Sunteți pe pagina 1din 16

ROMNIA

MINISTERUL EDUCAIEI I CERCETRII TIINIFICE UNIVERSITATEA


VASILE ALECSANDRI DIN BACU
FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE
Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacu, 600114
Tel. ++40-234-542411, tel./ fax ++40-234-516345
www.ub.ro; e-mail: stiinteec@ub.ro
PROGRAMUL DE STUDII: MASTER - CONTABILITATE AUDIT I
INFORMATIC DE GESTIUNE ANUL I IF

REGLEMENTARI SI PRACTICI CONTABILE


SPECIFICE

POLITICI SI PRACTICI CONTABILE


DE INTREPRINDERE PRIVIND
EVALUAREA STOCURILOR

Masteranzi: Sandu Valentina

Radoi George Ciprian

Grupa 642
CUPRINS
INTRODUCERE

EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU

EVALUAREA STOCURILOR LA IESIREA DIN PATRIMONIU

INTRODUCERE

In zilele noastre aprovizionarea este un element important in cadrul oricarei


organizatii. Pentru asigura o aprovizionare optima, agentii economici sunt nevoiti sa
foloseasca periodic anumite metode de evaluare a stocurilor.

Stocurile sunt acele valori economice care, prin natura si destinatia lor, sunt utilizate ca
materii prime si materiale, productie in curs de executie, semifabricate si produse finite,
mrfuri si ambalaje depozitate in vederea vnzrii. Acestea intervin in ciclul de productie al
firmei pentru a fi consumate in primele faze de fabricatie ca materii prime, in in cursul
fabricatiei dacaau calitatea de productie neterminat, sau vndute in cazul in care au starea
de produse finite sau marf. Astfel, volumul vnzrilor produselor si mrfurilor, si al prestrii
serviciilor depinde in mare msurade nivelul si structura stocurilor detinute de intreprindere la
un moment dat.

Lipsa acestor stocuri sau nivelul sczut al acestora poate determina reducerea sau chiar
sistarea temporaraa activittii unei intreprinderi, ceea ce poate avea ca efect scderea
clientelei, implicit reducerea profitului intreprinderii. Pentru o organizare eficientasi o
supraveghere ct mai atentasi corectaa stocurilor si a miscrilor acestora este
necesaraaplicarea unor politici si tratamente contabile pentru evaluarea acestora, bineinteles,
respectnd principiile contabilittii.

O buna contabiliate (att a stocurilor, ct si a celorlalte nivele ale acesteia), poate


infuenta favorabil activitatea, respectiv profitul unei intreprinderi, contabilitatea fiiind
consideratastiinta si arta stpnirii afacerilor. Alegerea politicilor si tratamentelor contabile de
evaluare a stocurilor poate avea influente benefice sau, dimpotriv, negative asupra
rezultatelor intreprinderii, motiv pentru care trebuie acordataatentie maximaacestei laturi a
contabilittii.

2
1. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU

In unele tari, stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea de
piata unde, de exemplu, valoarea de piata este definita ca valoarea cea mai mica dintre costul
de inlocuire si valoarea realizabila neta (dar in nici un caz mai mica decat valoarea realizabila
neta diminuata cu o marja normala a profitului).

Standardul IAS 2 mentioneaza ca stocurile trebuie sa fie evaluate la valoarea cea mai
mica dintre cost si valoarea realizabila neta, evitand prin urmare complicatiile ce pot aparea in
aplicarea principiului celei mai mici valori dintre cea a costului si a valorii pietei. Deci, pentru
a putea fi efectuata o evaluarea corecta a stocurilor trebuie, in primul rand, sa se cunoasca
costul acestora.

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei, costurile de


conversie, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care
se gasesc in prezent.1 Costul stocului cuprinde costul de achizitie a tuturor materialelor care
intra direct in procesul de productie, precum si costurile de transformare a acelor materiale in
produsul ce urmeaza a fi vndut.

Costul de achizitie a stocurilor cuprinde pretul de cumparare si toate costurile


necesare aducerii stocurilor in conditiile si amplasarea lor prezenta: taxe vamale de import si
alte taxe (cu exceptia acelora pe care intreprinderea le poate recupera de la autoritatile fiscale),
costurile de transport, depozitare, manipulare, asigurare si alte costuri care pot fi
atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii, reducerile facute pentru
discount-urile comerciale, rabaturile precum si alte elemente similare.

IAS 2 permite ca, in anumite conditii, diferentele din schimbul valutar care au aparut
direct din achizitionarea recenta de bunuri facturate in valuta sa fie incluse in costul de
achizitionare a stocului, asa cum este descris ca si tratament contabil alternativ permis in IAS
21 Efectele modificarilor cursurilor de schimb valutar. Aceste diferente de curs valutar se

3
limiteaza doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetara accentuata impotriva
careia nu exista nici un mijloc practic de acoperire a riscului si care afecteaza datorii care nu
pot fi decontate, rezultate din achizitia recenta a stocurilor.2 Din punct de vedere practic,
conditiile solicitate sunt rar indeplinite si, prin urmare, acest tratament alternativ este de
asteptat sa fie corespunzator pentru stabilirea costurilor stocului numai in cazuri foarte rare.

Costurile de conversie a stocurilor includ costurile direct aferente unitatilor produse


(costurile cu manopera directa) si o alocare sistematica a regiei de productie, fixa si variabila,
generata de transformarea materialelor in produse finite.

Regia fixa de productie consta in acele costuri indirecte de productie care raman relativ
constante, indiferent de volumul productiei (amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor,
precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor).

Regia variabila reprezinta acele costuri de prelucrare ce nu pot fi asociate in mod


direct cu unitatile de produse; aceasta inseamna toate acele costuri pe care le implica aducerea
stocului la conditia si amplasamentul actual, cu exceptia costurilor materiale directe si a
cheltuielilor cu munca directa. Regia variabila include:

- cheltuielile cu munca indirecta (cum ar fi salariile personalului de supraveghere a


procesului de productie si personalul administrativ al fabricii);

- materiale indirecte (combustibile si alte elemente care nu sunt de regula considerate


in mod individual);

- amortizarea corespunzatoare mijloacelor fixe utilizate in procesul de productie si


spatiilor aferente;

- cheltuieli de intretinere, pentru lumina si energie, incalzire, precum si toate celelalte


costuri pe care le implica functionarea unei fabrici.

Regia variabila nu trebuie sa includa cheltuieli de vanzare si, in general, nu include


cheltuieli generale si administrative. Totusi, anumite intreprinderi pot clasifica drept cheltuieli
generale si administrative costuri ce apar, in mod direct sau indirect, in procesul de aducere a
unui articol la conditiile si amplasarea sa prezenta. Astfel de costuri se pot aloca stocului,
indiferent de modul de clasificare al acestora de intreprindere. Unele exemple pot include
salariile si beneficiile aferente personalului administrativ al fabricii, taxe locale, servicii cu
paza pentru anumite uzine si operatiuni. In plus, antreprenorii pot include cheltuielile
administrative si generale in costurile contractuale, cu conditia ca aceste cheltuieli sa fie
trecute in mod specific in sarcina clientului conform conditiilor contractuale (IAS 11
Contracte de constructii).

Costurile de regie trebuie alocate pe stocuri, metodele costului direct care trateaza
cheltuielile de regie ca un cost aferent perioadei nu sunt permise. Alocarea regiei fixe asupra
costurilor de prelucrare trebuie sase faca pe baza capacitatii normale de productie.
Capacitatea normala de productie este productia estimata a fi obtinuta, in medie, de-a

4
lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, in conditii normale avand in vedere si
pierderea de capacitate rezultata din intretinerea planificata a echipamentului. Nivelul actual
al productiei poate fi folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala.

Definitia capacitatii normale de productie din IAS 2 nu trebuie in mod necesar sa


insemne capacitatea de productie totala a unei facilitati, sau eventual ceva apropiat de
capacitatea totala. Capacitatea normala de productie reprezinta productia prognozata a fi
obtinuta, in medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane in anumite conditii
preconizate. Capacitatea normala este in general mai mica decat capacitatea totala. In standard
nu se specifica numarul perioadelor de timp ce urmeaza a fi luate in considerare.

Valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati produse nu se majoreaza ca urmare a


obtinerii unei productii scazute sau a neutralizarii unor active. Regia nealocata este
recunoscuta drept cheltuiala in perioada in care a aparut. In exercitiile in care se inregistreaza
o productie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati de
produse este diminuata, astfel incat stocurile sa nu fie supraevaluate fata costul lor.

Regia variabila de productie consta in acele costuri indirecte de productie care variaza
direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt costurile
indirecte cu materialele prime, materiale si cu forta de munca. Regia variabila este alocata
fiecarei unitati produse pe baza folosirii reale a facilitatilor productive.

IAS 2 precizeaza ca in costul stocurilor pot fi incluse si alte costuri, dar numai in
masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care
se gasesc in prezent. De exemplu, poate fi adecvata includerea in costul stocurilor a regiilor
generale sau costul proiectarii produselor destinate anumitor clienti. Standardul precizeaza si
unele elemente de cost care nu trebuie incluse:

- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste


limitele normal admise;

- cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor in care astfel de costuri sunt necesare


in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;

- regii generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si in


locul in care se gasesc in prezent;

IAS 23 Costurile indatorrii identificacircumstantele limitate in care costurile


indatorrii sunt incluse in costurile stocurilor.

Conform OMFP 1802 la intrarea in entitate, bunurile se evalueazasi se inregistreaza in


contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:

la cost de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

5
la cost de productie pentru bunurile produse in entitate;

la valoarea de aport, stabilitain urma evalurii pentru bunurile reprezentnd aport la


capitalul social;

la valoarea justa pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.

In cazurile evalurii la valoarea de aport sau la valoarea justa, valoarea de aport si,
respectiv, valoarea justase substituie costului de achizitie.

Valoarea justaa activelor se determina, in general, dupadatele de evidentade pe piat,


printr-o evaluare efectuat, de regul, de evaluatori autorizati, potrivit legii.

In situatia in care nu existadate pe piataprivind valoarea just, din cauza naturii


specializate a activelor si a frecventei reduse a tranzactiilor, valoarea justase poate determina
prin alte metode utilizate, de regul, de ctre evaluatori autorizati, potrivit legii.

Reducerile comerciale acordate de furnizor si inscrise pe factura de achizitie ajusteaza


in sensul reducerii costul de achizitie al bunurilor. Atunci cand achizitia de produse si primirea
reducerii comerciale sunt tratate impreun, reducerile comerciale primite ulterior facturrii
ajusteaz, de asemenea, costul de achizitie al bunurilor.

Reducerile comerciale primite ulterior facturrii corecteazacostul stocurilor la care


se refer, dacaacestea mai sunt in gestiune. Dacastocurile pentru care au fost primite
reducerile ulterioare nu mai sunt in gestiune, acestea se evidentiazadistinct in contabilitate
(contul 609 Reduceri comerciale primite), pe seama conturilor de terti.

Atunci cnd vnzarea de produse si acordarea reducerii comerciale sunt tratate


impreun, reducerile comerciale acordate ulterior facturrii ajusteazaveniturile din vnzare.

Reducerile comerciale acordate ulterior facturrii, indiferent de perioada la care se


refer, se evidentiazadistinct in contabilitate (contul 709 Reduceri comerciale acordate), pe
seama conturilor de terti.

Reducerile comerciale legate de prestrile de servicii, primite ulterior facturrii,


respectiv acordate ulterior facturrii, indiferent de perioada la care se refer, se
evidentiazadistinct in contabilitate (contul 609 Reduceri comerciale primite, respectiv
contul 709 Reduceri comerciale acordate), pe seama conturilor de terti.

In cazul in care reducerile comerciale reprezintaevenimente ulterioare datei bilantului care


conduc la ajustarea situatiilor financiare anuale, acestea se inregistreazala data bilantului in
contul 408 Furnizori facturi nesosite, respectiv contul 418 Clienti facturi de intocmit,
si se reflectain situatiile financiare ale exercitiului pentru care se face raportarea, pe baza
documentelor justificative. Reducerile care urmeazaa fi primite, inregistrate la data bilantului
in contul 408 Furnizori facturi nesosite, corecteazacostul stocurilor la care se refera,
dacaacestea mai sunt in gestiune.

Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:

6
rabaturile se primesc pentru defecte de calitate si se practicaasupra pretului de vnzare;

remizele se primesc in cazul vnzrilor superioare volumului convenit sau daca


cumparatorul are un statut preferential; si

risturnele sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului tranzactiilor efectuate cu


acelasi tert, in decursul unei perioade determinate.

2. EVALUAREA STOCURILOR LA IESIREA DIN PATRIMONIU

Stocurile, potrivit standardului IAS 2 se evalueaza la iesirea din patrimoniu folosind


una din urmatoarele metode: metoda costului mediu ponderat, metoda FIFO.

Standardul descrie metodele de aplicare numai la modul foarte general si orice metoda
utilizata in mod curent este aparent acceptabila. Dar indiferent de metoda de aplicare utilizata,
aceasta trebuie utilizata intr-o maniera consecventa.

Potrivit OMFP 1802 evaluarea stocurilor la momentul iesirii din gestiune se efectueaza
la valoarea de intrare. Pentru bunurile fungibile care nu pot fi identificate dupa lotul de intrare
exista cateva metode speciale de evaluare:

a) Metoda identificarii specifice (IS)

b) Metoda costului unitar ponderat (CMUP)

c) Metoda epuizarii loturilor cu cele 4 variante

FIFO (Primul intrat Primul iesit)

LIFO (Ultimul intrat Primul iesit)

NIFO (Urmatorul intrat Primul iesit)

Metoda pretului prestabilit

Costul mediu ponderat (CMP)

Conform acestei metode costul fiecarui element este determinat pe baza mediei
ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului
elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata pe o
baza periodica sau odata cu receptia fiecarui transport, in functie de circumstantele in care se
gaseste intreprinderea. Metoda costului mediu ponderat tine cont de toate intrarile si toate
iesirile exercitiului.

7
Metoda este cea mai des utilizata in cazul stocurilor cumparate la preturi diferite,
atunci cand in contabilitate nu sunt evidentiate distinct. Metoda este utilizata cu succes in
cadrul organizarii contabilitatii stocurilor dupa metoda inventarului intermitent. Aceasta
metoda este considerata avantajoasa atat pentru intreprindere, cat si pentru stat, pentru ca la
iesirea din patrimoniu, prin utilizarea acestei metode, se determina un nivel mediu al iesirilor
de stocuri.

Primul intrat, primul iesit (FIFO)

Aceasta metoda presupune ca primele elemente cumparate sunt cele care se si vand
primele si, prin urmare, elementele care raman in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele care au
fost cumparate sau produse cel mai recent. Pe baza acestei metode stocul va fi evaluat la cel
mai recent pret de achizitie. Costurile inregistrate in contul de profit si pierdere vor fi, prin
urmare, mai mici in cazul utilizarii acestei metode. Evaluarea activelor bilantiere va fi facuta
la valoarea cea mai actuala dintre toate evaluarile ce s-ar obtine prin metodele elementelor
grupate. Aceasta metoda conduce la subevaluarea iesirilor de stocuri si supraevaluarea
stocurilor finale.

Ultimul intrat, primul iesit (LIFO)

Aceasta metoda presupune ca ultimele elemente cumparate sau produse sunt cele care
se si vand primele si, prin urmare, elementele care raman in stoc la sfarsitul perioadei sunt
cele care au fost cumparate sau produse primele. Costurile inregistrate in contul de profit si
pierdere vor fi, prin urmare, mai mari pe baza acestei metode. Evaluarea bilantului va fi
bazata pe pretul stocurilor achizitionate in urma cu ceva timp.

In conditii de inflatie aceasta metoda este considerata cea mai realista. Luand in
considerare implicatiile fiscale ale evaluarii stocurilor metoda LIFO este considerata cea mai
avantajoasa metoda pentru intreprindere. Aceasta metoda separa rezultatele din detinerea de
active de cele aferente iesirilor de active generand asa numita eroare de desincronizare.
Consecintele aplicarii acestei metode, in situatia in care preturile de aprovizionare au o
evolutie crescatoare, se concretizeaza in:

- descresterea nivelului stocurilor;

- supraevaluarea iesirilor de stocuri;

- subevaluarea stocurilor in bilant.

Metoda LIFO poate fi considerata pentru utilizare in perioada de crestere a preturilor


pentru ca reduce efectele profiturilor ce rezulta din corelarea costurilor din perioadele

8
anterioare cu preturile actuale de vanzare. Utilizarea metodei LIFO in astfel de conditii poate
avea ca rezultat o corelare mai semnificativa a costurilor curente cu veniturile curente in
contul de profit si pierdere. Totusi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce
ar putea fi mai putin relevante pentru perioada curenta, distorsionand prin urmare rezultatele
financiare.

Metoda LIFO poate distorsiona rezultatele din activitatea de exploatare intr-o perioada
in care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la inceputul perioadei, avand, prin urmare,
ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc in costul vanzarilor. In aceste conditii, daca
efectul este semnificativ, trebuie facuta o prezentare corespunzatoare a informatilor in
situatiile financiare. Metoda LIFO necesita in general calcule complexe, in practica exista
diferite metode de aplicare a formulei de calcul. In anumite conditii, formula LIFO poate
prezenta probleme serioase in procesul de aplicare, de exemplu atunci cand sunt introduse
materiale noi pentru inlocuirea altor materiale din produs, sau cand au loc lichidari de stoc
substantiale ca rezultat a vanzarii unei sucursala sau filiale. Datorita complexitatii metodei
LIFO nu este fezabil, in general, sa se efectueze calculele pe perioadele interimare in decursul
unui an de raportare financiara a intreprinderii. Situatiile financiare pentru astfel de perioade
interimare au la baza, de regula, estimari pentru determinarea valorii stocurilor prin metoda
LIFO.

Conform IAS 2 revizuit, nu se mai permite folosirea metodei LIFO penru a evalua
stocurile la iesirea din patrimoniu. Astfel ca, daca in OMFP 1802/29 decembrie 2014 se
prevad cele trei metode de evaluare a iesirii stocurilor din gestiune- CMP, FIFO, LIFO- in IAS
2 revizuit evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu se poate face folosind doar cele doua
metode, respectiv CMP si FIFO.

In IAS 2 nu exista nici o prevedere cu privire la faptul daca o intreprindere trebuie sa


foloseasca o singura formula de determinare a costurilor pentru toate stocurile pe care le
detine in reteaua internationala sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite.

Pentru stocurile care au natura si utilizare diferita, se justifica utilizarea de metode


diferite de determinare a costului stocurilor. Prin urmare, metoda LIFO poate fi folosita pentru
anumite tipuri de stocuri sau linii de productie, FIFO pentru altele iar metoda costului mediu
ponderat pentru altele. O diferentiere in localizarea geografica nu este, in sine, suficienta
pentru a justifica utilizarea metodelor diferite de determinare a costului stocurilor.

De exemplu, in cazul in care o intreprindere utilizeaza metoda LIFO pentru produsele


alimentare si stocul de animale vii, iar pentru ingrasamintele chimice agricole, fertilizatori,
hrana, produsele cu amanuntul precum si pentru toate celelalte stocuri, metoda FIFO, aceasta
trebuie sa utilizeze aceleasi metode pentru aceleasi clase de stoc pentru toate activitatile sale
Metoda utilizata pentru o anumita clasa de stoc trebuie folosita in mod consecvent
pentru clasa respectiva, pentru activitatile din reteaua internationala si de la o perioada la alta.
Tratamentul contabil odata ales trebuie aplicat consecvent si prezentat in conformitate cu
cerintele de prezentare din IAS

9
CONCLUZII

Scopul principalelor metode de evaluare a stocurilor este de a determina cat mai exact
costurile aferente stocurilor vandute sau consumate, urmarirea miscarii si controlul stocurilor
faptice.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezinta alocari de capital care se


recupereaza numai dupa parcurgerea ciclului de exploatare prin vanzarea si miscarea
produselor realizate de entitate.

Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit incat sa stimuleze entitatea in folosirea cat
mai eficienta a acestor valori, in antrenarea tuturor factorilor care sa duca la accelerarea
vitezei de rotatie a acestor stocuri.

Bibliografie:
[1] Ordinul Ministerului Finantelor Publice numarul 94 din 29 ianuarie 2001

[2] Ordinul Ministerului Finantelor Publice numarul 306 din 26 februarie 2002

[3] SIC-1 Consecventa diferite metode de determinare a costurilor stocurilor

10
[4] Standardele Internationale de Contabilitate, Bucuresti, Editura Econimica, 2001, IAS2
pagina 2-10

[5] ORDIN Nr.1802 din 29 decembrie 2014 Partea I pentru aprobarea Reglementrilor
contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale
consolidate

STUDIU DE CAZ

PREZENTAREA S.C. CARPEN IMPEX S.A.

S.C. CARPEN IMPEX S.A., localizatape strada Salcmilor, numrul 3, in municipiul


Bacau, este o societate comercialacu forma juridicade societate pe actiuni, avnd atribuit
codul unic de inregistrare cu numrul RO 1235579. Societatea a fost inregistratala Registrul
Comertului in data de 05 februarie 2000, cu numrul J26/27/1991, iar domeniul de activitate
este de prelucrare a lemnului . Din data de 01 iulie 2001, S.C. CARPEN IMPEX S.A. este

11
pltitoare de T.V.A., iar in data de 01 ianuarie 2003, aceasta a fost inregistrataca pltitoare de
impozit pe profit. Aceastasocietate are un capital social in valoare de 494.604 lei, pachetul
majoritar de actiuni fiind detinut de salariatii intreprinderii. Cu un numr mediu de 300 de
angajati, S.C. CARPEN IMPEX S.A. produce, in medie, anual 90.000 de piese de mobilier
atingnd in anul 2011 o cifrade afaceri in valoare de 19,725,000 lei. In ceeea ce priveste
valorificarea productiei obtinute, S.C. CARPEN IMPEX S.A. se poate luda cu o
vastadistribuire a pieselor de mobiler fabricate. Astfel, mobilierul marca CARPEN IMPEX
sunt comercializate in tara in 36 din orasele trii si 55 de magazine, dar mai ales in afara
granitelor trii (90% din productie merge la export, in tri din U.E., S.U.A., Canada, Japonia,
si Rusia). In Romnia, S.C. CARPEN IMPEX S.A. detine douamagazine de prezentare a
produselor proprii in municipiul Bacau si are contracte de colaborare cu 53 de clienti .
Referitor la mediul concurential, piesele de mobilier fabricate de CARPEN IMPEX
luptape piatain principal cu cele fabricate in China (piese care vin cu preturi mult mai mici),
dar si cu piese produse de concurenta local, deoarece in municipiul Bacau mai existao
intreprindere (S.C. FAGUL IMPEX S.A.). In acest sens, pentru a-si proteja pozitia pe piat,
S.C. CARPEN IMPEX S.A. investeste puternic in retehnologizare (in vederea cresterii
productivittii) dar si in dezvoltarea vnzrilor online.

Evaluarea stocurior la intrarea in patrimoniu

In momentul intrrii in gestiune, stocurile se evalueazasi inregistreazala nivelul valorii


de intrare a acestora, valoare ce poartasi denumirea de valoare de inregistrare sau cost istoric.
Costul istoric se identifica(dupacaz) prin costul de achizitie (in cazul stocurilor cumprate),
costul de productie (in cazul stocurilor fabricate), valoare de aport (pentru bunurile aportate la
capitalul social), valore justa(in cazul bunurilor obtinute cu titlu gratuit) precum si alte costuri
aferente stocurilor intrate in gestiune.

Evaluarea stocurilor de materii prime si materiale cumprate de la terti, in cazul S.C.


CARPEN IMPEX S.A., se face la costul de achizitie. Marea parte a materiilor prime si a
materialelor utilizate de intreprindere pentru fabricarea pieselor de mobilier (lacurile, lemnul
de paltin, molid, fag, tei) sunt achizitionate din tar. Sunt insaanumite categorii de materii
prime si materiale care fie nu se gsesc in tar, fie pretul promovat si calitatea oferitade
furnizorii externi sunt mai rentabile (lemnul de cedru, mahon, abanos); in acest caz,
intreprinderea recurge achizitia lor prin import. Pentru exemplificare, se prezintaurmtoarele
situatii:

a) La data de 14.01.2016, S.C. HORA S.A. a achizitionat, de la furnizorul local S.C.


PROLEMN S.A., pe bazade factur, o cantitate de 100 m3 busteni de molid la un pret de 250
lei/m3 ; in pret este inclus transportul lemnului.

Aceastaoperatiune a determinat intocmirea unei note de intrare receptie si


urmtoarele inregistrri contabile:

Pret total materie prima 100m3 x 250 lei/m3 =25000 lei

12
Inregistrarea facturii:

301 Materii prime = 401 Furnizori 25.000 lei

Plata facturii prin contul deschis la banc:

401 Furnizori = 5121 Conturi la bnci in lei 25.000 lei

In acest caz, costul de achizitie al materiei prime coincide cu pretul de cumprare al acesteia.

b) La data de 20.01.2017, S.C. CARPEN IMPEX S.A. a achizitionat pe bazade factur, de la


S.C. ALMERA S.R.L. din Brasov, paltin 150 m3 si fag 100 m3. Achizitia s-a realizat la un
pret de 500 lei/m3 pentru paltinul si 200 lei/m3 pentru fag. In plus, pe lngaacestea, in
facturasunt inscrise pretul transportului asigurat de furnizor (10 lei/m 3 busteni)

Aceastaachizitie a fost precedatade intocmirea unei note de intrare receptie si


urmtoarele operatiuni:

Pret total paltin 150 m3 x 500 lei/m3 = 75000 lei

Pret total fag 100 m3 x 200 lei/m3 = 20000 lei

Pret transport paltin 10 lei/m3 x 150 m3 = 1500 lei

Pret transport fag 10 lei/m3 x 100 m3 = 1000 lei

Inregistrarea facturii:

301 Materii prime = 401 Furnizori 97.500 lei

Plata furnizorului prin intermediul bncii:

401Furnizori = 5121 Conturi la bnci in lei 97.500 lei

In aceastasituatie, costul de achizitie al materiei prime intrate in gestiune, este format din
pretul de cumprare la care se adaugapretul corespunztor transportului acesteia. O altaformaa
costului istoric o reprezintacostul de productie. Datoritafaptului cadin procesul normal de
productie a S.C. CARPEN IMPEX S.A. rezultamai multe categorii de produse finite, costul de
productie al acestora se evidentiazadistinct in contabilitatea intreprinderii.

c) In data de 01.03.2017 societatea trebuie sa onoreze o comanda de mobilier catre Sc


Mobilux SRL. Pentru aceasta CARPEN IMPEX dispune darea in consum a materiei prime
aflate in stoc in vederea realizarii mobilierului ce va fi ulterior cumparat de Mobilux SRL. Se
dau in consum 15m3 de lemn stejar in valoare de 300 lei/m3. In procesul de fabricatie se mai
includ si alte cheltuieli dupa cum sunt mentionate in tabelul de mai jos. In momentul realizarii
mobilierului se va trece la predarea acestuia catre Mobilux si incasarea contravalorii acestuia
prin conturile deschise la banci. Pretul oferit de cumparator este de 7000 lei pe piesele de
mobilier.

13
Elemente necesare procesului de fabricare Valoare -lei-

Materie prima 15 x 300 = 4500 lei

Cval muncii angajatilor 12 lei/H x 10 ore x 3pers = 360 lei

Energie electrica consumata ~ 70 lei

Produse auxiliare folosite (lac, suruburi, 500 lei


clame prindere, lipici etc)

Din tabelul de mai sus rezulta ca pretul produsului final trebuie sa fie egal cu 5430 lei
astfel incat entitatea sa isi acopere toate costurile realizarii produsului final si mai mare de
5430 pt ca aceasta sa realizeze profit.

- Darea in consum a materiei prime din stocul propriu

601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 4500 lei

- Inregistrarea in contabilitate a venitului aferent produselor realizate

345 Produse finite = 711 Variatia stocurilor 7000 lei

- Vanzarea produsului finit catre furnizor

411 Clienti = 701 Venituri din vanzarea produselor finite 7000 lei

- Scaderea produselor din gestiune si inregistrarea venitului

711 Variatia stocurilor = 345 Produse finite 7000 lei

- Incasarea facturii de la client in conturile deschise la banci

5121 Conturi la banci in lei = 411 Clienti 7000 lei

EVALUAREA STOCURILOR LA IESIREA DIN GESTIUNE

Iesirea stocurilor din gestiunea entitatii are loc prin consum sau prin vnzare,
insaacestea pot iesi din patrimoniu si prin donatie, distrugere sau alte cazuri. Evaluarea si
scderea din gestiune a stocurilor din intreprindere se efectueaza la valoarea de intrare sau
valoarea la care sunt inregistrate in contabilitate.

SC CARPEN IMPEX SRL evalueaza stocurile la iesirea din gestiune prin metoda
FIFO (primul intrat primul iesit).

Astfel, stocurile de materii prime si materiale iesite din gestiune sunt evaluate in
ordinea intrrii lor, la costul primului lot intrat. Pe msurace lotul se epuizeaz, stocurile care
au iesit din gestiune sunt evaluate, in ordine cronologic, la nivelul costului lotului urmtor.

Drept urmare, ultimul stoc de materii prime si materiale iesit este evaluat la cel mai
recent cost.

14
Iesirea din gestiune a stocurilor, in cazul intreprinderii analizate, poate avea loc in trei
situatii: la darea in consum (in cazul materiei prime, materialelor, semifabricatelor), la
distribuirea spre vnzare in magazinele de prezentare (in cazul produselor finite) si la
vnzarea directa(in cazul comenzilor directe de produse finite).

d) In data de 07 aprilie 2017 se vnd piese de mobilier ctre diferiti clienti. Stocurile se
prezinta conform tabelului:

Stoc initial la Iesire de stocuri Stoc final Iesire de stocuri la Stoc final
data de la data de data de 07.04.2017
06.04.2017 2.200 07.04.2017 metoda LIFO - 150
piese de mobilier metoda FIFO - piese de mobilier
150 piese de
mobilier

50 piese x100 lei 50 piese x 100 lei 0 0 50 piese x100


buc =5.000 lei buc=5.000 lei lei buc=5.000
lei

100 piese X 200 100 piese x 200 0 80 piese X 200 lei 20 piese X 200
lei buc=20.000lei lei buc=20.000 buc=16.000lei lei buc=
lei 4.000lei

70 piese X 300 0 70 piese X 300 70 piese X 300 lei


lei buc=21.000 lei buc=21.000 buc=21.000 lei
lei lei

46.000 lei 25.000 lei 21.000 37.000 lei 9.000 lei

- Vanzarea produsului finit catre furnizor

411 Clienti = 701 Venituri din vanzarea produselor finite 25.000

- Scaderea produselor din gestiune

711 Variatia stocurilor = 345 Produse finite 25.000 lei

- Incasarea facturii de la client in conturile deschise la banci

5121 Conturi la banci in lei = 411 Clienti 25.000 lei

Implicatiile utilizarii celor doua metode sunt foarte vizibile in situatia in care exista
fluctuatii ale preturilor produselor . De exemplu, in situatia in care preturile sunt in crestere,
utilizand metoda FIFO, produsele iesite din stoc au o valoare mai redusa decat ultimele intrate
rezultand astfel profituri mai mari cu consecintele fiscale de rigoare. Cu totul invers se

15
intampla in cazul metodei LIFO care datorita faptului ca descarca prima data ultimele
produse, mai scumpe, genereaza profituri mai mici si impozit aferent mai mic.

Datorita faptului ca in cadrul metodei LIFO este posibil ca primele produse intrate sa
ramana pentru mult timp in gestiune, poate chiar ani, se complica procesul de urmarire a
stocurilor necesitand o arhiva laborioasa, cu fise de magazie deschise mult timp pentru
anumite tipuri de produse. In cadrul metodei FIFO, situatia se simplifica fiindca loturile de
produse ajung sa se epuize repede, si produsele in stoc sunt intotdeauna ultimele intrate.

Tot acest fapt creste posibilitatea ca in cadrul LIFO sa apara fluctuatii de preturi mari ,
neasteptate, datorita faptului ca uneori se pot descarca produse achizitionate acum cativa ani
cand preturile erau total altele.

16