Sunteți pe pagina 1din 11

Poluanii de tip metale grele sunt deosebit de periculoi prin remanena de lung durat n sol, precum i

datorit prelurii lor de ctre plante i animale. Acestor elemente de toxicitate se adaug posibilitatea
combinrii metalelor grele cu minerale i oligominerale devenind blocani ai acestora, frustrnd
organismele de aceste elemente indispensabile vieii. Afeciunile cunoscute ale organismului uman n
urma intoxicrii cu plumb sunt: anemie, afeciunea vaselor creierului, nefrite cronice, hipertensiune
arterial, scderea capacitailor de nvare ale copiilor, schimbri n comportamentul nou-nscuilor i al
copiilor de vrst mic (condiionate de influena plumbului prin intermediul organismului mamei n
perioada dezvoltrii intrauterine i alptrii) ca, de exemplu, agresiune, impulsivitate, hiperactivitate.
Intoxicarea cronic cu plumb duce la mbolnvire i la atacarea nervilor motorii ai terminaiilor, care se
reflect n dereglarea conductivitii impulsurilor nervoase. Aceast concluzie este confirmat de
toxicologi n rezultatul experienelor asupra animalelor. Plumbul, ptrunznd n organism, este absorbit de
ctre eritrocite, esutul osos i nervos, rinichi. Efectul biochimic const n nbuirea activitii
eritrocitelor i creterea cantitii de plumb n snge. Funciile solului sunt perturbate, n special n
apropierea strzilor cu trafic intens, unde se nregistreaz concentraii mari de plumb. n consecin, sunt
afectate i organismele din sol.

Plumbul (Pb)

Plumbul nu se gaseste liber in natura, ci numai sub forma de combinatii chimice. Principalele
minerale ale plumbului sunt: galena (PbS), anglezitul (PbSO4), ceruzitul (PbCO3) si croroitul (PbCrO4).
Minereul principal utilizat in metalurgia plumbului este galena care contine 86,6% plumb. De obicei
zacamintele de galena contin si alte sulfuri metalice ca: blenda, pirita, calcopirita etc. cu care formeaza
minereuri complexe.

In scoarta pamantului plumbul se gaseste intr-o proportie destul de redusa, procenul sau este de
doar circa 0,002%.

Minereurile, care au un continut relativ scazut de plumb (1,5 6%), se imbogatesc prin flotatie,
gravimetrie si diferenta de densitate. Pentru obtinerea plumbului exista metode pirometalurgice,
hidrometalurgice si electrolitice. Importanta cea mai mare o au procedeele pirometalurgice.

In acest caz intervin urmatoarele operatii: prajire, aglomerare, topire reducatoare si rafinare.

Prin prajire se urmareste transformarea sulfurii de plumb in oxid de plumb si se desfasoara la 700 -
750sC potrivit reactiei:

2PbS + 3O2 = 2PbO + 2SO2

Gazele rezultate sunt formate din dioxid de sulf, trioxid de arsen si stibiu. Dioxidul de sulf este
folosit la fabricarea H2 SO4, iar trioxidul de arsen si stibiu se recupereaza sub forma de praf.

Concentratului prajit i se adauga fondanti (silice si calcar), iar aglomeratul este supus operatiei de
reducere si topire conform reactiilor:

PbO + C = Pb + CO
PbO + CO = Pb + CO2

Plumbul brut (94 - 96% Pb) obtinut contine un numar mare de impuritati ca: Cu, Ni, Co, Sn, As,
Sb, Bi, S, Fe, Zn, si metale nobile, in primul rand argintul. Unele dintre acestea se separa cu metoda
Harris. Plumbul din care s-a eliminat mai intai cuprul prin tratare cu sulf se trateaza cu o topitura de
NaOH si NaCl la care se adauga azotat de sodiu si se agita intreaga topitura.Oxizii de arsen, staniu, stibiu
si zinc reactioneaza cu hidroxidul de sodiu separandu-le din plumbul topit. Metalele pretioase se separa
prin zincaj. Zincul in cantitate mica se adauga la plumbul topit. Aurul si argintul sunt foarte solubile in
zincul topit. Zincul in care s-a dizolvat aurul si argintul se ridica la suprafata dupa agitare.

Industria este sursa majora de poluare cu plumb. Deci ca sursa de poluare cu plumb putem aminti:

mineritul;

industria metalurgica - obtinerea aliajelor;

fabricile de acumulatori si atelierele de recuperare a acumulatorilor;

fabricile de coloranti si vopsele - folosesc PbO, minereu de plumb (PbO si PbO2);

industria termoelectrica (carbunii si pacura contin plumb);

industria chimica - ca material anticoroziv (industria acidului sulfuric);

industria cauciucului si ebonitei;

industria cosmetica (coloranti pentru par, sapunuri);

industria ceramica, a sticlei si emailurilor;

ateliere de prelucrare ce folosesc aliaje ale plumbului cu diverse metale din care se fabrica
lagare, ventile, pompe, cuzineti;

industria pesticidelor.

Intoxicatia cu plumb sau compusi ai sai este cea mai raspandita in mediile profesionale dupa cea cu
oxid de carbon. Ea provine din alimente, aer, apa sau diverse produse industriale.

Intoxicatiile cu plumb si compusi ai sai au ca efect:

plumbismul - caracterizat cu crampe abdominale, dureri de cap, constipatie, pierderea poftei de


mancare, oboseala, anemie, paralizia nervilor motorii, encefalopatie, stomatite, gingivite;

alterarea sintezei hemoglobinei si a timpului de supravietuire a globulelor rosii din sange;

perturbarea functionarii rinichilor;

saturnismul - anemie, guta, colici, dureri in abdomen, hipertensiune, artemie, provoaca avorturi,
mortalitate infantila, predispozitii la tuberculoza.
Odata intrat in organism, plumbul este retinut de cortexul renal si ficat, dupa care este depozitat in
oase prin inlocuirea Ca2+. Pb2+ in sange variaza in functie de gradul de expunere. Plumbul se elimina din
organism foarte incet, mai ales prin bila si fecale, iar dupa alti autori preponderent prin urina.

Concentratia maxima admisa in apa potabila conform STAS 1342 - 91 este de 0,05 mg./dm.

Mercurul (Hg)

Mercurul se afla raspandit in natura in proportie redusa (0,000007%) atat in stare nativa (mai
putin), dar in cea mai mare parte, sub forma de minerale. Mineralul de baza folosit pentru extragerea
mercurului este sulfura de mercur (HgS) numita si cinabru. Aceasta insoteste adesea sulfurile de fier,
arsen, stibiu, plumb sau zinc.

Tehnologia de extragere a mercurului cuprinde operatia de prajire oxidant volatilizanta si are loc la
temperatura de 700 750sC.

HgS + O2 = Hg +SO2

Gazele rezultate din zona de prajire sunt supuse unei desprafuiri si apoi sunt trecute in
condensatoare ceramice sau metalice unde vaporii de mercur condenseaza separandu-se de celelalte gaze.

Mercurul, astfel obtinut, se filtreaza in scopul eliminarii impuritatilor solide dupa care se rafineaza
prin distilare in vid sau prin electroliza.

Sursele de poluare cu mercur sunt:

industria miniera;

industria metalurgica;

industria chimica - obtinerea produselor clorosodice, coloranti, vopsele, pesticide, catalizatori;

industria electrotehnica - in care se produc instrumente de masurat, lampi de iluminat, redresoare


de curent electric, sigurante electrice;

industria termoenergetica.

Din mediul abiotic (apa, aer, sol) mercurul trece in corpul plantelor si animalelor si din acestea,
odata cu hrana, la om. Intoxicatiile cu mercur afecteaza sistemul digestiv si rinichii si se manifesta prin
gust metalic, greata, dureri abdominale, voma, diaree, dureri de cap si albuminurie, apoi prin stomatite,
gastrite, caderea dintilor si ulcer la buze si obraz.

Expunerile la doze severe produc tensiune si greutate in piept, greutate in respiratie si tuse, iar in
stadiul final lipsa somnului, dureri de cap, ticuri faciale, tremuratul degetelor, delir, halucinatii si chiar
moartea.
Simptomele uzuale la intoxicarile cronice sunt erethismul, gingivitele si tremuratul muscular si
uneori nelineste nervoasa, insomnie, pierderea poftei de mancare. Cazurile severe de intoxicare pot duce
la totala necoordonare a miscarii, deteriorarea auzului, inabilitate de a scrie sau a vorbi.

Compusii alchilici si arilici ai mercurului sunt cei mai periculosi si in primul rand (CH3)2Hg -
metil mercur.

Concentratia maxima admisa in apa a mercurului conform STAS 4706- 88 este de 0,001 mg./dm.

Cuprul (Cu)

Cuprul se gaseste in natura in stare nativa (in cantitati reduse) si indeosebi sub forma de combinatii
chimice.

Din punct de vedere chimic mineralele cuprului sunt oxidice sau sulfuroase. Principalele minerale
sunt: cuprit Cu2 O (88,8% Cu), malachit CuCO3 Cu(OH)2 care este cel mai raspandit minereu oxidic
(57,4% Cu) si azurit - 2CuCO 3 Cu(OH)2 (55,3% Cu), Calcozina Cu 2 S (79,8% Cu) care este materia
prima de baza, calcopirita CuFeS 2 (34,6% Cu), care este al doilea mineral ca importanta si covelina -
CuS (66,5% Cu).

Minereurile de cupru sulfuroase se prelucreaza pirometalurgic, iar concentratele oxidice cu


concentrat de cupru mai scazut se prelucreaza pe cale hidrometalurgica.

Minereul de cupru este concasat, macinat si flotat pentru a se obtine un concentrat. Concentratul
supus prelucrarii pirometalurgice suporta urmatoarele operatiuni: prajire, topire pentru obtinerea matei,
convertizarea matei si rafinarea.

Prin prajire se urmareste indepartarea excesului de sulf, sulfurile de cupru disociindu-se, iar cele de
plumb, zinc si fier se transforma in oxizi dupa reactiile:

2CuFeS2 + O2 = Cu2 S + 2FeS + SO2

PbS + 3/2O2 = PbO + SO2

ZnS +3/2O2 = ZnO + SO2

FeS + 3/2 O2 = FeO + SO2

Prin topire se separa sulfurile de oxizi, rezultand mata - un amestec de sulfuri - in stare lichida si
zgura in care s-au adunat oxizii metalici. Topirea se face la peste 1400sC, iar zgura fiind mai usoara se
decanteaza la suprafata.

Mata rezultata este trecuta intr-un convertizor unde se sufla aer sau oxigen pentru obtinerea
cuprului brut.

In prima faza se oxideaza sulfura de fier la oxid de fier care impreuna cu un fondant adaugat
(nisip) formeaza zgura, care este indepartata.

FeS + 3/2 O2 = FeO + SO2


2FeO + SiO2 = SiO2 (FeO)2

Prin oxidarea sulfurei de cupru se obtine cupru brut:

Cu2 S + 3/2 O2 = Cu2 O + SO2

Cu2 S + 2Cu2 O = 6Cu + SO2

Deoarece cuprul brut rezultat contine multe impuritati (Pb, Zn, Fe, Ag, etc.) se rafineaza in scopul
elimininarii si recuperarii lor si rezulta cupru de puritate 99,99%.

Prin flotatie se obtine un concentrat cu 20 - 30 % Cu si un steril care contine 0,2 - 0,3 % Cu.

Sursele de poluare cu cupru sunt:

industria metalurgica - electrotehnica si fabricarea aliajelor;

industria chimica;

industria termoenergetica.

Cupru este un component normal al organismului, necesarul zilnic de cupru fiind de 1 2mg.

Cuprul este un element care in urme este necesar vietii. Lipsa de cupru produce lipsa de pofta de
mancare, slabire, impiedica cresterea, anemie si sterilitate. La tratarea anemiei oamenilor cu solutie de
CuSO4 se suporta usor cantitatile de cateva miligrame zilnic.

Sarurile de cupru sunt nocive pentru stomac, ataca inima, doza letala de CuSO 4 fiind de
aproximativ 10g., iar pentru acetatul bazic de cupru de 15 g. Atingerea ochilor cu saruri de cupru produce
atacul mucozitatii pielii, tulburarea partilor cornoase ale pielii, orbire. Praful de cupru provoaca o
inverzire a pielii, a parului si a dintilor.

Cantitatile mari de cupru au actiuni asupra sistemului nervos, ducand la tremuraturi si lipsa de
coordonare in miscari. De asemenea sunt afectati ficatul si rinichii.

In intoxicatia cronica apar febra, greata, tuse, lizereu ginginal rosu inchis. Cuprul se localizeaza in
ficat, pancreas, sistem nervos,muschi, oase.

Valorile admise in apa potabila sunt de 0,05 mg./dm, iar in cazuri exceptionale de 0,1 mg./dm

Clorofila (n limba greac cloros nsemnnd verde) este un pigment de culoare verde, esenial n procesul
de fotosintez, prin intermediul acesteia avnd loc transformarea energiei luminoase n energie.

Rolul clorofilei[modificare | modificare surs]


n frunze clorofila se gsete legat de o protein, plastina cu care formeaz o cromoproteid,
denumit cloropastin, cu o mare stabilitate comparativ cu clorofila pur. Clorofila se afl n membrana
tilacoidelor din cloroplaste unde se pare c formeaz fotosisteme (denumite fotosistemul I i II, respectiv
P680 i P700 dup lungimea de und absorbit) mpreun cu pigmenii. n cadrul acestor fotosisteme
clorofila se pare c ndeplinete 2 funcii:

Absorbia luminii

Transferul energiei ctre cuplul clorofilei din centrul reactiv al fotosistemului. Lumina absorbit
de ctre clorofil determin eliminarea unui electron cu un poten ial energetic foarte mare, electron
care n final va reveni la clorofil dar cu un potenial energetic mult mai mic. In cadrul acestei reac ii
clorofila joac rol de catalizator, molecula de clorofil oxidat, revenind din nou la forma ini ial prin
(re)captarea unui electron.
Magneziul este o substan mineral esenial pentru buna funcionare a organismului
uman. Scheletul osos conine jumtate sau chiar mai mult din cele 25 g de magneziu care
sunt n organismul unui matur, aproximativ 1% aflndu-se n lichidele din organism, iar
restul n muchi i n esuturile moi.
Acest component mineral se asimileaz dificil n intestine i de la 60% pn la 70% din
magneziul obinut din alimentaie se elimin prin fecale. Dar aceste procente se modific n
funcie de cantitatea de magneziu coninut de alimentele consumate. n cazul unei alimentaii
srace n magneziu, se asimileaz pn la 75%. ntruct magneziul este un component al
clorofilei din plante, el se ntlnete n orice verig a lanului alimentar; astfel, orice aliment
neprelucrat conine o cantitate oarecare de magneziu, dei aceste cantiti sunt diferite. Cele mai
bogate surse de magneziu sunt seminele integrale, ca alunele, bobul, germenii de gru i
cerealele nedecorticate (nedecojite). Mcinarea grului (nlturarea cojii i a straturilor
embrionului) nltur pn la 80% din cantitatea de magneziu.
Alte surse alimentare sunt legumele, spanacul, soia, melasa, fina de gru, crevetele, molutele,
crabii. De asemenea, n cantiti mai mici magneziul este coninut n ficat i n carnea de vit. Apa
dur poate servi drept surs suplimentar de magneziu i calciu, ns concentraia lor n ap difer
mult n funcie de diferitele zone. Apa obinuit, de obicei, conine foarte puine substane
minerale de acest fel.
Funciile magneziului n organism
Magneziul particip, n calitate de cofactor, la peste 300 de reacii enzimatice cunoscute, incluse
n spectrul activitii metabolice. Producerea energiei, metabolismul glucozei, oxidarea acizilor
grai i activarea aminoacizilor, toate au nevoie de magneziu. Magneziul particip la biosinteza
proteinelor (formarea proteinelor organismului), dar i la transmiterea informaiei genetice.
Concomitent, magneziul particip la transmiterea semnalelor nervoase, sporete adaptarea la frig,
servete drept parte component a oaselor i a smalului dentar i, de asemenea, particip la
vasodilatare.
Interaciuni posibile:
- calciul poate reduce cantitatea asimilat de magneziu, ntruct acestea mpart ntre ele sistemul
comun de transport n intestine. Raportul dintre cantitatea de calciu i cea de magneziu n
alimentaie trebuie s fie 2:1;
- cantitatea mare a grsimilor din alimentaie poate reduce cantitatea asimilat de magneziu,
ntruct acizii grai formeaz, mpreun cu magneziul, sruri asemntoare cu spunul, care nu se
asimileaz n tractul gastrointestinal;
- alimentele fibroase pot influena pierderea unor substane minerale, inclusiv a magneziului;
- administrarea suplimentar a acidului folic poate spori necesitatea calciului, din cauza creterii
activitii enzimelor, care au nevoie de magneziu pentru o activitate normal;
- fierul poate reduce cantitatea de magneziu asimilat n intestine.
- calciferolul (vitamina D) stimuleaz, ntr-o msur oarecare, asimilarea magneziului n intestine,
dar, ntruct acest efect se refer n msur mai mare la calciu, administrarea suplimentar a
calciului poate provoca insuficien relativ de magneziu;
- deficitul vitaminei E poate reduce nivelul magneziului n esuturi;
- alcoolul, potasiul i cofeina sporesc pierderea magneziului prin rinichi;
- consumarea cantitilor mari de zahr determin creterea nevoii de magneziu;
- alimentaia bogat n proteine impune o suplimentare a magneziului, ndeosebi n timpul
construciei esuturilor noi, adic la copii, la cei care practic sportul, la gravide i la mamele care
alpteaz;
- magneziul este necesar pentru activitatea normal a vitaminelor din grupul B, ntruct acesta
este un cofactor necesar formrii tiaminpirofosfatului, care se formeaz n organism nainte de a
putea fi folosite tiamina i alte vitamine din grupul B;
- unele preparate diuretice pot contribui la eliminarea magneziului prin rinichi. Aceast categorie
de medicamente include furosemidul.
Mod de administrare
Conform normelor alimentare recomandate, dozele de magneziu recomandate sunt de 4,5 mg/kg
corp pentru persoanele adulte de ambele sexe. Aceasta ar nsemna aproximativ 280 mg zilnic
pentru majoritatea femeilor i 350 mg zilnic pentru majoritatea brbailor. n timpul sarcinii,
pentru buna dezvoltare a ftului, e bine s se consume suplimentar cel puin 20 mg de magneziu.
Mamele care alpteaz trebuie s consume suplimentar 60 mg de magneziu zilnic pentru a
completa cantitatea pierdut prin lapte.
Doza necesar copiilor de la 1 pn la 15 ani este puin mai mare dect doza pentru maturi, pentru
c la aceast vrst are loc formarea oaselor. Conform normelor alimentare recomandate, pentru a
preveni deficitul de magneziu la copii, acetia au nevoie zilnic de 6 mg de mineral pentru fiecare
kg al corpului.
Pulberea i pastilele de dolomit constituie o surs accesibil de magneziu. Doza obinuit este de
1/2-1 linguri de pulbere (sau doza echivalent sub form de pastile) dizolvat n ap, de trei-
patru ori pe zi.
Tratarea simptomelor serioase de insuficien, a dereglrilor profunde cronice ale tractului
gastrointestinal ce mpiedic asimilarea normal a componenilor alimentari, sau, n cazul unor
dereglri ereditare rare, a incapacitii asimilrii normale a magneziului din cauze congenitale,
trebuie s se fac numai sub observaia strict a medicului. n aceste cazuri corectarea dereglrii
poate necesita administrarea intravenoas a magneziului n doze foarte mari (3-4 g).
Simptomele insuficienei
n cazul insuficienei de magneziu pot aprea simptome ca: anemia (provocat de distrugerea
celulelor roii ale sngelui), pierderea poftei de mncare, dereglrile ritmului cardiac, inclusiv
tahicardia, dereglrile psihice, inclusiv excitaia anxioas, frica, confuzia mintal, depresia,
dezorientarea, halucinaiile, hiperactivismul, irascibilitatea, nervozitatea. De asemenea, este
posibil apariia unor simptome neurologice: insensibilitatea, junghiurile, dificultile de
meninere a echilibrului n timpul deplasrii, ameelile i crizele i a unor simptome musculare:
convulsiile, tremurul, durerile i astenia, dereglrile tensiunii arteriale, temperatura redus a
corpului, membrele reci.
Simptomele supradozrii
n cazul funcionrii normale a rinichilor, simptomele toxice se manifest foarte rar. n caz
contrar, simptomele toxice ale surplusului de magneziu pot evolua mai mult la persoanele care
administreaz magneziul suplimentar. Aceste simptome includ reducerea pulsului, oboseala,
miastenia, setea, voma i senzaia de grea.
Securitatea utilizrii
Dac suferii de maladii ale rinichilor, evitai administrarea suplimentar a magneziului fr
supravegherea medicului. Unele pastile sau pulberi de dolomit, care sunt surse bune i de
magneziu i de calciu, pot conine i metale grele, inclusiv arsenic, plumb, cadmiu, mercur.
(sursa: www. sanatatea.com)
Informatii generale tutun
Tutunul face parte din familia solanaceelor, originar din Mexic, unde in secolul al VI-lea era folosit pentru
anumite ritualuri religioase. Si indienii, care numeau planta tobacco, o foloseau la diferite ritualuri
magice sau religioase, fumand-o in pipe special confectionate. Fumatul era raspandit si in triburile din
America de Nord.
Tutunul a fost introdus in Europa de spanioli. S-a raspandit foarte repede, incepand cu Franta (1560),
desi europenii au considerat-o inca de la inceput o planta diabolica.
In 1735, botanistul suedez, Linne, denumeste tutunul: Nicotian Tabacum, denumire care vine de la cel
care l-a raspandit in Europa, Jean Nicot.
In Europa, obiceiul de a fuma este relativ recent ar a inceput sa se raspandeasca dupa cel de-al doilea
razboi mondial. Incepe sa se raspandeasca rapid in intreaga lume.
S-a stabilit ca in lume la ora actuala fumatul este raspunzator pentru mai mult de 4 milioane de decese
anual. Pana in anul 2020, numarul deceselor in randul fumatorilor se va ridica la 10 milioane. In ultimii
40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar ca tutunul contine substante nocive (canceroase si iritante).
Tutunul are o compozitie complexa. In frunze se gasesc diverse componente chimice: celuloza, proteine,
amidon, steroli, minerale etc. Dar veti putea spune ca acesti compusi se mai gasesc si in alte plante dar
tutunul are ca substante specifice nicotina si isoprenoizii (hidrocarburi nesaturate). Multa vreme s-a crezut
ca nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului si intr-adevar este o otrava foarte puternica, o doza
de 5mg de nicotina fiind suficienta pentru a omori un caine in cateva clipe prin paralizia nervilor motori iar
una de 60mg este la fel de eficienta pentru om. Fumul inhalat este un aerosol( =particule lichide si solide
de dimensiuni f. mici, intre 0.001 si 100 microni) concentrat cu miliarde de particule pe cml. Temperatura
in zona de ardere a unei tigari este in jur de 884c. printre noile componenete ale fumului de tigara se
numara oxidul de carbon, gudronul si alte substante iritante pentru sistemul respirator. Diversii iritanti
respiratori se mai gasesc in fumul de tutun in concentratii mari patologice iar printre acestia se numara:
acroleina, formaldehida, acidul cianhidric, acetaldehida. Dar totusi cei mai periculosi factori din fumul de
tigara sunt substantele cancerigene si cocangerigene care se gasesc in aerosolii produsi de fumul de tigara
si care poarta denumirea generala de gudroane. Fumatul modifica comportamentul implicnd factori
fiziologici, psihologici si sociali. Studiile au aratat ca fumatul determina dependenta fiziologica de nicotina,
exacerbnd pofta de a fuma dupa ncercarea de abandonare a fumatului. Reducerea concentratiei
plasmatice a nicotinei imediat dupa intreruperea fumatului sta la baza manifestarilor ce apar : durere de
cap, iritabilitate, greata, labilitate emotionala. Diminuarea acestor manifestari se poate face prin folosirea
gumei cu nicotina sau a plasturilor cu nicotina. Fumatul este un obicei ce minimalizeaza emotiile negative
cum ar fi durerea, frica, furia. Obiceiul fumatului poate avea efecte sociologice adnci, cum ar fi preluarea
obiceiului de la parinti si prieteni. Relatia dintre fumat si boala de inima a fost intens studiata. Fumatul
este un factor de risc sigur pentru dezvoltarea cardiopatiei ischemice si a infarctului de miocard, ct si n
amplificarea riscului de moarte si recurenta a infarctului miocardic. La supravietuitorii unui infarct
miocardic care mai continua sa fumeze, rata recurentei este de 2 ori mai crescuta dect pacientii ce au
renuntat la fuamat. Riscul aparitiei unui alt eveniment cardiac scade progresiv dupa oprirea fumatului. n
ciuda numeroaselor evidente ce au demonstrat relatia certa dintre fumat si aparitia bolilor cardiovasculare,
mecanismele prin care fumatul si exercita efectele negative sunt partial cunoscute.
Stiati ca producatorii adauga in tigarile dumneavoastra o substanta toxica ce ajuta nicotina sa se
absoarba mai rapid, crescand astfel dependenta de produsul lor ?
Fumatul este principala cauza a cancerului pulmonar. In prezent, in Statele Unite este cancerul cu cea mai
mare incidenta la barbati si in unele state chiar si la femei. Fumatul favorizeaza si aparitia cancerului de
esofag si vezica urinara, este unul dintre principalii factori responsabili de producerea infarctului si este
legat de unele afectiuni ale stomacului, cum ar fi ulcerul.
Multe fete fumeaza pentru a-si mentine silueta dar este un obicei daunator pentru organism. Toata lumea
stie ca la prima tentativa de a fuma, de obicei, cel care incearca se simte ingrozitor de rau, se face galben
la fata si are senzatii de greata si voma. Dar, treptat organismul se obisnuieste si devine rezistent astfel
incat efectele nocive nu mai sunt atat de evidente; totusi, desi sunt ascunse, ele exista in continuare.
Substantele nocive din tutun ajung cu multa usurinta in sange si tot ceea ce afecteaza sangele
influenteaza orice organ si tesut din organism. Tutunul dauneaza mult globulelor din sange, are un efect
extrem de nociv asupra sistemului nervos si influenteaza in mod negativ circulatia. Fumatul nu constituie
numai principala cauza a cancerului pulmonar ci provoaca si boli foarte grave ale plamanului, ca, de pilda,
emfizemul si bronsita.
Persoanele care sufera de tuberculoza, palpitatii, puls neregulat, cancer, disfunctionalitati ale pielii,
paralizii, afectiuni ale sistemului nervos si au folosit intr-o forma sau alta tutunul, vor constata ca aceste
suferinte, in multe dintre cazuri, pot fi legate direct de consumul de tutun.
Tratament: Veti constata ca tratamentul prezentat in continuare este extrem de eficient pentru a renunta
definitiv la acest obicei.
Urmati timp de 8-15 zile un regim alimentar bazat pe sucuri de fructe si supe de legume. Supele de
legume sunt extrem de hranitoare si, de aceea, au un efect tonic.
Faceti multe bai fierbinti, cel putin una pe zi, destul de calde pentru a transpira din abundenta. Terminati
baia cu o frectionare cu un prosop rece sau cu un dus rece.Stati in cada intre 30 de minute si o ora, sau
mai mult daca este posibil, adaugand in permanenta apa fierbinte. Daca aveti senzatii de slabiciune sau
lesin, puneti un prosoprece pe cap si pe gat. In timp ce sunteti in cada, consumarea de lichide din
abundenta intensifica transpiratia prin care se elimina substantele toxice din organism. Pentru stimularea
circulatiei frectionati energic cand va stergeti.
Ceaiul de trifoi rosu este foarte eficient pentru detoxificarea organismului. Folositi inflorescenta, o lingurita
la o ceasca de apa clocotita. Lasati sa infuzeze si beti intre 5 si 12 cesti pe zi.
Ceaiul de magnolie este recomandat in special celor care vor sa renunte la acest obicei. La fel frunzele si
semintele de mirt. Ceaiul se prepara la fel ca oricare alt ceai de plante.

Efectele nocive ale fumatului asupra organismului sunt multiple att la nivelul
aparatului respirator ct i la nivelul altor aparate i sisteme. Mortalitatea
secundar complicaiilor pulmonare i sistemice ale fumatului este deosebit de
ridicat i n continu cretere (10 milioane decese estimate pentru anii 2020
2030 majoritatea - 70% n rile n curs de dezvoltare). Fumtorii au o durat de
via mai scurt cu aproximativ 15 ani. Durata vieii scade cu 5,5 minute pentru 1
igar. Studiile au artat faptul c n SUA fumatul ucide mai muli oameni ntr-un an
fa de: SIDA, alcoolismul cronic, consumul de stupefiante, crime, suicid i incendiile
combinate la un loc. Ancheta Centrului Naional pentru Politici de Sntate arat o
scdere a fumatului n Romnia ca urmare a introducerii legislaiei antifumat i a
campaniilor largi derulate prin Clinicile de Pneumologie i mass-media de la 35,1%
n 2003, la 30% n 2007 i la 26% n 2010. Nocivitatea fumului de igar este foarte
mare prin cele 4000 de substane coninute n fumul de igar inhalat i degajat,
substane care au o aciuni negative combinate asupra organismului: - Aciune
citotoxic - Aciune mutagen i carcinogen - Aciune antigenic - Aciuni de tip
stress simpatic sau iritativ. Nicotina este factorul care determin dependena
farmacologic. Aciunile nicotinei sunt de tip vasoconstrictor, insecticid, toxic i
carcinogenic. Factorii ce determin efecte cumulative ale fumatului sunt: -
Cantitatea total de tutun consumat (nr. pachete/ani): 1 pachet igri/zi/1an = 1
PA/an - Vrsta de debut a fumatului (riscul pentru cancerul bronhopulmonar, BPOC
i afeciunile cardiovasculare este cu att mai mare cu ct vrsta de debut a
fumatului a fost mai mic). Fumatul pasiv se definete prin inhalarea involuntar a
fumului de igar de ctre persoanele din anturajul unui fumtor. Fumatul pasiv
determin un risc pentru persoanele din anturaj (mai ales copii) pentru aceleai
afeciuni ca i pentru fumtorii activi. Patologia determinat de fumat (activ i
pasiv) const n afeciuni acute i cronice: 1. Boli respiratorii rezultate prin efectul
direct al fumatului asupra aparatului bronhopulmonar: - Bronit acut, bronit
cronic, emfizem pulmonar - Bronhopneumopatie cronic obstrutiv BPOC (asociaz
bronita cronic obstructiv cu emfizemul obstructiv) 2 - Cancerul bronhopulmonar
(cel mai frecvent cancer din toate localizrile, cu prognostic sever i posibiliti
reduse de tratament curativ) - Creterea riscului la tuberculoz pulmonar i la
anumite forme grave - Creterea riscului la infecii respiratorii de orice etiologie -
Favorizarea dezvoltrii astmului bronic n copilrie dar i n astmul nonatopic la
adult i trigger al crizelor de astm bronic - Efect iritativ pe mucoase: faringit,
laringit, conjunctivit, rinit 2. Boli rezultate prin aciunea indirect a fumatului
(determinat de trecerea n snge a unor substane nocive din fumul de igar):
Boli cardiovasculare - Ateroscleroza generalizat - Cardiopatia ischemic - Accidente
vasculare ischemice cerebrale - Arteriopatii obliterante ale membrelor sau ale
viscerelor - Anevrisme arteriale - Factor de risc pentru hipertensiunea arterial
esenial Boli genito-urinare: - Cancer de vezic urinar - Scderea potenei
sexuale i a apetitului sexual - Tulburri menstruale: dismenorere, amenoree,
menopauz precoce - Sterilitate, avorturi spontane, nateri premature - Greutate
mic la natere a noilor nscui provenii din mame fumtoare, risc malformativ,
mortalitate perinatal crescut - Cancer de vezic urinar Efecte metabolice: -
Determin slbire (prin stress oxidativ la nivelul masei musculare i la nivel
sistemic) - Scade fora muscular (oboseal muscular) - Factor de risc independent
pentru dezvoltarea intoleranei la glucoz i a diabetului zaharat - Favorizeaz
distribuia abdominal a grsimii, scade sensibilitatea la insulin i este un factor de
dezechilibrare al diabetului - Factor de risc independent pentru complicaiile
vasculare ale diabetului Efecte pe sistemul digestiv: - Degradarea dinilor,
scderea acuitii gustative i a mirosului - Frecven crescut pentru stomatite i
gingivite - Leucodisplazii (preneoplazice), cancere de limb i buze - Frecven mai
mare a tumorilor i a ulcerelor peptice, creterea Helicobacter Pylori Risc crescut
de apariie a cataractei Risc crescut de tiroidit hiperfuncional i pentru
fenomenele autoimune Efecte hematologice anemie, leucopenie, tulburri ale
coagulrii Frecven mai mare a accidentelor rutiere sau de munc, incendii
Efecte "cosmetice neplcute: - mbtrnirea pielii riduri - Halen neplcut,
impregnarea dinilor i a degetelor cu nicotin Crete asocierea cu alte
toxicomanii - alcoolism, consum de stupefiante Sindrom depresiv proporional cu
numrul de igri fumate /zi Costul social i economic foarte mare prin: -
Invaliditate temporar i permanent de munc prin afeciunile cronice grave pe
care tabagismul cronic le determin i prin scderea performanelor
fizice/intelectuale. 3 - Scderea venitul familial cu aproximativ 25% Implicaiile
fumatului matern asupra copiilor Nou nscutul va avea o greutate mic la
natere, nateri premature, mortalitate crescut, risc malformativ, risc de renunare
la alimentaia la sn Important factor precursor pentru astmul bronic la copil
Reducerea funciei pulmonare la copii Frecvena dubl a pneumoniilor, bronitelor
i a spitalizrilor n primii ani de via Factor de risc pentru otita medie n primul
an de via Factor de risc pentru obezitate la copil Ca orice boal tabagismul
cronic necesit msuri de profilaxie (nenceperea fumatului) iar dac pacientul este
deja fumtor se impun msuri rapide de diagnostic al statutului de fumtor, al
nivelului de dependen, al complicaiilor precum i msuri ferme de tratament
pentru stoparea fumatului. Tratamentul adresat fumatului este complex i const n
urmtoarele msuri: - informarea pacientului i a aparintorilor acestuia privind
efectele nocive ale fumatului, - consilierea de specialitate pentru renunarea la
fumat - n unele cazuri ajutorul medical calificat prin tratamente farmacologice
(nlocuitori de nicotin, antagoniti/agoniti ai receptorilor de nicotin) pentru
scderea dependenei nicotinice i a sindromului de sevraj - suport psihologic i prin
terapie ocupaional Educaia antifumat i suportul psihologic sunt mai importante
dect mijloacele medicamentoase. Msurile de stopare a fumatului au suces numai
prin consiliere repetat i prin voina puternic a pacientului. Pacienii pot fi
ndrumai de ctre medicii de familie n Clinica de Pneumologie (ambulatorul de
specialitate) unde vor ntlni medici calificai, cu competen n consilierea pentru
renunarea la fumat. Din anul 2008 n Romnia se deruleaz programul de susinere
a stoprii fumatului finanat de Ministerul Sntii STOP fumat. Legislaia
antitabac din Romnia este n deplin acord cu legislaia din Uniunea European i
cuprinde msuri menite s previn nceperea fumatului i msuri care ngrdesc
rspndirea fumatului: - Interzicerea fumatului i a publicitii fumatului n uniti
sanitare, sli de spectacol, coli, locaii media, restaurante, spaii publice nchise -
Interzicerea vnzrii minorilor a produselor de tutun - Prevenirea i combaterea
efectelor consumului produselor din tutun protejarea sntii fumtorilor i
nefumtorilor de efectele duntoare ale fumatului - Inscripionarea pachetelor cu
avertismente referitoare la nocivitatea tutunului - Implicarea Radio/TV naionale n
difuzarea de materiale promoionale antifumat - Impunerea de taxe asupra
activitilor duntoare sntii Cunoaterea i combaterea fenomenului tabagism
cronic trebuie s fie permanent n atenia ntregului personal sanitar (medici i
asisteni medicali) n cadrul aciunilor de educaie sanitar pentru prevenirea
efectelor nocive ale acestuia i creterea nivelului de sntate al populaiei.