Sunteți pe pagina 1din 7

dosarul nr.2ra-2450/13

prima instanţă: O.Robu instanţa de apel: M.Anton, N.Traciuc, I.Secrieru

25 septembrie 2013

D E C I Z I E

mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:

Preşedintele şedinţei, judecătorul Judecătorii

Iulia Sîrcu Vera Macinskaia, Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima

examinînd cererea de recurs declarată de către Petru Şchiopu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Şchiopu împotriva societăţii cu răspundere limitată „Bajura Com” cu privire la anularea ordinului de concediere, anularea ordinului de reparare benevolă a prejudiciului material, încasarea compensaţiei în locul restabilirii la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, şi la acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Bajura Com” împotriva lui Petru Şchiopu cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 martie 2013, prin care apelul declarat de către Petru Şchiopu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 01 noiembrie 2012, prin care acţiunea a lui Petru Şchiopu a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Bajura Com” a fost admisă,

c o n s t a t ă

La 26 septembrie 2011, Petru Şchiopu a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Bajura Com” cu privire la anularea ordinului de concediere, anularea ordinului de reparare benevolă a prejudiciului material, încasarea compensaţiei în locul restabilirii la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul, Petru Şchiopu a indicat că în baza contractului individual de muncă nr. 271 din 26 iulie 2006, a fost angajat la lucru în funcţia de manager de producerea adezivilor, cu salariul oficial de 1270 lei. Prin ordinul nr. 09/11 E din 15 septembrie 2011, a fost concediat din această funcţie în baza art. 86 alin. (1), lit. k) al Codului muncii, fără invocarea în acest ordin a motivelor concrete care au stat la baza concedierii sale. Consideră reclamantul, Petru Şchiopu că ordinul contestat este ilegal, deoarece în ordinul menţionat directorul general al SRL „Bajura Com” nu a precizat motivul

eliberării din funcţia de manager de producere a adezivului, verbal i s-a comunicat că

a prejudiciat întreprinderea prin ce a comis neajunsuri în activitatea de producere atât

de materie primă cât şi de producţie finită. Susţine reclamantul că aceste afirmaţii nu corespund adevărului, deoarece pe

parcursul activităţii sale în calitate de manager de producere a adezivului cu răspundere materială individuală s-au efectuat inventarieri prin care s-au stabilit că nu

a admis pierderi a materialelor încredinţate şi a producţiei confecţionate de

subdiviziunea care o administra. Totodată, pe parcursul activităţii sale nu a admis nici

o încălcare, nu a fost sancţionat. Cere reclamantul, Petru Şchiopu restabilirea în funcţie de manager de producere a adezivilor la SRL „Bajura Com”, încasarea salariului în mărime de 3000 de lei pentru perioada de absenţă forţată de la locul de muncă începând cu 15 septembrie 2011. La 07 martie 2012, reclamantul Petru Şchiopu a depus cerere de concretizare prin care a solicitat anularea acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului material din 04 august 2011 pentru sumele de 20000 lei şi 115145 lei, anularea ordinului de concediere nr.09/11 E şi restabilirea la lucru în funcţia de manager de producerea adezivilor, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru de la 15 septembrie 2011 – 03 aprilie 2012 în sumă de 4153 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare, ce constituie suma de 3175 lei. În susţinerea cererii reclamantul a indicat motivul concedierii sale a fost semnarea acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului din 04.08.2011, acorduri care au fost încheiate prin dol din partea directorului SRL „Bajura Com”, Munteanu Ion.

Astfel, în luna august anul trecut, Munteanu Ion a declarat că întreprinderea are mari datorii faţa de bugetul de stat şi este necesar de a arăta organelor fiscale că întreprinderea nu este profitabilă şi are mari datorii. Din acest motiv Munteanu Ion l-a rugat să semneze aceste acorduri, însă refuzând semnarea acordurilor respective, directorul Munteanu Ion l-a ameninţat cu

concedierea pe „articol”, astfel, directorul a promis că dacă semnează aceste acorduri

el va lucra şi mai departe, însă în pofida acestor promisiuni la 15.09.2011 a fost

concediat din motivul semnării acordurilor menţionate. Susţine reclamantul că aceste acte sunt fictive, deoarece nu a comis careva fapte, care au prejudiciat întreprinderea, aceasta fiind confirmat şi prin inventarieri efectuate în timpul când a lucrat, care au arătat surplus în producţie şi prin răspunsul procuraturii sec. Ciocana la adresare lui Munteanu Ion privind tragerea acestuia la răspundere penală pentru careva „sustrageri”. Prin ordonanţă a fost refuzat în începerea urmăririi penale asupra cazului dat, iar pentru stabilirea cărorva prejudicii şi vinovăţiei acestuia nu a fost efectuat un calcul în baza datelor evidenţei contabile, cum prevede art. 341 alin. (1) Codului muncii. Intru susţinerea poziţiei sale procesuale, menţionează reclamantul, că din însuşi sensul şi conţinutul acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului, după cum legislatorul prevede în art. 343 alin. (2) al Codului muncii, se permite repararea prejudiciului material cu achitarea în rate dacă salariatul şi angajatorul au ajuns la un acord în acest sens.

În acest caz, salariatul prezintă angajatorului un angajament scris privind repararea benevolă a prejudiciului, cu indicarea termenelor concrete de achitare, reiese că angajatul îşi asumă obligaţiile pentru repararea prejudiciului în schimbul continuării raporturilor de muncă. Prin urmare, din cele două acorduri prezentate de pârât, şi anume pentru suma de 115145 lei nu a fost semnat, însă acordul pentru suma de 5145 lei a fost semnat de el, iar ulterior persoane necunoscute, bănuieşte, din factori de conducere a SRL „Bajura Corn” i-a falsificat prin adăugarea suplimentară sumei de 110000 lei şi înscrierii sumei totale cu litere. Se mai susţine că despre temeiul anulării, cât şi temeiul de fapt a concedierii a aflat din şedinţa de judecată din data de 20 februarie 2012, iar în asemenea circumstanţe dolul s-a descoperit la data ordinului de concediere în privinţa sa -15 septembrie 2011, în asemenea circumstanţe consideră că, termenul de adresare în instanţa de judecată privind recunoaşterea nulităţii actului juridic în baza art. 228 CC nu este omis. De asemenea, consideră reclamantul că, deoarece concedierea lui nu are baza legală în conformitate cu art. 89 alin. (1) al Codului muncii , urmează a fi restabilit în funcţie, precum şi urmează să îi fie reparat prejudiciului cauzat de absenţa forţată la lucru conform art. 89 alin. (1) lit. a) şi anume, salariul său oficial a fost în mărime de 1270 lei, dar prin ordinul nr. 05/11 din 01.01.2011 din cauza micşorării duratei zilei de munca s-a micşorat de două ori şi constituie 635 iei. Totodată, indică reclamantul că eliberarea ilegală din funcţie i-a cauzat suferinţe psihice şi morale grave, provocate de dreptului la muncă şi lipsirea de sursă de venit, din care considerente, bazându-se pe prevederile art. 90 alin. (2) lit. c) Codului muncii urmează să îi fie compensat prejudiciul moral în mărime de cinci salarii medii, adică 3175 lui. Ulterior, reclamantul a mai înaintat o cerere de concretizare în motivarea cărei indică că în decursul examinării cauzei cert s-a stabilit că restabilirea la locul de muncă nu are sens, astfel în schimbul acesteia în conformitate cu alin. (4) art. 90 CM consideră oportun şi întemeiat de a cere compensaţie suplimentară în mărime de 5 salarii medii lunare a reclamantului, deoarece sunt de o mărime mizerabilă, iar termenul imposibilităţii de a lucra din vina angajatorului este deja mai mare de un an. Cere reclamantul, Petru Şchiopu, anularea acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului material din 04 august 2011 pentru sumele de 20000 lei şi 115145 lei, anularea ordinului de concediere nr. 09/11 E şi în loc de restabilire în funcţie încasare de la pârât compensaţiei legale în mărime de 5 salarii medii, ce constituie 3 175 lei, încasarea salariului pentru de absenţa forţată la serviciu în perioada 15 septembrie 2011 27 septembrie 2012, în suma de 7879,20 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare, ce constituie suma de 3175 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 08 noiembrie 2011, societatea cu răspundere limitată „Bajura Com” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Petru Şchiopu prin care a solicitat repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reconvenţionale SRL „Bajura Com” a indicat că fiind în relaţii de muncă cu Petru Şchiopu, în baza contractului individual de muncă şi cel de răspundere materială individuală din 26 iulie 2006 la Secţia de producere adeziv şi amestec uscat pe adresa mun. Chişinău, str. Sargidava 2, în urma petrecerii

inventarierii s-a depistat un neajuns în valoare totală de 12861,23 lei, conform actului de inventariere din august 03 august 2011 şi a actului de inventariere din 27 mai

2009.

S-a mai invocat că Petru Şchiopu a adus companiei un prejudiciu material în mărime de 115145 lei, conform Acordului 04 august 2011 şi 20000 lei conform Acordului din 04 august 2011. Astfel, acest prejudiciu s-a format din motiv că Petru Şchiopu primea mijloace băneştii din contabilitatea companiei pentru procurarea materii primei în urma cărui, intenţionat o sumă bănească o punea în folosul său. Aceste fapte el le făcea în comun cu contabilul şef-adjunct Beschieru Oxana care tot la rândul său a recunoscut prejudiciu. Mai mult ca atît, Şchiopu Petru semna facturi fiscale din numele companiei fără dreptul de semnătură şi posedarea unei procuri în urma căruia a luat marfa de la Companii, SRL „Candidus” în sumă de 7920 lei, SRL „Policontrac” în sumă de 3360 lei, SRL „Autotehnica” în sumă de 16371, 80 lei, SRL „Tehnica” în sumă de 46781,50 lei, SRL „Eurociment” în sumă de 26500 lei, SRL „Sablex-Plus” în sumă de 548 lei. Prin urmare de la aceste companii Petru Şchiopu a luat marfa în baza facturilor fiscale ce au fost semnate de el, în urma căruia a adus prejudiciu material în mărime de 101480 lei. Astfel, conform Acordurilor de reparare a prejudiciului material din 04 august 2011, Petru Şchiopu a recunoscut vina şi s-a obligat să repare integral prejudiciul material în valoare totală de 115145 mii lei şi 20000 lei iar potrivit prevederilor acordurilor nominalizate Petru Şchiopu s-a obligat să achite prejudiciul material dar până în prezent nu a făcut-o. Cere SRL „Bajura Com” încasarea de la Şchiopu Petru a prejudiciului material în mărime totală de 249486,23 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 01 noiembrie 2012 acţiunea a lui Petru Şchiopu a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională înaintată de SRL „Bajura Com” a fost admisă, şi s-a încasat de la Petru Şchiopu în beneficiul SRL „Bajura Com” suma de 135145 lei, cu titlu de prejudiciu material şi suma de 4054,35 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acţiunea reconvenţională fiind respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 martie 2013 apelul declarat de Petru Şchiopu a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 24 mai 2013, Petru Şchiopu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale. Recurentul, Petru Şchiopu în motivarea recursului a indicat că atât hotărârea primei instanţe cât şi decizia instanţei de apel sunt ilegale, având în vedere că instanţele de judecată au dat apreciere incorectă probelor prezentate şi eronat a fost aplicată legea materială care guvernează raportul juridic litigios . În special, s-a invocat că prin documente recunoscute de însăşi SRL „Bajura Com” recurentul nu a adus prejudiciu material, dat fiind faptul că conform actelor de inventariere de la 27 mai 2009 s-a depistat un neajuns de bunuri materiale în valoare de 4684 lei, iar la inventarierea, tocmai din 03 august 2011, s-a depistat un neajuns de

bunuri materiale în valoare de 5500 lei, fapt confirmat prin semnăturile membrilor comisiei de inventariere. Tot odată, aceste acte de inventariere, nu numai că au fost acceptate de SRL „Bajura Com”, ci au fost casate de însăşi administraţia SRL „Bajura Com” ca neajunsuri admise în limitele riscului normal de producţie în activitatea recurentului. Casarea acestor neajunsuri a fost aprobată prin semnătura însuşi a lui I.Munteranu, tot odată alte inventarieri, verificări, controale, revizii întreprinse pe cale legală, în afara de cele menţionate, n-au fost efectuate, prin urmare nu au fost depistate alte neajunsuri de bunuri materiale în procesul desfăşurării activităţii recurentului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu anularea deciziei instanţei de apel şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs; Conform art. 86 alin.(1) lit. k) al Codului muncii, concedierea desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite în cazul comiterii de către salariatul care mânuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv. După cum rezultă din actele cauzei Petru Şchiopu a depus în instanţa de judecată cu acţiune către SRL „Bajura Com” prin care a solicitat anularea acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului material din 04 august 2011 pentru sumele de 20000 lei şi 115145 lei, anularea ordinului de concediere nr. 09/11 E şi în loc de restabilire în funcţie încasare de la pârât compensaţiei legale în mărime de 5 salarii medii, ce constituie 3 175 lei, încasarea salariului pentru de absenţa forţată la serviciu în perioada 15 septembrie 2011 – 27 septembrie 2012, în suma de 7879,20 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare, ce constituie suma de 3175 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. SRL „Bajura Com” a depus acţiunea reconvenţională către Petru Şchiopu prin care a solicitat repararea prejudiciului material cauzat în mărime totală de 249486,23 lei.

Instanţele ierarhic inferioare de judecată au emis hotărîrile sus enunţate. La respingerea cererii reclamantului de anulare a acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului material din 04 august 2011 pentru sumele de 20000 lei şi 115145 lei, anularea ordinului de concediere nr. 09/11 E şi în loc de restabilire în funcţie şi alte cerinţe conţinute în cererea de chenare de judecată ţi de concretizare şi admiterea cererii reconvenţionale instanţele de judecată s-au bazat în principiu pe acordurile de recunoaştere a sumelor de 20000 lei şi 115145 lei, prin care reclamantul chipurile ar fi recunoscut aceste sumei ca prejudiciu cauzat societăţii în cadrul activităţii sale de muncă.

În acelaşi timp, una din cerinţele reclamantului în cererile sale de chemare în judecată este declararea nulităţii acordurilor de recunoaştere benevolă a sumelor ca prejudiciu prin care acesta a motivat situaţia în care a semnat acordurile respective. Nici prima instanţa nici instanţa de apel nu au examinat aceste cerinţe în aspectul cercetării circumstanţelor semnării acordului şi aspectul cauzării de prejudiciu în sume de 20000 lei şi 115145 lei. În materialele dosarului sunt lipse documente confirmative care ar justifica prejudicierea societăţii prin atestarea unor neajunsuri de materiale sau de resurse financiare confirmate documentar. Art. 86 lit.k) al Codului muncii, prevede în mod expres existenţa în privinţa persoanei care mânuieşte bunuri materiale/sau băneşti a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv. Reclamantul cererii reconvenţionale indică că în rezultatul a două inventarieri din 27 mai 2009 şi din 03 august 2011 s-a depistat un neajuns total de suma de 12861 lei şi tot odată Şchiopu Petru a mai prejudiciat compania cu 115145 lei şi 20000 lei conform a două acorduri semnate de ultimul. Tot odată se susţine că Petru Şchiopu a semnat facturi fiscale din numele companiei de achiziţionare a mărfii în sumă totală de 101480 lei, şi în total astfel valoarea prejudiciului material constituie 249486,23 lei. S-a menţionat deja că instanţele de judecată nu au examinat nici sub un aspect cerinţele reclamantului Petru Şchiopu cu privire la nulitatea a două acorduri de recuperarea prejudiciului, iar sumele din acordurile respective nu au fost nici descifrate şi nici confirmate respectiv de compania SRL „Bajura Com” în temeiul cerinţelor din cererea reconvenţională. La materialele dosarului sunt anexate o serie de facturi fiscale de achiziţionare de către SRL Bajura Com” a unor bunuri de la alte societăţi. Conform regulilor generale de ţinere a evidenţei contabile, bunurile materiale achiziţionate pe baza facturilor fiscale, ca documente de strictă evidenţă, urmau a fi luate la evidenţa contabilă, iar prin achiziţionarea acestor bunuri, în baza facturilor fiscale, chiar şi semnate de reclamant, nu se justifică prejudicierea companiei cu 101480 lei, or aceste bunuri au fost procurate de companie, iar soarta lor de mai departe nu a fost clarificată sau dovedită de SRL „Bajura Com” că a constituit un prejudiciu real, demonstrat prin evidenţa contabilă. Într-o altă situaţie, întru susţinerea argumentelor că reclamantul a primit sume de bani pentru procurarea bunurilor respective, acestea de asemenea urmau a fi confirmate prin documentele respective contabile. În afara de acesta, prin actul de inventariere din 3 august 2009 s-a depistat un neajuns de 700,72 lei şi un surplus de 2766, 51 lei. Printr-un alt act de inventariere din 27 mai 2009, s-a depistat un neajuns într-o sumă care nu confirmă prejudiciul solicitat de către SRL „Bajura Com”. Conform art. 118 alin. (1) CPC fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art.341 alin. (1) Codul muncii mărimea prejudiciului material cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidenţă contabilă.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În circumstanţele descrise, instanţa de recurs consideră că cauzarea prejudiciului invocat de către SRL „Bajura Com” nu a fost demonstrată în cadrul examinării cauzei, în modul stabilit de lege. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că cele menţionate nu pot fi examinate sau corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare la instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, de a examina apelul şi de a crea codiţii obiective şi reale participanţilor la proces pentru realizarea drepturilor sale procedurale şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Petru Şchiopu. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Şchiopu împotriva societăţii cu răspundere limitată „Bajura Com” cu privire la anularea ordinului de concediere, anularea ordinului de reparare benevolă a prejudiciului material, încasarea compensaţiei în locul restabilirii la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, şi la acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Bajura Com” împotriva lui Petru Şchiopu cu privire la repararea prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Judecători

Iulia Sîrcu

Vera Macinskaia

Valentina Clevadî

Tamara Chişca-Doneva

Nicolae Clima