Sunteți pe pagina 1din 5

Congresul de la Viena

Congresul de la Viena a fost o conferin a statelor europene desfurat la


sfritul rzboaielor napoleoniene cu scopul de a reinstaura n Europa ordinea
conservatoare existent naintea izbucnirii Revoluiei Franceze. Scopul Congresului de la
Viena a fost restabilirea vechilor regimuri absolutiste.

La Congresul de la Viena au participat delegaii din aproape toate statele europene,


ns deciziile cele mai importante s-au luat de ctre marile puteri. Aadar, soarta Europei
a fost hotrt de ctre delegaiile marilor puteri, aa cum se va repeta de dou ori n
secolul urmtor, XX, la marile conferine de pace de la Paris, din 1919/1920 i
1946/1947, care au schimbat harta geo-politic a Europei i a ntregii lumi, dup Primul
i, respectiv, Al Doilea Rzboi Mondial.

Rolul principal l are britanicul Castlereagh. El voia ca vocea Angliei s se fac auzit
n concertul marilor puteri i nu atepta vreo mrire teritorial, ci numai refacerea
echilibrului european, care fusese pus n pericol de ambiiile hegemonice ale
lui Napoleon Bonaparte. Acelai obiectiv l urmrea i delegatul Austriei, ns viziunea sa
despre echilibrul european difer de cea englez prin faptul c el vedea echilibrul
european numai ntr-o Europ conservatoire. Ambii delegai au un adversar puternic:
arul Alexandru I, care, de cele mai multe ori, conduce personal delegaia rus.Dorina lui
era s realizeze o federaie a statelor europene condus de el. Rol secundar are regele
Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea , i ministrul su, Hardenburg, care devin simple
unelte ale arului, n schimbul unor promisiuni teritoriale. n cele din urm, obiectivele
britanice i austriece au nvins, iar Congresul de la Viena va redesena harta Europei pe
baza principiului echilibrului european.

Congresul de la Viena a pus capt rzboaielor napoleoniene i a stabilit noile grani e


din Europa. Un rol important n desfurarea lucrrilor l-au avut Castlereagh,
reprezentantul Angliei, reprezentantul Rusiei, reprezentantul Prusiei, i Metternich, cel al
Austriei. Fiecare reprezentant cuta s ctige numeroase avantaje pentru ara sa, prin
diplomaie i prin aciuni desfurate n secret.

Revenirea lui Napoleon n fruntea Franei, n martie 1815, a grbit ncheierea


lucrrilor congresului, semnarea Actului final, i a determinat formarea unei noi
coaliii militare antifranceze (Rusia, Anglia, Austria si Prusia).
La data de 9 iunie 1815 a fost semnat Actul final. Acesta preciza graniele hotrte
de marile puteri. Deciziile cele mai importante luate n cadrul Congresului au fost:

Frana i vede teritoriul redus la frontierele sale din 1789; n plus, avea obliga ia
de a plti despgubiri de rzboi i de a primi trupele strine care s sta ioneze pe
teritoriul ei;
Prusia devine unul dintre membrii cei mai importani ai Confederaiei Germane
Statele germane (38) vor fi reunite n Confederaia German,
Suedia primete Norvegia

Elveiei i se recunosc independena i neutralitatea perpetu.


Rusia obine 2/3 din Polonia, inclusiv Varovia Rusia mai obine Finlanda i i se
recunotea anexarea Basarabiei
Austriei i se restituie teritoriile pierdute

Tratatul de la Viena incorporeaza o serie de principia a caror validitate e


recunoscuta de ceilalti. Primul este cel al legitimitatii. Statele trebuie conduse de
dinastii legitime si acest fenomen este de fapt o preocupare pentru stabilitate
impotriva miscrilor revolutionare. Restaurarea dinastilor legitimi inseamna in special
in Italia si in spatiul german restabilirea echilibrelor sistemului.

Al doilea principiu este cel al justei compensatii. Acest principiu e pus in legatura
cu celalalt, respective principiul actiunii colective. O mare putere trebuia sa inceteze
sa se comporta ca un talhar. Trebuie sa-si assume o serie de limite.

In 1815 este infiintata Sfanta Alianta , o structura dominata de marile puteri in


frunte cu Rusia si Austria, ce va evolua spre un soi de garant al ordinii europene.
Chiar dac textul Sfintei Aliane este ambiguu i nu aduce precizri practice care s
asigure prevenirea unui nou conflict european, fiind doar un ndemn la sprijin
reciproc, nsemntatea acestui tratat este deosebit, deoarece marcheaz ncercarea
Marilor Puteri europene de a nceta conflictele majore.

Fr a ncheia un tratat formal, marile puteri europene au ajuns la un consens, n


sensul de a-i respecta reciproc interesele, fiecare n interiorul propriilor granite.
Consensul marilor puteri, respectiv, Marea Britanie, Rusia, Austria i Prusia, avea s
fie consemnat de istorie ca fiind Concertul european, avnd rolul de a asigura
meninerea echilibrului de fore n Europa i, pe acest fond, asigurarea stabilit ii i
pcii.
Sfanta Alianta ridica o serie de probleme fundamentale care tineau de organizarea
intre state. Era vorba despre dreptul de a intervene pe teritoriul altui stat. aproape un
mandate nelimitat de a interveni pe alt teritoriu. Aceasta idee va deveni si elementul
care va separa dupa 1815 Marea Britanie de restul marilor puteri de pe pamant.

In paralel cu Sfanta Alianta este creata si ceea ce va deveni baza Concertului


European cvadrupla alianta. Ea lanseaza ideea de intalniri periodice intre
reprezentanti. In momentul in care e create alianta celor 4, Franta e in continuare
principalul inamic. Cvadrupla alianta este menita sa implementeze al doilea tratat de
la Paris. Franta e redusa teritorial , este obligata sa plateasca despagubiri si este
obligata sa suporte pe propriul teritoriu o armata. Din pacate cvadrupla alianta e
marcata de dezacorduri intre invingatori.

Prima ntrunire internaional a avut loc cu prilejul Congresului de la Aix la


Chapelle din 1818, vechea capital a lui Charlemagne n contextul acestor negocieri
diplomatice s-a decis retragerea trupelor militare strine din teritoriile franceze. La
Aix-la-Chapelle tarul vine cu o alta propunere, un tratat care sa cuprinda majoritatea
statelor europene si care sa declare integritati teritoriale , suveranitate si drepturi
politice. Tarul zicea ca aceasta structura trebuie sa aiba la baza o armata international.
Aceasta armata europeana avea sa fie o armata rusa, deoarece tarul propunea
acceptarea rolului Rusiei de aparator.

Deasemenea, datorit diplomaiei franceze iscusite, Franei i s-a oferit privilegiul


de a adera la acest club al Marilor Puteri, astfel c aliana, schimbandu- i configura ia,
devine alianta celor cinci, acest al doilea tratat fiind semnat in noiembrie 1918.
Intalnirea discuta si alte teme: comertul cu scalvi, problemele Americii de Sud.

In 1818 este momentul de apogeu intre marile puteri. Congresele urmatoare se vad
puse in fata unor problem care creaaza disesiuni intre marile puteri. Prima problema
este cea legata de Orientul apropiat. In 1820 avem o revolta in Spania intre fortele
liberale si Regele Ferdinand al 7-lea. Revolutia din Spania provoaca prima rupture
adevarata intre marile puteri. Britanicii nu vor nicio interventie franceza sau rusa.
Austria si Marea Britania colaboreaza din nou. In 1820 izbucneste o alta revolutie la
Napoli, unde Metternich solicita o interventie imediata.

Ruptura vine in octombrie 1820 o data cu congresul de la Troppau unde toate


marile puteri trebuiau sa trimita reprezentanti. Marea Britanie si Franta refuza acest
lucru. De aici pleaca si o apropiere anglo-franceza. Astfel ne vedem in situatia de
existenta a doua axe : axa conservatoare austro-rusa si cea liberala anglo-franceza.
In 1821 Austria intervine in Italia si reuseste sa innabuse revolutia. In 1822
Castlereagh se sinucide. Este succedat de Canning care arata cealalata fata a politicii
britanice. Canning are o atitudine mult mai pragmatic si mai realista. Una axata pe
promovarea intereselor britanice. Acest lucru se reflecta in acelasi an cand este
convocat congresul de la Verona. Temele principale fiind vechea problema spanioala
si noua problema greaca. In ceea ce priveste Spania, tarul vine din nou cu ideea unei
interventii collective. Austria si Prusia nu vor sa participle dar sunt de acord cu
aceasta propunere. Aprilie 1823, interventia franceza este acceptata daca o serie de
conditii sunt indeplinite:

1. Prima conditie ca trupele francize sa fie retrase imediat ce este indeplinit


obiectivul
2. Potugalia este in afara ariei de actiune a trupelor franceze
3. Interventia franceza nu trebuie sa implice si o interventie in America de Sud.

Francezii sunt foarte multumiti de respectarea acestor conditii si intervin. In 1823,


Marea Britanie incearca sa gaseasca o politica prin care sa scoata emisfera vestica din
sfera de influenta a puterilor conservatoare. In acest sens, Canning lanseaza o serie de
convorbiri cu ambasadorul american. Americanii nu sunt dornici sa colaboreze cu
Marea Britanie.

Rusia este cel mai bine amplasata pentru a profit ape urma declinului Imperiului
Otoman. Marea Britanie nu are nevoie sa cucereasca teritoriile respective, deoarece
interesele sale sunt cele comerciale. Austria intra intr-o perioada de stagnare. Ea nu-si
extinde teritoriul, deoarece era constienta ca intr-o competitive terestra era
dezavantajata. Interesul sau era acela de a prezerva. Rusia se afla in incapacitatea de a
alege una din urmatoarele doua politci : Rusia e cel mai bine amplasata pentru a
profita si a doua, Rusia are ea insasi intentii sa pastreze intr-o oarecare forma Imperiul
Otoman. Pana in 1825 Rusia pare sa tinda spre prima interpretare. In 1825, lucrurile
se schimbe odata cu interventia tarului Nicolai I , care e mai favorabil cauzei greciei.

Ultimul Congres al Marilor Puteri din Europa a avut loc la Sankt-Petersburg n anul
1825. Un loc primordial n cadrul dezbaterilor l-a ocupat Rzboiul de Independen al
poporului elen, care izbucnise recent. Din pcate ntrunirea puterilor s-a desfiin at fr
a se ajunge, practic, la nici un fel de acord. La acest Congres fiecare putere care a
participat a ales s-i urmeze propriile interese. Prusia i Austria au evitat amestecul n
situaia beligerant eleno-turc. Marea Britanie i Frana, din asentiment cu leagnul
democraiei europene i civilizatia vestic, au intervenit n conflict de partea
poporului elen. Rusia, la rndul ei, a intervenit pe considerentul religios, pentru c
majoritatea grecilor mprteau cu ruii credina ortodocs. Deasemenea, Rusia
consider c orice act care ar fi provocat pierderi turcilor, era binevenit att poporului
rus ct i Europei, n general. n urma acestei aciuni de cooperare n chestiunea
Greciei, sistemul european care i-a perpetuat activitatea i influena din 1815, i-a
ncetat existena treptat cu anul 1830.