Dialogul genial dintre Einstein si Tagore: Textul pe care trebuie sa-l citesti!

29 martie 2014 la 04:49

Public

Prieteni (+)

Doar eu (+)

Personalizat (+)

Prieteni apropiai

Familie

Vezi toate listele...

Complexul Energetic Oltenia

Zona Trgu Jiu

napoi

Public

Dialogul genial dintre Einstein si Tagore: Textul pe care trebuie sa-l citesti!

Publicat pe 19 Martie 2014 in Cultura

Acesta este unul dintre cele mai provocatoare texte pe care le veti citi vreodata. Este vorba
despre o intalnire istorica intre doi oameni geniali ai secolului XX Albert Einstein, marele
fizician si Rabindranath Tagore, marele filosof indian (pe care l-a intalnit si Eliade va amintiti?
Intalnirea este redata in "Maitreyi").
Cand Einstein l-a intalnit pe Tagore...

Textul pe care dorim sa il facem cunoscut reda un dialog incitant, in mod profund filosofic, in
care cei doi savanti dezbat existenta lui Dumnezeu sau natura Adevarului.

Poate ca acest dialog reflecta, in mod simbolic, prapastia, dar si puntea de lagatura care exista
intre Mintea vestica capabila sa produca revolutii stiintifice remarcabile, totusi incorsetata de o
conceptie limitativa cu privire la OM si DIVINITATE; si mintea Orientului, ancorata intr-o
filozofie a lui "Tot Ceea ce Este" prin care existenta umana este binecuvantarea de trai in acord si
prin integrarea Divinitatii, nu independenta de ea.

Nu este nici un secret ca Albert Einstein a fost nu doar unul dintre cei mai mari oameni de stiinta
ai lumii ci si un om foarte ancorat in religiozitate, dar o religiozitate de tip european, care vede
Divinitatea ca pe o forta independenta de om Crezi in Divin ca entitate izolata de lume?, il
provoaca Einstein pe Tagore. In mod paradoxal, stiinta din zilele noastre pare sa il contrazica pe
Einstein, dandu-i dreptate lui Tagore.

"Einstein: Atunci eu sunt mai religios decat tine!

Tagore: Religia mea este reconcilierea Omului supra-personal, spiritul uman universal, in
propria-mi fiinta individuala."

Albert Einstein si Rabindranath Tagore; sursa foto: Wikimedia Commons

Porniti in aceasta incursiune fascinanta prin care doi mari ganditori dezbat cu privire la
"Adevar" si esenta umana.

Einstein: Crezi in Divin ca entitate izolata de lume?

Tagore: Nu izolata. Infinitul personal al Omului intelege Universul. Nu exista nimic ce nu poate
fi subsumat personalitatii umane, iar aceasta arata ca Adevarul Universului este Adevarul Uman.

Am luat un fapt stiintific ca sa explic cest lucru Materia este compusa din protoni si electroni,
cu goluri intre elemente; dar materia pare solida. In mod similar, umanitatea este compusa din
indivizi, totusi ei sunt interconectati la nivelul relatiilor umane, ceea ce da unitate omenirii.
Intregul univers este in conexiune cu noi, intr-o maniera similara, este un univers uman. Mi-am
exprimat acest gand prin arta, literatura si prin constiinta religioasa a omului.

Einstein: Exista doua conceptii cu privire la natura universului: (1) Lumea ca unitate dependenta
de umanitate. (2) Lumea ca realitate, independenta de factorul uman.

Tagore: Cand universul nostru este in armonie cu OMUL, eternul, pe care il cunoastem ca
Adevar, il simtim ca frumusete.

Einstein: Aceasta este o conceptie pur umana a universului.

Tagore: Nu poate exista o alta conceptie. Aceasta lume este o lume umana viziunea stiintifica a
acestei lumi este tot una a omului stiintific. Exista un anume standard al motivatiei, al placerii,
care ne da Adevarul, standardul Omului Etern ale carui experiente sunt prin experienta noastra.

Einstein: Aceasta este o conceptie a entitatii umane.

Tagore: Da, o enetitate eterna. Trebuie sa o indeplinim prin emotiile si activitatile noastre. L-am
realizat pe Omul Suprem care nu are limitari individuale prin limitarile noastre. Stiinta este
preocupata de acel ceva care nu are limite pentru indivizi; este lumea umana impersonala a
Adevarurilor. Religia realizeaza aceste Adevaruri si le ataseaza celor mai adanci nevoi ale
noastre; constiinta noastra individuala a Adevarului capata semnificatie Universala. Religia
aplica valori Adevarului si cunoastem acest Adevar ca bun prin armonia noastra cu el.

Einstein: Adevarul, deci, sau Frumusetea nu sunt independente de Om?

Tagore: Nu.

Einstein: Daca nu ar mai exista nicio fiinta umana, atunci Apollo din Belvedere nu ar mai fi
frumos.

Tagore: Nu.

Einstein: Sunt de acord cu aceasta conceptie despre Frumusete, dar nu in legatura cu Adevarul.

Tagore: De ce nu? Adevarul este cunoscut/realizat prin om.

Einstein: Nu pot sa demonstrez ca parerea mea este buna, dar este religia mea.

Tagore: Frumusetea este armonia perfecta care exista in Fiinta Universala; Adevarul, intelegerea
perfecta a Mintii Universale. Noi, indivizii ne apropiem de aceasta prin greselile si gafele, prin
experientele noastre acumulate, prin constiinta noastra iluminata cum, altfel, am putea cunoaste
Adevarul?

Einstein: Nu pot demonstra in mod stiintific ca Adevarul poate fi conceput ca Adevar

independent de Umanitate; dar cred in el cu fermitate. Cred, de exemplu ca, Teorema lui Pitagora
din geometrie stabileste ceva ce este doar in mod aproximativ adevarat, independent de existenta
omului. In orice caz, daca exista o realitate independenta de om, exista de asemenea un Adevar
relativ fata de aceasta realitate; si in acelasi timp, o negatie a primului genereaza o negatie a celui
din urma.

Tagore: Adevarul, care este unul cu Fiinta Universala, trebuie in mod esential sa fie uman, orice
realizam noi indivizii ca adevar, nu poate niciodata fi adevarat cel putin Adevarul descris in
mod stiintific si care poate fi atins doar printr-un proces logic, cu alte cuvinte, printr-un organ al
gandurilor care este uman. Potrivit Filosofiei Indiene, exista Brahma, Adevarul Absolut, care nu
poate fi conceput prin izolarea de mintea individului sau poate fi descris prin cuvinte, dar poate fi
printr-o fuziune completa a individului in infinit. Dar un asemenea Adevar nu poate sa apartina
Stiintei. Natura Adevarului despre care discutam este in aparenta sa o spunem astfel, ceea ce
apare a fi adevarat mintii umane si atunci este adevarat si poate fi denumit maya, sau iluzie.

Einstein: Deci, potrivit conceptiei tale, care poate fi conceptia Indiana, nu este iluzia individului,
dar a umanitatii ca intreg.

Tagore: Speciile apartin de asemenea Unitatii, umanitatii. Atunci, intreaga mintea umana
realizeaza Adevarul; mintea Indiana sau Europeana se intalnesc intr-o indeplinire comuna.

Einstein: Cuvantul <<specie>> este folosit in limba Germana pentru toate fiintele umane, de
fapt chiar si maimutele si broastele ar apartine acestui cuvant.

Tagore: In stiinta traversam o disciplina a eliminarii limitarilor personale de mintile individuale

si astfel ajungem la la acea intelegere a Adevarului care este in mintea Omului Universal.

Einstein: Problema apare daca Adevarul este independent de constiinta noastra.

Tagore: Ceea ce numim adevar sta in armonia rationala dintre aspectele subiective si obiective
ale realitatii, amandoua apartinand unui om supra-personal.

Einstein: Chiar si in viata noastra de zi cu zi, ne simtim obligati sa ne punem in seama unei
realitati independente de om prin obiectele pe care le folosim. Facem acest lucru ca sa conectam
experientele simturilor noastre intr-un mod rezonabil. De exemplu, daca nimeni nu este in
aceasta casa, totusi aceasta masa ramane acolo unde este.

Tagore: Da, ramane in afara mintii individuale, dar nu si in afara mintii universale. Masa pe care
eu o percep este perceptibila prin aceeasi constiinta pe care o posed.

Einstein: Daca nimeni nu ar fi in casa, masa ar exista in acelasi mod dar aceasta este deja
ilegitim din punctul tau de vdere pentru ca nu putem sa explicam ce inseamna ca acea masa se
afla acolo, independenta de noi.

Punctul nostru de vedere natural cu privire la existenta adevarului independent de umanitate nu

poate fi explicat sau demonstrat, dar este o credinta pe care nu ii poate lipsi nimanui - nici macar
fiintelor primitive. Ii atribuim Adevarului o obiectivitate supra - umana; ne este indispensabila,
aceasta realitate care este independenta de existenta noastra si existenta noastra si mintea noastra
cu toate ca nu putem spune ce este.

Tagore: Stiinta a demonstrat ca masa ca obiect solid este o aparitie si deci, acel lucru pe care
mintea umana il percepe ca masa nu ar exista daca mintea ar fi nimic. In acelasi timp trebuie
admis ca expresia realitatii fizice ca nimic altceva decat o multitudine de centre de forte electrice
in rotire, partine in acelasi timp mintii umane.

In intelegerea Adevarului exista un conflict etern intre mintea umana universala si aceeasi minte
limitata in individual. Procesul perpetuu de reconciliere este purtat in stiinta noastra, in filozofia,
in etica noastra. In orice caz, daca ar exista orice Adevar in mod absolut nerelationat umanitatii,
atunci, pentru noi este in mod absolut o non-existenta.

Daca nu este pentru noi dificil sa ne imaginam o minte pentru care secventa lucrurilor nu se
intampla nu in spatiu ci in timp, precum secventa notelor in muzica. Pentru o asemenea minte, o
asemenea conceptie a realitatii este apropiata realitatii muzicale si in care, geometria Pitagoreica
nu poate avea nici un sens.

Aceasta este realitatea hartiei, infinit diferita de realitatea literaturii. Pentru acea minte posedata
de molia care mananca hartia, literatura este absolut non-existenta, totusi, pentru Mintea umana,
literatura are o mare valoare de Adevar, decat hartia in sine. Intr-o maniera similara daca ar exista
un Adevar care nu are nicio legatura senzoriala sau o relatie rationala cu mintea umana, ar
ramane ca nimic atata timp cat noi ramanem fiinte umane.

Einstein: Atunci eu sunt mai religios decat tine!

Tagore: Religia mea este reconcilierea Omului supra-personal, spiritul uman universal, in
propria-mi fiinta individuala.