Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de atestat
Coordonator,
Prof. Padureanu Ionut
Absolvent
Dondera Maria
Clasa a XII-a
Parabolele imparatiei
Coordonator,
Absolvent
Dondera Maria
Clasa a XII-a B
CUPRINS
Cuprins..2
Argument..3
Introducere...4
Pilda Neghinei..5
Pilda semanatorului.....................................................................6
Pilda grauntelui de
mustar.........................................................7
Concluzii...8
Bibliografie...9
I. ARGUMENT:
Am ales aceasta tema, deoarece dupa parerea mea, reprezentatia acesteia reflecta la adevarul de credinta
cu care omul s-a nascut inca de la Facere.Iat cteva asemnri fcute de Mntuitorul nostru ntre
mpria cerurilor i elemente ale lumii acesteia, foarte bine alese:
Mai nti, El Se compar pe Sine cu un semntor. Dar Iisus nu a semnat semine n ogor, ci cuvinte
dumnezeieti, n inimile oamenilor. ns nu toi oamenii au inimile la fel de curate, de sincere, de bune: de
aceea, unii au primit i au rodit cuvintele Sale, ajungnd fii ai mpriei cerurilor, iar alii nu le-au primit
cum trebuie, nct le-au lsat neroditoare, neavnd fapte bune i credin adevrat. Acetia din urm nu
vor putea intra n mpria lui Dumnezeu.
Apoi, Mntuitorul vorbete despre un lucru obinuit i astzi: despre separarea grului de neghin, la
vremea seceriului. Atunci neghina este ars1, iar grul e pstrat. Tot astfel, oamenii cei ri, chiar dac n
viaa pmnteasc au trit mpreun cu cei buni (precum neghina, care crete mpreun cu grul), la
sfritul lumii vor fi aruncai n focul iadului. Oamenii buni vor strluci n mpria cereasc.
Dar de ce a ales Dumnezeu smna de mutar pentru a o compara cu mpria cerurilor? Aceasta e foarte
mic, se gsete din belug n Palestina, iar din ea crete un copac nalt de trei-patru metri. Tot astfel, de la
Hristos i de la Sfinii Apostoli, deci de la puine persoane, cuvntul lui Dumnezeu s-a rspndit n toat
lumea, vindecnd i veselind sufletele iubitoare de adevr i de lumin.
Acelai neles l are pilda aluatului. Aa cum aluatul i mrete foarte mult volumul, dospind, tot astfel va
crete mpria Domnului n lume, avnd ca ferment cuvntul lui Dumnezeu.
mpria este cel mai preios lucru pe care i-l poate dori omul: ca o comoar ascuns n inima lui sau ca
un mrgritar de mare valoare.
Tot mpria este asemnat de Hristos cu un nvod uria, care va pstra numai petii cei buni, adic pe
cei sfini i drepi, pe cnd ceilali vor ajunge n cuptorul iadului.
II. INTRODUCERE
Prima evanghelie din canonul cretin (prima evanghelie din Noul Testament n ordinea scrierii fiind cea
dup Marcu) are, chiar n cele mai vechi manuscrise, atribuirea: dup Matei. Tradi ia cre tin consider
c aceast scriere a fost scris de Matei, fost vame , devenit apostol al lui Isus.[1][2][3][4] Majoritatea
Ele nu pretind c ar fi fost scrise de martori la via a lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult c ele au
fost produse de cretini din a doua sau a treia genera ie, trind n alte ri dect Isus ( i Iuda), vorbind o
limb diferit (greac n loc de aramaic), trind n circumstan e diferite i adresndu-se unui public
diferit.[15]
Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.
Documente de la nceputurile cretinismului spun c apostolul Matei a scris de asemenea Evanghelia dup
Evrei.[16][17][18]
Brown, Erhman i Amy-Jill Levine cred c Evanghelia dup Matei a fost scris la origini n limba greac
de ctre cineva al crui nume nu ne este cunoscut i care se baza pe surse cum ar fi Evanghelia dup
Marcu i sursa Q.[19][20][21] Totui ali cercettori i-au exprimat dezacordul cu aceste idei.[21][22 ]
Ceea ce cei mai muli nu-i dau seama este c titlurile lor au fost adugate ulterior de cre tini din secolul
al II-lea, la decenii ntregi dup ce aceste cri fuseser scrise, pentru a putea pretinde c ele au fost scrise
de apostoli. De ce ar fi fcut asta cre tinii? Aminti i-v discu ia anterioar asupra formrii canonului
Noului Testament: numai crile care erau apostolice puteau fi incluse. Ce trebuia atunci fcut cu
evangheliile care erau citite i larg acceptate ca autorit i n timp ce fuseser scrise n mod anonim, cum a
fost cazul celor patru evanghelii din Noul Testament? Ele trebuiau asociate cu apostoli pentru a putea fi
incluse n canon, aa c le-au fost ataate nume de apostoli.[23]
III. CUPRINS
De la Turnul Babel incoace, lumea in care traim a devenit multiculturala si plurilingvista. Pentru
ca oamenii sa se poata intelege, ca sa poata transmite idei si sentimente, a fost nevoie sa apara
traducatorii-acei specialisti care stiu cel mai bine sa imbrace intr-o forma cat se poate de inteligibila o
idee, o informatie sau un simtamant exprimate intr- o limba sau cultura anume. Fara lucrarea acestor
intermediari atat de necesari in procesul comunicarii, o multime de idei, informatii si trairi ar ramanea
neintelese pentru majoritatea omenirii.
Desigur, exista si lucruri care nu impun necesitatea unei traduceri. Un zambet, de exemplu, nu
trebuie tradus niciodata. Nici lacrimile, nici strangerea de mana, nici tacerea, nici tristetea, nici veselia nu
au nevoie de traducatori. Toate acestea apartin unui limbaj universal, inteles pe toate meridianele lumii, in
toate culturile si in toate epocile.
Daca lucrurile pamantesti, de care ne lovim la tot pasul, au nevoie sa fie traduse pentru a fi
intelese, ce sa mai spunem despre lucrurile ceresti, spirituale?
In timpul vietii si activitatii Sale pamantesti, Mantuitorul a avut, printre alte numeroase obiective
si pe acela de ne transmite adevarurile legate de Imparatia lui Dumnezeu. Dar cum sa le inteleaga omul
pacatos si limitat, care-si traieste existenta izolat pe acest fir de praf din Univers, care se numeste planeta
Pamant ? Cum sa inteleaga el limbajul cerului ? Cum sa stie el ce se petrece in inima de Tata a lui
Dumnezeu ? Cum sa patrunda el in gandurile adanci Creatorului ?
Ce poate intelege o furnica din complexitatea vietii pe pamant, cand ea isi duce zilele doar in
jurul musuroiului sau?
Ca sa putem intelege cate ceva din tainele Universului, sa ne putem intelege mai bine pe noi
insine si natura noastra umana si, mai ales, ca sa-L putem intelege mai bine pe Dumnezeu, Iisus ni le-a
tradus in limbajul nostru omenesc folosindu-se de pilde inspirate din viata de zi cu zi.
Domnul Hristos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci cu ceea ce este esential pentru dezvoltarea
caracterului, cu ceea ce dezvolta capacitatea omului de cunoastere a lui Dumnezeu si eficienta Sa in a face
binele. El a vorbit oamenilor despre acele adevaruri care au legatura cu purtarea omului in viata de toate
zilele, si care stau la temelia vietii vesnice.
Materialele care urmeaza reprezinta niste meditatii pe marginea catorva din pildele rostite de
Mantuitorul. Unele idei vor parea noi, altele vechi. E bine sa nu le neglijam nici pe cele noi, nici pe cele
vechi, caci, spunea Mantuitorul, orice carturar care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor se
aseamana cu un gospodar care scoate din visteria lui lucruri noi si lucruri vechi. ( Matei 13, 52 )
Aceste meditatii sunt doar niste provocari la aprofundarea in continuare a Cuvantului lui
Dumnezeu. Ele nu sunt niste abordari exhaustive , ci doar niste invitatii la un studiu mai aprofundat al
parabolelor Domnului. Sa pornim, deci, la drum ! Ne asteapta multe surprize pregatite de cer.
PILDA NEGHINEI
Pildele Mantuitorului sunt adevarate provocari la meditatie si cercetare de sine , atat pentru
mintile cele mai stralucite, cat si pentru cei mai umili si neinstruiti dintre oameni. Orice cuvant al Sau este
plin de putere, fie ca e rostit direct, fie ca e rostit sub forma unor pilde sau ilustratii.
Chiar si cei mai mari dusmani ai Sai au fost nevoiti sa recunoasca puterea care emana din
cuvintele Lui: Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta. ( Ioan 7, 46 )
Pildele Domnului au o forta de sugestie care face ca acest mod de predicare sa aiba un efect mai
mare decat vorbirea directa. Prin ilustratii simple, luate din viata zilnica, Mantuitorul a reusit sa ne
transmita adevaruri vesnice. Marele avantaj al acestui gen de predicare este acela ca, ori de cate ori
ascultatorii Sai se intalneau cu imaginile si simbolurile folosite in pilde, ei isi aduceau aminte de
adevarurile predicate, fiind indemnati sa mediteze mai departe la ele.
Pilda neghinei, relatata in Matei 13, 34-30 si 36-43 , este o pilda a eticii, a moralitatii. Din
cuprinsul ei invatam ceva important cu privire la notiunile de bine si de rau.
Dintr-un punct de vedere, adevarul care reiese din aceasta pilda este unul cat se poate de trist si
dureros: In biserica lui Hristos exista si grau si neghina, si oameni integri, dar si oportunisti, si suflete care
cauta cu toata inima mantuirea, dar si fiinte fara caracter, manate in biserica de cine stie ce interese
josnice. Oricat de trist ar fi acest adevar , el ne este de cel mai mare folos. Si daca este ceva special de
apreciat la Mantuitorul, pe langa multe alte binecuvantari pe care ni le-a rezervat din studiul pildelor Sale,
este faptul ca El a avut grija sa ne pregateasca din timp pentru cele mai grele si descurajatoare situatii cu
care ne vom confrunta in sanul bisericii Sale.
Pentru a ne pregati sa ne confruntam cu neghina din biserica, Domnul ne-a lasat si alte pilde:
Pilda navodului, care ne vorbeste de pesti buni si rai; Pilda celor zece fecioare, care ne spune ca in biserica
lui Hristos sunt si fecioare intelepte, dar si neintelepte; Pilda celor doi robi, care ne arata ca in biserica sunt
doua feluri de slujitori; Pilda talantilor, care ne arata, daca mai era cazul, ca in biserica sunt oameni care-si
folosesc darurile, dar si unii care le ingroapa; si Pilda judecatii finale, care trage un semnal clar ca exista si
vor exista pana la sfarsit doua clase de credinciosi in biserica lui Hristos.
Oamenii au tendinta fireasca sa-si creeze iluzii si sa aiba asteptari nerealiste in diferite domenii.
Biserica nu face exceptie. Mai ales in cazul bisericii, oamenii isi fac multe iluzii. Si, pentru ca realitatea
este cu totul alta, Mantuitorul a dorit sa ne pregateasca pentru multe deziluzii si dezamagiri pe care le-am
putea trai in legatura cu acest subiect.
In Pilda neghinei, ca de altfel in multe alte pilde ale Domnului, biserica nu e zugravita ca fiind o
societate utopica, ideala, in care toate lucrurile sunt perfecte. Daca astfel am crede despre biserica, am fi in
mare pericol, deoarece, la prima proba contrarie , ne-am descuraja amarnic.
Doua motive principale care L-au determinat pe Domnul sa ne lase aceasta pilda:
Prezenta pacatului in biserica este o realitate pe care multi dintre noi o acceptam cu greu. Venind
dintr-o lume a pacatului, unde nelegiuirea se bea ca apa, cei mai multi vad in biserica un liman linistit, un
refugiu, o detasare fata de raul din lume. Cand constatam insa ca si in biserica exista pacate si rautati de
tot felul, dezamagirea este una dintre cele mai mari.
2. Pentru a ne feri de cea mai frecventa greseala ce se poate face in biserica- judecarea semenilor.
Cei ce costata ca in biserica exista pacate si totusi nu se descurajeaza, cad adesea intr-o alta
greseala, poate mai grava decat prima: isi judeca semenii. Dintr-o dorinta, de altfel buna- aceea de a avea
o biserica curata, ei incearca sa faca o lucrare care Ii apartine in exclusivitate lui Dumnezeu.
1.O prima observatie care trebuie facuta este aceea ca formula de inceput a pildei are verbul la
prezent: Imparatia cerurilor se aseamana Acest amanunt ne sugereaza faptul ca adevarul pe care
Mantuitorul a intentionat sa ni-l transmita este mereu si universal valabil in toata istoria crestinismului. In
orice epoca, de la nasterea bisericii crestine si pana la ultima generatie, biserica lui Hristos a cunoscut,
cunoaste si va cunoaste si in viitor prezenta celor rai in sanul ei.
2.A cui este tarina: a omului, a vrajmasului sau a lui Dumnezeu? In aceasta privinta , pilda nu ne
lasa fara un raspuns clar: tarina, ca simbol al lumii in care traim , dar si al bisericii, nu-i apartine de drept
nici omului, nici vrajmasului. Pilda neghinei ne spune clar ca tarina este tarina Lui, a Fiului lui
Dumnezeu. Lumea noastra in general, si biserica in mod special, nu sunt ca o masa de joc in care
Dumnezeu si Satana joaca pe pozitii egale, ca doi parteneri egali.
Pilda neghinei nu ne lasa sa intelegem ca lumea si biserica Ii apartin si lui Dumnezeu si lui
Satana, fiecare semanandu-si samanta pe care o doreste. Pilda neghinei aduce o viziune noua asupra lumii
si a luptei dintre bine si rau, in care Dumnezeu este Stapanul absolut, Proprietarul de drept al tarinei, in
timp ce Satana este un supus, un salahor, un vrajmas care face doar ceea ce i se permite de catre adevaratul
Stapan.
Acest amanunt important reiese chiar din faptul ca vrajmasul care seamana neghina nu pretinde sa
semene alaturi de proprietarul tarinei, ci el o face noaptea, pe ascuns.
3.Trebuie de asemenea sa subliniem un alt amanunt important, legat de lupta dintre bine si rau,
prezentata in aceasta pilda: Stapanul permite vrajmasului sa-si semene propria samanata in tarina sa. De
unde stim acest lucru? Pilda ne lasa sa intelegem ca Stapanul tarinei nu a fost surprins de ceea ce a facut
vrajmasul Sau. La intrebarea slugilor, el nu ezita sa identifice pe autorul raului produs. Ar fi putut banui ca
propria sa samnata a fost amestecata cu neghina, sau ca neghina a rasarit din semintele cazute din anul
trecut Stapanul tarinei insa stie precis cine e autorul: Un vrajmas a facut lucrul acesta ( vers. 28 )- le
spune el slugilor sale. In Orient era o practica obisnuita ca cineva sa se razbune in felul acesta.
Oare stapanul isi cunoastea vrajmasul? Desigur. De unde stim insa ca stapanul tarinei i-a permis
vrajmasului sa-si faca lucrarea sa cea rea? Stiind faptul ca are vrajmasi si cunoscand practica razbunarii
prin semanarea unor seminte straine, stapanul tarinei ar fi putut pune paznici de noapte pe toata durata
semanatului. Si totusi el nu a facut-o. De ce? Din neglijenta? Categoric nu !
Pilda neghinei ilustreaza lupta dintre bine si rau, care nu este o lupta fizica ( pui paznici, tragic cu
pusca , lovesti cu maciuca etc ), ci una ideologica. Or, intr-o lupta ideologica fiecare parte are dreptul
sa-si expuna principiile, sa-si faca propria demonstratie. Stapanul tarinei l-a lasat intentionat pe vrajmasul
sau sa-si semene neghina, pentru ca raul sa iasa la iveala, sa incolteasca, sa aduca rod si, in final, la
judecata , cand se cumpanesc faptele si rodul fiecaruia, sa biruiasca binele si adevarul .
Ce simplu ar fi daca Dumnezeu nu i-ar permite lui Satana sa semene neghina in biserica Sa !
Biserica ar fi atunci o societate formata numai din oameni buni, bine intentionati si care ar fi un adevarat
paradis pe acest pamant. Dar, acesta ar fi o victorie a lui Dumnezeu obtinuta prin forta si nu prin
argumente.
Satana ar putea obiecta in fata lui Dumnezeu si a intregului Univers: Desigur, biserica e curata
pentru ca nu sunt lasat sa ma apropii de ei si sa-i conving. Nu e drept. Lasa-ma numai sa-mi expun si eu
principiile intre ai tai si vom vedea atunci cati mai raman de partea Ta.
4. Metoda de lucru a celor doi semanatori este cu totul diferita: Stapanul tarinei seamana ziua,
caci el nu are nimic de ascuns. El lucreaza in adevar. Vrajmasul insa lucreaza noaptea, in ascuns, la
adapostul intunericului. El nu lucreaza in adevar.
Intotdeauna faptele luminii si ale adevarului se fac in vazul lumii, in timp ce faptele intunericului
se fac in ascuns. Ma intreb: Oare cate din faptele si gandurile noastre suporta lumina zilei, fara sa ne fie
rusine cu ele?
Pilda neghinei ne invata, printre altele, ca semanarea semintelor ( lucrarea misionara ) trebuie
sa fie facuta cat se poate de transparent, de natural, la lumina zilei si respectand principiile adevarului. Se
poate face lucrare misionara si noaptea ( prin mijloace nedrepte ) ? Desigur ! Insa rodul unei astfel de
lucrari nu va fi graul, ci neghina.
5. Ce este neghina ?
Neghina este o planta inrudita cu garofita ( Lolium perene ), un frate bun cu graul, numit popular
si zizanie. Este o graminee cu spic dezordonat, foarte asemanator cu graul.
In biserica, diferentele intre grau si neghina pot fi greu observate in unele momente. Avem cu
totii aceeasi credinta, aceleasi principii, aceeasi firma denominationala , intram pe aceeasi usa in sala de
cult, implinim aceleasi ritualuri si indeplinim aceleasi indatoriri, insa vremea rodului este momentul
adevarului. Diferenta intre cei buni si cei rai din biserica creste pe masura ce se apropie secerisul, pe
masura ce sfarsitul tuturor lucrurilor se apropie.
Oare cine dintre noi desi acum nu se vede- are in el codul genetic al graului si cine il are pe cel
al neghinei ?
b) Pilda ne mai invata ca la inceput nu a existat decat graul, adica binele. Raul a aparut ulterior si
el nu poate fi pus in seama lui Dumnezeu.
Ceea ce este rau la bobul de neghina este faptul ca el nu foloseste nimanui, decat siesi, adica
inmultirii raului. Daca se intampla ca boabele de neghina sa fie macinate accidental impreuna cu cele de
grau, va rezulta o faina cu un gust neplacut si cu proprietati toxice.
De ce cei rai nu pot mosteni si ei Imparatia lui Dumnezeu? Pentru ca putin aluat dospeste toata
plamadeala. Acestia ar strica atmosfera sfanta a cerului si ar transforma cerul intr-un loc de nedorit.
7. Greseala cea mai frecventa pe care o fac slujitorii stapanului tarinei este ca vor sa smulga
neghina inainte de vreme. Desi intentia este buna, rezultatele ar fi dezastruoase. De ce?
a) Graul si neghina inca nu sunt coapte si inca pot fi confundate . Smulgand neghina, pot fi
smulse din greseala si fire de grau.
b) Radacinile sunt atat de intrepatrunse incat, smulgand un fir de neghina, ar iesi mai multe fire
de grau.
c) Daca slujitorii ar fi incercat sa smulga toata neghina din tarina, ei ar fi calcat in picioare toata
recolta. Chiar daca stapanul le-ar fi permis slugilor sale sa smulga toata neghina, in cele din urma,
rezultatul ar fi fost un dezastru total: intreaga recolta ar fi fost distrusa.
De fapt in ce a constat greseala slugilor ? Ei au vrut sa faca o lucrare buna, dar care ii depasea.
Judecata e o lucrare care Ii apartine in excusivitate lui Dumnezeu.
O problema: Oare Pilda neghinei ne invata ca nu trebuie sa se ia nicio masura fata de pacatele din
biserica? Nicidecum! Biblia ne invata contrariul si exemplul apostolului Pavel in raport cu desfranatul din
biserica din Corint este concludent. (vezi 1 Corinteni 5, 1-5 ).
Domnul Hristos a invatat clar ca aceia care staruiesc in pacate cunoscute trebuie separati de
biserica, dar nu ne-a incredintat sarcina de a judeca caracterul si motivele omului. El ne cunoaste prea bine
firea ca sa ne incredinteze asa ceva. Incercand sa-i indepartam din biserica pe aceia care ni se par nesinceri
trebuie sa fim siguri ca vom face greseli. De multe ori noi apreciem ca oameni pentru care nu mai este
speranta tocmai pe aceia pe care Iisus ii atrage la Sine . Omul judeca dupa aparente, dar Dumnezeu
cunoaste inima. Neghina si graul vor creste impreuna pana la seceris, iar secerisul este sfarsitul timpului
de proba
Disciplina bisericii trebuie sa faca deosebire intre pacatele cunoscute, in care traieste un membru
al ei, si defectele de caracter pe care le putem avea unii dintre noi.
a) Pentru ca nu suntem destul de buni, de neprihaniti pentru a face o asemenea lucrare. In fiecare
dintre noi exista si grau, dar si destula neghina. Cum am putea scoate paiul din ochiul semenului nostru
daca noi insine avem o barna in ochiul nostru?
b) Pentru ca nu suntem destul de intelepti. Intelepciunea este capacitatea de a deosebi binele de
rau si de a alege binele. Viata noastra demonstreza insa prea adesea ca uneori suntem confuzi. Cum as
putea sa despart graul de neghina din biserica daca in propria mea viata apar confuzii in deosebirea binelui
de rau?
Concluzia fireasca este ca judecata este o lucrare pe care o poate face doar Dumnezeu, singurul
care cunoaste interiorul fiintei omenesti.
Concluzii
Biserica lui Hristos este cel mai de pret lucru pe care El il are pe acest pamant. Cu toate acestea,
Pilda neghinei ne descopera un adevar trist: In biserica cea adevarata exista doua clase de credinciosi,
reprezentati prin grau si neghina. E bine sa nu uitam acest lucru nici acum, dar nici in viitor, cand, in
timpul crizei finale, neghina se va ridica trufasa deasupra spicelor umile de grau, incercand sa le rapeasca
lumina Soarelui dreptatii.
Noi stim ca in timpul stramtorarii celei mari de la finele istoriei, cei mai mari vrajmasi ai copiilor
credinciosi ai lui Dumnezeu nu vor fi cei din afara bisericii, ci neghina dinlauntru. De aceea e bine sa
fim pregatiti sufleteste pentru o asemenea situatie, pentru a nu cadea in descurajare. Acesta a fost si unul
din scopurile pe care le-a urmarit Domnul atunci cand a rostit aceasta pilda.
Biserica nu este o galerie de sfinti buni de pus in rama, ci ea este un spital din care doar unii vor
iesi sanatosi pentru a se bucura de noua viata in Imparatia lui Dumnezeu. Altii, care vor refuza tratamentul
Marelui Medic, vor iesi si ei din acest spital, insa pe la morga.
Lucrarea noastra nu este aceea de a-i indeparta pe cei ce ni se par nesinceri, ci de a salva tot ceea
ce se poate salva. Sa nu uitam ca tarina (lumea si biserica ) este a lui Dumnezeu si orice se intampla in
ea, fie bine, fie rau, se intampla cu permisiunea Sa si totul este sub controlul Sau.
Sa nu uitam ca menirea noastra nu este aceea de a smulge neghina, ci de a aduce rod bogat ! Iar
atunci cand va sosi secerisul final, sa fim gasiti boabe curate, coapte, gata pentru a fi depozitate in granarul
ceresc.
Dintre toate pildele rostite de Domnul Hristos, Pilda semanatorului este cea mai cunoscuta si cea mai
comentata. Internetul abunda in comentarii pe marginea acestei pilde sub cele mai diferite forme: in scris,
in discutii televizate, in predici rostite in diferite biserici, in scenete si chiar in desene animate.
Abundenta comentariilor pe marginea Pildei semanatorului poate fi explicata si prin faptul ca ea face
parte dintre putinele parabole talcuite de Domnul Hristos Insusi, usurand in felul acesta sarcina omului de
a patrunde in adancurile intelesurilor ei. Insa, trebuie sa recunoastem in acelasi timp ca, datorita simplitatii
ei, Pilda semanatorului nu este apreciata asa cum ar trebui sa fie.
Avand in vedere aceste aspecte, incercarea de a cauta noi adancimi ale pildei, inca neexplorate, ar parea
zadarnica. Ma intreb: Oare terenul acestei pilde nu a ajuns cumva atat de batatorit incat plugul
cautarilor noastre nu-l mai poate patrunde si nu mai poate scoate la lumina idei si invataturi noi ?
Si totusi, incercarea de a cauta noi filoane de aur in minele rascolite si parasite de inaintasi poate aduce
satsifactii nebanuite. Cand afirm acest lucru, ma bazez pe o alta pilda rostita de Mantuitorul: Orice
carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar care scoate din
visteria lui lucruri noi si lucruri vechi ( Matei 13, 52 ).
Asadar, sa cautam in Pilda semanatorului acele lucruri vechi, arhicunoscute, predicate si mediatizate
si, printre ele, pentru unii dintre noi, se vor gasi si lucruri noi, la care inca nu ne-am gandit, adevarauri
care inca nu au ajuns la inima noastra.
Vorbirea in pilde, desi este simpla, nu este inteleasa intotdeauna cu usurinta. Si, paradoxal, ea nu e
folosita pentru a fi inteleasa de toti. Insusi Mantuitorul, raspunzand la intrebarea ucenicilor: De ce le
vorbesti in pilde?, le spune acestora: Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei
cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Celui ce are, i se va da si va avea de prisos, iar de la cel ce n-are, se va lua
chiar si ce are ( Matei 13, 10-12 ).
De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud si nici nu
inteleg. Si cu privire la ei se implineste prorocia lui Isaia care zice: Veti auzi cu urechile voastre si nu veti
intelege; veti privi cu ochii vostri si nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de
urechi, si-au inchis ochii ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se
intoarca la Dumnezeu si sa-i vindec Dar ferice de ochii vostri ca vad, si de urechile voastre ca aud !
( Matei 13, 13-16 ).
In general, Domnul Hristos nu le-a vorbit in pilde celor apropiati. O facea doar in prezenta multimilor,
a iuderilor, carturarilor si fariseilor, a caror inima nu era sincera. Oamenilor care nu-L cautau pe
Dumnezeu, in inima carora existau motive pacatoase, nesincere, Domnul Christos nu le arunca
margaritarele Imparatiei cerurilor ca sa nu fie calcate in picioare.
Unor astfel de de oameni, vorbirea directa le-ar fi trezit si mai mult opozitia si spiritul de razvratire
fatza de adevar. De aceea, Mantuitorul le vorbea in pilde, cu subintelesuri si cu aluzii, sperand ca le va
trezi interesul si le va atinge acea coarda sensibila a sufletului lor impietrit.
Chiar in mediile educationale este recunoscut faptul ca mesajul transmis indirect, prin aluzii, este
considerat mult mai eficient decat cel transmis direct. Educatia facuta prin aluzii este infinit mai eficienta
decat cea facuta prin reguli, norme si porunci directe.
Iata, semanatorul a iesit sa semene. Pe cand semana el, o parte din samanta a cazut langa drum si au
venit pasarile si au mancat-o. O alta parte a cazut pe locuri stancoase, unde n-avea pamant mult; a rasarit
indata, pentru ca n-a gasit un pamant adanc. Dar, cand a rasarit soarele, s-a palit; si, pentru ca n-avea
radacini, s-a uscat. O alta parte a cazut intre spini; spinii au crescut si au inecat-o. O alta parte a cazut in
pamant bun si a dat roada: un graunte a dat o suta, altul saizeci si altul treizeci ( Matei 13, 3-9 ).
Aflat pe tarmul marii Galileii si inconjurat de o mare multime de ascultatori, Mantuitorul a fost nevoit
sa recurga la o metoda originala prin care sa le transmita oamenilor Cuvantul lui Dumnezeu: S-a suit intr-o
barca pe care a indepartat-o putin de la mal, transformand-o intr-un veritabil amvon plutitor.
Zona era plina de terenuri agricole. Langa lac se afla frumoasa campie a Ghenezaretului, iar mai
departe se inaltau dealurile inverzite pline de turme. Pretutindeni, fie pe campie, fie pe dealurile din jur,
puteau fi vazuti oameni care lucrau pamantul, fie semanand, fie secerand graul timpuriu.
Ascultatorii Mantuitorului, fiind in cea mai mare parte a lor oameni simpli, a caror existenta depindea
fie de cultivarea pamantului, fie de pescuit, erau sensibili la subiecte legate de viata lor zilnica. De aceea,
in momentul in care Domnul a inceput sa le vorbeasca despre semanatori, seminte, pamant si roade, o
legatura sufleteasca speciala s-a creat intre ei si Invatatorul lor.
Interesul ascultatorilor era trezit. Urma acum sa se faca selectia intre cei care cautau sa inteleaga
adevarul cu tot dinadinsul si cei nesinceri, care venisera sa-L asculte pe Domnul din diferite interese
trecatoare. Din fericire, ucenicii s-au numarat printre cei care au dovedit ca au pamant bun in inima lor,
aratand interes pentru intelegerea acestei pilde. In intampinarea interesului lor le-a venit Insusi Domnul,
prin deslusirea simbolurilor pildei:
Ascultati dar ce insemneaza pilda semanatorului. Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie si
nu-l intelege, vine Cel rau si rapeste ce a fost semanat in inima lui. Aceasta este samanta cazuta langa
drum. Samanta cazuta in locuri stancoase este cel ce aude Cuvantul si-l primeste indata cu bucurie; dar n-
are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se
leapada indata de el. Samanta cazuta intre spini este cel ce aude Cuvantul, dar ingrijorarile veacului
acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant si ajunge neroditor. Iar samanta cazuta in pamant
bun este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce roada: un graunte da o suta, altul saizeci, altul
treizeci ( Matei 13, 18-23 ).
Simboluri
Pilda semanatorului contine o multime de simboluri, unele mai usor de deslusit, altele mai profunde in
semnificatii. Primul dintre ele este semanatorul, despre care Domnul spune ca a iesit sa semene. Pe
cine simbolizeaza el ?
Mantuitorul nu ne spune direct, insa ne face sa subintelegem semnificatia acestui simbol. Semanatorul
este chiar El, Cel ce a venit in lumea noastra cu misiunea speciala de a semana Cuvantul Evangheliei
intr-o lume plina de pamant batatorit, stancos si napadit de spinii pacatului.
Faptul ca acest semanator a iesit de undeva pentru a semana samanta Evangheliei este legat de viata
cotidiana de acum doua milenii. Datorita vietii nesigure, oamenii Orientului ( si nu numai ei ! ) locuiau in
cetati intarite care le ofereau protectie. De acolo, agricultorii ieseau la camp pentru lucrarile lui,
supunandu-se la tot felul de riscuri si pericole in afara zidurilor cetatii.
Acest amanunt este semnificativ. Domnul Christos, marele Semanator ceresc, a trebuit sa iasa din
prezenta slavei Tatalui Sau, dintr-un loc in care era respectat si onorat, venind pe ogorul planetei noastre
si supunandu-se la tot felul de riscuri si primejdii. El Insusi marturiseste in acest sens: Am iesit de la
Tatal si am venit in lume; acum las lumea si Ma duc la Tatal. ( Ioan 16, 28 )
Insa simbolul semanatorului mai are o semnificatie: semanatori sunt si toti aceia care predica Cuvantul
lui Dumnezeu si raspandesc, pe o cale sau alta, Evanghelia mantuirii intre oameni. Caci este scris: Voi
sunteti o semnintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a
castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa
minunata ( 1 Petru 2,9 ).
Orice semanare a Cuvantului lui Dumnezeu presupune o iesire, fie din comoditatea noastra, fie din
sistemul nostru de valori, fie din mijlocul preocuparilor noastre egoiste. Cine crede ca poate semana
Evanghelia de pe scaunele comode ale Bisericii, fara sa iasa in lume si fara sa riste nimic, traieste intr-o
mare amagire.
Al doilea simbol, de data aceasta deslusit de Mantuitorul, este samanta. Despre aceasta, Matei spune
ca este Cuvantul privitor la Imparatie ( Matei 13,19 ), iar Luca afirma ca este Cuvantul lui Dumnezeu
( Luca 8,11 ).
Despre aceasta samanta a Cuvantului lui Dumnezeu, apostolul Petru le scrie credinciosilor: Ati fost
nascuti din nou dintr-o samanta care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu care este viu si care
ramane in veac ( 1 Petru 1,23 ).
Samanta este o minune a Creatiei lui Dumnezeu. In bobul acela, uneori atat de mic incat ochiul de abia
il poate zari, se gaseste principiul vietii, pus in el de Insusi Creatorul. De aceea, samanta este un simbol
perfect al Cuvantului lui Dumnezeu, fapt intarit de Insusi Mantuitorul: Cuvintele pe care vi le-am spus
Eu sunt duh si viata ( Ioan 6, 63 ).
Ce inseamna acest lucru ? Aceasta inseamna ca in fiecare Cuvant al lui Dumnezeu exista puterea de a
transforma viata celui ce o primeste. In fiecare Cuvant al lui Dumnezeu exista putere prin care porunca
Lui poate fi implinita, dar si putere pentru ca fagaduinta Sa poata fi realizata. In aceasta consta marea
diferenta intre cuvintele oamenilor si Cuvintele lui Dumnezeu !
Cel de-al treilea element intalnit in Pilda semanatorului este pamantul simbol al inimii omenesti,
uneori deschisa fatza de samanta Evangheliei, dar de cele mai multe ori, inchisa fatza de aceasta.
Reprezentarea inimii omenesti printr-un pamant care trebuie lucrat este intalnita si in alte parti ale
Sfintelor Scripturi. Astfel, pe vremea profetului Ieremia, israelitii erau indemnati de Dumnezeu:
Desteleniti-va un ogor nou si nu semanati intre spini ! Taiati-va imprejur inimile, oameni ai lui Iuda si
locuitorii Ierusalimului ( Ieremia 4, 3 up.-4 pp. ). Iar prin profetul Osea, acelasi Dumnezeu Isi
indeamna poporul : Semanati potrivit cu neprihanirea si veti secera potrivit cu indurarea. Desteleniti-va
un ogor nou ! Este vremea sa cautati pe Domnul ca sa vina si sa va ploaie mantuire ( Osea 10,12 ).
Este evident ca pe Dumnezeu nu-L interesau in primul rand ogoarele si tarlalele israelitilor din acea
vreme, ci ogorul inimii, pe care il dorea destelenit si semanat cu semintele adevarului, pentru ca in final
sa aduca roadele spirituale mult asteptate.
Acestea trei: semanatorul, samanta si pamantul, reprezinta simbolurile principale ale pildei. Dar pe
langa acestea, in parabola intalnim si alte simboluri secundare: drumul, pasarile, stanca, soarele, spinii si
rodul. Ce inseamna toate acestea ? Le vom gasi intelesul cand vom incerca sa patrundem in semnificatia
celor patru categorii de pamant in care cade samanta Evangheliei.
Inainte de a descifra semnificatia celor patru soluri in care cade samanta Evangheliei, Pilda
semanatorului ne provoaca si ne invita sa facem cunostinta cu cateva principii ale Imparatiei lui
Dumnezeu. Intelegerea lor este cu atat mai necesara cu cat noi suntem familiarizati cu principiile
imparatiilor pamantesti, de o cu totul alta natura.
Chiar evreii, care asteptatu stabilirea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, au inteles gresit modul in
care aceasta urma sa se statorniceasca. Ei asteptau ca Imparatia cereasca sa fie stabilita prin violenta, prin
forta armelor, prin revolutie si rascoala, nicidecum prin mijloace pasnice. Or Pilda semanatorului, spre
surprinderea multor contemporani ai lui Iisus, rastoarna toate aceste prejudecati.
Mantuitorul ne arata ca Imparatia lui Dumnezeu nu are nimic in comun cu violenta, cu razboiul sau
revolutiile omenesti, caci ea vine prin semanarea pasnica, non-violenta, a unui principiu nou in viata
oamenilor: samanta Evangheliei.
Un alt principiu al Imparatiei cerurilor care reiese din Pilda semanatorului este acela ca Dumnezeu
lucreaza intotdeauna din interior spre exteriorul omului, spre deosebire de puterile lumii in care masurile
coercitive lucreaza din exterior spre interiorul lui. Samanta Evangheliei este semanata in interiorul inimii
si acolo ea germineaza, incolteste, creste si aduce rodul binefacator pentru societate.
Aceasta este metoda lui Dumnezeu si orice educatie care se doreste eficienta ar trebui sa tina seama de
acest principiu: nu o transformare din exterior spre interior, dinspre aparenta spre esenta, ci o trasformare
din interior spre exterior, dinspre esenta spre aparenta. De fapt, aceleasi legi care guverneaza semanarea
semintelor in pamant guverneaza si semanarea semintelor adevarului.
Pilda semanatorului ne mai vorbeste despre un principiu al Imparatiei lui Dumnezeu: risipa de har.
Pilda ne vorbeste despre patru terenuri diferite, dintre care doar unul aduce rodul asteptat. Judecandu-l pe
semanatorul care ar obtine un asemenea rezultat in tarlaua sa, am putea spune ca el are un management
defectuos, iar risipa este la ea acasa.
Insa Pilda semanatorului nu este o lectie de management agricol, ci o lectie spirituala care ne indreapta
atentia spre o risipa voita de har din partea lui Dumnezeu. Dragostea Lui nu este selectiva. Daca ar fi
fost asa, Semanatorul din parabola ar fi semanat doar in pamant bun. Dar El o face in inimile tuturor
oamenilor, indiferent cat de impietriti sunt fatza de Dumnezeu si indiferent de cat le sunt vietile de
napadite de spinii si maracinii pacatului.
Jertfa lui Christos este suficienta pentru toate miliardele de oameni care au trait si vor mai trai pe
pamant, de la Adam si pana la ultimul om ce se va naste. Dar cati vor fi mantuiti prin aceasta jertfa ? Cat
din sangele pretios care a curs pe Calvar se va dovedi eficient ? Cat din acest sange, inestimabil ca
valoare, nu va fi curs in zadar pentru multi, mult prea multi oameni, ale caror inimi au devenit batatorite si
pline de pietrele si maracinii pacatelor ? Da, intr-adevar este o mare risipa. Dar este o risipa de har, de
dragoste, de sanse la mantuire. Iar Dumnezeu nu poate fi altfel
Dar mai exista un principiu dupa care functioneaza Imparatia lui Dumnezeu, unul incurajator pentru
orice semanator omenesc ce se confrunta cu ispita descurajarii: cand samanta Evangheliei intalneste
solul potrivit, rodul nu va intarzia sa apara. Caci este scris: Tot asa si Cuvantul Meu, care iese din gura
Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele. ( Isaia 55,11 ).
Chiar daca acest rod intarzie sa apara, fiind asteptat de semanator uneori intreaga viata, si chiar daca el
vine intr-un mod neasteptat, rodul va veni cu siguranta. Dumnezeu ne promite acest lucru si El se va tine
de cuvant
O intrebare care ii framanta adesea pe crestinii sinceri este urmatoarea: De ce Evanghelia nu inainteaza
atat cat ne dorim ? De ce exista atata indiferenta in predicare si in lucrarea de evanghelizare a lumii ? A cui
este vina ?
Din Pilda semanatorului rezulta un lucru clar: exista un singur semanator si exista un singur fel de
samanta, dar sunt patru categorii de pamant. Solul inimii este singurul element variabil. Asadar, vina
pentru aparenta ineficienta a semanarii Evangheliei nu-i apartine nici semanatorului ( fie Domnul
Christos, fie lucratorii Lui ), nici semintei Evangheliei. Problema este legata de calitatea solului din care
este alcatuita inima omului in care ajunge aceasta samanta.
Ati observat ca unii oameni isi deschid inima lui Dumnezeu si primesc Evanghelia din lucruri care ni se
par banale ? O cantare crestina auzita intamplator, o predica citita sau auzita pe internet sau citirea unei
brosuri cu subiecte spirituale prafuite de vreme ii pot conduce pe oameni la o pocainta sincera. Pe altii
insa, nici tunetele de pe Sinai si nici scenele teribile ale rastignirii Mantuitorului nu-i determina sa
primeasca adevarul.
Adesea noi cautam cauzele ineficientei predicarii Evangheliei in slabiciunea vorbitorilor, in slaba
organizare a unor servicii de cult sau in alte o mie de lucruri de suprafata. Insa adevarata cauza se afla la
purtator: solul inimii nu este acelasi la toti oamenii. Si aceasta calitate a terenului inimii noastre depinde
de noi, doar de noi
Pilda semanatorului ne prezinta patru tipuri de relatii care exista intre om si Cuvantul lui Dumnezeu: 1)
nepasarea 2) superficialitatea 3) dualitatea ( inima impartita ) si 4) seriozitatea. In functie de aceste
atitudini, oamenii in inima carora e semanata samanta Evangheliei se impart si ei in patru categorii:
1) Nepasatorii cei pe care nu-i intereseaza valorile vesnice. Umbalnd din floare in floare si cautand
doar placerile vietii, acestia sfarsesc cu aripile frante.
2) Superficialii oamenii care, desi au intentii bune, sunt slabi si fara temelie, caci se opresc doar la
suprafata lucrurilor.
3) Patimasii cei care, desi primesc adevarul si il apreciaza, se lasa biruiti de vechile lor obiceiuri
pacatoase. In viata lor samanta adevarului nu va putea niciodata sa aduca rod.
4) Oamenii seriosi, integri si sinceri cei care iubesc adevarul, lasandu-si inima la dispozitia Duhului
Sfant. In viata acestor oameni rodul nu intarzie sa apara. Iar rodul va fi bogat
Din enuntul pildei putem observa si diferitele tactici pe care Satana le foloseste pentru a impiedica
incoltirea si rodirea semintei Evangheliei. Daca in primul caz ( samanta cazuta langa drum ), cel rau se
grabeste sa ciuguleasca semintele Evangheliei inainte ca acestea sa patrunda in pamant si sa incolteasca,
in cazul pamantului stancos, el isi schimba tactica. Deoarece samanta a apucat sa incolteasca, deci s-a
stabilit o anumita relatie intre Cuvant si inima omului, Satana incearca sa usuce planta firava, trimitand
arsita necazurilor si a persecutiilor.
In cazul semintelor cazute intre spini, acestea germineaza, incoltesc si cresc, insa Diavolul are si el o
tactica adecvata: ineaca totul prin spinii placerilor si ai grijilor lumesti. In al patrulea caz, Diavolul nu mai
poate face nimic. Legatura om-Evanghelie este atat de puternica si radacinile sunt atat de adanci, incat
nimic nu mai poate impiedica rodirea.
Intr-adevar, viata se afla in samanta, insa secerisul depinde de calitatea pamantului in care aceasta
ajunge. Si, ceea ce este important de retinut este ca Dumnezeu nu anuleaza libertatea omului de a alege ce
fel de pamant sa contina inima lui. In functie de aceasta alegere, samanta Cuvantului lui Dumnezeu este
rapita, zadarnicita sau innabusita de cel rau, sau dimpotriva, aduce rod bogat.
E adevarat ca nu ne putem schimba singuri, insa putem alege sa-I incredintam Duhului Sfant lucrarea
de transformare a inimii, lasandu-L pe El sa o elibereze de stanca tare a egoismului si sa o curete de spinii
si maracinii pacatelor.
Despartiti de Mine nu puteti face nimic, le spune Mantuitorul tuturor celor care incearca prin
propriile eforturi sa-si schimbe terenul inimii ( Ioan 15, 5 up. ). Dar cate minuni se pot produce prin
puterea Lui, daca-L lasam pe El sa schimbe ce trebuie schimbat ! Pot totul in Christos care ma intareste
( Filipeni 4,13 ).
Langa drum
Din perspectiva unui agricultor, fasia de pamant aflata langa un drum circulat este total ineficienta. Din
astfel de locuri se stie ca nu se va strange recolta niciodata, caci foarte adesea, cand drmul este aglomerat
sau ploaia il umple de balti mlastinoase, cei care circula pe drum se abat de pe el pe langa drum,
batatorind acea zona de pamant arabil.
Ca si compozitie, acel pamant nu este cu nimic mai prejos decat cel din interiorul tarlalei, insa
vecinatatea drmului il strica. Aceasta categorie de pamant ne vorbeste despre oamenii care traiesc in locuri
periculoase, la marginea prapastiei pacatului, in anturajul unor pameni care mereu, zi de zi, contribuie prin
influenta lor la degradarea lor morala.
Cati oameni din aceasta lume nu ar avea inimile alcatuite din pamant bun si afanat, pregatit sa
primeasca Evanghelia lui Christos, daca nu i-ar strica ( batatori ) anturajul prietenilor, colegilor sau
vecinilor lor ? Cati oameni nu se apropie de zonele periculoase ale lumii, cochetand cu ispita si crezand
ca pe ei nu-i va afecta ? Cati oameni buni nu devin rai, doar prin simplul fapt ca se aseaza in locurile
primejdioase de langa drumul trasat de Dumnezeu ?
Priviti la istoria lui Samson, nascut intr-o localitate aflata langa granita cu filistenii. Copilarind si traind
in vecinatatea unor pagani care nu-L cunosteau pe Dumnezeu, lui Samson nu i-a fost greu sa se
obisnuiasca cu mentalitatea acestora. Foarte curand il vedem pe Samson intrand intre filisteni si luandu-si
o sotie dintre fetele acestora. Care a fost finalul ? Samanta Evangheliei i-a fost rapita de pasarile care au
navalit in pamantul inimii lui, iar Samson si-a ratat misiunea incredintata lui de Dumnezeu.
Pamantul aflat langa drum reprezinta inima batatorita de prejudecatile lumii. Inima multora seamana cu
niste autostrazi pe care circula lumea cu ideile, prejudecatile, placerile si principiile ei. Cand mintea
omului este invadata doar de astfel de ganduri lumesti, inima lui se impietreste prin inselaciunea
pacatului ( Evrei 3,13 up. ), iar facultatile lui spirituale sunt paralizate.
Acesti oameni, desi aud Cuvantul Evangheliei, nu-l inteleg si, mai ales, nu inteleg ca li se adreseaza lor.
Ei au senzatia ca acest Cuvant este pentru altii, nicidecum pentru ei. Desi samanta cade si pe terenul inimii
lor, ea nu gaseste nicio fisura prin care ar putea patrunde pentru a incolti. Cuvantul se opreste la nivelul
timpanului, fara sa coboare in inima. Consecinta ? Pasarile se grabesc sa rapeasca samanta , acel
principiu de viata divin care ar fi putut sa le schimbe destinul.
Satana se grabeste sa ciuguleasca acele seminte, pentru ca nu cumva sa se produca vreun miracol cu
ele si sa patrunda adanc in inima oamenilor. Asa cum pasarile sunt prezente langa ogoarele proaspat
semanate, la fel si pasarile celui rau sunt prezente in adunarile in care se predica Cuvantul lui
Dumnezeu, incercand sa impiedice primirea adevarului.
In timp ce ingerii cei buni se straduiesc sa-i determine pe ascultatori sa primeasca si sa inteleaga
samanta Evangheliei, ingerii cei rai se lupta pentru a-i face pe acestia sa respinga adevarul, sa-l critice pe
vorbitor si sa fie cuprinsi de un spirit de indoiala si necredinta. Acesti ascultatori privesc predicile doar ca
niste expuneri literare sau discursuri politice. Orice imperfectiune a limbajului verbal sau trupesc devine o
adevarata piedica pentru ei in primirea soliei lui Dumnezeu.
Desi pamantul de langa drum are aceleasi calitati ca si cel din interiorul ogorului, el devine neroditor.
De ce ? Pentru ca pasarile celui rau sunt lasate sa ciuguleasca samanta. Iar aceste pasari sunt
nenumarate: pasarea spiritului de critica, pasarea neatentiei, pasarea somnolentei, si multe altele din
colivia Diavolului.
In locuri stancoase
Oricine s-ar bucura daca ar primi in dar cateva zeci de hectare de pamant. Dar daca acest pamant este
stancos ? Daca la tot pasul, cand vrei sa pregatesti pamantul pentru semanat, dai doar de bolovani, stanci,
sticle si gunoaie
Am trait in mic experienta unui om care a vrut sa obtina recolta pe un pamant plin cu pietre , resturi de
zidarie si tot felul de gunoaie. Ani de zile am curatat acel petic de pamant, dar in fiecare primavara, cand
doream sa seman, pietrelele, cioburile de sticla si tot felul de gunoaie ieseau mereu la suprafata.
In pamantul stancos exista pamant de calitate, insa este foarte putin, doar la suprafata. Asa se explica de
ce samanta cazuta in acest pamant incolteste repede. Oamenii din aceasta categorie au aspiratii si dorinte
bune, insa sub toate acestea se ascunde stanca egoismului care nu permite semintei Evangheliei sa-si
dezvolte radacini adanci.
Oamenii din aceasta categorie par sa fie usor convertiti. Ei primesc Evanghelia indata si cu bucurie
( Matei 13, 20 ), insa religia lor este superficiala. Este numai firesc si de dorit sa primim Evanghelia
indata si cu bucurie. Si vamesul Matei a lasat totul si L-a urmat pe IIsus. Insa primirea Evangheliei doar
la nivelul mintii, fara sa schimbe inima, caracterul si obiceiurile nesanatoase de viata, nu ajuta la nimic.
Daca este ceva de invatat de la aceasta categorie de oameni, este importanta radacinilor personale
simbolul unei legaturi profunde si invizibile cu Domnul Christos, Sursa vietii. Nicio planta nu poate
supravietui si nu poate aduce rod cu radacinile altei plante. Fiecare isi are propria radacina si, cu cat
aceasta este mai adanca, cu atat sansa ca planta sa reziste sub arsita soarelui este mai mare.
Un copac din desert, cu o inaltime medie de 6-8 m, ca sa poata rezista arsitei, trebuie sa-si infiga
radacinile adanc in pamant, uneori pana la 40-60 m. Iata de ce, pe plan spiritual, sunt atat de importante
radacinile personale adanci propriile convingeri obtinute prin studiul personal al Cuvantului lui
Dumnezeu si din experienta personala cu Domnul Christos. Nimeni nu poate rezista arsitei ispitelor doar
bazandu-se pe credinta altuia sau pe experientele celor de langa el.
Soarele de vara, care in mod normal trebuie sa aduca rodul la coacere, va usca acele plante cu radacini
mici, nedezvoltate. Din nefericire, multi primesc Evanghelia doar ca sa scape de suferinta si lipsuri, nu
pentru a fi eliberati de puterea pacatului. Cata vreme totul este bine in viata lor, acestia nu pot fi deosebiti
de crestinii veritabili. Insa necazurile inerente vietii, si mai ales prigonirile din cauza credintei, le
descopera adevaratul caracter pamant stancos.
Desi poate ca au fost priviti ca niste oameni de nadejde, niste stalpi ai Bisericii, ei vor dezamagi in
final. Vor fi stele cazatoare, avand un crestinism formal, de fatada. Stanca egoismului din inima a fost
rezerva pe care si-au pastrat-o pentru ei. Iar aceasta rezerva le va fi fatala, in acelasi mod in care i-a fost
fatala si lui Iuda, ucenicul care nu a permis ca stanca egoismului sau sa fie dinamitata de Iisus, lasand
apoi ca samanta Evangheliei sa se dezvolte in inima lui. Arsita crucii lui Christos si batjocurile lumii l-
au facut pe Iuda sa dispara pentru totdeauna din ogorul Evangheliei.
Lumea noastra seamana tot mai mult cu un desert in care, fara o radacina adanca, obtinuta printr-o
relatie persoanala cu Dumnezeu si Cuvantul Lui, niciun crestin nu va rezista arsitei necazurilor.
Intre spini
Daca in cazul semintei cazute langa drum, aceasta nu a apucat nici macar sa germineze, iar in cazul
semintei cazuta in pamant stancos, ea a incoltit, insa s-a vestejit la primul val de arsita, in cazul semintei
cazute intre spini lucrurile stau cu totul altfel.
Pamantul este la fel de roditor ca si cel din interiorul ogorului, ceea ce face ca samanta sa incolteasca,
sa creasca si chiar sa mimeze rodirea. Insa spicele sunt goale, uscate, fara rod. De ce ? Pentru ca, desi
fondul inimii este bun, vechile obiceiuri pacatoase nefiind parasite, acestea ineaca intentiile bune. Spinii
inclinatiilor spre pacat nu au nevoie sa fie semanati. Ei cresc in orice fel de teren si, din punctul acesta de
vedere, niciun om nu e scutit de prezenta lor. Caci, spune apostolul Pavel, toti au pacatuit si sunt lipsiti de
slava lui Dumnezeu ( Romani 3,23 ).
Semintele firii pamantesti se regasesc in fiecare dintre noi, insa responsabilitatea noastra este mare: pe
de o parte, trebuie sa ingrjim samanta Evangheliei, iar pe de alta parte, trebuie sa lasam ca Duhul Sfant sa
ne curete inima de spinii si maracinii pacatului.
Daca aceste lucruri elementare, cu care agricultorul este obisnuit, nu sunt aplicate si in viata spirituala,
vechile obiceiuri pacatoase vor reapare cu mai multa putere, impiedicand aparitia rodului. Nu e suficient
ca spinii pacatului sa fie taiati prin metode omenesti, cum sunt: educatia, vointa, cultura, sau faptele
bune. Ei trebuie sa fie smulsi cu radacina cu tot, oricat ar fi aceasta de lunga.
In cele trei variante ale Pildei semanatorului, spinii sunt identificati cu:
Facand suma, prin spini intelegem trei pericole majore care ameninta spiritualitatea si rodirea in viata
unui crestin: 1) ingrijorarile nesanatoase 2) tentatiile bogatiilor si 3) placerile pacatoase ale vietii.
1) Nimeni nu este scutit de griji: nici saracul care se gandeste cum sa aduca o bucata de paine pe masa
copiilor, nici bogatul care se teme sa nu-si piarda averea. Insa cand aceste griji nu sunt predate in mana
Mantuitorului, ele devin obsedante, devin ingrijorari care ineaca samanta Evangheliei si o impiedica sa
aduca rod.
Multi crestini uita invatatura Domnului Christos cu privire la florile campului: Uitati-va cu bagare de
seama cum cresc crinii de pe camp: ei nici nu torc, nici nu tes si totusi, va spun ca nici chiar Solomon, in
toata slava lui, nu s-a imbracat ca unul din ei. Asa ca daca astfel imbraca Dumnezeu iarba de pe camp,
care astazi este, dar maine va fi aruncata in cuptor, nu va va imbraca El cu mult mai mult pe voi, putin
credinciosilor ? ( Matei 6, 28-30 )
De ce sunt atatia crestini impovarati de multimea grijilor vietii ? Pentru ca Domnul Iisus nu este lasat
sa le poarte poverile. De aceea, grjile care ar trebui sa ne apropie de Dumnezeu, tocmai ele ne
indeparteaza de El, inecand semintele Evangheliei.
2) Bogatia in sine nu este ceva pacatos, daca este dobandita si folosita corect. Biblia este plina de
exemple de oameni bogati si credinciosi in acelasi timp ( Avraam, Iov, David, etc. ). Pericolul consta in
falsa impresie pe care bogatia o creaza in mintea unor oameni care cred ca aceasta ii va ocroti de necazuri,
ii va ridica in ochii lui Dumnezeu si ii va face fericiti. Aceasta este inselaciunea ( iluzia ) bogatiilor.
Lucrurile cele mai greu de administrat in aceasta viata sunt bogatia, celebritatea si puterea. Doar o
puternica legatura cu Dumnezeu il poate ajuta pe un om bogat, celebru si puternic sa se mentina in
echilibru.
3) In privinta placerilor pacatoase, Biblia este clara: Cine seamana in firea pamanteasca, va secera in
firea pamanteasca putrezirea; dar cine seamana in Duhul, va secera in Duhul viata vesnica ( Galateni
6,8 ).
Asadar, toate obiceiurile care slabesc puterile fizice, care intuneca mintea si amortesc facultatile
spirituale nu sunt altceva decat spini care se razboiesc cu sufletul ( 1 Petru 2,11 ), inecand cele mai
nobile aspiratii. De aceea, indemnul apostolului iubirii este la fel de actual si astazi, cand pe tarabele lumii
ne sunt oferite tot mai multe si mai variate placeri pacatoase:
Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor
si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume ( 1 Ioan 2, 15.16 ).
In pamant bun
Poate ca acest pamant, care se dovedeste roditor, nu a fost asa de la inceput. Poate ca a fost si el
batatorit, nelucrat, plin cu pietre sau napadit de spini si palamida. Dar el s-a lasat lucrat de mana
agricultorului pana ce a devenit un pamant bun, roditor.
Cei asemanati cu pamantul cel bun nu sunt scutiti de greutati. Si ei au parte de arsita soarelui si de
seceta verii, si ei trebuie sa faca fatza furtunilor puternice. Dar, pentru ca au radacini adnaci, greutatile
care pe altii ii ofilesc, pe ei ii intaresc si-i fac roditori.
Care sunt roadele acestor oameni ? Pe de o parte ele sunt reprezentate de un caracter tot mai
asemanator cu al Mantuitorului. Pe de alta parte, ele sunt faptele bune pregatite de Dumnezeu pentru
copiii Sai. Si, nu in ultimul rand, ele sunt sufletele castigate la mantuire.
Exista diferente de rodire: unul da treizeci, altul saizeci, altul o suta. Dar nu aceasta conteaza in ochii
lui Dumnezeu. Ceea ce conteaza este spiritul, motivatia omului, iar nu cantitatea rodului. Iar Dumnezeu,
care priveste la inima, nu la aparente, va rasplati din belsug astfel de roade, ducandu-le in granarele
cerului. Pentru vesnicie
Concluzii
Fiecare om se poate incadra, in anumite momente ale vietii, intr-una din aceste patru categorii de
pamant. Uneori Cuvantul pe care-l auzim cade langa drum, uitandu-l ca si cum nu l-am fi auzit niciodata.
Fie pasarea somnolentei, fie cea a neatentiei, fie cea a spiritului critic, ne pot face sa fim uneori pamant
de langa drum .
Alteori, ne entuziasmam mult prea repede fatza de o activitate sau un proiect al Bisericii, insa ne
pierdem elanul foarte curand si, neavand radacina adanca, renuntam. Alteori, ducem un proiect multi ani
cu indarjire, dar in final spinii ingrijorarilor, ai imbogatirii peste noapte sau ai placerilor pacatoase biruiesc
si, in final, totul este pierdut.
Exista si momente in care suntem pamant bun, afanat, doritor sa primeasca adevarul asemenea unui
burete. Atunci aducem rod bogat De cine depinde in care situatie ne aflam ? Doar de noi si de alegerea
pe care o facem.
Daca merita sa retinem ceva important din Pilda semanatorului, atunci acel lucru este urmatorul:
Dumnezeu ne iubeste la fel, neselectiv, oferindu-ne aceleasi seminte ale adevarului, indiferent de calitatea
pamantului din care este alcatuita inima noastra. Noi insa ne comportam diferit fatza de Evanghelie. Si
aceasta fie spre pierzarea , fie spre mantuirea noastra.
Doamne, pregateste Tu in fiecare zi ogorul inimii noastre. Curata-l de orice stanca a egoismului,
desteleneste pamantul batatorit de prejudecati si smulge toti spinii firii noastre pamantesti. Apoi seamana
in el samanta Evangheliei Tale si fa-o sa rodeasca spre slava Ta.
Mirabila samanta
A vorbi despre seminte, semanatori si ogoare intr-o era a stiintei si informaticii, poate parea anacronic
pentru generatiile de oameni care sunt legate de viata de la oras, desfasurata intre asfaltul, sticla si betonul
marilor aglomerari umane. Departe de miracolele inca nedeslusite ale Creatiei, viata multora dintre noi
este cat se poate de artificiala, pierzand uneori chiar esenta ei.
Si totusi, viata nu se afla nici in asfaltul proaspat turnat pe autostrazile noastre, nici in betonul marilor
viaducte si nici in sticla si otelul zgarie-norilor. Viata nu se gaseste nici in telefoanele mobile inteligente de
ultima generatie, nici in tabletele sau calculatoarele tot mai performante; ea nu se afla nici in sondele
spatiale, nici in submarinele nucleare
In schimb, viata e gaseste in mica, banala si, de cele mai multe ori, neobservata samanta. Cand aceasta
germineaza, dupa un plan secret numai de ea stiut, urmeaza o explozie de viata, careia nu-i poate rezista
nici asfaltul, nici betonul, nici sticla. Junglele din America Centrala si de Sud sunt pline de vestigii ale
unor civilizatii amerindiene apuse, napadite de viata si inghitite de aceasta.
Tema semintei este o tema predilecta in predicile Mantuitorului. Doar in Matei cap. 13 intalnim trei
parabole care au aceasta tema: Pilda semanatorului, Pilda neghinei si Pilda grauntelui de mustar. Apoi, in
Marcu 4, 26-29, El ne vorbeste despre ciclul vietii in Pilda semintei. Iar ultima Sa lucrare din templul din
Ierusalim se incheie cu aceeasi tema a semintei:
Drept raspuns, Iisus le-a zis: A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului. Adevarat, adevarat va spun
ca, daca grauntele de grau, care a a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce
multa roada ( Ioan 12, 23.24 ).
De ce aceasta aplecare a Mantuitorului asupra simbolului semintei ? Pentru ca samanta este cheia
perpetuarii speciei, prin viata pe care Creatorul a pus-o in ea. Samanta, oricat ar fi de banala sau deosebita
ca aspect, contine in ea tot ce este mai bun si mai hranitor pentru fiintele vii. Dati unui animal sa aleaga
intre un car cu fan si un pumn de seminte si veti vedea ca necuvantatoarea fiinta va sti instinctual sa aleaga
samanta, pentru ca in ea se afla viata si energie.
Samanta ne invata poate una din cele mai importante lectii ale vietii, o lectie pe care profetul Zaharia o
concentreaza intr-o singura intrebare: Cine dispretuieste ziua inceputuriulor slabe? ( Zaharia 4,10 pp. ).
Dupa cum mica si banala samanta are ascunsa in ea viitoarea padure sau viitorul lan de grau, la fel
gesturile noastre de bunatate marunte: un zambet, un pahar cu apa oferit celui insetat, o mana intinsa cu
prietenie sau o carte oferita pot ascunde in ele adevarate minuni ale redesteptarilor spirituale.
Cat adevar se afla in ceea ce spunea poetul Vasile Alecsandri: O limpede picatura de roua reflecta mai
mult cer decat tot pamantul ! Sau altfel spus: O simpla si banala samanta minuscula are in ea mai multa
viata decat poate fi gasita in toate lucrarile omului luate la un loc. Aceasta este Mirabila samanta, despre
care poetul Lucian Blaga ne vorbeste cu atata respect si admiratie in poezia sa.
Aflat langa Marea Galileii si inconjurat de o multime de ascultatori, Iisus a fost nevoit sa urce intr-o
corabie pe care o transforma intr-un veritabil amvon plutitor. De acolo, din mijlocul apelor limpezi ale
lacului, El li s-a adresat ascultatorilor Sai de pe tarm, vorbindu-le in pilde.
Prima parabola rostita in acea ocazie a fost cea a semanatorului, in care Mantuitorul ne arata ca
Imparatia lui Dumnezeu este intemeiata prin proclamarea ( semanarea ) Cuvantului Scripturii in inimile
oamenilor. Acelasi Cuvant, insa patru soluri diferite , dintre care doar unul aduce rodul asteptat. In
aparenta, o lucrare total ineficienta
Cea de-a doua pilda rostita in acea ocazie a fost cea a neghinei, care ne arata ca Imparatia lui
Dumnezeu se naste si se dezvolta intr-un mediu ostil, in mijlocul imparatiei intunericului. Adevaratii copii
ai lui Dumnezeu, simbolizati prin grau, sunt vazuti amestecati cu fiii intunericului, simbolizati prin
neghina, acest amestec caracterizand Biserica lui Christos pana la secerisul final.
Cea de-a treia pilda cu aceeasi tema a semnitei Pilda grauntelui de mustar , este o pilda miniaturala,
dar incarcata de semnificatii, ea aratandu-ne ca aceeasi Imparatie a lui Dumnezeu, desi are un inceput
aproape neobservat , totusi va creste pana va umple intregul pamant.
Pilda grauntelui de mustar poate fi gasita in trei variante relatate de Matei, Marcu si Luca, ele
prezentand unele mici deosebiri. De exemplu, daca Matei si Marcu afirma ca omul a semanat samanta
de mustar in tarina lui ( Matei 13, 31; Marcu 4, 30 ), Luca spune ca omul a aruncat samnata de mustar
in gradina lui ( Luca 13, 19 ).
Un amanunt interesant legat de contextul in care a fost rostita aceasta pilda il gasim in Evanghelia lui
Luca. Acesta plaseaza rostirea ei intr-un moment tensionat, dupa ce Mantuitorul o vindecase pe femeia
garbova intr-o zi de Sabat si in sinagoga. Acolo avusese loc o disputa severa pe marginea gestului
Mantuitorului.
Intre ascultatorii Domnului Christos se aflau multi farisei si carturari care-I supravegheau indeaproape
orice cuvant si orice miscare. Nu de putine ori, in coltul gurii acestor oameni aparea un zambet ironic,
insotit de un gand neexprimat: Cine se crede acest dulgher din Nazaret ? Cum va putea acest invatator
modest si fara scoala, lipsit de bogatie, putere si onoare, sa ridice poporul Israel la maretia fagaduita in
Scripturi ?
Iisus le-a pus inainte o alta pilda si le-a zis: Imparatia cerurilor se aseamana cu un graunte de mustar
pe care l-a luat un om si l-a semanat in tarina sa. Grauntele acesta, in adevar, este cea mai mica dintre toate
semintele; dar, dupa ce a crescut, este mai mare decat zarzavaturile si se face un copac, asa ca pasarile
cerului vin si isi fac cuib in ramurile lui ( Matei 13, 31.32 ).
O ilustrare surprinzatoare
Pilda grauntelui de mustar trebuie sa-i fi surprins pe ascultatorii Mantuitorului. La orice comparatie s-
ar fi asteptat, dar la aceasta nu. Daca un iudeu din vremea aceea ar fi fost pus sa compare Imparatia lui
Dumnezeu de pe pamant, el ar fi ales unul din cele patru simboluri ale Imparatiei care apar des in scrierile
Vechiului Testament: copacul ( Ezechiel 17, 22.23 ), muntele ( Daniel 2, 35.44 ), cetatea ( Apocalipsa 21,2
) si casa ( Ioan 14, 1-3 ).
Fiecare din aceste simboluri biblice arata spre o caracteristica a Imparatiei lui Dumnezeu. Astfel, pentru
calatorul obosit de drum, de pericole si conflicte, cetatea este simbolul sigurantei. Muntele este simbolul
stabilitatii intr-o lume in care toate se schimba intr-un ritm rapid. Casa semnifica dorul pe care copiii lui
Dumnezeu din toate timpurile l-au simtit cu privire la Imparatia cereasca, iar copacul simbolizeaza puterea
de viata si dinamica cresterii Imparatiei lui Dumnezeu.
Ei bine, daca ar fi fost intrebati, iudeii ar fi asemanat Imparatia lui Dumnezeu cu unul din aceste
simboluri. Si dintre cele patru, probabil ca simbolul preferat ar fi fost cedrul, in ale carui ramuri isi gaseau
adapost pasarile simbolul natiunilor pamantului.
Insa, in mod cu totul surprinzator, Domnul Iisus se foloseste de un simbol neasteptat: samanta de
mustar. Nimeni nu se astepta ca la intrebarea retorica pusa de Domnul: Cu ce se aseamana Imparatia lui
Dumnezeu si cu ce o voi asemana ?, tot El sa raspunda: Cu un graunte de mustar. O samanta
minuscula, care nu promite prea mult
Si mai surpinzatoare este aceasta afirmatie daca tinem seama de faptul ca, potrivit codurilor de curatire
din Misna, era interzisa cultivarea semintei de mustar in gradina. Mustarul era considerat o planta de
camp, iar cultivarea lui in gradina viola regulile rabinice, fiind nelegitima si scandaloasa. Cu toate acestea,
nu este exclusa posibilitatea ca aceasta planta sa fi fost cultivata si in gradina, nu doar pe camp, pe
vremea Mantuitorului.
Aceasta asociere surprinzatoare intre un lucru atat de maret, ca Imparatia lui Dumnezeu, si unul atat de
mic si modest, ca samanta de mustar, tocmai ea a trezit interesul ascultatorilor Domnului, ridicandu-l la
cote maxime.
Interpretari
Asemenea tuturor parabolelor, si in acest caz avem de-a face cu simboluri obisnuite, luate din viata de
zi cu zi: omul care seamana, tarina, samanta de mustar, copacul si pasarile. Majoritatea comentatorilor
Bibliei il identifica pe omul care seamana samanta de mustar cu Domnul Christos, facand analogia cu
pilda anterioara ( Pilda neghinei ), in care cel ce seamana samanta buna este Fiul omului ( Matei 13,37 ).
Alti comentatori, dimpotriva, considera ca expresia un om nu are nicio semnificatie simbolica, greutatea
pildei constand in simbolismul bobului de mustar.
Tarina ( sau gradina ) simbolizeaza lumea; samanta de mustar sugereaza inceputul modest si umil al
Imparatiei lui Dumnezeu; copacul simbolizeaza finalul glorios al acestei Imparatii, iar pasarile ii
reprezinta pe toti cei care gasesc odihna, adapost si mantuire in ea.
Exista si unele interpretari originale, cum este cea a lui William Mc Donald, un comentator al Noului
Testament. El considera ca mustarul devenit un copac ar simboliza cresterea nesanatoasa a Bisericii
crestine. Mustarul este, in mod normal, o planta de mici dimensiuni, o tufa, spune William Mc Donald.
Faptul ca el devine un copac ne arata ca dupa libertatea pe care Constantin cel Mare a dat-o crestinismului,
acesta s-a dezvoltat anormal de mult, in el cuibarindu-se tot felul de pasari. Acestea, in opinia
comentatorului, ar simboliza uneltele si invataturiLe satanice ce au patruns in crestinism in timpul Evului
Mediu.
Insa, in pilda pe care o avem in atentie, nu imparatia intunericului este vizata, ci Imparatia lui
Dumnezeu. Aceasta este simbolizata prin samanta de mustar care trebuia sa germineze, sa creasca, sa se
dezvolte pana la statura unui copac in care pasarile cerului simbol al tuturor popoarelor lumii isi vor
gasi adapostul si mantuirea.
O pilda a contrastelor
Unul din lucrurile cele mai contestate de sceptici este afirmatia pe care Insusi Mantuitorul o face cu
privire la samanta de mustar: Grauntele acesta, in adevar, este cea mai mica dintre toate semintele
( Matei 13, 32 ). Aceasta precizare apare doar in variantele pildei din Evanghelia lui Matei si Marcu, nu si
in cea a lui Luca. Noi insine stim si am vazut , chiar daca nu suntem specialisti, seminte mult mai mici
decat cele de mustar ( de ex. macul, amarantul, etc. ).
Un alt amanunt al pildei, care este contestat de sceptici, este afirmatia ca aceasta planta ( mustarul )
creste pana ce ajunge un copac, fiind bine stiut ca mustarul european este o planta mica, de dimensiunile
unei tufe de 30-60 cm inaltime. Concluzia acestor contestatari ai Bibliei este fireasca: Iata ca Biblia a fost
scrisa de oameni incompetenti, in ea gasindu-se numeroase erori. Prin urmare, Biblia nu este credibila. Ea
nu reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu, ci cuvantul oamenilor.
Problema insa nu se pune in felul acesta. Pilda grauntelui de mustar nu este un tratat de legumicultura
in care toate datele trebuie sa fie exacte, respectandu-se rigoarea stiintifica. Pentru a intelege de ce
Domnul Christos a facut aceste afirmatii, trebuie sa intelegem mentalitatea timpului si vorbirea oamenilor
de atunci.
Chiar si noi, in veacul acesta supertehnologizat, folosim in vorbirea curenta expresii ca: iute ca
sageata, desi stim ca exista viteze mult mai mari decat cea a unei sageti, sau tare ca piatra, desi stim ca
exista materiale mult mai dure decat aceasta.
Pe vremea Domnului Christos, mustarul era un simbol al micimii, fapt ce rezulta si dintr-o alta discutie
purtata intre El si ucenicii Sai: Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati
zice muntelui acestuia: Muta-te de aici, acolo si s-ar muta ( Matei 17, 20 ).
Asadar, samanta de mustar era asociata pe vremea aceea cu simbolul celei mai mici cantitati. In mintea
si uzanta iudeilor, mustarul era simbolul celui mai mare contrast: intre micimea semintei si marimea
plantei mature.
Daca mustarul european este o planta relativ mica la maturitate, inalta de 30-60 cm, mustarul cultivat in
Orient ( Brassica nigra ) intr-o gradina sau tarina bine ingrijita, poate ajunge la inaltimea de 3-3,5 m,
tulpina avand grosimea de doua degete. Un adevarat copacel
Unele pasaje din Talmud afirmau ca samanta de mustar era cel mai mic lucru vizibil cu ochiul liber.
Desi planta de mustar are multe intrebuintari, totusi, in Antichitate, ea era privita ca o burtuiana. In
lucrarea sa Istoria naturala, Pliniu cel Batran afirma ca, odata ce a fost semanata samanta de mustar, este
foarte greu sa fie eliberat campul de ea, deoarece atunci cand ajunge in pamant, aceasta germineaza foarte
repede ( 3-7 zile ), inmultindu-se. Si acest amanunt este interesant in deslusirea intelesurilor acestei pilde.
Atunci cand ne apropiem de intelegerea mesajului Pildei grauntelui de mustar, trebuie sa mai tinem
seama de inca un element: Domnul Christos ia un exemplu din lumea zarzavaturilor, nu din lumea tuturor
plantelor care exista in lume. Acest fapt reiese din enuntul pildei, cand se face afirmatia ca, dupa ce a
crescut, mustarul este mai mare decat zarzavaturile ( Matei 13, 32 ).
Asadar, contrastul dintre cea mai mica samanta si cea mai mare dintre legume, el insusi este un mesaj
al pildei, trimitandu-ne cu gandul la contrastul dintre inceputurile mici, modeste si nepromitatoare ale
crestinismului, pe de o parte, si finalul lui maret, glorios si plin de realizari, pe de alta parte.
Cum a inceput Imparatia lui Dumnezeu pe pamant ? Care este stadiul ei actual si care va fi finalul
acestei Imparatii ? Acesta este unul din mesajele cheie ale Pildei grauntelui de mustar.
Daca vom incerca sa intelegem pilda din perspectiva vremurilor actuale, am pierde mult din mesajul ei.
Daca tinem cont ca numarul crestinilor in lume trece mult peste doua miliarde si exista numeroase tari in
care populatia este majoritar crestina, mesajul pildei nu ni se pare atat de surprinzator.
Sa ne gandim insa ce impact a avut aceasta pilda intr-o vreme in care crestinismul era in fasa, fara nicio
perspectiva reala in ochii contemporanilor lui Iisus si intalnind o opozitie crunta atat din partea evreilor,
cat si din partea paganilor. Din acest punct de vedere, Pilda grauntelui de mustar intrece cadrul unor
invataturi morale, ea fiind o adevarata pilda profetica , in care Fiul lui Dumnezeu ne prezinta viitorul
Bisericii care abia se nastea.
De fapt, cum a inceput totul ? Care era corespondentul in realitate al micului bob de mustar, al acelui
un milimetru de viata ?
Iisus, Fiul lui Dumnezeu, S-a nascut intr-o iesle de vite, intr-o familie saraca al unui popor subjugat
puterii romane. Intr-o lume aflata sub stapanirea Diavolului, toate fortele raului s-au unit impotriva Lui,
cautand sa-L nimiceasca inca de la nastere.
Venind ca un Miel de jertfa, Iisus a fost urmarit, spionat, atacat si discreditat pe tot parcursul vietii, dar
mai ales in timpul lucrarii Sale publice. Ucenicii erau si ei oameni simpli, fara studii si in marea lor
majoritate pescari.
Privind la umilul nazarinean inconjurat de cativa ucenici needucati si saraci, nimeni nu le dadea nicio
sansa de reusita. Iar cand Iisus atarna pe cruce si ucenicii descurajati s-au imprastiat care incotro, se parea
ca totul s-a prabusit in neant. Crestinismul parea ca a disparut inainte chiar de a se naste.
Dar samanta de mustar nu moare. Principiul vietii pus de Creator in ea lucreaza, facand ca samanta
sa germineze, sa incolteasca si sa creasca. Nimic nu poate opri planta in dezvoltarea ei: nici seceta, nici
animalele care vor sa o calce in picioare, nici copiii care se joaca rupandu-i ramurile, nici furtunile care
incearca sa o dezradacineze.
Din cei cativa ucenici speriati si debusolati in fatza crucii pe care atarna rastignit Domnul lor, in Ziua
Cincizecimii Biserica a crescut cu cateva mii de suflete. Si de atunci, Imparatia lui Dumnezeu tot creste, in
ciuda secetei spirituale din lume, in ciuda persecutiilor pornite de diferite fiare care s-au asociat cu
fortele demonice, si in ciuda tuturor atacurilor venite dinspre paganism, ateism, nazism sau comunism.
Astazi, Imparatia lui Dumnezeu este un copac in care pasarile cerului simbol al popoarelor
pamantului isi gasesc adapostul, odihna si mantuirea. Iata cum Imparatia lui Dumnezeu incepe intr-o
mare slabiciune, dar se termina in mare putere si slava.
Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a venit in lume ca un Miel de jertfa, dar va reveni pe norii cerului ca un Leu.
A venit in singuratate, dar va reveni insotit de miliarde de ingeri. A venit in umilinta, dar va reveni in
slava.
Nu este atat de important cum a inceput lucrarea Fiului lui Dumnezeu, ci cum se va incheia, caci, spune
inteleptul, mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui ( Eclesiastul 7, 8 ).
Iisus nu a avut niciodata o armata de partea Sa, si totusi a fost numit Imparat. El nu a ocupat niciodata
vreo functie inalta in societate, si totusi peste doua miliarde de oameni afirma ca Il urmeaza. Iisus nu a
avut niciodata medicamente, si totusi oamenii apeleaza la El ca la un Mare Medic. Iisus nu a castigat nicio
batalie militara, si totusi dragostea Lui a cucerit lumea
Cat de adevarate sunt cuvintele apostolului Pavel: Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa
faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari.
Si Dumnezeu a ales lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt,
pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 1, 27-29 ).
Pilda grauntelui de mustar are si o valoare personala, nu doar colectiva. Intr-un dialog purtat cu fariseii,
acestia L-au intrebat pe Domnul Iisus: Cand va veni Imparatia lui Dumnezeu ? Raspunsul Domnului a
fost cel putin surprinzator pentru acesti oameni a caror minte era blindata de prejudecata ca Imparatia lui
Dumnezeu trebuia sa vina cu putere si slava chiar in acea vreme: Iata ca Imparatia lui Dumnezeu este
inauntrul vostru ( Luca 17, 20.21 ).
Stiti ce inseamna acest lucru ? Inseamna ca ceea ce se intampla cu micutul bob de mustar la scara
mondiala trebuie sa se repete in viata fiecaruia dintre noi. Imparatia lui Dumnezeu, despre care
Mantuitorul spune ca se afla inauntrul nostru, nu trebuie sa stea pe loc, ci sa cresca. Principiul vietii care
se gaseste in ea ne face sa nu ne oprim niciodata din crestere: fie pe plan spiritual si intelectual, fie in
slujirea si dragostea noastra fatza de Dumnezeu si semenii nostri.
Daca in viata unui urmas al Domnului Christos nu exista crestere, inseamna ca samanta de mustar a
Imparatiei lui Dumnezeu fie nu a incoltit niciodata in el, fie a incoltit candva, dar s-a uscat pe parcurs,
nefiind udata de apa Duhului Sfant si nefiind incalzita de razele Soarelui Neprihanirii. In ambele cazuri,
crestinismul acelui om este doar de fatada , un ambalaj fara continut.
Oamenii lumesti, fara credinta, privesc Imparatia lui Dumnezeu prin prisma semintei, nu a copacului
de mustar. De ce oare ? Pentru ca Imparatia nu le ofera oamenilor placerile pe care le cauta, nici profitul
pe care-l doresc si nu le implineste interesele de moment. Ei privesc doar la samanta, nu si la copacul care
va creste din ea, pentru ca nu este la moda sa te pocaiesti si sa traiesti modest; nu e la moda sa-ti tii gura,
sa te rogi si sa citesti Biblia; nu e la moda sa fii cinstit in afaceri si sa fii fidel tovarasului de viataIn
lumea noastra e la moda altceva: sa minti, dar sa fii credibil, sa furi, dar sa fii considerat cinstit, sa-ti inseli
partenerul de viata, dar sa nu fii prins
Pilda grauntelui de mustar ne mai invata ceva deosebit de incurajator: Niciodata sa nu dispretuim , fie
la noi, fie la altii mai ales, inceputurile modeste. Daca in lucrurile mici pe care le facem se afla principiul
vietii pus de Dumnezeu, rezultatele pot intrece orice imaginatie, caci orice lucru pe care-l facem cu
dragoste are valoare vesnica.
IV. CONCLUZIE:
Un zambet oferit unui om descurajat, un pahar de apa daruit unui om insetat, o strangere de mana data
unui om insingurat, un umar pe care-l oferim celui ce plange, o carte daruita celui debusolat, toate acestea,
si inca multe alte lucruri mici in aparenta, pot fi seminte de mustar care pot creste dincolo de imaginatia
noastra.
Chiar daca rezultatele vietii noastre de credinta si a lucrarii pe care o facem nu sunt spectaculoase,
chiar daca Biserica nu creste atat de repede cat am dori, micile lucruri facute cu dragoste de Dumnezeu si
de oameni au valoare vesnica si pot aduce uneori roade inimaginabile, chiar dupa ce noi nu mai suntem in
viata.
Pasarile nu cauta adapost si nu-si fac cuiburi nici in tufele de cartofi, nici pe aracii de fasole, nici
printre castravetii lumii acesteia. In schimb, ele isi gasesc odihna pe ramurile mustarului dispretuit de
lume. De aceea, copacul de mustar ramane simbolul idealului pe care Dumnezeu il are cu privire la
Biserica Sa, in general, dar si cu privire la fiecare credincios al Sau, in particular.
mpria cerurilor se aseamn cu gruntele de mutar, pe care-l seamn omul n ogorul su. Acest
grunte e mai mic dect toate seminele, dar cnd crete devine mai mare dect toate legumele, ba chiar se
face pom, nct vin i psrile cerului, pentru a-i cldi cuiburi n el.
Asemenea este mpria cerurilor aluatului, pe care o femeie l ia, l ascunde n trei msuri de fin i-l
las la crescut. (v. Matei XIII, 33; Luca XIII, 20-21)
Asemenea este mpria cerurilor cu o comoar ascuns n pmnt, pe care o gsete un om, o ascunde i
de bucuria ei se duce, vinde tot ce are i cumpr pmntul n care a ngropat-o. (v. Matei XIII, 44)
mpria cerurilor se aseamn i cu un negustor care caut mrgritare scumpe. Aflnd el unul foarte
preios, se duce i vinde tot ce are, ca s-l cumpere pe acela. (v. Matei XIII, 45-46)
De asemenea, mpria cerurilor se aseamn cu un nvod aruncat n mare, n care se prind felurii peti.
Cnd se umple, nvodul e tras afar, iar pescarii aleg petii cei buni, iar pe cei ri i arunc.
Aa va fi la sfritul lumii: ngerii vor despri pe cei ri din mijlocul celor drepi i-i vor arunca n
cuptorul de foc. Acolo va fi plngerea i scrnirea dinilor. (v. Matei XIII, 47-50)
competenta profesionala
Targu-Jiu, la data de
//semnatura//