanic i elasticitate. Aceasta
are aceeai formul brut ca i amidonul (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra miilor.

Celuloza este format din molecule de glucoz unite n pozi ia 1-4. Este o substan
organic, un polimer sau mai specific o polizaharid care este format din peste 3 000
de molecule de glucoz. Un polimer este o macromolecul format din molecule mai
mici care se repet (glucoza n acest caz). Acest lucru explic faptul c structura
celulozei este format din molecule de glucoz sau C6H12O6. celuloza