Desenarea chipului uman si caracteristicile psihice

Fiecare dintre noi ne intrebam ce semnificatie are un desen, atunci cand il vedem, in special daca
este unul facut de catre copilul nostru. Departe de efectul vizual sau nu daca este placut, bine
conturat sau semnificativ pentru ceea ce vrea sa reprezinte, un desen ascunde si substraturi care
ne pot spune foarte multe despre un om.

Testarea proiectiva

Testarea proiectiva, desi foarte controversata, adeseori fiind criticate metodele stiintifice din
spatele ei, pe baza faptului ca pot interveni multe influente, este, totusi, o modalitate de
interpretare a desenului unui copil. Ea consta in desenarea unui membru al familiei, de exemplu,
iar cateva modalitati de interpretare sunt:

Trasatura psihica Caracteristici desen

Integrare minima a componentelor desenului
Asimetria membrelor
Impulsivitate
Fata mare
Lipsa gatului
Cap mic
Insecuritate Lipsa mainilor
Inadecvare Fata groteasca
Lipsa picioarelor
Umbrirea unei parti a corpului
Picioare lipite intre ele
Anxietate
Lipsa ochilor
Nori, ploaie sau pasari care zboara
Ochi foarte apropiati
Dinti
Furie
Palme si/sau brate mari
Nud, expunerea organelor genitale

Stadiul dezvoltarii, in functie de desenarea feelor

La 2 ani:

Copilul se afla in stadiul de mazgaleala, trasarea liniilor reprezentand doar bucuria miscarii si
nu o constientizare a graficii. Dupa 6 luni de mazgalire, liniile devin mult mai ordonate. Miscarea
circulara este prima, deoarece ea este cea mai naturala, din punct de vedere anatomic.

3 4 ani:
Primul desen al unui copil ajuns in acest stadiu este o persoana, reprezentata printr-un cerc in loc
de cap si doua linii in loc de picioare. La 3 ani, copilul intelege ca un simbol desenat poate
reprezenta un obiect sau o persoana reala, iar pe masura ce acesta se indreapta spre 4 ani,
desenele sale reflecta din ce in ce mai mult perceptia sa asupra realitatii.
6 ani:

Copilul se afla in stadiul schematic, insa acesta va deveni mai detaliat, atunci cand va trebui sa
portretizeze o persoana importanta.

8 10 ani:

Desi naturalismul este departe, copilul acorda mai multa atentie detaliilor. Fiecare parte a fetei
este atent desenata, iar spatialitatea este reprezentata mult mai bine. Fiind din ce in ce mai
independenti, fata de adulti, ei se conformeaza din ce in ce mai putin dorintelor acestora, in ceea
ce priveste desenele.

12 ani:

Spontaneitatea desenului este inlocuita de dorinta de a desena cat mai aproape de realitate. Acum
se pot observa umbre, proportii foarte bine definite si spatialitate.

14 16 ani:

Aceasta este o perioada decizonala importanta: desenul va fi aprofundat sau va crea dezinteres.
Usor de descurajat, ei vor evita sa deseneze rudele apropiate sau persoanele cunoscute,
orientandu-se, mai mult, spre latura fantastica a imaginatiei.

Interpretarea unui desen al familiei

Totusi, pe fiecare dintre noi, ne intereseaza, de fapt, cum percepe copilul nostru mediul familial si
daca acesta se simte confortabil si in siguranta, in sanul lui, sau nu. Acesea pot fi aflate, si ele,
dintr-un desen al celui mic, care sa infatiseze membrii familiei.

Desenul reflecta cum copilul percepe subsistemele din familia sa. Cu alte cuvinte, desenul facut
de el va arata atitudinea sa fata de parintii si fratii sai. Unele dintre cele mai comune metode de a
descrie relatiile dintr-o familie, printr-un desen, este prin distanta dintre figurile lor, inaltimea si
latimea persoanelor, coloritul si hainele diferite.

De exemplu, intr-o familie cu mai multi frati, daca unul dintre ei este desenat ca avand aceeasi
inaltime ca si parintii sau pe aceeasi linie, acest fapt inseamna dominatie fata de ceilalti frati. De
asemeni, acest lucru se intampla si daca unul dintre parinti este mai inalt decat celalalt.

Ca si in celelalte cazuri, desi desenul ne poate oferi informatii in ceea ce priveste personalitatea
unui copil, perceptiile si dorintele sale, trebuie sa il interpretati cu precautie. Folosirea unui
singur desen pentru analiza ofera doar o viziune de moment asupra acestora. Asadar, o evaluare
totala, poate fi considerata cea facuta in baza a minimum 10 desene, pentru a va asigura ca
obtineti rezultatele corecte.
Hartia este vazuta ca si o scena a vietii, insemnand ca felul in care scriem sau desenam pe ea
este felul cum reusim sa vedem si sa facem fata vietii. Atunci cand o foaie foarte mare este data
unui copil, ea poate intr-adevar, oferi libertate de exprimare, insa, poate reduce creativitatea
sau, chiar, l-ar putea face sa se simta amenintat. De aceea, este bine sa oferiti copiilor foi pe
masura lor, A4 fiind, in general, de ajuns.

Mediul in care copilul deseneaza este, de asemeni, important. Atunci cand el nu se simte
confortabil, exprimarea creativitatii va fi foarte dificila.

In concluzie, desenul este un instrument foarte puternic pentru exprimarea emotiilor. O analiza a
desenelor copilului te va ajuta sa intelegi care sunt telurile, dorntele si problemele sale si sa
construiesti demersuri in acest sens. Asadar, te sfatuiesc sa colectionezi toate desenele celui mic
si sa le folosesti pentru a il cunoaste mai bine.