Sunteți pe pagina 1din 11

1.9. PROBABILlTATI DE TRANZITII OPTICE.

TEORIA LUI EINSTEIN

Daca se considera un numar foarte mare de microparticule ce pot exista


numai in doua stari energetice (o stare fundamentala E 0 si una excitata E1),
diferenta dintre cele doua energii fiind E1,0, atunci o microparticula din
sistem poate trece de pe un nivel energetic pe altul in mai multe moduri:

ACTIVARE SAU DEZACTIVARE TERMICA

Activare termica

O particula poate trece de pe nivelul E0 pe nivelul E1 pe seama


energiei acumulate prin socuri termice cu alte particule din sistem.
Fie doua particule si dintr-un sistem aflat la temperatura T.

Datorita agitatiei termice acestea se deplaseaza fiecare cu o anumita viteza,

si respectiv .

Sa presupunem ca particula se afla initial pe nivelul fundamental E0.

Dupa ciocnirea plastica cu particula , particula poate prelua o energie


suficienta pentru a trece din starea E 0 in starea excitata caracterizata de

energia E1 > E0.


Activare termica

Dezactivare termica

Invers, sa consideram ca particula se afla initial pe nivelul excitat E1. In


urma ciocnirii plastice cu alta particula din sistem, particula poate trece
de pe nivelul excitat, superior, pe nivelul fundamental E 0 cedandu-i acesteia
diferenta de energie E1,0

In urma acestor procese, se stabileste la nivelul intregului sistem de particule


un echilibru dinamic intre numarul de particule N 1 ce se gasesc la un moment
dat in starea excitata si numarul de particule N0 ce se gasesc in acelasi
moment in starea fundamentala.

Numarul de particule ce se gasesc la un moment dat intr-o anumita


stare energetica se numeste populatia nivelului respectiv.

N1 E1, 0 / K BT
e
N0
La nivelul intregului sistem de particule,
raportul populatiilor celor doua nivele in cauza este dat de relatia lui
Boltzmann:
unde T este temperatura absoluta la care se afla sistemul iar k B = 1,38 .10-23 J/K
este constanta lui Boltzmann.

Semnul negativ al exponentului ne arata ca nivelul superior este


intotdeauna mai putin populat decat cel inferior.

Cu cat diferenta dintre energia celor doua nivele este mai mare si
temperatura sistemului este mai scazuta, valoarea raportului N1 I N0 este
mai apropiata de zero.

Ca atare, la temperaturi obisnuite, marea majoritate a microparticulelor se


afIa pe nivelul energetic fundamental, care devine nivel preferential.

N1 E1, 0 / K BT
e
N0

Cu cat nivelele sunt mai apropiate ca valoare si temperatura sistemului este


mai mare, valoarea raportului tinde catre 1, respectiv populatiile celor
doua nivele tind sa se egalizeze, astfel incat nu mai exista nici un
nivel preferential.

ABSORBTIA RADIATIEI ELECTROMAGNETICE


1, 0
Trecerea unei microparticule de pe nivelul inferior E 0 pe nivelul superior E1
se poate face radiativ, prin absorbtia unei cuante de energie egala cu
diferenta dintre energiile celor doua nivele

E1,0 = E1 E0 = h

EMISIA SPONTANA

Particula poate trece de pe nivelul superior pe nivelul inferior printr-


o tranzitie radiativa, emitand o cuanta de energie egala cu E1,0.
Radiatia spontana a fiecarui sistem este independenta de celelalte
tranzitii, adica fiecare microparticula emite independent, intamplator si la
diferite momente. Aceasta radiatie este incoerenta si policromatica, fiind
distribuita intr-o banda destul de larga de frecvente.

EMISlA STIMULATA

Emisia de cuante de lumina poate fi declansata iradiind din exterior


sistemul de microparticule cu o radiatie electromagnetica de aceeasi
frecventa ca si cuanta emisa stimulat (indusa).

Cuanta emisa stimulat are aceeasi directie si oscileaza in aceeasi faza ca si


cuanta care a declansat procesul, deci cele doua radiatii sunt coerente.

Emisia indusa poate avea loc cu aceeasi probabilitate ca si


absorbtia.

Daca nivelul superior si cel inferior au populatii de valori apropiate, emisia


stimulata poate masca aproape complet absorbtia.

In conditii de temperatura obisnuite insa, populatia nivelelor superioare este


mult mai mica decat cea a nivelelor inferioare, astfel incat absorbtia radiatiei
de catre substanta se manifesta nestanjenita.

Sistemul cuantic de microparticule este in echilibru cu mediul inconjurator


pentru care densitatea spectrala de energie a campului electromagnetic este

8 k2,i h k ,i
k ,i 3
h k ,i
c
e k BT
1
Numarul tranzitiilor de pe un nivel inferior Ei, cu populatia Ni, pe un nivel
superior Ek , in intervalul de timp dt, este:

dNk,i = Ak,i (k,i) Ni dt

unde Ak,i este o constanta caracteristica sistemului cuantic, denumita coeficient de


absorbtie si reprezinta probabilitatea efectuarii unei asemenea tranzitii in unitatea
de timp si pentru unitatea de densitate spectrala.

Tranzitia de emisie spontana are loc fara nici o cauza exterioara, deci nu
depinde de densitatea spectrala de energie a campului electromagnetic

Numarul de tranzitii de emisie spontana ce au loc in intervalul de timp dt


depinde de coeficientul (probabilitatea) de emisie spontana Bi,k si de numarul
Nk de microparticule aflate pe nivelul energetic superior E k la acel moment:

dN sp
ik Bik N k dt
Tranzitia stimulata intre nivelele Ek
si Ei efectuandu-se numai in prezenta radiatiei electromagnetice de frecventa
k,i , in intervalul de timp dt au loc un numar de tranzitii de emisie stimulata
egal cu:

dN Ai ,k i ,k N k dt Ai ,k k ,i N k dt
st
ik
Ai,k este coeficientul (probabilitatea) de emisie stimulata in unitatea de timp
pentru unitatea de densitate spectrala.

Frecventele i,k si k,i sunt egale, deoarece, conform legii lui Planck, tranzitia
de absorbtie dintre doua nivele energetice este generata de o radiatie
electromagnetica de frecventa egala cu cea emisa de acelasi tip de
microparticula in cazul tranzitiilor de emisie (spontana sau stimulata) intre
aceleasi doua nivele energetice.
La echilibru termodinamic, numarul tranzitiilor de absorbtie (de pe nivelul
inferior Ei pe nivelul superior Ek ) este egal cu suma tranzitiilor de emisie
spontana si indusa (de pe Ek pe nivelul superior Ei):

dN k ,i dN dN sp
ik
st
ik

Ai ,k i ,k N k dt Bi ,k N k dt Ai ,k k ,i N k dt

Ni Bi ,k Ai ,k

N k Ak ,i k ,i Ak ,i
Intervalul de timp in care au loc
tranzitiile este foarte scurt, dar totusi diferit de zero, deci ecuatia poate fi
simplificata prin dt si obtinem:

Probabilitatea de emisie stimulata Ai,k fiind egala cu probabilitatea de


absorbtie Ak,i, avem:

Ni Bi ,k
1
N k Ak ,i k ,i
Fie T temperatura la care au loc tranzitiile, in conditii de echilibru termodinamic.
Conform legii statistice a lui Boltzmann, raportul numerelor de microparticule ce
populeaza nivelele energetice Ei si Ek este:

h k ,i
8h 3 Ni

Bi ,k k ,i
Ak ,i e k BT

c 3 Nk
obtinem
dependenta dintre coeficientul de emisie spontana si cel de absorbtie:

Pana acum s-a considerat ca cele doua nivele energetice intre care au loc tranzitiile
sunt nedegenerate.

8h 3
gi
Bi ,k 3
k ,i
* Ak ,i
c gk
Daca insa cele doua nivele
au degenerarile gi si gk, atunci expresia coeficientului de emisie spontana
devine:
Marimea fizica egala cu inversul coeficientului de emisie spontana se
numeste timpul de viata al nivelului excitat Ek.

Timpul de viata reprezinta timpul mediu in care microparticulele din sistem


pot ramane in starea excitata corespunzatoare acestui nivel.

Valorile timpilor de viata ale nivelelor electronice excitate, de exemplu, sunt


de ordinul 10-8 s.

Unitatea de masura a coeficientilor de tranzitie este deci :

1 1
Ak ,i Ai ,k Bi ,k s 1
s

1.8. LARGIMEA NATURALA A NIVELELOR DE ENERGIE.

In cele prezentate pana acum s-a considerat ca un nivel are o valoare bine
determinata a energiei si ca deci tranzitiile corespund unor valori bine
determinate. In realitate insa, fiecare nivel energetic se caracterizeaza
printr-un anumit interval de energie denumit largimea nivelului.

Fiecare tranzitie se caracterizeaza printr-un interval k,i egal cu suma


largimilor nivelelor intre care are loc tranzitia, denumit largimea liniei
spectrale.

Ek ,i Ek Ei
h
E t
2

Daca sistemul cuantic este liber, in repaus, atunci largimea nivelelor energetice si a
liniilor spectrale se numesc naturale.

t E
Largimea naturala poate fi evaluata luand in consideratie principiul lui
Heisenberg referitor la energie si timp, unde reprezinta incertitudinea in
determinarea energiei sistemului in stare excitata si durata de existenta a
sistemului in aceasta stare.

k Ek t E
In cazul nostru, are semnificatia largimii nivelului energetic
caracterizat prin timpul de viata . Astfel, pentru nivelul Ek, de largime
si timp de viata vom avea, in unitati de energie si respectiv de
frecventa:
Ek h / 2 k

k Ek / h 1 / 2 k