CARMEN NICOLESCU, Mitul n literatura romn

MITUL N LITERATURA ROMN

Drd. CARMEN NICOLESCU

Colegiul National I.C. Brtianu, Pitesti

Mitul a constituit o tem de discutie filozofic si istoric nc din antichitatea greac si latin,
mitologia fiind nu numai izvorul, dar si baza artei grecesti, ns elementele esentiale ale acesteia au
fost studiate n perioada modern a erei noastre.
Mircea Eliade sustinea c este "greu s se dea mitului o definitie acceptat de toti savantii si
care s fie n acelasi timp accesibil nespecialistilor" 1, fiind imposibil ca "o singur definitie s
mbrtiseze toate tipurile" si toate functiunile mitului, n toate societtile arhaice si traditionale. Mitul
este o realitate cultural extrem de complex care poate fi abordat si interceptat n perspective
multiple si complementare"2. n acceptia lui, mitul este "povestea unei faceri", a unei "geneze", a unui
"nceput", care relateaz istoria sacr a unor fiinte supranaturale care au creat totul; de aceea exprim
un "model exemplar al tuturor activittilor omenesti"3, dezvluind istoria sacr a nceputurilor gndirii
omenesti, "tot ceea ce s-a petrecut la origine". Este un act de "cunoastere de ordin ezoteric (...) nsotit
de o putere magico-religioas"4. Prin experienta mitului, reiterm evenimentele mitice trite n
trecut. Si, n concluzie, Eliade sustinea c "n civilizatiile primitive mitul (...) exprim, scoate n relief si
codific credintele; salvgardeaz si impune principiile morale; garanteaz eficacitatea ceremoniilor
rituale si ofer reguli practice ce urmeaz s fie folosite de om"5.
n compozitia unui mit intr un mister genetic, fiind o proiectie a realittii n supranatural,
deoarece "Mitul povesteste cum, multumit fiintelor supranaturale, o realitate s-a nscut, fie c e
vorba de realitatea total, Cosmosul, sau numai un fragment: o insul, o specie vegetal, o comportare
uman, o institutie"6.
n acceptia lui Romulus Vulcnescu, "conceptul de mit poate fi lmurit pe mai multe ci
analitice: a) prin elementele lui constitutive; b) prin motivele fabulatiei si anecdoticii; c) prin tipologia
lui stadial-istoric; d) prin logicitate si veridicitate; e) prin polivalenta, polisemia si poliglasia
mitului7, considerndu-l ca "un elaborat al logicittii gndirii mitice permanent active n cultur,
indiferent de nivelul social-istoric al acestei gndiri mitice8. Referitor la logicitatea gndirii mitice,
autorul o considera o component permanent a gndirii globale, fiind indisolubil si inalienabil
acestuia, deoarece "gndirea mitic functioneaz la nivelul celor trei stri de constiint: a constiintei
propriu-zise, subconstiintei si inconstiintei"9. Aceste trei stri de constiint intervin n activitatea
gndirii mitice, deoarece gndirea mitic "deriv ... n mod normal din logicitatea gndirii globale si
din reglarea si autoreglarea logicittii globale n contextul gndirii umane"10. Deci mitul este mbibat
de logicitate la toate nivelele constiintei, dup principiul vaselor comunicante si al osmozei ntre strile
de constiint, n conditii normale de activitate spiritual, fiind nu un datum, ci un axtractum al fiecreia
din cele trei stri de constiint sau un sinteticum al tuturor, exprimnd un continut complex al realittii
spirituale. "Mitul red deci toate aspectele categoriale ale gndirii mitice (constiente, subconstiente si
inconstiente), care implic si explic frmntrile metafizice, drumurile fr iesiri, impasurile
autocunoasterii si punctele de reper etico-juridice n viata omului. n aceast interpretare, psihologia
fanteziei creatoare descoper sau genereaz formele si mobilul gndirii mitice, mitul"11.
185
CARMEN NICOLESCU, Mitul n literatura romn

De-a lungul timpului, cunoasterea mitic a fost mereu opus cunoasterii stiintifice, desi
ambele forme fac parte din contextul cunoasterii globale, iar relatia dintre mit si adevr a provocat, n
perspectiv teoretic, numeroase dispute filozofice, socio-etnologice si istorice. Desi sunt diferentiate
logic, contradictia lor e numai aparent, iar logicitatea lor este substituent si complementar.
n conceptia si viziunea mitologiei romne, categoriile ontologice care au cptat un rol
prioritar sunt: Spatiul, Timpul, Cauzalitatea si Finalitatea care se impun o dat cu cosmizarea
Haosului si se mentin istoriceste atta timp ct oamenii continu s cugete mitic. Romulus
Vulcnescu preciza urmtoarele: "Categoriile cugetrii mitice sunt notiuni fundamentale care ne fac
s ntelegem si s ncadrm logic entittile mitice, miturile si celelalte creatii ale fanteziei mitopeice
ntr-o realitate subiectiv, care nu se opune realittii obiective, ci o completeaz pe anumite laturi
concrete ale ei"12.
Primele licriri de gndire mitic au aprut odat cu transformarea Haosului n Cosmos, acesta
devenind spatiu mitic sacralizat prin opera demiurgilor, timpul mitic sacralizat este ritmul de
dezvoltare n perspectiv, cauzalitatea mitic este dat de tot ce se petrece n Cosmos, iar finalitatea
mitic este exprimarea directiei si sensului oricrei dezvoltri si transformri.
n gndirea mitic romneasc, prima categorie - spatiul mitic - este Pmntul romnesc,
considerat centrul spatiului cosmic, un spatiu ondulat la infinit cu aspect de deal-vale, numit si
"spatiu mioritic" de Lucian Blaga, spatiu care intr ca factor determinant n matricea stilistic a
culturii romne. Spatiul sacru romnesc este mosia satului si vatra satului, mosia strbun si satul
matc de pe mosie.
Spatiul mitic romnesc se reflect n literatura mitologic, ca si n mitologia literar sau
literatura mitologizat n dou moduri convergente: 1) ca spatiu deschis - la Eminescu, la Vasile
Prvan, la N. Iorga; 2) ca spatiu nchis al mormntului - la G. Cosbuc, Lucian Blaga, Mircea Eliade,
Liviu Rebreanu, G. Bacovia, Marin Preda s.a., dup cum arta Valeriu Cristea n volumul "Spatiul
nchis n literatur" (Buc., - 1978), unde prezint si discut nenumratele fatete ale spatiului mitic, cu
aplicatii si la literatura romn.
Timpul mitic este corelat spatiului mitic si ncepe o dat cu creatia lumii si se va sfrsi tot o
dat. cu sfrsitul lumii. Aceste categorii ontologice (spatiul mitic si timpul mitic) s-au impus n
literatura romn si se mentin istoriceste, fiind magistral ilustrate n creatiile literare ale scriitorilor
romni de prim mrime.
Cea mai veche mentiune mitologic o gsim la Miron Costin care, ntr-un discurs adresat
domnitorului, urmnd acelasi drum al Antichittii, invoc muzele din Helion si Dianele din Asiria, dar
nu-1 uit nici pe Apollo: "Muz sarmat! ... ai mai adus cu mult cheltuial si orice, chemnd pe
zeitele deprtate din Helion si cte cntrete sunt n jurul Helespontului, ..., si n-ati lipsit nici voi
Diane din Asiria13. Referirea o fcea un crturar erudit de cultur clasic, ntr-un secol al clasicis-
mului.
Dimitrie Cantemir introduce pentru prima dat n literatura romn elementul ap, si o dat cu
ea atmosfera oniric, atmosfera exotic, elementul patologic si chiar absurdul n Istoria ieroglific.
Fantasticul nu izvorste dect ntr-o nensemnat msur din basmul romnesc, pe care autorul l
cunoaste foarte bine, el fiind mai curnd rezultatul viziunii alegorice a scrierii, construit ndeosebi pe
atmosfera si climatul povestirilor din 1001 de nopti, de unde si puternica sa culoare exotic si magic.
Nota prin excelent stranie a fantasticului se datoreste prezentei unor animale fabuloase, din repertoriul
fizioloagelor. Alteori fantasticul este expresie si msur a extraordinarului, a grandiosului, a strlucirii
si a bogtiei imense, ca n spectacolul pe care l ofer cetatea Epithimiei. Exprimat adesea cu ajutorul
alegoriei si suprancrcat de simboluri, fantasticul cantemirian joac n acelasi timp rolul unui riguros
mijloc de comunicare a unor idei. Exoticul, specie palpabil a straniului, desi este exprimat si de apelul
la ntelepciunea oriental si de preferinta pentru fauna african, este n mare msur o viziune
186
CARMEN NICOLESCU, Mitul n literatura romn

geografic limitat la zona tropical, fierbinte, muntoas pe alocuri si mai ales nisipoas, n care
singura ap este Nilul. Atractia sa pentru peisajul exotic este, desigur, rezultatul familiarizrii cu acesta
prin basmele orientale, exotismul cantemirian fiind puternic imaginar si n acelasi timp plin de fabulos
si magie. Cu miraculosul ni se dezvluie o alt fat a straniului, trstur caracteristic a multora din
episoadele romanului. Hrnit cu traditiile, credintele si practicile superstitiilor populare, precum si cu
fabulatiile orientale, Cantemir se va simti atras ca de un puternic magnet de aspectele misterioase ale
vietii, de genul efectelor inexplicabile, care uimesc si tulbur cu putere sufletul omenesc. Miraculosul
cantemirian nu este minune biblic, adic interventia divin n destinul uman, ci magie, cu alte cuvinte,
lucru omenesc, ca n credintele populare si mai ales ca n universul vrjitoresc al basmelor. Cantemir
foloseste termenul magie si cu nteles propriu, ca n scena descntecului de dragoste fcut asupra
Hameleonului si Biruintei, dar si n nteles figurat, ieroglific, vrjitorii desemnnd si pe maestrii com-
binatiilor de culise ai vietii noastre politice, ca n cazul familiei Cuprestilor, dar mai ales pe demnitarii
otomani, ntruchipri ale lcomiei si nestatorniciei, care, la sunetul banilor petitorilor de putere,
schimbau cu usurint un domn cu altul.
Apa, n viziunea cantemirian, ne apare n ipostaza ei stihial, primar, purttoare de mesaj
malefic, aductoare de cumpn si de ncercare. De ea mai este asociat starea de instabilitate,
nesigurant, pericol, moarte. Aceasta este apa din "Povestea corbierului cu dulful", dar si elementul
prin care este simbolizat imperiul otoman ("monarhia celor de ap"), sfat al silniciei si abuzurilor de
tot felul. Sub forma ei curgtoare, Nilul, apa semnific n schimb lcomia fr margini a demnitarilor
otomani si de asemenea, si diferitele ei stri de metamorfoz, mecanismul de adunare si de risipire a
veniturilor Portii.
B.P. Hasdeu, considerat ca fcnd parte "dintre acei putini care nu mbtrnesc niciodat,
fiind mereu prezent n spiritualitatea noastr" 14, invoc, ntr-un studiu din 187215 muntele, implicit
pdurea, ca determinante ale psihologiei localnicilor. El ntreprinde un studiu filologie asupra
cuvintelor codru, brad, stejar si mesteacn, pentru a concluziona c "pogorrea nationalittii
romne din ramura occidental a Carpatilor pe ses si ctre gurele Dunrii este un eveniment cu mai
multe veacuri posterior cuceririi Daciei de ctre Traian, astfel c invaziunile gotice, hunice, avarice si
slavice din primii secoli ai crestinismului, desi revrsate pretutindeni pe cmpii, totusi nu ntlneau cu
strbunii nostri. Dou-trei cuvinte dintr-o limb pot restaura o lung obscur faz ntr-o istoria
national"16.
ntr-un alt studiu (Pierit-au dacii?17), Hasdeu, desi nu are ntietate absolut ca "nviitor al
dacilor", urmreste s creeze un curent favorabil dacismului, combtnd cu argumente istorice si
lingvistice, ideea exterminrii dacilor n cursul celor dou rzboaie daco-romane, si sustinnd c dacii
n-au pierit dup cucerirea Daciei de ctre romani, iar convietuirea daco-roman dovedeste c
"Nationalitatea noastr s-a format din cteva elemente, din care nici unul n-a fost predominator ..., c
firea acestor elemente si chipul contopirea lor n un singur ce, au fcut ca noi s fim o vit
neatrnat ..."18. Hasdeu este cel dinti romn la care setea romantic de a cunoaste substratul etnic al
neamului se transform ntr-un ideal, ntr-o conceptie vie cu posibilitti apreciabile de-a trece si dincolo
de concretul istoric si de-a inventa o perspectiv nou asupra existentei noastre; cu alte cuvinte,
existenta noastr proiectat, pe de o parte, ntr-un plan concret, iar pe de alt parte n orizontul
misterului ei, al originilor, al protoistoriei.

187
CARMEN NICOLESCU, Mitul n literatura romn

NOTE

1. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, n romneste de Paul G. Dinopol, Buc., Editura
Univers, 1978, p. 5. (Aspects du M the, Paris, 1563.)
2. Id., ibid., p. 6.
3. Id., ibid., p. 15.
4. Id., ibid., passim.
5. Id., ibid., p. 20.
6. Id., ibid. p. 6.
7. Vulcnescu, Romulus, Mitologie romn, Ed. Academiei, I, 1987, p. 26.
8. Id., ibid., p. 31.
9. Id., ibid., p. 31.
10. Id., ibid., p. 31.
11. Id., ibid., p. 32.
12. Id., ibid., p. 15.
13. Costin, Miron, Poema polon, n vol. Poezie veche romneasc, Buc., Editura Minerva,
1985, p. 34.
14. Drgan, Mihai, B. P. Hasdeu, Editura Junimea, 1972, p. 8.
15. Hasdeu, B. P.- Viata de codru n Dacia. Studiu filologic, n vol. Scrieri istorice, II, 1973,
p. 46 - 55.
16. Id., ibid., p. 55.
17. Hasdeu, B. P., Pierit-au dacii?, n vol. Scrieri istorice, I, 1973, p. 78 106.
18. Id., ibid., p. 106.

188