Sunteți pe pagina 1din 31

Istoria veche a Stelnicii

CAPITOLUL III

STELNICA ÎN PREFEUDALISM
Anii 275 - 1386 d.Hr.

Fig. 162 NÃVÃLIREA BARBARILOR


Ei au fost groaza popoarelor pe unde au trecut.
(Sursa: Desen din cartea de Cetire ,
cls. V-a primarã, Ed. 1936, pag. 241)

189
1. STELNICA ÎN PREFEUDALISM

Am putea spune cã actul de naºtere al poporului român îl reprezintã «Columna


lui Traian« ce a fost inauguratã la 12 mai, anul 113, la Roma. Ea este o coloanã în
stil doric, cu înãlþime totalã de 40 m ºi un diametru de cca. 3 m fãcutã din marmurã
pe care sunt sculptate de jur împrejur, în formã de spiralã, un numãr de 155 de
scene, reprezentând desfãºurarea rãzboaielor dacice dintre Traian ºi Decebal.
(Sursa: Columna lui Traian – de R. Vulpe, pag. 9, Ed. 1988)
Rãsunetul ei întrece ºi astãzi hotarele Italiei unde a fost ridicatã spre a-l
glorifica pe Traian – învingãtorul dacilor, dar ºi demnitatea dacilor învinºi, încât a
fãcut pe istorici (W. Frochner) sã scrie: «Cu excepþia dacilor nici unul din
numeroasele popoare absorbite de imperiu nu se poate lãuda cã a vãzut
înãlþându-se un monument mai demn ºi mai durabil închinat dragostei sale
pentru neatârnare». (Columna lui Traian – de R. Vulpe, pag. 242, Ed. 1988)
Odatã cu includerea Daciei în Imperiul Roman se schimbã ºi structurile
economice, aplicându-se cu precãdere legile Romei, chiar dacã mai erau ºi reguli
cutumiare ale vechii Dacii. (Dacia preistoricã, N. Densuºianu, nr. LIV, pag. 589)
PREFEUDALISM este denumirea datã de istoriografia româneascã,
perioadei de trecere de la Antichitate la Evul Mediu, cuprinsã între sec. III si IX
d.Hr., respectiv, între data retragerii armatelor romane conduse de Marcus
Aurelius, din Dacia ºi pânã la apariþia primelor menþiuni referitoare la
formaþiunile politice medievale româneºti
(Sursa: Enciclopedia arheologiei ºi istoriei vechi a României, vol. III, pag. 205, 371).
Cercetãrile fãcute de istorici, relativ la distrugerea cetãþii Histria de la Marea
Neagrã, de cãtre goþi, asupra întreg secolului al III-lea d.Hr. ºi în baza
descoperirilor mai recente au creat o imagine mai exactã despre viaþa locuitorilor
Daciei post-Aureliane, de dupã anul 275, în care se înscriu în general ºi locuitorii
Stelnicii de azi. Astfel, sunt dovezi cã viaþa urbanã decade, iar populaþia
româneascã în formare, se întoarce la economia naturalã, ruralã cu o slabã
circulaþie monetarã. Acest fapt însã, corespunde întregii Europe, datoritã nãvãlirii
neîntrerupte a unor popoare migratoare, cu excepþia câtorva zone din jurul Mãrii
Mediterane, fapt care va persista în timp, sute de ani de existenþã a populaþiilor de
la Dunãrea de Jos. (A.D. Xenopol, vol.I, nota 9, pag. 299).
Fãrã a avea o strategie clarã si forþã de apãrare a armatelor romane care
cucerise Dacia cu douã sute de ani înainte, populaþia daco-romanã rãmasã pe loc, a
adoptat, la scurt timp dupã retragerea armatelor ºi administraþiei romane în Sudul
Dunãrii, forme de viatã ruralã, constând în: reîntãrirea sistemului de organizare
al obºtilor sãteºti ºi teritoriale (Ear. III – 215). Lipsite de sprijinul statului ºi al
puterii romane, oraºele, care erau în formare, au rãmas expuse atacurilor ºi
prãdãciunilor nãvãlitorilor ºi au decãzut repede, iar odatã cu ruinarea centrelor
orãºeneºti, decad ºi meºteºugurile ºi comerþul, iar toatã activitatea productivã
pentru asigurarea hranei, se concentreazã, de acum înainte, la sate, în

190
Istoria veche a Stelnicii

agriculturã, ºi în deosebi în ramura sa principalã, a pãstoritului, deci în


creºterea vitelor.
(Sursa:Formarea limbii ºi poporului român, de Gh. M. ªtefan, Ed. 1962, Bucureºti, pag. 31)
Economia capãtã atunci un caracter agrar, iar meºteºugurile se adapteazã
nevoilor casnice.
Deºi populaþia daco-romanã ºi veche româneascã din aceastã perioadã, cu
economia ºi formele sale de organizare va avea de suferit de pe urma migratorilor,
totuºi relaþiile dintre societatea pastoralã ºi agricolã nu au decãzut atât de mult,
încât sã se ajungã la modul de viaþã ancestral de vânãtor-culegãtor, astfel cã omul
sã-ºi asigure hranã numai din resursele spontane din naturã, fãrã ca el sã contribuie
la producerea acestora în vreun fel.
Reluând ºi dezvoltând creºterea cirezilor de vite, a trebuit sã ia amploare ºi
viaþa nomadã întrucâtva, pentru a se putea asigura acestor animale, tot timpul,
pãºuni întinse ºi bogate în iarbã. Pentru Stelnica însã, din acea vreme, deplasãrile
nu puteau fi prea mari ºi de lungã duratã, ci doar sezoniere, întrucât aveau la
dispoziþie Balta Ialomiþei ºi câmpul Bãrãganului cu pãºuni naturale îndestulãtoare
ºi mai ferite de ochiul ºi braþul nãvãlitorilor. Mai ales cã dupã estimãrile de astãzi,
se presupune cã în sec. I d.Hr., teritoriul de azi al României avea o acoperire de
cca 80% din suprafaþã cu pãduri.
(Sursa: Revista - Naþional Geografic – România, octombrie 2005, pag. 34/35).
Ele se întindeau în trupuri continui din Subcarpaþii þãrii, zona colinarã,
silvostepã ºi pânã aproape de malul Borcei ºi al Briciului. Doar fâºii mai înguste de
teren din lunca ºi Terasa Borcei erau, probabil desþelenite ºi ocupate de culturi
agricole, arate cu brãzdar din fier. Numãrul vitelor era destul de mare, nu una sau
douã de gospodãrie, ca în zilele noastre, ci zeci ºi sute de oi, capre, vaci, cai porci ºi
altele, precum ºi pasãri, alãturi de dezvoltarea stupãritului. În asemenea condiþii s-
a asigurat un nivel mereu crescând de hranã în stare sã satisfacã din plin creºterea
populaþiei comunitãþii, a obºtilor ºi sã mai dea ºi nãvãlitorilor care tronau deasupra
lor. Satele puteau avea atunci între 60 ºi 2 000 de suflete.
Aproape sigur cã o parte din locuitorii Stelnicii de atunci care în perioada
migraþiilor barbare populau vatra actualã a satului s-au retras pe Grãdiºtea Mare
si Grãdiºtea Stoicii, locuri mai ferite ºi mai apãrate de ape, ºi s-au ocupat cu
pãstoritul, puþinã culturã a plantelor alimentare deja cunoscute, pescuit ºi
întâmplãtor cu recoltarea din naturã a unor rãdãcini de plante amidonoase. Cei care
au rãmas însã pe vatra veche a satului, inclusiv zonele locuite de strãbunii lor cu mii
de ani înainte, cum era Mazale ºi Valea Lorului pânã în inima Bãrãganului pãduros,
au continuat sã lucreze pãmântul, rezistând nãvãlitorilor când aceºtia nu erau
numeroºi sau care dovedeau o oarecare bunãvoinþã faþã de populaþia localã pentru
a cãpãta cereale, vite, peºte ºi alte bunuri pentru subzistenþa lor.
Drumul cel mai frecventat pentru aceºti nãvãlitori, care erau atraºi de bogãþiile
ºi mirajul Imperiului Roman, era pe calea de deasupra satelor, care la Stelnica se
numeºte astãzi « ªoseaua de Deasupra Dealului ».
Viaþa dusã însã în mediul rural nu înseamnã refugierea în masã spre locuri mai
ferite sau pãrãsirea totalã a vechilor aºezãri ci, se continuã viaþa cotidianã printr-o
agriculturã pe terenuri joase ºi mai dosnice, populaþia rãmânând stabilã în aceste
locuri, dar viaþa de stat se întrerupe în aceasta vreme, iar la nivelul aºezãrilor ºi
grupãrilor de aºezãri a rãmas o obºte conducãtoare care sã organizeze locuitorii
pentru apãrare împotriva unor cete de nãvãlitori mai puþin numeroase ºi mai
slab dotate. (A.D. Xenopol, vol. I, nr. 11, pag. 280).
191
Obºtea sãteascã de care aminteºte poetul latin Horaþiu, încã din sec. I dHr.,
este cea mai veche mãrturie scrisã despre existenþa obºtii teritoriale la daco-geþi ºi
constituie unitatea strãveche social-economicã organizatã, mai fiind numitã uneori
ºi comunitatea devãlmaºã, (Ear. III – 215) ºi a fost cunoscutã de toate popoarele
lumii încã din stadiul de viaþã presedentarã, factorul predominant fiind
proprietatea comunã asupra bunurilor funciare (în primul rând al pãmântului).
Cel dintâi sistem de organizare al obºtii a fost cel gentilic, adicã pe baza
înrudirii de sânge, care a caracterizat stadiul de dezvoltare tribalã, importantã fiind
ºi sedentarizarea comunitãþilor omeneºti la începutul epocii neolitice (perioada
anilor 10.000-8.000 i.Hr), odatã cu extinderea cultivãrii pãmântului, ceea ce a
condus la fixarea unui teritoriu comunitar tribal ºi continuitatea în proprietatea
funciarã comunã.
Este interesant de urmãrit acest proces evolutiv în vatra satului Stelnica.
Privitã cu atenþie, constatãm fãrã tãgadã cã armanele familiilor ancestrale din
Stelnica, au avut un strãmoº comun, teren care în timp s-a fãrãmiþat prin împãrþirea
suprafeþelor iniþiale, la moºtenitori tot mai mulþi, de la generaþie la generaþie.
Astfel, toþi Vãlenii din vatra satului au armanele sau chiar bãtãtura caselor, unele
lângã altele, deºi ei nu-ºi mai aduc aminte sã fi fost toþi rude între ei, dar fãrã
îndoialã, toþi au avut un strãmoº comun, de acum 100-200 sau 300 de ani în urmã,
sau peste 1 000 de ani. Tot aºa este ºi cu familia Gornea, Spârcaci, Lipiscanu ºi
alþii. Ici ºi colo, aceste zone comune provenite de la un singur strãmoº bãtrân, sunt
întrerupte fie din cauza lipsei de urmaºi ai unor anumite cupluri ºi vânzarea
terenului, fie cãsãtoria vreunei fete cu un tânãr din afara legãturilor tribale.
În denumirea acestor familii poate sã stea ºi cheia rãspunsului unui amestec de
populaþii locale, indigene cu cele ale nãvãlitorilor care s-au simþit bine ºi s-au
stabilit aici. De multe ori migratorii «barbari» nu se infiltrau prin nãvãlirii turbate,
ci prin insinuãri pacifice, cu concursul unor localnici; cu ceva daruri prin care ei se
«furiºau», pãtrundeau în obºtile locale, cãpãtau pãmânt de lucru ºi se adaptau
datinilor comunitãþii, cãutând, cu timpul, sã ocupe terenuri cât mai întinse (Sursa:
Histria de V. Pârvan, Ed. 1923 – referat prezentat în Academia Romanã).
Forma de organizare tribalã-gentilicã, pe baza înrudirii de sânge, avea sã se
conserve neîntrerupt ºi în veacurile urmãtoare, ºi sã se lãrgeascã, fiind un proces
evolutiv de lungã duratã, care, prin unirea teritorialã a mai multor obºti, va duce
la apariþia de formaþiuni statale proprii, care încep sã fie identificate pe întreg
teritoriul românesc odatã cu sec. al IX-lea.
În cadrul acestor obºti se desfãºura întreaga viaþã a satului, factorul
determinant administrativ-juridic, fiind sistemul de auto-conducere. Bãtrânii
satului aveau calitatea de judecãtori asupra membrilor obºtii, iar responsabilitatea
lor juridicã mai consta în descoperirea ºi prinderea rãufãcãtorilor, iar mai târziu,
dupã întemeierea statelor feudale româneºti, obºtea sãteascã era consideratã ca
autoritate de stat ºi unitate fiscalã impozabilã, toþi membrii ei fiind solidari de
plata impozitelor ºi birurilor cãtre Domn, ºi erau repartizate pe fiecare familie în
parte de cãtre obºte.
Ca o concluzie, credem cã se impune ca, pânã prin sec. al III-lea d.Hr.
populaþia romanizatã se transforma în poporul roman. Între secolele I-IV d.Hr.
ºi cele urmãtoare, limba latinã vorbitã în provinciile dunãrene ºi-a cãpãtat
trãsãturile sale caracteristice ale limbii romane (Sursa: Istoria limbii române –
vol. IV-V-VI de Acad. A.I. Rossetti, Ed. 1966, pag. 163).

192
Istoria veche a Stelnicii

Acum se vorbea o singurã limbã, în provinciile dunãrene, la Nord ºi la Sud


de Dunãre, adicã în toatã Moesia Inferioarã (Dobrogea), Moesia Superioarã
(Bulgaria ºi Iugoslavia recentã), Dacia romanã ºi Panonia inferioarã (Zona
Câmpiei Tisei), cãpãtând mai târziu, dupã sec. al VII-lea, trãsãturile proprii, ca o
limbã romanã comunã (Sursa: ILR – vol. IV-V-VI de acad. A.I. Rossetti, pag. 28,
97).
Aceasta s-a vorbit din Illyria – Balcani ºi pânã în Maramureº, în rândul
carpilor ºi dacilor liberi. Numai aºa se explicã dialectele romanice, uneori foarte
apropiate de limba românã, care se vorbesc ºi astãzi în munþii Pindului,
Macedonia, Illyria, etc., care se demonstreazã prin ruperea legãturilor directe ºi
permanente, prin interpunerea între noi ºi ei, a unor popoare migratoare care ne-au
izolat, cum sunt bulgarii, slavii, etc.
Dacã acest fapt istoric nu s-ar fi produs, limba românã comunã, provenitã
din contopirea dacilor ºi a romanilor, s-ar fi vorbit ºi în zilele noastre din m-þii
Maramureºului pânã în Balcani ºi m-þii Pindului, devenind una dintre limbile
universale, cea mai rãspânditã în Europa.
Populaþia daco-romanã ºi veche româneascã din acea vreme va fi avut de
suferit de pe urma migratorilor, iar organizarea apãrãrii împotriva invaziei
popoarelor nãvãlitoare a fost una dintre cele mai importante îndatoriri ale
obºtilor sãteºti, cu timpul grupate în confederaþii mai largi sub conducerea unor
comandanþi de oaste. Totuºi, deseori, între autohtoni ºi migratori, au luat naºtere
anumite raporturi de convieþuire, primii trebuind sã producã hrana ºi alte bunuri
(cai, animale, piei), atât pentru ei cât ºi pentru ocupanþi. Asemenea relaþii se
creeazã cu siguranþã în sec. al IV-lea d.Hr., în pãrþile de Est ºi Sud de m-þii Carpaþi,
sub dominaþia neamurilor gotice, iar invazia hunicã va afecta direct viaþa
economicã ºi politicã a societãþii daco-romane în regiunile extracarpatice (Ear. III
– 371) .
Venirea slavilor din a doua jumãtate a sec. al VI-lea, nu va mai avea astfel
suficientã forþã sa frâneze evoluþia comunitarilor locale cãtre o viaþã statalã. Slavii
nu apar aici ca o pãturã dominantã, ci ca una predispusã sã se adapteze condiþiilor
locale ºi în parte sã se integreze în viaþa autohtonilor, iar dupã trecerea mai departe
a grupurilor principale de slavi (dupã anul 600 d.Hr), cei care au rãmas vor fi
asimilaþi în mediul etnic autohton (Ear.III – 372), iar în sec. al VIII-lea, d.Hr.
putem vorbi de începuturile activitãþii vechi românesti, adaosul cultural slav nu
se mai regãseºte distinct, ci contopit în cultura neamului romanesc. ªi ca urmare a
transformãrilor care au avut loc în sec. IV – VIII d.Hr., iau fiinþa în sec. IX-X,
primele formaþiuni politice româneºti de genul voievodatelor, bazate pe relaþiile
de producþie caracteristice feudalismului timpuriu (Ear. III – 372).
Populaþia slavã învaþã ea limba românã, dar ne aduce ºi unele inovaþii, ca de
pildã iotacizarea lui «e» de la începutul cuvântului, transformându-l, la
pronunþare, în «iel», introducerea lui «h» în unele cuvinte româneºti, de
exemplu: Hamza, în loc de Amza, ºi altele.
ªi locuitorii din vechea Stelnicã, sau grupurile aºezate pe moºia tradiþionalã a
acestei localitãþi, au luptat împotriva nãvãlitorilor sau au convieþuit împreunã cu ei,
dupã împrejurãri. Cei care vieþuiau în actualã Balta a Ialomiþei, au jucat atunci un
rol deosebit în apãrarea fiinþei acestei populaþii ºi cu vitejia, demnitatea ºi strãdania
lor au contribuit la dezvoltarea armonioasã a urmaºilor lor ca sã ne fie nouã bine
peste veacuri.

193
Presupunem cã la aceastã datã se gãseau localizate asemenea grupuri, în
urmãtoarele puncte de pe moºia Stelnica:
- Grãdiºtea Mare ºi Grãdiºtea Stoicii din Baltã – prezente aici încã din
perioada Bronzului târziu (cca. 1400 i.Hr) sau poate chiar din mileniul al V-lea
i.Hr. – cultura Hamangia – simultane cu Civilizaþia Cernavoda I, Cernavoda II ºi
Cernavoda III de pe dealurile Dobrogei din apropiere;
- Punctul Mazale ºi Valea Lorului pânã dincolo de gara Feteºti de astãzi se
aflau populaþii instalate aici probabil dupã ultima glaciaþiune cu 8300 de ani i.Hr.
ºi unde s-a format vatra veche a oraºului Helis – atacat de Alexandru Macedon în
anul 335 i.Hr.
- În vatra actuala a satului Stelnica, grupuri de populaþii care se ocupau cu
agricultura, încã de la începutul practicãrii ei, adicã dupã anii 10.000 – 8.000 î.Hr.,
locuitorii care cultivau cereale, mai ales în Valea Agrilor ºi pânã la Movila Marga.
Convieþuirea cu alte neamuri se constata mai ales în unele cuvinte vechi,
înglobate azi în limba românã, care nu-ºi poate avea o altã explicaþie, decât
amestecul daco-romanilor cu aceste populaþii migratoare ºi asimilarea lor treptatã.
De exemplu:
- Lacul Cabalu, Caba sau Cabalu, probabil denumire peceneagã, mai ales ca
elementele pecenege ºi în mod deosebit cele cumane au intrat în rândul pãturii
stãpânitoare autohtone, adoptând mai târziu ºi religia creºtinã de rit oriental;
- De la cumani ne-au rãmas nume ca Basarab, Aga, Berindei, Coman,
Comana, Boþea, Talaba, iar în Baltã, japºa Zãtonul, denumire care apare atât în
Balta Ialomiþei, dar ºi în Delta Dunãrii. Convieþuirea romano-cumane apare ºi în
relatãrile cronicarilor bizantini (1448) în care spun ca aceºtia…» sã-i atace pe
unguri din locurile vecine cu Pontul Euxin, pe unde nimeni nu i-a atacat pânã
acum» (Cvr.97). ªi mai departe cronicarul bizantin Nicetas Chomates arata cã «o
mulþime de aliaþi« din rãscoala anti-bizantinã din 1285, nu sunt alþii decât romanii
de la Nord de Dunãre, ce trãiau în acea vreme sub dominaþie cumane (Cvr.- 99);
- Însã denumiri ca Valea Lorului ºi Valea Agrilor din «Pãmânturi» unde
au fost împroprietãriþi Stelnicenii la 1864 si 1921 – pot fi nume strãvechi moºtenite
de la traci, vechi de mii de ani. Chiar cuvintele: Borcea, bordei, bornaci (colãcei
din cocã de grâu) ca ºi aºezarea Borduºani, se pierd în negura timpului, chiar panã
în mileniul al V-lea i.Hr. – când au venit în aceastã zonã popoarele indo-europene,
ele fãcând parte din limbajul acestora.
Este de reþinut cã în aceste condiþii, a coexistenþei daco-romanilor cu o seamã
de popoare migratoare ºi ale legãturilor cu Imperiul Roman de Rãsãrit s-a
desfãºurat îndelungatul ºi complexul proces de formare a poporului român.
Imperiul Roman de Rãsãrit (cel Bizantin), ºi avansa deseori poziþiile ºi
garnizoanele ºi la Nord de Dunãre, atunci când se simþea mai puternic, iar chinga
nãvãlitorilor slãbea uneori. Procesul de romanizare a continuat pânã la începutul
sec. al VII-lea, când poziþiile de la Dunãre ale Imperiului Bizantin au cãzut.
Acest proces a cunoscut o notabilã intensitate prin pãtrunderea masivã a limbii
latine în mediul rural ºi prin proclamarea creºtinismului ca religie de stat.
(Sursa: Cvr.=Civilizaþie ºi voievodate româneºti de Sergiu Columbeanu, Buc., Ed. 1973)
Cu alte cuvinte, legãturile daco-geþilor indigeni cu romanitatea nu s-au sfârºit
odatã cu retragerea oºtirilor romane ale împãratului Aurelian în anul 275 d.Hr. în
Sudul Dunãrii, ci au continuat încã sute de ani prin Imperiul Roman de Rãsãrit,
Imperiul Bizantin.

194
Istoria veche a Stelnicii

Aºezãrile rurale, agricole ºi pãstoreºti, care vãdesc o foarte veche stabilitate,


ilustreazã dezvoltãrile locale ale civilizaþiei proto-româneºti din forme de culturã
daco-romane, dezvoltãri care vor duce la civilizaþia româneascã propriu zisã (Cvr.
11). Iar tot în sec al IX-lea, populaþia din fosta Dacie autohtonã ºi cei asimilaþi, s-a
putut dezvolta într-o relativã liniºte, odatã cu practicarea culturii cerealelor ºi
creºterea animalelor cu productivitate sporitã, ceea ce va determina diferenþierea
socialã în interiorul obºtilor. Probabil ca din aceasta perioadã, din a doua jumãtate
a sec. al IX-lea, s-au întemeiat primele jupãnate ºi voievodate, ce vor fi atestate
documentar în secolul urmãtor (Cvr. – 12).
Spre finele sec. al IX-lea (în anul 896), apar în Europa Centrala ungurii, care
vor pãtrunde în Transilvania, iar în afara cercului Carpatic se produce invazia unor
grupuri de pastori asiatici: Pecenegii ºi Cumanii (Cvr. – 12). În anul 971,
pecenegii aºezaþi prin pãrþile Estice ale Siretului, au încheiat un tratat de prietenie
cu bizantinii, dar în jurul anului 1000, ºi dupã aceºtia , ºi întind dominaþia asupra
þinuturilor din Câmpia Românã, deci ºi în zona Stelnicii de azi, prilej cu care
distrug o parte din aºezãrile de tip Dridu, ceea ce i-a determinat pe unii istorici sã-i
consemneze în hãrþile lor ca un popor compact în toatã Câmpia Munteanã (a se
vedea ºi harta anexatã).
(Sursa: Istoria culturii ºi civilizaþiei de Ovidiu Drâmba; Enciclopedia Arheologiei ºi Istoriei vechi a
României, vol. III – pag. 285) .
În primãvara anului 1036, pecenegii au devastat în trei rânduri Dobrogea,
distrugând complet aºezãrile de la Dervent ºi Capidava, incendiind Dinogeþia-
Gârvan. Cu timpul, prin anul 1091, în urma unor lupte cu Imperiul Bizantin, care
revenise la Dunãre, pecenegii sunt eliminaþi ca forþã politicã în Peninsula
Balcanicã, iar cei sedentarizaþi la Nord de Dunãre, deci ºi prin zona noastrã,
începând cu anul 1100, ºi vor pierde individualitatea etnicã, fiind asimilaþi de
populaþia autohtonã (Ear. III. 285). În acea vreme, Imperiul Bizantin revine la
graniþa cu Dunãrea de Jos (dupã anul 971), de unde se retrãsese cu trei secole mai
înainte, cucereºte întreaga Bulgarie (în 1018), Dobrogea era deja a lor, ºi instaleazã
garnizoane bizantine pe malul stâng al Dunãrii, venind din Dobrogea (Iar. III. 285).
Cu acest prilej, pentru a asigura liniºtea pe Dunãre ºi împrejurimi, bizantinii îsi
creeazã o bazã navalã la Pãcuiul lui Soare, insula Dunãreanã situatã la 9 km de
comuna Ostrov de astãzi, din judeþul Constanta, iar o flotã a acestora patruleazã pe
apele fluviului asigurând controlul bizantin în aceasta regiune. (Cvr. 12 si Cvr. 42)
Deci, în aceste condiþii: apariþia ungurilor, invazia peceneago-cumanã,
revenirea bizantinã la Dunãrea de Jos, s-a desfãºurat ºi consolidat, în sec. X-XI,
fenomenul etnogenezei poporului român ºi s-au pus bazele de viaþa feudalã,
specific evului mediu românesc. (Cvr. 13)
În istoria poporului nostru, obºtea teritorialã liberã a fost veriga de legãturã
între organizarea socialã de dinainte ºi evul mediu românesc. Totuºi, obºtile,
probabil cã trebuiau sã dea anumite cote de produse agricole, sã se supunã la
rechiziþii de animale ºi corvezi, impuse de nãvãlitorii care populau stepa, a cãror
ocupaþie principalã era rãzboiul. În acest fel, populaþia autohtonã, organizatã în
obºti sãteºti, a constituit din punct de vedere economic, un factor deosebit de
important pentru popoarele migratoare, deoarece contribuiau la asigurarea hranei
lor prin dãri în naturã ºi diferite munci, la întreþinerea cetelor de rãzboinici, iar
uneori, membrii valizi ai obºtilor erau forþaþi sã participe la completarea
rândurilor rãrite, în detaºamentele de luptãtori cu contingente de oameni. (Cvr. 22)
195
E de la sine înþeles cã toate acestea le îngreunau considerabil condiþiile de viaþã
localnicilor, în care s-au înglobat ºi cei aºezaþi pe moºia Stelnica.
Cu timpul obºtile au evoluat, în sânul lor luând naºtere ºi relaþii de inegalitate.
La început, obºtea sãteascã era stãpâna terenurilor de culturã, pãºunilor, livezilor de
pomi fructiferi, apelor cu peºtele din ele, dar de multe ori, pãmântul de culturã nu era
lucrat în comun în totalitatea lui, ci era dat în folosinþã individualã, membrilor obºtii
(Cvr. 25), ceea ce însemna ca recolta rezultatã era însuºitã în totalitate de cel care a
lucrat pãmântul, având deci un caracter privat, întocmai ca ºi uneltele de muncã,
vitele mari ºi mici care trãgeau la plug, cãruþele, etc.; Astfel era posibil ca unii sã
aibã o recolta mai mare ºi deci sã adune mai multe produse agricole în cereale, decât
alþii, ceea ce a condus cu vremea, la apariþia celor douã clase sociale ale lumii
feudale, clasa stãpânilor de pãmânt ºi de sate ºi clasa þãranilor aserviþi .(Cvr. 25)
Aceste elemente de analizã ºi sintezã s-au oglindit fidel ºi în pãturile sociale
care la vremea sa a populat Stelnica, mai ales în Epoca Feudalã, de unde avem
documente certe. Lãsând deoparte hrisoavele emise de Mircea cel Bãtrân (sec.
XIV-XV) care, ca domnitor, fãcea danii de moºii din teritoriul întregii Þãrii
Româneºti, socotindu-se, aºa cum de fapt se ºi intitula: «stãpânitor ºi domn», mai
exista o serie de documente care confirma relaþiile de mai sus, scrise încã din sec. al
XVI-lea, ca de pildã:
- anul 1564 octombrie 10 – Vlad Calapod ºi Frãþilã din Steanca (Stelnica),
mari proprietari, se judeca pentru o moºie la Vârleþi (Axintele), cu Vlad Mândrul;
- anul 1579 iulie 5 – Amza cumpãra moºie la Stelnica, a treia parte din tot
satul, devenind mare boier;
- anul 1615 mai 28 – Albul Robu are în stãpânire moºie la Stelnica, în timp ce
þãranii liberi ºi clãcaºii care-i lucreazã pãmântul, nici nu sunt menþionaþi în acte;
- anul 1622 mai 18 – Malcoci Pitarul are ocinã (moºtenire) la Stelnica …
ªi uite aºa, din generaþie în generaþie, dupã sute de ani, în general situaþia nu se
schimbã, ajungându-se pânã în sec. XX, când la Maltezi, ultimul sat de moºneni
din zonã sã poatã fi înscriºi în listele electorale (anul 1858), când dreptul de vot era
în funcþie de avere, pentru Divanul Ad-hoc, persoane care se declarau moºneni, dar
aveau venituri anuale între 1000 ºi 6000 de galbeni! Pare un paradox a te numi
moºnean, deci cu stãpânire în devãlmãºie a pãmântului ºi totuºi sã te diferenþiezi în
aºa mãsurã, sã poþi avea peste 6000 de galbeni venit anual, în timp ce þãranul abia
îºi putea plãti dãrile ºi birul cãtre domn.
În administrarea treburilor interne ale obºtii ºi pãstrarea unor raporturi
regulate ºi amiabile cu nãvãlitorii aºezaþi temporar în Câmpia Munteanã, era
nevoie de un grup restrâns care sã conducã, ºi aceºtia au fost denumiþi «oameni
buni ºi bãtrâni» care trebuie sã fi avut în fruntea lor pe unul mai destoinic, mai cu
experienþã ºi deºtept, numit apoi Jude, Jupân sau Cneaz. ªtiri concrete despre ei
apar abia prin sec. al XIII-lea .(Sursa: Cvr.- Pag. 91 jos)
Prin urmare, în sec. X-XI, Imperiul Bizantin îºi consolideazã poziþiile la
Dunãrea de Jos, Dobrogea este din nou stãpânitã ferm de cãtre autoritãþile
militare ºi administrative imperiale bizantine. Pentru asta însã, a fost nevoie ca
Bizanþul sã repurteze o victorie categoricã în anul 971, împotriva cneazului
Kievului, care deþinea cetatea Dorystolan (Silistra). (Cvr. – 73)
Cronicarul bizantin, care relateazã aceste evenimente, aratã cã unii
conducãtori ai bãºtinaºilor din dreapta ºi stânga Dunãrii, se aliaserã cu cneazul
Kievului, iar dupã victoria împãratului Ivan Tzimiskes îºi cer iertare. Împãratul s-a
108
Istoria veche a Stelnicii

purtat cu mãrinimie cu ei, dar trimite comandanþi cu solii respectivi ºi cu


detaºamente ale armatei bizantine pentru a le ocupa localitãþile respective, printre
care era probabil ºi Stelnica. Rezultã deci cã, pe ambele maluri ale fluviului,
existau o serie de aºezãri fortificate, locuite de o populaþie stabilã ºi conduse de
ºefi locali.
(Sursa: Cnezate ºi voievodate româneºti – de S. Columbeanu, Ed. 1973, pag. 74 = Cvr.)
Dupã victoria asupra cneazului Kievului, unele cetãþi din Dobrogea, cum este
ºi Axiopolis, au fost refãcute pentru a servi pe viitor ca puncte de sprijin militar ºi
de pornire spre Bãrãgan, dar ºi ca centre economice de schimb ºi negoþ cu riveranii
(Cvr. – 75).
Voievodatul Kievului este primul stat rus, fondat în jurul anului 900 d.Hr. de
cãtre cuceritorii vikingi, numiþi varegi sau ruºi. Probabil însã cã aceºtia nu erau
numeroºi, pentru cã, pânã la mijlocul sec. al X-lea s-au contopit complet cu
populaþia Slava. Ei au stabilit legãturi cu Imperiul Bizantin, a cãrui culturã greco-
bizantinã a avut o influenþã enormã ºi durabilã asupra Rusiei.
Marele Voievodat al Kievului a înflorit în sec. IX-XIII, iar sub domnia lui
Vladimir cel Mare (978-1015) populaþia pãgânã a Rusiei a trecut la creºtinism.
Voievodatul se întindea de-a lungul drumului comercial ce fãcea legãtura între
Marea Balticã ºi Marea Neagrã ºi ºi-a trãit epoca de aur sub domnia lui Iaroslav
Înþeleptul (1019-1054) fiind în timpul sãu una dintre principalele puteri din
Europa. Dupã moartea sa, voievodatul a fost împãrþit între moºtenitori ºi i-a scãzut
puterea.
În 1238 tãtarii aliaþi ai mongolilor au prãdat oraºul Vladimir arzându-i
bisericile ºi au fondat Hanatul Hoardei de Aur pe Volga.
(Sursa: Revista« Arborele Lumii», nr. 4/2000)
În anul 1241 se produce în Europa Rãsãriteanã ºi Centralã un eveniment
deosebit de grav: invazia tãtarã. Armata mongolã numãrã 150.000 de oameni, un
numãr uriaº pentru acele vremuri, care pãtrunde mai întâi în Rusia, pe atunci
împãrþitã în mai multe cnezate mari ºi mici, iar oraºe înfloritoare ca Moscova,
Vladimirul, Kievul cel vestit pentru bisericile sale, sunt arse, ajungând apoi pe
teritoriul Poloniei, înlãturã orice rezistenþã din calea lor, devastând oraºe ºi sate.
De aici, armata tãtarã se împarte în douã: o parte se îndreaptã spre þinuturile
germane, o alta sub comanda ºefului lor Batu-han porneºte spre regatul Ungariei
ºi Þinuturile românesti. În lunca Tisei la Nord-est de Budapesta, se dã o bãtãlie
cruntã soldatã cu zdrobirea armatei regelui ungur Bela al IV-lea. În urma acestei
bãtãlii, tãtarii au cale liberã ºi înainteazã pânã în Dalmaþia, pe þãrmul Marii
Adriatice, jefuind, incendiind ºi luând în robie mari mase de locuitori. Alte corpuri
ale armatei tãtare atacã teritoriile locuite de romani, lovindu-se de împotrivirea
acestora. Ecoul acestor lupte se gãseºte într-o serie de cronici strãine ºi ele sunt
foarte importante, deoarece constituie mãrturii de netãgãduit asupra existentei
unor formaþiuni politice româneºti capabile sã organizeze ºi sã întreþinã un aparat
militar cu care sã facã faþã atacurilor din afara.
(Sursa: Cnezate ºi voievodate româneºti – de S. Columbeanu, Ed. 1973, pag.91, 106,108)
Stãpânirea tãtarã însa, în þinuturile româneºti a avut o duratã ºi intensitate
diferitã de la zonã la zonã. Din Transilvania, dupã invazie, au plecat la puþin timp,
astfel cã aceasta provincie s-a putut reface repede. În Muntenia Apuseanã ºi
Oltenia a fost o ocupaþie uºoarã, ceva mai intensã însã, în Rãsãritul Munteniei
(deci în zona Dunãrii ºi a Stelnicii) ºi apãsãtoare ºi de lungã durata în Moldova.
(Sursa: Cvr. – 108).

109
În acea perioadã, þinuturile româneºti de la Dunãrea de Jos se aflau într-o
zona geograficã ce constituiau pe atunci terenul unor mari frãmântãri ºi
conflicte politico-militare cu dorinþe de cucerire ºi dominare la care luau parte:
Imperiul Bizantin, Regatul feudal ungar, Taratul Bulgar ºi Cnezatele Ruse-
Kievean.
(Sursa:Cnezate ºi voievodate româneºti – de S. Columbeanu, Ed. 1973, pag.91)
Tocmai succesul conducãtorilor romani de la Sud ºi de la Rãsãrit de Carpaþi,
împotriva acþiunilor de cucerire a regilor unguri precum ºi rezistenþa împotriva
dominaþiei tãtare, vor face posibilã crearea statelor româneºti: Þara Româneascã ºi
Moldova. (Cvr. 91)
Cronicile care vorbesc de existenta tãtarilor la noi, dau ºi mãrturii despre
formaþiuni statale româneºti între Carpaþi ºi Dunãre având organizare
administrativã ºi militarã la un nivel superior care sã poatã opune rezistenþã ºi sã
creeze probleme comandanþilor oºtilor tãtãreºti. Un document de foarte mare
importanþã care completeazã veridic situaþia relaþiilor dintre tãtari ºi populaþiile
încãlcate, cu date foarte precise din anul 1247, este documentul cunoscut sub
numele de Diploma Ioaniþilor. Aceasta Diplomã a fost acordatã de regele
Ungariei, Bela al IV-lea, cavalerilor din ordinul Sf. Ioan (Ioaniþi) ºi care este unul
din documentele fundamentale ale istoriei noastre medievale. (Cvr. 109)
În textul acestei Diplome existã o dublã explicaþie:
- îndelungata evoluþie a societãþii din Þara Româneascã care a condus la
alcãtuirea formaþiunilor politice de sine stãtãtoare de la jumãtatea sec.al XIII-lea;
- explicaþia procesului de unificare, care dupã anul 1300 a dus la întemeierea
statului propriu-zis al Þãrii Româneºti.
Cu alte cuvinte, în aceasta monografie, privind Stelnica, putem considera de
acum înainte, istoric, existenta Þãrii Româneºti ca stat de sine stãtãtor.
Populaþia daco-romanã ºi veche româneascã din acea vreme va fi avut de
suferit de pe urma migratorilor, iar organizarea apãrãrii împotriva invaziei
popoarelor nãvãlitoare a fost una dintre cele mai importante îndatoriri ale
obºtilor sãteºti, cu timpul, grupate în confederaþii mai largi, sub conducerea unor
comandanþi de oaste.
Totuºi, deseori, între autohtoni ºi migratori iau naºtere anumite raporturi de
convieþuire, primii trebuind sã producã hrana ºi alte bunuri (cai, animale, piei, lânã,
etc.) atât pentru ei, cât ºi pentru ocupanþi. Asemenea relaþii se creeazã cu siguranþa
la Est ºi Sud de M-þii Carpaþi, începând cu sec. IV d.Hr. sub dominaþia neamurilor
gotice, iar nãvãlirea hunicã va afecta direct viaþa economicã ºi politicã a societãþii
daco-romane din regiunile extra-carpatice. (Ear. III – 371)
Venirea slavilor din cea de-a doua jumãtate a secolului al VI-lea nu va mai
avea însã suficientã forþã sã frâneze evoluþia comunitaþilor locale. Slavii nu apar
aici ca o pãturã dominantã ci ca una predispusã sã se adapteze condiþiilor locale ºi
în parte sã se integreze în viaþa autohtonilor, iar dupã trecerea mai departe a
grupurilor principale de slavi (dupã anul 600 d.Hr.), cei care au rãmas, vor fi
asimilaþi în mediul etnic autohton (Ear. III – 372), iar în sec. VIII d.Hr., putem vorbi de
începuturile activitãþii vechi româneºti, adaosul cultural slav nu se mai regãseºte
distinct, ci contopit cu cultura neamului românesc. Apoi, ca urmare a
transformãrilor care au avut loc în aceste secole IV – VII d.Hr., iau fiinþã, în sec.
IX-X primele formaþiuni politice româneºti de genul voievodatelor, bazate pe
relaþiile de producþie caracteristice feudalismului timpuriu (Ear. III – 372).
196
Istoria veche a Stelnicii

Fig. 163 VATRA STRÃVECHE A MOªIEI STELNICA PE «BÃTRÂNI»

În limbajul strã-roman, un bãtrân înseamnã nu numai un strãmoº comun al grupului de familii gentilice
ci, ºi suprafaþa de teren pe care acesta s-a instalat iniþial pe vatra de sat cu ginta sa ºi care apoi prin diviziune, la
urmaºii sãi, s-a fãrãmiþat pânã aproape de nu se mai cunoaºte întregul.

(Concepþie si desen: I. Munteanu, 2007)

Fig. 164 EUROPA POLITICÃ SPRE ANUL 1000


PECENEGII AU FOST CONSEMNAÞI CA O POPULAÞIE COMPACTÃ

În Câmpia Românã, în aceastã perioadã, de cãtre unii istorici;


Cert este cã ei au distrus o parte din aºezãrile româneºti prestatale de tip Dridu ºi au atacat ºi devastat, în
trei rânduri Dobrogea, de sub tutela Imperiului Bizantin. Pânã la urmã au sfârºit a fi asimilaþi de romanii
localnici, ºi s-au topit în masa acestora.

(Sursa: Istoria culturii ºi civilizaþiei de Ovidiu Drâmba;


Enciclopedia Arheologiei ºi Istoriei Vechi a României, vol. III)

197
2.» SÃPATU» - URMA LÃSATÃ DE SLAVONI ÎN
CONVIEÞUIREA CU POPULAÞIA ROMÂNEASCÃ ÎN
REGIUNEA DUNÃRII DE JOS

Motto:
«Istorici ca Procopius ºi Jordanes scriind despre perioada
secolelor VI-VII d.Hr., localizeazã triburile slave de sclavii
ºi Anti în Nordul Dunãrii pe o bandã îngustã pornind
de la bazinul superior al Nistrului ºi pânã la Nipru»
(Sursa: In Search of the Indo-Europeans
de J.P. Mallory, Ed. 1992, pag. 76/77; Cvr. – 23)

Cel mai numeros grup de populaþii vorbind limbaje indo-europene din Estul
Europei sunt Slavii. Astãzi aceºtia cuprind peste 430 milioane de persoane care
vorbesc limbi derivate din slava veche, ºi anume: Rusii, cehii, polonezii, sârbo-
croaþii ºi bulgarii (sau: conform hãrþii de la pag. 77 = ruºi, bieloruºi, ucraineni,
polonezi, cehi, slovaci, sloveni, sârbo-croaþi ºi bulgari) – care, având originea
slavã, «au explodat» foarte dinamic în populaþiile de mai sus, între sec. 5 si 7 d.Hr.
(Sie. – 77).
Conform istoricilor romani- slavii au convieþuit cu populaþia româneascã de
aici începând din sec. VII, aceºtia au luptat deseori cu Imperiul Bizantin, de
exemplu, cei aºezaþi în lungul râului Buzãu ºi în zonele împãdurite din Valea
acestuia – încetul cu încetul, fiind asimilaþi de romani.
Mai târziu, în sec. X-XIV, «Þinuturile româneºti de la Dunãrea de Jos se
aflau într-o zonã geograficã, pe atunci terenul unor mari conflicte politico-
militare la care luau parte: Imperiul Bizantin, Regatul Feudal Maghiar, Þaratul
Bulgar ºi Cnezatele Ruse « (Cvr. – 91).
Dupã urmele lãsate în limbaj, slavii vechi în zona Stelnicii au fost numeroºi ºi
de lungã duratã, ei suprapunând limbajul lor peste cel al romanilor aºa cum se vede
cu noþiunea, (cuvântul) – « Sãpatu» peste denumirea româneasca vãrsare pentru
desele privaluri din Balta Ialomiþei – începând de la Cãlãraºi la Brãila – canale care
adunau apele din inundaþii ºi le conduceau în Dunãre sau Braþul Borcei.
Acum câþiva ani, un profesor de istorie de la ªcoala Primarã se întreba
nedumerit ce e cu acest «Sapatu». Domnia sa considerã cã denumirea de mai sus
provenea de la Japsa, Iezerul – peste care trecea calea feratã spre Constanþa, de
unde se presupune cã s-a sãpat ºi s-a luat pãmânt de umplutura pentru postamentul
caii ferate prin Balta; Toate bune, si-ar fi rãmas cu aceasta explicaþie, dacã nu l-ar fi
derutat ca noþiunea de Sãpatu apãrea ºi mai în amonte, în Balta Ialomiþei, în zona

198
Istoria veche a Stelnicii

oraºului Cãlãraºi (fost cândva – ªtirbei Vodã ºi Lichireºti) unde nu s-a sãpat nimic.
De fapt, Balta Ialomiþei este plinã de acest «Sapatu» ºi în zilele noastre la mai bine
de o mie de ani de când cei care au botezat-o aºa- Slavii vechi- au fost asimilaþi de
romanii localnici. Dicþionarele geografice (cele patru volume apãrute în jurul
anilor 1900) - menþioneazã deseori chiar, pentru siguranþa noastrã, numele de
Vãrsãtura- Sãpata, Scursoarea Dunãrii, sau, simplu: Sapatu.

Fig. 166 MARELE VOIEVODAT AL KIEVULUI FONDAT ÎN JURUL ANULUI 900 d.Hr.
de cãtre vikingii varegi a constituit primul stat rus.

Ajunsese sã hotãrascã, prin cazacii sãi, soarta Imperiului Bizantin ºi uneori a locuitorilor de pe linia Dunãrii.
Amestecându-se cu slavii s-au creºtinat ºi au devenit stabili în zona Volga.
(Sursa: Revista: «Arborele Lumii» nr.4/2000; Harta: Marshall Cavendish)

199
3. CULTURA: MILITARI - CHILIA
Sec. II - IV

Cultura Militari-Chilia – este o culturã a geto-dacilor din Muntenia în Epoca


romanã – sec. II-IV d.Hr., denumitã astfel dupã staþiunile arheologice descoperite
în cartierul Militari- Municipiul Bucureºti ºi în satul Chilia- comuna Fagetelui –
jud. Olt. (Ear. III, Ed. 2000, pag. 74)
Aceasta se caracterizeazã prin aºezãri nefortificate, situate în apropierea unor
surse de apã, atât pe terasele înalte ale râurilor cât ºi pe cele joase, uneori pe
promontorii sau pante de deal. Singurul ritual de înmormântare este cel al
incineraþiei – cenuºa fiind depusã în urne cu sau fãrã capac. Ocupaþiile principale
ale purtãtorilor culturii Militari-Chilia erau tradiþionale: agricultura ºi pãstoritul.
Uneltele erau din fier: brãzdare, cosoare, seceri ºi pietre de râºniþã pentru mãcinat.
Ca plante, cultivau grâul, meiul ºi cânepa; iar ca animale ce trãiau în jurul
gospodãriei creºteau: bovine, porcine, ovi-caprine, cabaline ºi câini. Pasãrile de
curte sunt atestate ºi ele prin prezenta oaselor ºi a cojilor de ouã, ce s-au gãsit prin
sãpãturile arheologice, iar în toate centrele mai importante erau meºteri olari –
ceramica fiind lucratã cu mâna ºi la roatã ºi se produce, în general, forme specifice
geto-dacilor, unele dintre ele contaminate de influenþa romanã, dar exista ºi
ceramica romana de import.
Unele farfurii poartã pe fundul lor inscripþii cu numele olarului care iºi face
reclamã cã «a fãcut o farfurie bunã». Aceste inscripþii aratã ºtiinþa de carte a
lucrãtorului – ceea ce e un fapt pozitiv- iar, pe de altã parte demonstreazã cã în
Muntenia, procesul de romanizare s-a fãcut în paralel cu cel din Dacia romanã
(Oltenia-Transilvania) ºi a început în vremea lui Traian anii (101-107) când
regiunea fãcea parte din provincia Moesia Inferior. La romanizarea Munteniei au
contribuit ºi soldaþii care pãzeau castrele de pe limes Transalutanus, mulþi dintre
ei, dupã lãsarea la vatrã, stabilindu-se în zonã. Un rol important l-au avut ºi
drumurile comerciale care legau Moesia Inferior de Dacia ºi capetele de pod de
peste Dunãre ºi care au fost pãstrate de romani ºi apoi de romano-bizantini- pânã în
sec.VI.
Sfârºitul culturii Militari-Chilia, în partea Centralã ºi de Vest a Munteniei s-ar
situa în mijlocul sec. IV. Populaþia localã a continuat sã trãiascã în numãr mare ºi în
unele zone unde au pãtruns goþii, care au stãpânit aceste regiuni în calitate de
federaþi ai Imperiului Roman. (Ear. – III, pag. 76)

200
Istoria veche a Stelnicii

4. CULTURA IPOTEªTI – CÂNDEªTI


Sec. V – VII

Cultura Ipoteºti-Cândeºti – este o culturã dezvoltatã de populaþia localã


daco-romanã (romanicã) în sec. V-VII ºi identificatã în toate regiunile carpato-
dunãrene. Cândesti este un sat în comuna Verneºti, judeþul Buzãu.
Aºezãrile culturii Ipoteºti-Cândeºti sunt fortificate ºi se întindeau pe terasele
joase, mijlocii ºi mai rar pe cele înalte sau în luncã. Locuinþele sunt mai ales
bordeie sau case cu podeaua adâncitã, prevãzute cu cuptoare de încãlzire din lut,
acoperiº de stuf sau ºindrilã ºi mai rar se întâlnesc locuinþe de suprafaþã.
Populaþia practicã agricultura ºi creºterea vitelor, îndeletnicindu-se ºi cu unele
meºteºuguri, prin care se evidenþiazã olãritul. Alãturi de vase lucrate cu mâna se
întâlnesc ºi o mare cantitate lucrate la roatã, care pãstreazã trãsãturi romano-
bizantine. Totodatã se constatã ºi produse bizantine importate ca: amfore,
podoabe, piese de centurã-(catarame), cercei, fibule, etc.
O parte din ceramica lucratã cu mâna, prezintã forme ºi material dintr-o pastã
inferioarã calitativ, atribuite slavilor. Aceastã specie de ceramicã ilustreazã pe
cale arheologicã, fenomenul imigraþiei slavilor la Dunãrea de Jos, dupã primul
sfert de veac al VI-lea ºi oferã un indiciu asupra procesului de convieþuire a
acestora cu populaþia localã daco-romanã (romanica). Perioada de maxima
înflorire a culturii se manifesta pe parcursul sec.VI, timp in care Imperiul Bizantin
se dezvolta cu o deosebita vigoare la graniþa sa dunãreanã. (Ear. II – pag.270)

5. CULTURA DRIDU
Sec. VIII – XI

Cultura Dridu poartã denumirea comunei cu acelaºi nume din judeþul


Ialomiþa, pe teritoriul cãreia s-a cercetat o aºezare din sec. X-XI, situatã pe terasa
malului stâng al lacului Comana.
Aºezarea aparþine unei populaþii sedentare de agricultori, crescãtori de vite ºi
meºteºugari, care locuiau în bordeie, având cuptoare de gospodãrie, vetre în faþa
locuinþelor, gropi de provizii lutuite. Ceramica este lucratã în tehnica roþii încete,
forma principalã fiind oala fãrã toarte, caracteristica mediului rural al sec. VIII-XI.
Se mai pãstreazã în continuare râºniþa de piatrã ºi alte unelte de fier, agricole ºi
mestesugaresti, de tip roman.
Numele culturii Dridu s-a extins, fiind caracteristicã culturii româneºti din
perioada prestatalã a sec. VIII-XI (Ear.II – pag. 81). Aceastã culturã s-a dezvoltat
în aceasta perioadã în tot spaþiul romanitãþii rãsãritene, intra-carpatic al Dunãrii,
Mãrii Negre ºi al Balcanilor, în mediul rural ºi urban, îmbrãcând forme complexe.
201
Istoric, corespunde stadiului românesc de dezvoltare a populaþiei autohtone,
menþionate pentru prima datã cu numele de valahi.
Se atestã cã în sec. IV-VIII d.Hr. existã o populaþie romanizatã pe Valea
Dunãrii (Borcei) ºi a Ialomiþei care a rezistat neamurilor migratoare, având o
culturã de tip Dridu – sec. VIII-XI.
(Sursa: Direcþia Generalã a Arhivelor Statului – Filiala Ialomiþa, Ed. 1982, pag. 4 )
Sfârºitul culturii Ipoteºti-Cândeºti ºi trecerea la cultura Dridu a însemnat
dispariþia (asimilarea) elementelor slave din cultura materialã ºi afirmarea celor
romanice, ca elemente dominante ºi într-un proces continuu de dezvoltare.
Aceastã culturã prezintã douã aspecte distincte:
- rural, începând din sec.VIII;
- urban, începând de la sfârºitul sec. X.
În mediul rural, populaþia trãia la sate ºi cãtune, înghesuite pe vãile apelor,
locuia în bordeie, având vetre deschise sau în groapã. Se generalizeazã tehnica
olãritului cu roata înceatã. În zona ruralã se cuprind aºezãri nefortificate, cãtune,
sate ºi cetãþi de pãmânt cu funcþii de apãrare ºi refugiu. În cimitire predomina
inhumaþia dar sunt ºi morminte de incineraþie.
Rãspândirea ºi dezvoltarea maximã a culturii Dridu corespunde etapei
timpurii a renaºterii bizantine ºi emanciparea unor popoare în cadrul unui proces
îndelung de emancipare teritorial politicã, proces care se va manifesta ºi la romanii
din Nordul Dunãrii, prin constituirea statelor medievale româneºti.
Dupã cum se ºtie, în sec. VIII-XI, romanii erau organizaþi în comunitãþi
devãlmaºe. Cetãþile de pãmânt din mediul rural al culturii Dridu oglindesc
începuturile organizãrii militar-politice la români ºi ale diferenþierii social-
economice, în epoca prestatalã, de maturitate a daco-romanilor ºi trecere la stadiul
care poate fi numit românesc, al dezvoltãrii etnice, a limbii ºi culturii. (Ear. II – pag. 81)

6. IMPERIUL BIZANTIN ΪI CONSOLIDEAZÃ


POZIÞIILE LA DUNÃREA DE JOS
Perioada anilor 963-1025 d.Hr.

«Þinuturile româneºti de la Dunãrea de Jos se aflau într-o zonã geograficã,


pe atunci terenul unor mari conflicte politico-militare la care luau parte:
Imperiul Bizantin, regatul feudal maghiar, Þaratul Bulgar ºi Cnezatele ruse»
(Sursa: Cnezate ºi voievodate româneºti
de Sergiu Columbeanu, Ed. 1973,
Bucureºti, pag. 91 ºi 73)

Pentru a restabili dominaþia bizantinã mai întâi a fost nevoie de organizarea


unei mari acþiuni militare - pe uscat ºi pe apã - împotriva lui Sviatoslav, cneazul
Kievului în anul 971, condusã de însuºi împãratul Ivan Tzimiskes – care a asediat
cetatea Dorostolon (Silistra). Cronicarul care descrie aceastã mare bãtãlie aratã cã
locuitorii din dreapta ºi din stânga Dunãrii, unde existau o serie de cetãþi fortificate
se aliase cu Sviatoslav, iar dupã ce acesta a fost învins, ei au trimis soli la împãrat
sã-i ierte. Acesta s-a purtat cu mãrinimie cu ei, dar în acelaºi timp a trimis

202
Istoria veche a Stelnicii

comandanþi de-ai lui cu detaºamente ale armatei bizantine pentru a le ocupa


cetãþile ºi a le þine sub supraveghere. Rezultã prin urmare, cã, în stânga Dunãrii
(Borcei), pe prispa Bãrãganului, existau o serie de aºezãri, locuite de o populaþie
stabilã, conduse de ºefi locali – dintre care ºi Stelnica – a cãrei atestare milenarã la
acea datã, nu putea lipsi.
Consolidarea stãpânirii bizantine în Dobrogea a însemnat pentru aceastã zonã,
reluarea unor activitãþi susþinute, atât pe plan militar, administrativ cât ºi
economic, care încetaserã într-o oarecare mãsurã prin retragerea armatelor romane
sub împãratul Aurelian, în anul 275 d.Hr. Acest fapt a însemnat ºi trezirea la viata a
puþinelor aºezãri din stânga Borcei care ºi-au întãrit uniunea de triburi a obºtilor
din Stelnica, Cegani ºi Borduºani- pentru apãrarea lor militarã de invadatori cu
mult timp înainte de a se constitui Voievodatul Þãrii Româneºti, al cãrui mare
Domn a fost Mircea cel Bãtrân, începând cu anul 1386.

7. CALEA NÃVÃLITORILOR PE DEASUPRA


STELNICII

În stepele întinse dintre Volga, Marea Balticã, Marea Caspicã, Marea Neagrã
ºi Nistru, sãlãºluiau de mult timp neamuri nomade, care aveau drept ocupaþie
principalã pãstoritul ºi cãutau în permanenþã pãºuni bogate pentru vitele lor, fiind
obligate deci, sã se miºte de la un loc la altul. De multe ori, însã, ademenite de
mirajul strãlucitor al unor imperii în plinã dezvoltare, cum era cel roman, sau alte
state civilizate din Asia Micã ºi litoralul Mãrii Mediterane, se puneau în miºcare în
cete compacte de cãlãreþi cu singurul avut ce-l constituiau: - carele lor, unde se
aflau copii ºi femeile, dar ºi grupuri mari de 15.000 pânã la 150.000 de luptãtori ºi o
porneau spre Vest.
Odatã ajunºi în zona Moldovei de astãzi, dacã îºi alegeau sã meargã spre Apus,
ocoleau Carpaþii pe la Nord, iar dacã doreau sã ajungã direct spre Sud, fie mergeau
prin Dobrogea, (ceea ce era mai greu, deoarece trebuiau sã treacã Dunãrea), fie prin
Bãlþile Dunãrii , dar unde întâmpinau mlaºtini ºi neospitalitatea terenului. Cel mai
adesea, mergând spre miaza-zi, o porneau în lungul Dunãrii ºi Borcei, pe marginea
Bãrãganului, care atunci era o stepã imensã ºi fãrã surse de apã, având în stânga, la
vedere – Borcea. Ei treceau neapãrat ºi pe moºia strãveche a Stelnicii, tulburând
liniºtea ºi pacea locuitorilor, mergând pe calea cãreia ºi astãzi îi spunem «Drumul
de Deasupra Dealului».
Pentru cã aceste cete de nãvãlitori, de cele mai multe ori, se ocupau cu jaful,
locuitorii Stelnicii, împreunã cu cei din Cegani, Borduºani ºi poate ºi Fãcãeni,
constituiþi într-o uniune de triburi, se organizaserã în echipe de avertizare a
populaþiei din aceste sate de pericolul ce se putea abate asupra lor, pentru a se feri
de ei, sau sã lupte contra acestor nãvãlitori.
In acest scop au ridicat movile din pãmânt, depãrtate una de alta de 2 pânã la 5
km, ºi care aveau vizibilitate între ele. În vârful acestor movile se înfigea un par
înalt de 5-7m, în vârful parului legau un snop de paie, cãruia îi dãdeau foc în caz de

203
pericol. Fumul ce se ridica în sus de la acest snop, era vãzut de strãjerii de la movila
urmãtoare, dinspre Sud, care, la rândul lor, aprindeau ºi ei snopul lor, dupã care se
refugiau cãtre casele lor sã alarmeze obºtea satului ºi sã-ºi punã familia la adãpost,
trecând-o în Baltã în luntri dintr-un singur trunchi de copac, ºi, adãpostind-o în
colibe dosnice, dinainte stabilite ºi aprovizionate cu peºte sãrat, brânzã ºi alte
alimente, unde puteau locui 2-3 zile sau o sãptãmânã, ori mai mult timp, pânã
trecea primejdia, ascunºi între pãpuriº, stuf ºi apa japºelor.
În cazul cetelor mai mici, seful militar al obºtii sau uniunii de triburi, împreuna
cu alþi sãteni, se întorceau sã lupte cu nãvãlitorii. Acest sistem de semnalizare a
funcþionat cu rezultate bune aproape o mie de ani, adicã tot atât cât a þinut ºi
nãvãlirea acestor popoare migratoare, începând cu goþii pe la anii 300 ºi pânã la
tãtari, care ºi-au fãcut apariþia în Europa în anul 1241 d.Hr.- fiind ultimii «barbari»
ce au venit pe aici.
Uneori, familii de nãvãlitori, obosite de peregrinãrile de ani de zile, alergând
dupã hranã, se rupeau de hoarda mulþimii ce umbla în necunoscut, dupã jaf, ºi
rãmânând în urmã, cãutau sã se infiltreze în mod paºnic, în aºezãrile de pe Terasa
Borcei, existente atunci, de la Galaþi ºi pânã la Lichireºti (Cãlãraºi). În câþiva zeci
de ani ºi poate chiar o sutã de ani, se ajungea, prin cãsãtorii mixte, învãþarea limbii
sãtenilor ºi supunerea la obiceiurile lor, în aºa fel ca diferenþa de etnie sã se
niveleze, amintind poate cã nu sunt din zonã doar numele lor precum Coman sau
Comana, Anastase, Procopie ºi altele. Aºa se face cã populaþia Stelnicii, ºi chiar din
celelalte sate, a cãpãtat o identitate proprie, nãvãlitorii influenþând ºi ei cu ceva
obºtea în care s-au aºezat ºi oferindu-i acesteia o vitalitate în plus.
Infiltrãri mai reduse între strãvechii geto-daci ºi romani- care au format
poporul român, n-au venit însã numai de la nãvãlitorii din Nord, ci ºi de la unele
popoare mai civilizate din Sud, în mai multe etape ale istoriei, astfel: dupã anul
1433, domnitorii Þãrii Româneºti au început sã facã danii ºi închinãciuni unor
mãnãstiri de aici cãtre cele de la Muntele Athos, Sfântul Mormânt de la Ierusalim
sau Rumelia din Bulgaria, însã supusã Imperiului Otoman. Mãnãstirile de acolo ºi-
au trimis cãlugãrii ºi funcþionarii lor aici în þarã, acesta formând primul val de greci
ce au ajuns la noi, cu mult înainte de epoca fanarioþilor; Bulgarii au venit aici încã
din 1392, când þara le-a fost ocupatã de turci, ºi în 1829 - alipiþi de oºtirile ruseºti
care au pãrãsit Imperiul Otoman, iar sârbii, prin 1395, când le-a fost ocupatã þara de
turci. Aºa se face cã, privind în timp pe termen lung, Stelnica, dar ºi alte aºezãri din
Þara Româneascã, au constituit un creuzet în care, în permanenþã s-a plãmãdit
fiinþa neamului cu influenþe din afarã, dar pe fondul statornic romãnesc. Aceastã
naºtere ºi prefacere a fost o prezenþã permanentã în satul nostru, mai ales ca
românul, fiind o fire ospitalierã, a primit fãrã rezerve pe cei care au sosit prin bunã
pace. Ea s-a resimþit pânã în sec. al XIX-lea ºi chiar al XX-lea, dar, suntem siguri cã
este prezentã ºi astãzi, dar procesul sau de omogenizare a etniilor este lent ºi mai
greu de sesizat într-o singurã viaþã de om.
Vom da, totuºi, câteva exemple edificatoare în acest scop, descoperite recent
din prefacerile de nume în timp, aºa cum sunt ele înscrise în registrul de stare civilã
al Parohiei Stelnica.
Dacã pornim de la ipoteza cã numele Sava este de origine sârbã, de bãrbat, în
fosta Iugoslavie existând ºi un râu cu aceastã denumire, iatã ce transformãri a
suferit la noi, în transcrierea sa repetatã de cãtre dascãli sau preoþi, în aceste
registre: mai intui acest nume a fost dat ºi copiilor de sex feminin, scris la început
Savastiþa, apoi Savestiþa, iar dupã o bucatã de vreme, Sevastiþa.
204
Istoria veche a Stelnicii

Tot aºa numele de influenþã greceascã de Anastase, s-a transformat uneori în


Nãstase, pãstrându-se însa ºi Anastase, dar apare ºi Anastãsache, ca pânã la urmã
sã fie trecut la primãrie în acte Nãstãsache. Aceastã modalitate de genezã a unor
nume nu înseamnã neapãrat cã persoana care îl poartã este sârb sau grec, deoarece
în tradiþia româneascã, numele venea de la naº, dar denotã cã în comunitatea
respectivã, cândva, a sosit un sârb sau un grec, care ºi-a imprimat în colectivitatea
respectivã unele dintre caracteristicile personale. Dorim sã menþionãm cã într-un
caz anume, romanizarea numelui a fost foarte rapidã. De pildã, la construcþia din
nou a bisericii din Maltezi a fost antreprenor un italian, din Cernavoda, care în
primele documente era trecut Paolo Novruch (prin anii 1932) ca pânã la urmã,
scribii noºtri l-au romanizat complet, trecându-l în rapoartele lor drept Paul Novac!
Aºa ca sã-l simtã aproape toata romanitatea! ªi exemplele pot continua.

Fig. 167 SISTEMUL STRÃVECHI DE AVERTIZARE A SOSIRII NÃVÃLITORILOR


Prin arderea snopilor de paie din vârful parilor înfipþi pe movilele ridicate de om.
(Desen: I. Munteanu - August, 2008)

Fig. 168 DRUMUL NÃVÃLITORILOR ÎNSPRE SUD, TRECEA PE DEASUPRA STELNICII


Nãvãlire care a durat o mie de ani, între 300 ºi 1300 d.Hr.

(Desen: I. Munteanu - August, 2008)

205
Fig. 169 PÃMÂNTUL STRÃMOªILOR NOªTRI STELNICENI, O PUTERNICÃ ATRACÞIE
PENTRU STABILIREA NÃVÃLITORILOR PE ACESTE MELEAGURI ªI CONVIEÞUIREA CU
LOCALNICII!

Pãºuni întinse, apa Borcei ºi Balta cu peºte - surse de hranã îndestulãtoare pentru oameni ºi vite - atrãgeau
ca un magnet popoarele indo-europene sau nãvãlitorii de mii de ani.
Aceste locuri sunt ale noastre, situate azi între Maltezi ºi Pârþani! Cum de le-au pãrãsit locuitorii din
Pârþani?
(Foto: I. Munteanu - 31 Mai 2008)

8. PRIMELE VOIEVODATE ROMÂNEªTI

În secolul al XIII-lea, trecând peste ºocul nãvãlirii popoarelor barbare, viaþa


socialã de stat din spaþiul carpato-dunãrean, deºi destul de greu, si-a urmat drumul
ascendent de organizare, populaþia cãpãtând o consolidare economicã solidã, fapt
ce a condus la un spor evident de persoane ºi familii, oglindit în creºterea
numãrului de aºezãri.
În acea perioadã apreciem cã în zona noastrã, a satelor de pe stânga Borcei, a
existat o colaborare intensã ºi fructuoasã în vederea apãrãrii în comun în faþa
nãvãlitorilor. În acest fel s-a format o uniune de acþiune între satele Stelnica,
Cegani, Borduºani, Fãcãeni ºi Vlãdeni – care au acþionat politic împreunã în faþa
primejdiilor, pe care mai târziu istoricii le-au numit « uniune de triburi », uniune,
care în secolele IX-XIII, în asociaþie cu altele de acelaºi gen au putut sã constituie
Valahia sau Þara Româneascã. Toate aceste sate menþionate mai sus au o
existenþã cert atestatã cu 4-7 secole î.Hr., iar unele dintre ele, chiar din mileniul al
IV-lea î.Hr.
206
Istoria veche a Stelnicii

Acest fenomen de cristalizare al uniunilor de triburi ºi formarea de


voievodate, a fost prezent pe întreg teritoriul fostei Dacii (România de astãzi) astfel
cã în anul 1247, erau deja formate Voievodatul lui Litovoi în Oltenia de azi,
Voievodatul lui Seneslau pe izvoarele ºi bazinul superior al Argeºului,
Voievodatul lui Farcaº în bazinul hidrografic montan al Jiului, Banatul de Severin
existent încã din anul 1230, Voievodatul lui Ioan ( în 1247) în ºesul bazinului
inferior al Oltului, ºi altele.
( Sursa : De la Statul geto-dac la Statul român unitar de M.Muºat ºi I. Ardelean,
ed. 1984 – harta de la pag. 103/105 ºi Istoria Românilor de P.P. Panaitescu, ed. 1990, pag. 71-75)

Un moment important în procesul de întãrire a formaþiunilor prestatale


româneºti, aflate pe teritoriul de la Sud ºi Est de Carpaþi, a fost ºi acþiunea
voievodului Litovoi, care în anul 1247, ocupa o parte a Banatului unguresc de
Severin ºi refuza sã se mai recunoascã supus ungurilor ºi îºi extinde autoritatea sa
chiar ºi la Nord de Carpaþi în Transilvania – declarând rupte relaþiile de vasalitate
faþã de Ladislau al IV-lea regele Ungariei, afirmându-ºi existenþa de sine
stãtãtoare a statului sau. Un sprijin indirect a fost ºi acela ca de la anii 1241-1285 s-
a produs invazia mongola (tãtarã) în Europa, care a contribuit la stabilirea
autoritãþii centrale a regatului ungar, mãcinat ºi din interior de lupta
pretendenþilor la tron.
Încercarea lui Litovoi din anul 1285, însã nu a reuºit, el fiind ucis în lupta care
s-a dat cu armata trimisã de regele ungur, astfel dorinþa voievodului din Oltenia de
a întemeia un stat românesc liber nu a izbutit, acþiunea fiind reluatã cu mai mult
succes de urmaºii sãi.
Acþiunea lui Litovoi este descrisã astfel de un document unguresc :
«Voievodul Litovoi, împreunã cu fraþii sãi, în infidelitatea sa, ocupase
pentru sine o parte din regatul nostru, extinsã dincolo de munþi, ºi cu toate
avertismentele noastre nu s-a îngrijit sa ne plãteascã veniturile ce ni se cuveneau
din acea parte. (De aceea….) L-am trimis pe denumitul Georgius, care luptând
împotriva aceluia cu cea mai mare credinþã, l-a ucis pe el, iar pe fratele lui cu
numele Bãrbat, l-a luat în captivitate ºi ni l-a adus nouã, pe deasupra pentru
rãscumpãrarea acestuia noi am stors o sumã nu micã de bani, ºi astfel prin
serviciile acestui magistru Georgius a fost reaºezat iar tributul nostru în
acea parte».
(Sursa : De la Statul geto-dac la statul român unitar, vol. 1, pag. 106, 107
ºi Documenta Romaniae Historica, vol. 1 anii : 1222-1456, ed. 1977, pag. 32/33).
Acela care a izbutit sã uneascã toate micile cnezate ºi voievodate de pe ambele
maluri ale Oltului ºi sã înlãture ºi pe tãtari din Câmpia Munteniei a fost Basarab,
care a luat ºi titlul de mare voievod al Tarii Româneºti. El era unul din urmaºii
voievodului Seneslau, tatãl sãu numindu-se Tihomir. Capitala ºi-a ales-o a fi oraºul
Câmpu-Lung (Muscel) oraº vechi întemeiat de negustorii saºi veniþi de peste
munþi. (Sursa : Istoria Românilor de P.P. Panaitescu, pag. 73)
Basarab I (IOAN) - ca mare voievod ºi domn (1324-1352) fiul lui Tihomir el
îºi câºtiga independenþa prin luptã ºi este socotit ca întemeietorul ºi primul
domnitor al Þãrii Româneºti.
Unificarea ºi centralizarea formaþiunilor prestatale din Câmpia Munteanã ia
forme definitive la sfârºitul secolului al XIII-lea ºi începutul celui de-al XIV-lea,
când Basarab I, fiul lui Tihomir îºi afirma autoritatea absolutã care se întindea ºi
peste munþi, în Þara Fãgãraºului, în Vest cuprindea Banatul de Severin, în Est,
207
Sudul Moldovei, la Nord, Delta Dunãrii, iar între Prut, Nistru ºi Marea Neagrã –
viitoarele judeþe Cahul, Ismail ºi Cetatea Albã, care mai târziu, dupã numele sãu, s-
a numit Basarabia, denumire datã în întregime teritoriului dintre Prut ºi Nistru –
pânã aproape de izvoarele acestor ape. Puterea sa politicã se baza pe o economie în
plinã ascensiune, pe un comerþ ºi o circulaþie monetarã intensã, colaborare ºi
înþelegere cu statele vecine, fapt pentru care era denumit printr-un document al
vremii din 26 iulie 1324 « Basarab voievod al Transalpinei ».
(Sursa : De la Statul geto-dac la statul român unitar, vol.1, pag. 107)
În acel an, 1324, Basarab I voievodul Þãrii Româneºti îºi conduce oastea
împotriva tãtarilor ºi câºtiga importante victorii întinzându-ºi stãpânirea ºi la Nord
de Gurile Dunãrii ºi va da o lungã dinastie de domnitori ºi voievozi viteji, cea a
Basarabilor. (Sursa: La Bassarabie de A. Babel, ed. 1926, Paris, Nota pag 128/129).
Însã, în anul 1330 luna septembrie regele Ungariei Carol Robert de Anjou, în
fruntea unei oaste puternice a pãtruns în Þara Româneascã pe la Severin, cu
gândul... «Sã alunge din þara aceasta pe Basarab, sau cel puþin sã dea în
posesiune þara acestuia unuia din curtenii sãi ».
Dupã cucerirea cetãþii Severin ºi a pãrþii orientale a Banatului, armata regalã
ºi-a continuat înaintarea spre Est. Basarab a oferit solilor unguri, pentru regele lor,
suma de 7000 mãrci de argint ºi unele concesii teritoriale, pentru a evita conflictul
armat ºi l-a sfãtuit pe invadator… «sã vã întoarceþi îndãrãt cu pace ºi sã
înconjuraþi primejdia persoanelor Voastre, pentru cã dacã veniþi mai mult în
lãuntrul þãrii, nu veþi putea nicidecum sã înconjuraþi primejdia ».
(Sursa : Cronica pictatã de la Viena- Chronicar Pictum- cronica cu imagini, de G. Popa-Lisseanu,
Bucureºti, 1936, pag. 234 ; De la Statul geto-dac la Statul român unitar, vol.1, pag. 108; A.D.Xenopol- Istoria
Românilor din Dacia Traianã, vol.II, pag.70, n. 21, pag.104)
În aceastã cronicã se vãd ºi ilustraþii fãcute de cronicar-luptele romanilor cu
ungurii ºi aspectul luptãtorilor lui Basarab.
Carol Robert însã, a respins aceastã propunere în termeni extrem de jignitori:
«Sã spuneþi aºa lui Bazard (Basarab) cã el e pãstorul oilor mele ºi eu, din
ascunziºurile sale, de barbã îl voi scoate!...
( Sursa: De la Statul geto-dac la statul român unitar, pag. 108)
În aceste condiþii, Basarab I, a pregãtit data ºi locul luptei cu regele Ungariei,
care nu se oprise din înaintarea sa prin Þara Româneascã. Locul respectiv trebuie
sã fi fost drumul cel mai scurt dintre râul Argeº ºi intrarea în Transilvania – printr-o
zonã muntoasã cu râpe înalte de amândouã pãrþile, printr-o trecãtoare, probabil
prin Cheile Dambovicioarei, numit Posada (care la datã acela era nume comun de
«trecãtoare»).
Iatã cum descrie lupta, autorul Cronicii pictate de la Viena: »…Mulþimea
nenumãratã a românilor sus pe râpe a alergat din toate pãrþile ºi a aruncat sãgeþi
asupra oastei regelui, care se gãsea în fundul unei cãi adânci, ce nu se putea
numi cale, ci mai curând un fel de corabie strâmtã, unde din pricina înghesuielii
cei mai sprinteni cai ºi ostaºi cãdeau din toate pãrþile în luptã. Cãci din pricina
urcuºului prãpãstios din acea cale nu se puteau sui contra românilor pe nici una
din râpele din amândouã laturile drumului, nici nu puteau merge înainte, nici
nu aveau loc de fugã, fiind fãcute acolo prisãci, ei erau cu totul prinºi, ostaºii
regelui, ca niºte peºti în vârºe ori în mreajã».
ªi apoi:
«Cãdeau tineri ºi bãtrâni, principi ºi nobili, fãrã nici o deosebire. Cãci
aceastã tristã întâmplare a þinut mult, de la ziua a ºasea a sãptãmânii, pânã la
208
Istoria veche a Stelnicii

ziua a doua a sãptãmânii viitoare, în care zile, soldaþii aleºi aºa se izbeau unii de
alþii, precum în leagãn se leagãnã ºi se scuturã pruncii sau cum se clatinã
trestiile în vânt. ªi a fost aici un complet dezastru, cãci au cãzut o mulþime de
ostaºi, de principi ºi de nobili ºi numãrul lor nu se poate socoti…»
Regele Carol Robert nu a reuºit a se salva personal decât travestit ºi prin
fugã… «Iar regele îºi schimbase însemnele armelor sale, cu care s-a îmbrãcat
Debev, fiul lui Dionisie, pe care, crezându-l romanii a fi însuºi regele, l-au
omorât cu cruzime. ªi însuºi regele a scãpat cu câþiva inºi care primeau asupra
lor toate loviturile de sabie ºi de sãgeþi, numai sã scape viaþa regelui de lovitura
morþii».
(Sursa: De la statul geto-dac la statul român unitar, vol.1, pag. 109;
Cronica pictatã de la Viena, pag. 236)

Aceastã izbândã stabileºte definitiv independenþa Þãrii Romaneºti, ºi înainte


de moartea sa (1352) regele Ungariei, Ludovic cel Mare – fiul lui Carol Robert,
recunoaºte suveranitatea lui Basarab asupra Þãrii Romaneºti – fãrã nici o
obligaþie, tribut sau de altã naturã (P.P. Panaitescu-Istoria României – pag. 75).
Ca o concluzie la cele de mai sus, vestigiile arheologice din secolele IX-XIII,
vin sã scoatã în evidenþã tot mai multe aºezãri dezvoltate în zona Dunãrii (Borcei)
de Jos. Totodatã cronicarii bizantini consemneazã în scrierile lor ca la graniþa
nordicã a Imperiului Bizantin, în partea de Nord a Dunãrii existau aºezãri
fortificate, reºedinþe ale ºefilor locali. În anul 971 cu prilejul rãzboiului purtat de
Sviatoslav, cneazul Kievului, împãratul Bizanþului Ivan Tzimiskes, a primit la
Dorostolon (Silistra), pe ºefii locali ai localitãþilor întãrite de la Nord de Dunãre. S-
ar putea presupune ca aceste cãpetenii erau cele aflate în fruntea unor formaþiuni
politice, alcãtuite din grupãrile de aºezãri din zona Dunãrii ºi din cea din plinã
câmpie a Bãrãganului ºi din bazinul mijlociu al Ialomiþei, unde se aflau importante
aºezãri de tip Dridu din secolul al X-lea. (Sursa : Cnezate ºi voievodate româneºti –pag. 94/95)
Iar, în toatã perioada dintre prefeudalism ºi evul mediu românesc – veriga de
legãturã în istoria aºezãrilor a fost obºtea teritorialã liberã ca modalitate de
organizare. Obºtea era aceea care reprezenta comunitatea în faþa nãvãlitorilor,
cãrora probabil trebuia sã le predea anumite cote de produse agricole ºi sã se
supunã rechiziþiilor de animale ºi corvezi impuse de nãvãlitorii ce populau stepa ºi
a cãror principalã ocupaþie era rãzboiul ºi jafurile. În acest fel, populaþia autohtonã,
condusã de obºtile sãteºti, a constituit din punct de vedere economic, un factor
deosebit de important pentru popoarele migratoare, deoarece contribuiau la
asigurarea hranei lor prin dãri în naturã ºi diferite munci, la întreþinerea cetelor de
rãzboinici, iar uneori, membrii valizi ai obºtii erau forþaþi sã participe la
completarea rândurilor rariþe, în detaºamentele de luptãtori ale nãvãlitorilor, cu
anumite contingente de oameni. E de la sine interes ca toate acestea le îngreunau
considerabil condiþiile de viaþã ale localnicilor, le încetineau dezvoltarea ºi
bunãstarea – aºezãri între care putem sã socotim ºi Stelnica. (Sursa : Cvr – 22, 25)
În timpul invaziilor popoarelor barbare, principala misiune a obºtii sãteºti
era aceea de apãrare a aºezãrilor de furia nãvãlitorilor, iar odatã cu formarea
statelor feudale româneºti, obºtea teritorialã ºi-a întãrit autoritatea, ea fiind
aceea care discuta cu trimiºii Domnitorului ºi hotãra participarea la lupta
voievodului cu bãrbaþi valizi ºi bine înarmaþi la mai toate bãtãliile acestuia
pentru pãstrarea fiinþei neamului românesc.

209
Fig. 165 FORMAÞIUNI POLITICE ROMÂNEªTI ÎN SEC. IX- XIII

(Sursa:Transilvania strãveche pãmânt românesc


De I. Ceauºu, ed. 1984, pag. 20/21)

210
Istoria veche a Stelnicii

POSTFAÞÃ

Sã ne oprim aici cu evlavie ºi respect pentru înaintaºii noºtri care au ºtiut


mai întotdeauna sã învingã greutãþile ºi sã fie deasupra vremurilor.
...ªi poate se va gãsi cineva, cândva, care sã ducã mai departe aceastã trudã
a noastrã, de a da valul uitãrii la o parte, îmbogãþind ce am spus noi în funcþie de
eventualele descoperiri.
Tot ceea ce facem, sã fie pentru creºterea conºtiinþei de unitate ºi tãrie a
locuitorilor acestei vetre strãbune; Am avut un mare trecut istoric ºi avem, tot
aºa, prin munca noastrã ºi dãruire, un mare viitor.
Nu ne trebuie nimic de la nimeni, ci doar liniºte ºi pace!
Toate câte le-am fãcut, le-am fãcut bine, cu voia Celui de Sus.

Autorul
Februarie 2010

211
MULÞUMIRI

Pentru reuºita acestei acþiuni de finalizare ºi editare a acestui prim volum din
monografia satului natal, intitulatã Istoria veche a Stelnicii, se cuvine a aduce vii
mulþumiri urmãtoarelor persoane:
· Domnului profesor universitar------------------------------------ care a avut
amabilitatea de a parcurge lucrarea înainte de tipãrire ºi a-ºi da girul sãu
ºtiinþific ºi literar asupra ei;
· Domnului Silvian CIUPERCÃ - preºedinte al Consiliului Judeþean
Ialomiþa, care ca un Mecena modern a sponsorizat apariþia cãrþii în
vederea popularizãrii comunei noastre;
· Domnului Costel BRATEª – primarul comunei Stelnica, cel care a depus
toate eforturile ca lucrarea sa aparã, ceea ce constituie un adevãrat act de
naºtere al aºezãrii noastre ºi introducerea trecutului ei în circuitul culturii
istorice ºi arheologice naþionale;
· Doamnei Ionelia ªERBAN – bibliotecara comunei Stelnica, care ºi-a adus
o contribuþie valoroasã la asigurarea editãrii acestei monografii,
transpunând manuscrisul în formã electronicã, lucrând cu râvnã ºi
pricepere- cãreia îi rãmânem îndatoraþi;
· Domnului profesor ºi consãtean Valentin VIªINESCU cel care fiind
plecat de mulþi ani în Ardeal la Turda – nu ºi-a uitat satul natal ºi care cu
multã simpatie a fãcut lobby pe lângã autoritãþile locale ºi judeþene în
vederea editãrii acestei cãrþi;
· ªi nu în ultimul rând, nepotului meu, Nelu GORNEA din Feteºti-Garã,
care m-a gãzduit cu plãcere ºi m-a înconjurat cu grijã ºi afecþiune, ori de
câte ori am poposit pe meleagurile natale în vederea documentarii ºi m-a
purtat cu turismul propriu prin punctele istorice ale satului; De asemeni a
fost primul meu cititor, discutând conþinutul cãrþii, situaþie din care au
izvorât multe idei ºi sugestii de valoare asupra planului de expunere ºi
tratare a subiectului ales.
Totodatã mulþumiri cordiale tuturor celor menþionaþi aici, care, într-un fel sau
altul mi-au fost favorabili în aceastã acþiune, ºi m-au tratat cu interes ºi respect,
încurajându-mã la finalizarea acestei monografii.

I. Munteanu

212
Istoria veche a Stelnicii

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I : Aºezare geograficã ºi administrativã

1. The Ancient World de H.Mary Martell – Ed. 1995, USA ;


2. Bãrãganul Ialomiþean – Ed. Sport Turism – ed. 1983 - pag. 7/8;
3. Carte de hotãrnicie lucratã de inginerul hotarnic G.A. Focºãneanu pentru
moºia Stelnica- proprietatea Eforiei Spitalelor Civile - 1889;
4. Carte de hotãrnicie a moºiei statului Stelnica-Pârþani- Misli lucratã de
G.N. Cordea, ed. 1889;
5. Repertoriul documentelor Þãrilor Române – publicate pânã azi de Marta
Andronescu, ed. 1937, doc. Nr. 40, pag. 24;
6. Dicþionar Enciclopedic, vol. IV, ed. 2001;
7. Hrisov domnesc emis de Mircea cel Bãtrân în anul 1404 sau dupã
(nedatat);
8. Geografia – clasa a V-a primarã, ed. 1943;
9. De la statul geto-dac la statul roman naþional unitar de M. Muºat ºi I.
Ardeleanu, vol. 1, ed. 1983;
10. Fotografii de I. Munteanu;
11. Desen de I. Munteanu;
12. Ilustraþii: Þãrile Române vãzute de artiºti francezi sec. VIII-XIX,
reproducere
13. (retipãrire în album) de G.Oprescu, ed. 1926;
14. Carte de cetire - clasa a VI primarã, de T. Iacobescu ºi V. Vrânceanu, ed.
1941;
15. Ziarul Evenimentul Zilei, anul 2003;
16. Hrisov din 8 ianuarie 1392 «Documenta Romaniae Historica» ( DRH) –
anii 1247-1500, ed. 1966;
17. Tezaur de documente Ialomiþene, ed. 1991, document nr. 2, pag. 32;
18. Istoria Daciei Traiane, vol. II, pag. 79, de A.D. Xenopol;
19. In Search of the Indo-Europeans, de J.P. Mallory, ed. 1992, London;
20. Revista “Albina” din luna Decembrie, 1988- articolul:”Scrierea
româneasca” de Constantin Dominde- doctor în filozofie;
21. Jurnal (Naþional) TV – 17-23 iulie 2009;
22. Arhiva Parohiei Stelnica, Raport 25/ 18 iunie 1929 ºi din 15 noiembrie
1931.

CAPITOLUL II:Elemente de relief, climã, soluri.


Flora ºi fauna pe moºia Stelnica

23. Monografia geograficã a RPR, ed. 1964;


213
24. Geografia stratigraficã, de G. Macovei, ed. 1954;
25. România agricolã – Anuar 1912;
26. Necropola Geticã de la Stelnica-Grãdiºtea Mare, jud. Ialomiþa;
27. Statistica teritoriala, anul 2004- autor: institutul Naþional de Statisticã;
28. Revista «Arborele Lumii» nr. 4/2004;
29. Geografia – clasa a III-a de I.Nisipeanu ºi T. Geantã;
30. Terra – portret în alb ºi negru de I. ªerbãnescu, ed. 1984;
31. Dicþionar Enciclopedic Român, vol.II, ed. 1975;
32. Cartea Europeanã a solurilor, ed. 1972;
33. Îndiguirile regiunii inundabile a Dunãrii – Memoriu al IV-lea, ed. 1929 de
I. Vidraºcu;
34. MAPPM- Raport privind problematica deºertificãrii ºi a secetei în
România, ed. 2000;
35. Raport Naþional privind implementarea Convenþiei pentru Combaterea
deºertificãrii în România (UNCCD), ed. 2000;
36. Atlasul peºtilor din RPR, ed. 1963, de Th. Buºnita ºi I. Alexandrescu;
37. Pãdurea ºi Viaþa –revista RNP nr.3/2006;
38. Fleurs de Mediterranée de D. Burniè, ed. 2002;
39. Flora României vol. I-XIII- apãrute în anii 1952-1976;
40. Pliantul'' Coridorul verde al Dunãrii”, ed. 1996;
41. Carte poºtalã ilustratã ed. 1972, Foto: Dan Bãdescu, pentru Ed. Meridiane;
42. Pasãrile în peisajele României;
43. Les oiseaux du monde- de C.Harrison ºi A. Greenshmith, ed. 1994, Paris;
44. Dicþionar Enciclopedic, ed. 1993, colectiv de autori;

CAPITOLUL III: Istoria veche a Stelnicii

45. Ear.= Enciclopedia arheologiei ºi istoriei vechi a României, vol. I, II, III;
46. Dacia preistoricã de N. Densuºeanu, ed. 1996;
47. PW = Past Worlds – ed. 1997, USA, Colecþia H. Collins;
48. Ziarul'' Evenimentul Zilei” / 02.09.2003;
49. The Atlas of Archaeology de M. Aston ºi T. Taylor, ed. 1998, USA;
50. Life the Science of Biology, vol. 2, ed. 2004 de Heller Purnes;
51. The Ancient World de H. Mary Mortell, ed. 1995, USA;
52. ICC = Istoria Culturii ºi Civilizaþiei de Ov. Drâmba, ed. 1983, Bucureºti;
53. In Search of the Indo-Europeans, de J.P. Mallory, ed. 1992, London;
54. Herodot – Istorii, Cartea V, cap. 2-8 + Cartea IV;
55. Getica de V. Pârvan, ed. 1983;
56. DER = Dicþionar Enciclopedic Român, vol. I-IV, ed. 1970;
57. Revista'' Naþional Geografic – România” – Decembrie 2006;
58. Desene de I. Munteanu în diferite date (1944-2009);
59. Fotografii de I. Munteanu la diferite date (2005-2009);
60. Buletinul Arhivelor Statului – Filiala Ialomiþa, ed. 1982;
61. Necropola Geticã de la Stelnica-Grãdiºtea Mare, ed.2006 – Acad. Rom.;
62. Burebista ºi epoca sa de I.Criºan, ed. 1975;
63. Istoria românilor din Dacia Traiana de A.D. Xenopol, vol. I-IV si IX, ed.
1929;

214
Istoria veche a Stelnicii

64. Povestiri biblice de Zenon Kasidowski, ed. 1966;


65. Ponticele, Cartea a III-a , Poezii de Ovidiu;
66. Desene ºi litografie de H. Bearn – (sec. al XVIII-lea);
67. Istoria universalã pentru clasa I secundarã, ed. 1941;
68. Tristele, Cartea a III-a – poezii de Ovidius:
69. Cassius Dio – Istoria Romanã;
70. De la statul geto-dac la Statul Naþional unitar, vol. I+II+III;
71. Carte de cetire pentru clasa a V-a, anul 1936;
72. Mileniul Imperial al Daciei de Iosif Constantin Drãgan;
73. Revista'' Naþional Geografic – România” – Nov. 2004;
74. Strabon – Geografia;
75. Ialomiþa. Materiale de Istorie Agrarã a României, ed. 1983;
76. Revista» Lumea Satului» nr.5/Martie 2008;
77. The Western Heritage, ed. 2001, de D. Kagan, St.Olmet, F. Turner;
78. Biblioteca istoricã de Diodor din Sicilia, ed. 1981;
79. Cronica lui Wavrin din 1445- tradusã de C. Rosseti;
80. Atlas istoric, ed. 1971, Colectiv de autori;

CAPITOLUL IV: Stelnica în prefeudalism


( între anii 275 – 1330 d.Hr.)

81. Columna lui Traian de Radu Vulpe, ed. 1988;


82. Revista “Naþional Geografic. România – oct. 2005;
83. Istoria Romanilor din Dacia Traianã de A.D. Xenopol;
84. Enciclopedia arheologiei ºi istoriei vechi a României – vol. I,II,III;
85. Histria de Vasile Parvan, ed. 1923;
Referat prezentat de Academia Românã;
86. Istoria limbii române – vol. IV, V, VI de Acad. Al.Rosetti, ed. 1966 ;
87. Cnezate ºi voievodate româneºti de Sergiu Columbeanu, ed. 1979 ;
88. Istoria Culturii ºi Civilizaþiei de Ovidiu Drâmba ;
89. Revista “Arborele Lumii” nr. 4/2000 ;
90. Cetire pentru clasa V-a primarã, ed. 1936 ;
91. Direcþia Generalã a Arhivelor Statului – Filiala Ialomiþa, ed. 1982.

215
CUPRINS:

Enumerarea capitolelor ..............................................................................


Motto ................................................................................................................
Cuvânt înainte ...................................................................................................

CAPITOLUL I : Aºezare geograficã ºi administrativã

1. Aºezare geograficã ..............................................................................


2. Hotarele moºiei Stelnica în sec. al XIX-lea .........................................
3. Prima atestare documentarã a Stelnicii ...........................................
4. Domnia lui Mircea cel Bãtrân ºi influenþa sa asupra Stelnicii
5. Hrisovul domnesc din 15 ianuarie 1467
6. De ce ...Steanca?
7. Satele de pe moºia Stelnica
8. Stelnica
9. Satul Pârþani
10. Satul Maltezi
11. Satul de Coloniºti

CAPITOLUL II: Elemente de relief, climã, soluri.


Flora ºi fauna pe moºia Stelnica

1. Relieful
2. Clima
3. Hidrografia Bãrãganului Ialomiþean
4. Solurile caracteristice zonei de stepã ºi Lunca Borcei
5. Vegetaþia
6. Fauna ºi animalele sãlbatice
7. Pasãrile sãlbatice ale stepei ºi Bãltii
8. Peºtii specifici apelor dulci din Balta Ialomiþei ºi Borcei

CAPITOLUL III: Istoria veche a Stelnicii

1. Epoca paleoliticã
2. Mamutul lânos ne vorbeºte despre zona Stelnicii de acum 18.000 de ani
3. Europa dupã perioada glaciaþiunilor. Epoca Neoliticã
4. La început... a fost Mazale...
5. Vestigii arheologice pe teritoriul moºiei Stelnica
6. Mazale – locul legendelor
7. Proto-Indo-Europenii

216
Istoria veche a Stelnicii

8. Expansiunea Proto-Indo-Europenilor în Sud-Estul Europei


ºi EtnogenezaTracilor
9. Valea Agrilor
10. Strãmoºii europenilor vin din Valea Dunãrii
11. Începuturile prelucrãrii cuprului în Europa
12. Epoca bronzului
13. Cultura Coslogeni= cca 1300-1200 i.Hr.
14. Epoca Fierului
15. Evenimente istorice din Epoca Fierului
care au marcat viaþa locuitorilor din Câmpia Românã
16. Importanþa întemeierii cetãþilor greceºti pe litoralul Pontului Euxin
17. Influenþa elenismului în aºezãrile de pe Terasa Borcei
18. Prima menþiune în istorie a geþilor
19. Cultura geticã
20. Necropola Geticã de la Stelnica
21. Ospitalitatea geþilor pedepsitã de Alexandru Macedon
22. Unde e oraºul Helis?
23. Burebista creeazã «Împãrãþia» geticã
24. Soiuri româneºti de viþã de vie în Stelnica
25. Poziþia centralã a Munteniei în faþa rezistenþei romane
26. Poetul latin Ovidiu – exilat la Tomis
27. Ultima mare confruntare dintre daci ºi romani
28. Dacia devine provincie romanã de rang consular
29. Carpii substituie stãpânirea romanã în Dacia

CAPITOLUL IV: Stelnica în prefeudalism ( între anii 275 – 1330 d.Hr.)

1. Stelnica în prefeudalism
2. «Sãpatu»- urma lãsatã de slavi
3. Cultura Militari-Chilia (sec. II – IV)
4. Cultura Ipoteºti-Cândeºti (sec.V-VIII)
5. Cultura Dridu (sec. X-XI)
6. Imperiul Bizantin îºi consolideazã poziþiile la Dunãrea de jos
7. Calea nãvãlitorilor pe deasupra Stelnicii
8. Primele voievodate romaneºti

Postfaþã
Mulþumiri
Biliografie
Cuprins
Lista figurilor

217