Universitatea de Vest Vasile Goldis din Arad

Facultatea de Medicina, Farmacie si Medicina dentara

Specializarea: Medicina generala

Pacientul cu palpitaii Principalele tulburri

de ritm. Tratament

- Medicina de familie

- 2017
 Palpitatiile
Palpitatiile cardiace sunt un simptom si reprezinta perceperea batailor cardiace puternice,
grabite, senzatia unei pauze in activitatea cardiaca sau senzatia de "gol", falfaire" sau "rasucire" a
inimii.
Palpitatiile sunt cel mai des resimtite in piept dar pot fi localizate de catre pacienti si in
gat sau epigastru. Palpitatiile pot fi resimtite neplacut, deranjant si uneori produc chiar panica si
frica de moarte desi de cele mai multe ori acestea nu sunt expresia unei situatii grave si dispar
spontan.

Cauze
In majoritatea cazurilor palpitatiile apar pe fond de stres sau anxietate, dupa un consum
exagerat de cofeina, alcool, nicotina. Uneori, totusi, palpitatiile apar pe fondul unor boli cardiace
si in asemenea situatii pot avea semnificatia unor tulburari de ritm serioase sau chiar grave.
De aceea, in cazul aparitiei palpitatiilor, examenul medical se impune, mai ales cand
acestea sunt insotite de lipsa de aer, durere toracica, ameteala sau lesin.
Cauzele palpitatiilor fara un substrat cardiac de cele mai multe ori sunt: emotiile
puternice (anxietatea, teama, stresul, atacurile de panica, emotiile positive puternice), consumul
de cofeina, nicotina, alcool, droguri ilicite (amphetamine, cocaina), activitatea fizica viguroasa,
stari patologice noncardiace (hipertiroidia, anemia, febra, deshidratarea, tulburarile electrolitice,
hipoglicemia, febra, etc), sarcina.
Cand palpitatiile apar in contextul unor boli cardiace, acestea sunt cel mai adesea
expresia unei tulburari de ritm cardiac. Toate celulele miocardice, fie ca sunt specializate in
producerea sau conducerea semnaleleor electrice care declanseaza contractia inimii, fie ca sunt
celule miocardice de lucru, toate sunt capabile sa produca un semnal electric care, in anumite
conditii, se pot propaga la celelalte miocite, declansand o bataie premature a inimii sau o
tulburare de ritm. In mod normal activitatea cardiaca este coordonata de o "central electrica"-
nodul sinusal, cu localizare in atriul drept care suprima prin activitatea sa activitatea electrica a
celorlalte miocite.

Simptome
Extrasistolele sunt resimtite de cele mai multe ori ca o pauza in activitatea inimii sau ca o
bataie puternica a inimii, aceasta fiind produsa de contractia cardiaca care urmeaza pauzei post
extrasistolice.
Palpitatiile produse de hipertiroidie, febra, anxietate, care produc accelerarea ritmului
cardiac normal, sunt resimtite ca batati grabite, regulate si puternice. Cand palpitatiile sunt
expresia unei boli cardiace,ele se pot asocia cu dispnee, durere toracica, ameteala, stari de lesin,
transpiratii.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Electrocardiograma (ECG) poate surprinde extrasistolele sau alte tulburari de ritm sau
poate avea modificari sugestive pentru o anumita boala cardiac sau necardiaca. Inregistrarea
electrocardiografica (ECG) Holter pentru 24-48 de ore surprinde adesea tulburari de ritm care
pot fi corelate cu simptomatologia pacientului.
 Testul ECG de efort poate precipita sau suprima extrasistolele sau alte tulburari de ritm
sau poate diagnostica o cardiopatie ischemica ca substrat al palpitatiilor. Ecocardiografia este
utila pentru diagnosticul sau excluderea unei patologii cardiace. Testele de sange pot pune in
evidenta o tulburare electrolitica, o hipetiroidie, hipoglicemie. In functie de rezultatul acestor
investigatii, pot fi necesare si altele: coronarografie, studio electrofiziologic, RMN cardiac.

Diagnostic
Diagnosticul se pune pe baza datelor obtinute in urma anamnezei si examinarii fizice a
pacientului, a investigatiilor imagistice si de laborator.

Conduita terapeutica
Tratamentul palpitatiilor se face in functie de substratul si boala care le produce.
Adoptarea unui stil de viata echilibrat, evitarea fumatului, consumului de alcool, cafea;
administrarea de medicamente sedative si anxiolitice sunt necesare in cazul palpitatiilor fara
substrat patologic cardiac.
Uneori este necesara administrarea de medicamente cu rol antiaritmic cum ar fi alfa sau
betablocantele. Tratamentul starilor patologice nononcardiace care produc palpitatii
(diselectrolitemii, anemie, febra, hipertiroidie, etc) duce la disparitia palpitatiilor.
Tratamentul palpitatiilor din contextual bolilor cardiace variaza in functie de boala si
tipul tulburarii de ritm care le produce, mergand de la administrarea de antiaritmice pana la
implantarea de defibrilatoare cardiace, ablatie cu radiofrecventa, terapii de revascularizare
miocardica percutana sau chirurgicala.

Principalele tulburari de ritm

Extrasistole
Extrasistolele pot aparea la orice persoana sanatoasa. Doar in cazul in care acestea se
manifesta in mod frecvent putem vorbi de aritmie. Aritmiile se pot clasifica in functie de locul de
formare si in functie de efectele produse asupra ritmului cardiac. Atunci cand ritmul cardiac este
accelerat se numeste tahicardie iar atunci cand ritmul este incetinit bradicardie.

Aritmii sinusale
- tahicardia sinusala (frecventa inimii - 90-120/min);
- bradicardia sinusala (frecventa sub 60/min).
In ambele este pastrat focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal.

Aritmii atriale
Aritmiile atriale au originea la nivelul atriilor:
- extrasistolele atriale - impulsuri ectopice
- tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140-220/min regulata)
- fibrilatia atriala si flutterul atrial (tulburari de ritm neregulate).
 Extrasistole atriale. Hipertensiunea arteriala provoaca o destindere a atriilor si contractia
lor prematura (extrasistola atriala). Extrasistola supraventriculara mai poate fi provocata si de
slabirea muschiului cardiac.

Tahicardia paroxistica atriala - in timpul tahicardiei, inima se contracta brusc si bate

foarte repede, pana la 140-220 de batai pe minut. Aceste episoade pot dura cateva secunde sau
cateva ore. Ele se opresc la fel de brusc cum au aparut. Tahicardiile paroxistice pot aparea din
tinerete si pot dura toata viata. Dupa criza pacientul se simte obosit dar acest tip de aritmie este
foarte rar periculos. Necesita totusi consultarea medicului deoarece poate diminua calitatea vietii.

Fibrilatia atriala si flutterul atrial constituie o problema mai serioasa ce va necesita

examene medicale si tratament, cauza fiind o furtuna electrica" la nivelul atriilor. Contractia
coordonata a atriilor nu mai are loc. Inima pierde in jur de 20% din capacitate. Ventriculul poate
compensa pentru moment aceasta pierdere dar pe termen lung epuizarea sa poate duce la
insuficienta cardiaca. Starile resimtite provin din iregularitatea pulsului datorata faptului ca
ventriculele nu mai sunt antrenate de catre nodul sinusal, pulsul avand valori uneori foarte
ridicate 140 de batai pe minut si chiar mai mult, uneori foarte mici 50 de batai pe minut
provocand stari de ameteala.

O complicatie a fibrilatiei atriale este dilatarea atriilor. Sangele ce stagneaza in acestea

se poate coagula. Trecerea unei astfel de mase de sange coagulat in circulatie poate cauza
embolia.
Fibrilatia atriala poate aparea si dupa o stare de febra. Cand aceasta aritmie este
consecinta unei boli de inima tratamentul se va adresa acestei boli. Fibrilatia poate de asemenea
sa apara in cadrul unei boli de tiroida sau in urma consumului exagerat de alcool.

Aritmii ventriculare
- extrasistola ventriculara - este datorata unei zone iritative din ventricul, care nu se mai
sincronizeaza cu ansamblul cardiac; cauze ale acestui tip de aritmie pot fi: emotia, un
dezechilibru in retinerea sarurilor minerale (consumul exagerat de laxative), febra sau o infectie;
in aceste cazuri aritmia este considerata benigna dar aparitia acesteia impreuna cu o boala de
inima pot revela o problema care sa necesite tratament
- tahicardia paroxistica ventriculara - in general reprezinta manifestarea unei disfunctii majore
a muschiului cardiac; poate aparea la orice varsta dar in general este urmarea unui infarct al
miocardului; se produce o desincronizare intre bataile ventriculelor si contractia atriala,
consecinta fiind diminuarea debitului cardiac; este necesara spitalizarea din cauza slabirii inimii
- fibrilatia si flutterul ventricular.

Simptome
Toate aceste forme de aritmie se manifesta prin aceleasi simptome: palpitatii, angoasa,
oboseala, dispnee (suflu greu). Aritmiile pot sa nu fie simtite deloc sau dimpotriva pot duce chiar
la pierderi de cunostinta. Aceste pierderi de cunostinta apar atunci cand pulsul este sub 20 de
batai pe minut sau peste 200 de batai pe minut. In general starea de constienta revine imediat ce
pacientul este culcat pe spate eventual cu picioarele ridicate pentru a reda debitul necesar de
sange in creier. Exista si riscul de oprire a inimii fiind necesare masuri de reanimare (masaj
cardiac si respiratie artificiala, defibrilare etc.).
 Tratament
Medicul va alege cea mai buna metoda de tratament in functie de diagnostic.

Manevrele vagale - trebuie efectuate la recomandarea medicului. Acestea au scopul de a

regulariza bataile inimii prin stimularea sistemului nervos si permit unui numar mare de pacienti
controlul crizelor de tahicardie. Manevrele constau in masarea arterei carotide, apasarea pe ochii
inchisi, inspiratia profunda crescand presiunea abdominala, sau consumarea rapida a unei bauturi
reci.
Medicamentele - sunt utilizate fie pentru a preveni o criza, fie pentru a intrerupe o criza
deja inceputa.
Ablatia prin radiofrecventa (eliminarea tesutului bolnav prin radiofrecventa) - un
curent de frecventa inalta este aplicat prin aceleasi catetere din cazul explorarii
electrofiziologice, tesutul din portiunea vizata putand fi astfel eliminat. Aplicatia acestui curent
nu este dureroasa dar procedura poate dura cateva ore.
Defibrilarea si cardioversiunea - socul electric extern este o procedura folosita de peste
30 de ani. Cu ajutorul a doi electrozi se aplica socuri electrice pentru a sincroniza din nou
activitatea electrica a inimii. Defibrilarea poate fi o masura salvatoare in cazul unui stop cardiac
provocat de fibrilatia ventriculara. Se efectueaza sub anestezie generala.
Defibrilatorul automat implantat - este un dispozitiv electro-tehnic compus dintr-o
sonda intravenoasa permanenta si un compartiment continind o baterie si circuitul electronic,
care este plasat sub anestezie sub pielea din regiunea pectorala. Circuitul electronic urmareste in
permanenta ritmul cardiac. In cazul unei tahicardii sau fibrilatii ventriculare el produce
descarcari intre 5 si 500 de volti dupa nevoie. Aparatul functioneaza timp de 4-5 ani. El poate fi
reprogramat din exterior. Schimbarea acestuia necesita internare de o zi si anestezie locala. Este
interzisa conducerea automobilului timp de sase luni de la implant.
 Bibliografie:

1.) Afilon Jompan Medicina familiei, Ediia a V-a, Editura Eurostampa, 2007;

2.) Ioan Dorel Branea Medicin de familie Vol. II, Editura Universitas
Company S.A., Bucureti, 2000.