Comercial international

1. Definirea dreptului comerului internaional

Dreptul comercial internaional reprezint ansamblul normelor de drept care crmuiesc

relaiile comerciale ce depesc cadrul intern sau naional al unui stat i cu aderene
internaionale, cu 2 sau mai multe sisteme de drept naionale.
Normele dreptului comerului internaional reglementeaz totalitatea raporturilor
patrimoniale, cu caracter de comercialitate i internaionalitate, ncheiate ntre persoane
fizice/juridice, romne i straine care sunt subiecte ale dreptului comerului internaional sau
ntre asemenea persoane i stat, raporturi n care prile se situeaz pe poziii de egalitate
juridic.

2. Caracterul comercial al raporturilor de dreptul comerului internaional

Obiectul dreptului comerului internaional l reprezint raporturile juridice patrimoniale

care prezint caractere de comercialitate i internaionalitate.
n abordarea clasic a noiunii de comercialitate sunt analizate cele 2 concepii existente,
respectiv concepia subiectiv i concepia obiectiv.
- Concepia subiectiv, specific sistemului german, apreciaz comercialitatea prin
raportare la calitatea de comerciant a persoanei, participant la raportul juridic,
considernd comerciale acele acte svrite de comerciant (prezumia legal de
comercialitate a actelor comerciantului).
- Concepia obectiv , specific statelor de influen romanist, consider ca actele
sunt comerciale dac acaest situaie rezult din natura actului sau faptului respectiv.
n ceea ce privete sistemul de drept naional, pn la intrarea n vigoare a codului, s-a optat
pentru concepia obiectiv, iar n prezent prevaleaz concepia subiectiv.

3. Caracterul internaional al raporturilor de dreptul comerului internaional

Caracterul internaioal al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comerului

internaional este generat de prezena unui element strin, internaional, iar intensitatea acestui
element de extraneitate trebuie s induc o incertitudine pentru subiecte i s fac psibil
supunerea respectiului raport juridic, concomitent, fa de cel puin 2 sisteme de drept diferite.
Existena unui element de extraneitate nu calific automat raportul juridic ca fiind
internaional, ci doar suspune raportul n cauz normelor de drept internaional privat.
De exempu, contractul de nchiriere pe care l ncheie un strin venit n concediu n Ro
nu este un contract internaional, ci un contract de nchiriere cu elemnet de extraneitate, supus
dreptului internaional privat.
Un raport juridic avnd un caracter internaional, nu este sinonim cu un raport juridic din
domeniul dreptului privat. Dac elementul de extraneitate atrage calificarea legii strine, conflict
de lege, se va proceda la definirea acestuia n legislaia naional.

1
 n dreptul naional, un raport juridic este considerat internaional, dac este ncheiat ntre
parteneri care au sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii statale diferite, dac este un raport
juridic ncheiat cu strintatea sau pe piee straine.

4. Noiunea de profesionist n lumina C.civ. romn

Noiunea de profesionist include categoriile de comerciant, ntreprinztor, operator

economic, precum i orice alte persoane autorizate s desfoare activiti economice sau
profesionale.
Sunt considerai profesioniti toi cei care exploateaz o ntreprindere. Constituie
exploatarea unei ntreprinderi exercitarea sistematic, de ctre una sau mai multe persoane, a
unei activiti organizate ce const n producerea, administrarea ori nstrinarea de bunuri sau n
prestarea de servicii, indiferent dac are sau nu ca scop obinerea de profit.

5. Conveniile internaionale

Statele pot decide s reglementeze relaiile dintre ele prin ncheierea unor convenii,
nelegeri scrise, ntre 2 sau mai multe state, pentru reglementarea problemelor de comer
internaional. De exemplu, convenia asupra arbitrajului comercial, convenii privind
instrumentele de plat, convenii vamale, convenii cu privire la transportul internaional.
Convenia de la Haga privind legea uniform asupra vnzrii internaionale de
bunuri mobile corporale (1964). Documentul prevede 2 criterii aplicabile pentru aprecierea
elementului de extraneitate, respectiv situarea sediilor vnztorului i cumprtorului pe teritorii
statale diferite i modul n care se prezint cererea i oferta prilor
Convenia de la Haga privind contractul de intermediere (1978). Conform aceste
convenii un contract de vnzare are caracter internaonal dac reprezentantul i intermediul si
au sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii statale diferite.
Convenia de la Viena privind vnzarea internaional de mrfuri (1980). n
accepiunea sa, o vnzare are caracter internaional dac la momentul ncheierii sale,
contractanii au sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii statale diferite.
Convenia de la Montreal privind transportul internaional aerian de mrfuri,
cltori i bagaje (1999). Documentul reprezint renegocierea Conveniei de la Varovia prin
protocolul de la Haga, 1955 i calific un transport aerian ca fiind un transport internaional dac
locul de mbarcare- ncrcare i locul de debarcare- descrcare se situeaz pe teritorii statale
diferite sau dac chiar aflndu-se pe acelai teritoriu statal, aeronava survoleaz cu escal
teritoriul unui stat ter.
Conveniile de la Geneva privind legea uniform aplicabil cambiei, biletului la
ordin i ceclui, 1930- 1931, Convenia de la New York privind recunoaterea i executarea
sentinelor arbitrare strine, 1958.
n DIP textele europene i conveniile internaionale cele mai recente conin o clauz de
deconexiune. Clauza de deconexiune nseamn definirea cazurilor n care convenia primeaz
fa de dreptul european i invers.

2
 6. Tratatele comerciale
Prin ncheierea unor convenii bilaterale (tratate, acorduri, alte nelegeri) statele convin
asupra modalitilor concrete ale realizrii schimburilor comerciale (acord de plat, acord de
comer i navigaie, convenie pentru evitarea dublei impuneri).
Tratatul reprezint acordul a dou sau mai multe state prin care se convine o anume
reglementare n sfera relaiilor reciproce.
Documentul se poate concretiza sub diverse forme (acord, PV, compromis, declaraie,
not diplomatic, convenie) i poate viza aspecte generale (frontier, politic) sau speciale
(investiii straine, acorduri economice rutiere, aeriene).
Unul dintre cele mai importante tratate generale este Carta ONU, document care
nfiineaz organizaia naiunilor unite, semnat la Conferina Naiunilor Unite, de ctre 50 de
state.
Carta ONU reglementeaz principiul cooperrii, principiul egalitii suverne a statelor i
principiul pacta sunt servanda . Printr-un tratat comercial 2 sau mai multe state i manifest
acordul de voin pentru a reglementa o anumit sfer a relaiilor comerciale internaionale
(transportul mrfurilor, regimul vamal, statutul comercianilor pe un alt teritoriu statal) crend,
modificnd sau abrognd norme de drept internaional.
Un tratat de comer este alctuit dintr-un
- titlu,
- preambul i
- coninut.
Coninutul este format din principii generale care fundamneteaz cadrul juridic pentru o
perioad mai ndelungat (tratat anual) i ofer cadrul normativ necesar unor nelegeri
comerciale ulterioare.
Titlul tratatului comercial cuprinde denumirea documentului i statele semnatare, iar
preambulul se refer la voina prilor de a promova i dezvolta relaii comerciale bilaterale.
Coninutul documentului este format dintr-o serie de clauze dintre care cele mai
importante sunt : clauza naiunii cele mai favorizate i clauza regimului naional.

7. Acordurile comerciale
Acordurile pot fi bilaterale sau alte nelegeri.
Prin acorduri bilaterale comerciale 2 state convin asupra modului de desfurare a
schimburilor comerciale n general sau dintr-un anumit domeniu al comerului internaional, pe o
durat mai scurt sau mai lung, ntre semnatari sau pe piee tere. Dac prevederile acordului
reglementeaz i asupra modalitilor de plat ne aflm n prezena unui acord comercial i de
pli.
n fapt, documentul const ntr-un act juridic prin care se reglementeaz schimbul de
mrfuri ntre rile semnatare, pe termen scurt (anual), mediu (2-3 ani) sau lung (5 sau mai muli
ani).
Coninutul acordului comercial internaional este alctuit din textul propriu-zis i anexe,
iar textul acordului este format din titlu, preambul i articole. n titlul i preambulul
documentului se arat obiectul i scopul pentru care se ncheie acordul, dar n preambul se
specific i motivele care au fundamentat nelegerea.
De exemplu, prin acord comercial intenaional se reglementeaz nivelul plilor, reduceri
i scutiri de taxe vamale, acordarea reciproc a clauzei naiunii cele mai favorizate.

3
 Dac exist aprobarea organelor competente, statele pot ncheia diverse nelegeri
bilaterale (memorandumuri, programe de schimburi de mrfuri)

8. Clauza naiunii celei mai favorizate

Este acea prevedere inscrisa in tratatele de comert si navigatie (acorduri comerciale si de
plati) potrivit careia partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc toate avantajele pe care le-
au acordat sau le vor acorda in viitor tarilor terte in domeniul relatiilor comerciale.
De regula, clauza natiunii celei mai favorizate se refera la avantajele pe care statele
semnatare se obliga sa si le acorde reciproc in domeniile perceperilor taxelor vamale la import,
export si tranzit, eliberarii de licente, precum si situatiei juridice a agentilor si reprezentantelor
comerciale si a persoanelor juridice ale unei tari care exercita fapte de comert pe teritoriul
celeilalte tari semnatare.

9. Clauza regimului naional (tratamentul national)

Este acea prevedere inscrisa in tratatele (acordurile) economice prin care partile se obliga
sa acorde persoanelor fizice sau juridice ale unui stat semnatar, care exercita fapte de comert sau
alte activitati economice pe teritoriul celuilalt stat semnatar aceleasi drepturi si obligatii in
materie economica ca si nationalilor. In virtutea acestei clauze persoanele fizice sau juridice ale
unui stat semnatar care desfasoara activitati economice pe teritoriul celuilalt stat semnatar vor
beneficia de aceleasi drepturi si obligatii ca si cetatenii tarii respective cu privire la regimul
fiscal, conditii de folosire a mijloacelor de tramsport, a depozitelor, instalatii portuale, etc.

10. Noiunea i elementele uzanelor comerciale internaionale

Uzanele se caracterizeaz prin continuitate, constan i uniformitate, trsturi prin care
acestea ofer posibilitatea comercianilor s evite tratativele prelungite i de a practica come cu
respectarea spiritului bunei credine i celeritii.
Uzanele comerciale internaionale sunt practici, atitudini, comportamente repetate de mai
multe ori n contractele pe care prile le ncheie i deruleaz, facilitnd schimburile comerciale
dintre participanii la raprturile juridice de comer internaional.
Uzanele comerciale sunt n esena lor profesionale, deoarece att formularea lor ct i
participarea lor (cu caracter de mas) se realizeaz cu participarea subiecilor de drept implicai
n derularea comerului . Uzanele sunt incluse de regul, n coninutul contractului, deci fora lor
juridic nu o depete pe cea a clauzelor contractuale. Aceast situaie este fireasc deoarece
inserarea lor n contract se face de ctre pri (implicit sau explicit), cu titlu de clauz
contractual, i nu cu titlu de norm juridic. Uzanele convenionale nu pot ndeplini prin ele
nsele funcia de drept aplicabil contractului, lucru normal, deoarece aparin domeniului
contractului. Rolul lor se reduce la determinarea, precizarea i completarea coninutului
contractului.

11. Clasificarea uzanelor

Aplicnd diferite criterii putem identifica mai multe feluri de uzane:
- Uzane locale, determinate dup un criteriu geografic (aplicate pe o pia comercial,
localitate, port),
- Uzane speciale, conform criteriului obiectului contractelor ori ramurilor de activitate
(uzane de cereale, de profesie),
4
- Uzane generale, se aplic tuturor relaiilor comerciale, independent de obiectul contractului,
ramura de activitate, profesiunea prilor. De exemplu, uzana potrivit creia dac ntr-un
contract nu exist clauze privind calitatea mrfii, se va solicita calitatea local sau comercial
conform uzanelor.
- Uzane specifice, utilizate n anumite domenii, i aplicabile tuturor mrfurilor ( condiiile de
livrare, plile partenerilor externi, asigurrile de mrfuri ce fac obiectul unui contract
internaional),
- Uzanele de drept (legale sau normative)
- Uzanele convenionale (de fapt)

12. Uzanele normative (cutume)

Cutuma este cel mai vechi izvor de drept nescris, acesta const n practica ndelungat,
repetat, urmat de subieci cu caracter de obligativitate.
De exemplu, n contractul internaional de transport de mrfuri pe mare, dei nu se
menioneaz expres c armatorul rspunde cu toat averea sa de ap i de uscat pentru asigurarea
bunei stri tehnice de navigabilitate a navei, obligaia este subneleas.
Totodat, dei n contract nu exist o prevedere expres, expeditorul mrfii este obligat s
aduc marfa la locul de ncercare sub sanciunea plii locaiei, deoarece cutuma prevede c
marfa ateapt nava.

13. Uzanele convenionale

Sunt cele care i au originea n voina contractanilor, care au deplin libertate, n virtutea
autonomiei de voin, s stabileac potrivit aprecierilor, coninutul contractului pe care l ncheie.
Acest gen de uzane se formeaz de regul spontan, la iniiativa unui partener contractual.
Ele au ca urmare satisfacia ambilor contractani, acetia urmeaz a le utiliza i n raporturile lor
viitoare i chiar a le oferi i altor subieci de drept care convin s perfectee contractele de acelai
fel, cu cel intervenit ntre aceea care au statornicit uzana respectiv.
Avnd un carcater spontan, uzanele convenionale prezint inconvenientul de a fi incerte
i imprecise.
Uzanele mai prezint un caracter colectiv, n sensul c ele implic o practic de mas,
nscut din preluarea i repetarea, n alte ocazii, a acelorai acte sau practici, de ctre pri
contractante, de obicei n aceeai ramur de activitate sau categorie profesional.
Uzurile sunt reguli de conduit, a cror nclcare nu produce consecine juridice (de
exemplu, nerespectarea uzurilor diplomatice cu privire la obligaia de arborare a steagului dac
n maina ambasadei cltoresc ambasadorul, sau un reprezentant oficial, obligaia de intonare a
imnului i ntinderea covorului rou la primirea unui oficial al unui stat, nu roduc efecte juridice).

Uzantele comerciale pot fi exprimate in diferite forme. Ele se concretizeaza prin

clauze tipizate, contracte tip, ori contracte model sau formulare de contracte.
14. Clauzele tip
Sunt standardizate. Includerea in contracte a clauzelor tip permite simplificarea
operatiunilor comerciale si evitarea problemelor conflictuale.
Clauzele tip prezinta insa acceptiuni diferite.
Interpretarea uniforma a principalelor clauze folosite in contractele externe s-a realizat
de Camera de Comert internationala din Paris.
In prezent sunt in vigoare regulile INCOTERMS 2000.
5
 Clauzele interpretate se individualizeaza prin anumite formule sau termeni care exprima
forme de vanzare internationala.
Regulile se incorporeaza in contract printr-o simpla referire la clauza aleasa de parti,
determinand relatiile dintre vanzator si cumparator, precizand obligatiile lor minime, predarea
marfii vandute, transferul riscurilor contractuale, repartizarea cheltuielilor, etc. au caracter
facultativ, partile pot sa prevada modificarile sau adaugirile la regulile uniforme, in raport de
natura marfurilor care formeaza obiectul contractului.

15. Contractele tip

Contractele tip si conditiile generale cuprind clauze uniforme care se intemeiaza, in
principal pe uzantele existente in comertul international. Ele elimina discutiile indelungate intre
parti si faciliteaza incheierea operativa a contractelor externe. Clauzele esentiale sunt prestabilite,
configurand cadrul juridic al realizarii unor operatiuni. Datorita formei lor preconstituite, partile
urmeaza numai sa individualizeze un anumit tip de contract, privind cantitatea marfii, pretul si
modalitatea de plata. Clauzele propuse pot fi modificate sau completate de catre parti.

16. Condiiile generale- ca form a uzanelor comerciale

Prin conditiile generale se precizeaza principalele elemente ale contractelor de acelasi tip
intr-o anumita ramura a comertului international. Intelegerea comerciala se incheie in baza
conditiilor generale care, prin integrarea lor devin clauze ale contractului. Prevederile conditiilor
generale au caracter dispozitiv, avand posibilitatea de a deroga de la ele.
Condiiile generale si contractele tip se elaboreaza de catre una din partile contractante,
asociatiile comerciale internationale sau de asociatii neutre.

17. Soluionarea conflictelor dintr-o uzan contractual i o uzan normativ

Conflictul dintre 2 uzane convenionale se soluioneaz n favoarea uzanei mai apropiate
existente la momentul ncheierii contractului. n situaia n care, o uzan convenional existent
la momentul ncheierii contractului a fost nlocuit pe parcursul executrii contractului cu o alt
uzan, n absena voinei contrare a prilor, va fi avut n vedere uzana existent la momentul
ncheierii contractului.
Dac intr n conflict o uzan convenional i o uzan normativ se soluioneaz prin
aplicarea uzanei convenionale.
n cazul unui conflict ntr-o uzan convenional i o lege imperativ se soluioneaz prin
aplicarea normelor legii imperative.
Dac apare un conflict ntre o uzan convenional i o lege supletiv se soluioneaz
prin aplicarea uzanei convenionale.
Conflictul ntre o uzan normativ i o lege imperativ se soluioneaz n considerarea
forei juridice a legii pe care o completeaz uzana i de caracterul special sau general al regulilor
care intr n conflict.
Situaia unui conflict ntre o uzan convenional i o lege uniform se soluioneaz prin
aplicarea uzanei convenionale.
Conflictul ntre o uzan convenional sau normativ i o convenie expres a prilor,
sau norme de ordine public se soluioneaz prin aplicarea fie a conveiei exprese a prilor fie a
normelor de ordine public.

6
 18. Statul- particiant la raporturile de comer internaional
In raporturile de comert international, statul actioneaza atat in calitate de titular, de
suveranitate, cat si ca pers juridica putand face acte de comert international.
Ca titular de suveranitate, statul:
- legifereaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept,
- negociaza acordurile si conventiile comerciale cu alte state si
- adopta masurile necesare pentru indeplinirea clauzelor contractuale.
Astfel, statul actioneaza ca subiect de drept administrativ si financiar, elaboreaza politici
comerciale, instituie regimul vamal etc.
In raporturile de cooperare economica si tehnico stiintifica, in care se implica, statul are
atat calitatea de titular de suveranitate cat si calitatea de subiect de drept asumandu-si obligatii
precum:
- garantarea investitiilor straine,
- garantarea de credite in vederea realizarii unor investitii sau subventionarea de investitii din
strainatate.
Atuni cand participa ca persoan juridica (jure gestiones) la raporturile de comert
international, statul participa prin Ministerul Finantelor Publice sau conform reglementarilor in
vigoare prin alte organe competente.
Domeniile de participare ale statului la comertul international sunt:
a) Raporturile contractuale ce imbraca forma acordurilor( ex: acordurile de imprumut cu bancile
straine sau acorduri de cooperare financiara cu bamcile straine)
b) Emisiunea de titluri de valoare lansate pe pietele financiare externe(forma de angajare a
datoriei publice externe a statului)
c) Participarea la litigii comerciale internationale conform conventiilor internationale. Conform
legislatiei nationale, categoria comerciantilor include comerciantii pers fizice si juridice.
Alaturi de pers fizice sunt subiecte ale comertului international si soc comerciale, regiile
autonome, soc cooperatiste, dar si alte entitati juridice precum asociatiile in participatie,
intreprinderile familiale, pers juridice fara scop lucrativ.
Grupurile de interes economic pot fi sau nu comercianti si sunt subiecte ale comertului
international.
Dreptul de a face comert reprez unul din drepturile fundamentale ale statului. Orice stat
este in drept sa participe la comertul international si la alte forme de cooperare economica, fiind
liber sa aleaga modul in ca isi organizeaza relatiile economice externe.
Contractele dintre un stat actionand de jure gestiones si pers juridice sau fizice straine
poarta, de obicei, denumirea de contracte mixte sau contracte statale( state contracts).
In general atunci cand statul roman contracteaza sub forma unor acorduri internationale,
capacitatea de a contracta in numele sau, sau cea de a administra, se acorda prin acte normative
Ministerului Finantelor Publice.
In cazul contractelor comerciale internationale privind bunurile care fac obiectul prop
publice statul se poate manifesta prin entitatile sale(regii autonome, institutii publice) care
administraza bunurile respective.

19. Organizatiile interguvernamentale

Organizatiile interguvernamentale sunt subiecte de drept comercial international prin
vointa statelor care le infiinteaza.
O organizatie interguv se caracterizeaza prin urm trasaturi:
7
a) Se infiinteaza prin acordul statelor interesate
b) Constituie subiect derivat al ordinii juridice internationale(personalitate juridica si statut) si
spre deosebire de stat nu au teritoriu si popolatie proprie
c) Are caracter stabil si o capacitate juridica de la caz la caz
d) Reprezinta subiect de drept international, insa, spre deosebire de sub clasice de dr
international cumuleaza criteriul obiectiv(membrii acestora sunt state), finalist (activitatea
acestora prezinta interes pt mai multe state) si formal (sunt infiintate prin act constitutiv
incheiat prin conventie internationala).
Unele organizatii internationale au caracter general (ex. ONU-organizatia statelor
americane etc.), in timp ce altele au caracter special (de ex Organizatia Natiunilor Unite pt
educatie, stiinta si cultura, si ONU pt dezvoltare industriala etc., institutii specializate in cadrul
ONU).
In functie de posibilitatea de dobandire a calitatii de membru, exista organizatii deschise
sau inchise, iar in functie de aria geografica pot infiinta organizatii cu caracter
regional( Organizatia tarilor arabe exportatoare de petrol) sau universal ( ONU).

20. Filiala societatii comerciale straine in Romania

Societatea comerciala reprezinta o grupare de persoane constituita pe baza unui contract
de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun
anumite bunuri pt desfasurarea unor activitati comerciale: activitati de productie, comert sau
prestari servicii, in scopul realizarii si impartirii profitului rezultat.
Filiala societatii comerciale straine.Dezmembramant al soc comerciale cu personalitate
juridica, filiala soc comerciale straine este constituita de soc fondatoare, in conditiile legi, pe un
alt teritoriu statal decat cel ce da nationalitatea soc mama.
Regimul juridic al acestei entitati este acela al formei de societate in care s-a constituit.
Dependenta economic de societatea fondatoare, filiala este independenta juridic.
O filiala are nationalitatea tarii pe al carui teritoriu se stabileste sediul sau social si este
supusa legii acesteia.
Societatile, constituite in temeiul legii unui stat membru, care au sediul social si
administratia centrala pe teritoriul comunitatii, pot sa infiinteze o filiala a unei soc europene
subscriind la actiunile acesteia daca minim 2 soc membre fie sunt reglementate de legislatia unor
state membre diferite, fie detin de cel putin 2 ani o filiala reglem de legislatia unui alt stat
membru sau o sucursala pe teritoriul unui alt stat membru.

21. Sucursala societatii comerciale straine in Romania

Este un dezmembramant fara personalitate juridica a soc fondatoare, sucursala este
dependenta economic si juridic de societatea mama.
Atunci cand este constituita in strainatate, sucursala are o capacitate limitata de un subiect
de drept deoarece poate sta in justitie direct, in statele pe al caror teritorii opereaza, cu privire la
activitatile desfasurate acolo.
Daca se admite principiul teritorialitatii si pluralitatii falimentelor, o sucursala poate fi
declarata in faliment, exclusiv cu privire la bunurile aflate in tara in care are sediul, fara ca acesta
sa produca efecte asupra situatiei juridice a societatii fondatoare.
Sucursala unei societati comerciale straine in RO nu are nationalitate romana, ci
nationalitatea societatii fondatoare si reprezinta o modalitate prin care se fac investitii de capital

8
in RO, putand fi organizata sub forma unei intreprinderi economice care produce bunuri,
presteaza servicii, executa lucrari sau distribuie marfa.

22. Trustul, concernul si holdingul

Trustul reprezinta reuniunea mai multor societati comerciale intr-o grupare colectiva.
Integrarea fiind totala, societatile comerciale sunt subordonate unei conduceri centralizate, care
decide directiile, obiectele si modalitatile de realizare a activitatii economice.
Activitatea societatilor reunite are la baza un contract de dominare.
Unitatea de decizie apartine unei societati domninate, care exercita controlul asupra
intreprinderilor grupate in cadrul trustului.
Concernul este o societate comerciala care grupeaza mai multe intreprinderi de mici
proportii. Societatile comerciale integrate au o forta economica redusa, fiind dependente de
intreprinderea dominanta. Gruparea societatilor se poate realiza in baza unu contract de dominare
sau prin efectul absorbtiei. Intreprinderea dominanta isi pastreaza existenta juridica, preluand
gestiunea societatilor integrante.
Holdingul constituie o societate comerciala care, detinand majoritatea actiunilor ale altor
intreprinderi, exercita controlul nemijlocit asupra activitatilor.
Societatile implicate au caracter de filiala.
Prin intermediul dreptului de control societatea holding influenteaza strategia si tactica
intreprinderilor integrate.
Managementul societatilor controlate se determina prin directive obligatorii.

23. Grupul european de interes economic

Grupul de interes economic const n asocierea a 2 sau mai multe persoane fizice sau
juridice, pentru o perioad determinat, n scopul nlesnirii sau dezvoltrii a activitii economice
a membrilor si, precum i a mbuntirii rezultatelor activitii respective.
Entitatea este persoan juridic cu scop patrimonial, constituit cu sau fr capital social,
i dei nu este comerciant, i se aplic dispoziiile legii privind procedura insolvenei.
n cazul constituirii unui grup de interes economic cu capital, acesta poate consta n
aportul de orice natur, capitalul urmnd a fi mprit n pri de interes, repartizate membrilor.
Dac se opteaz pentru constituirea grupului fr capital, grupul poate avea un patrimoniu, iar
membrii si pot realiza aporturi, doar c aporturile nu vor capitaliza.
Activitatea grupului se raporteaz la activitatea economic a membrilor si, i are un
caracter accesoriu acestuia.
Grupul european de interes economic este o asociere dintre minim 2 i maxim 20 de
persoane fizice ori persoane juridice, constituite pentru o perioad determinat sau
nedeterminat, n scopul nlesnirii ori dezvoltrii activitii economice a membrilor si, precum
i al mbuntirii rezultatelor activitii respective. Entitatea nu dobndete personalitate
juridic.

24. Societile transnaionale

Societatea transnaional este acea societate naional cu dezmembrminte (filiale i
sucursale) n mai multe state.
Societatea fondatoare i sucursala sunt supuse legii societii mam, iar filiala este supus
legii statului pe teritoriul creia s-a constituit sau are sediu (Shell).

9
 Regimul juridic al societilor transnaionale se stabilete n funcie de structura societii
i n principiu, este stabilit prin convenia de contituire.
Unele convenii nu prevd regimul juridic aplicabil, n timp ce altele, i ntregesc
regimul juridic cu principii de drept comun, ale sistemelor de drept din statele participante.
O societate este multinaional dac se constituie prin fuziunea unor societi naionale
din state diferite n condiiile legii.
Dac legea prevede fuziunea cu capital strin, operaiunea se va realiza prin acte
internaionale i act constitutiv, iar naionalitatea multinaionalei fie va fi prevzut direct, fie
indirect, prin raportare la sediul principal.
- O.C.D.E - Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic a elaborat un cod de
conduit a societilor transnaionale.

25. Scrisoarea de confort ca instrument precontractual

Att scrisoarea de confort ct i scrisoarea de garanie, complet diferite de scrisoarea
de intenie, sunt scrisori avnd regimul juridic al unor garanii autonome.
Aceste scrisori garanii au rolul, n faza precontractual, de a asigura partenerul de
negocieri c cellalt partener are mijloace pentru executarea obligaiilor care vor rezulta din
contractul ce va fi ncheiat.
Ele incit la ncheierea contractului.
Scrisoarea de confort este acel angajament irevocabil i autonom prin care emitentul i
asum o obligaie de a face sau de a nu face, n scopul susinerii unei alte persoane, denumit
debitor, n vederea executrii obligaiilor acesteia fa de un creditor al su.
Emitentul nu va putea opune debitorului nici o aprare sau excepie derivnd din raportul
obligaional dintre creditor i debitor. n cazul n care debitorul nu-i execut obligaia, emitentul
scrisorii de confort poate fi obligat numai la plata de daune interese fa de creditor i numai
dac acesta din urm face dovada c emitentul scrisorii de confort nu i-a ndeplinit obligaia
asumat prin scrisoare de confort.
Emitentul scrisorii de confort care a czut n pretenii fa de creditor are drept de regres
mpotriva debitorului.
Scrisoarea de confort provine, de regul, de la o societate mam, care i manifest astfel
intenia de a garanta anumite obligaii ale propriilor filiale sau societi care i sunt subordonate
din punct de vedere economic.
Prin scrisoarea de confort emitentul se oblig s aib o anumit conduit/atitudine (de a
face sau a nu face) fa de cel pentru care garanteaz.
O asemenea garanie, chiar dac nu presupune plata unei sume de bani, poate fi suficient
pentru partenerul de afaceri al celui garantat, ntruct emitentul i pune n joc reputaia n
afaceri.
Rolul scrisorii de confort este de a-l asigura pe partenerul contractual al celui garantat de
seriozitatea n afaceri.
Obiectul concret al angajamentului emitentului scrisorii de confort poate fi determinat n
funcie de natura raporturilor dintre pri, de exemplu, emitentul i asum o obligaie de
neconcuren (obligaie de a nu face) sau o obligaie de exclusivitate (obligaie de a face).

26. Obligaiile prilor din faza precontractual. Legea aplicabil conform

Regulamentului CE Roma II

10
 Obligaia de informare: n dreptul romn nu exist un text expres general care s
impun obligaia de informare n faza negocierilor.
Exist ns obligaia de bun credin n negocieri, creia i este subsumat obligaia de
informare.
Partea care se angajeaz ntr-o negociere este inut s respecte exigenele bunei credine.
Prile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligaii. Obligaia de bun
credin n negcieri se regsete i n alte legislaii naionale.
n dreptul romn, obligaia de informare precontractual este reglementat n mod expres,
n cazul mai multor contracte (contract de intermediere, de franciz).
Exclusivitatea n negocieri : dac prile urmresc s poarte negocieri cu o singur parte
trebuie s prevad ntr-un document precontractual o clauz de exclusivitate.
Altfel, ele nu sunt inute s poarte negocieri exclusive.
Dac se ncheie o clauz de exclusivitate, prin aceasta se interzice partenerului de
negocieri s poarte negocieri paralele cu ali parteneri; el are o obligaie de negociere exclusiv.
Confidenialitatea: un acord cu privire la confidenialitate poate fi ncheiat n legtur cu
orice tip de contract, dar mai ales, se ncheie n legtur cu acelea care presupun un schimb de
informaii, cum sunt contractele de know-how, de franciz.
Clauza de confidenialitate nu trebuie s fie stipulat pentru o perioad prea mare de
timp, deoarece poate fi sancionat ca practic comercial restrictiv.
nclcarea obligaiei de confidenialitate atrage rspunderea prin plata de despgubiri
partenerului de negocieri prejudiciat.
ntreruperea negocierilor : partenerii de negocieri sau unul dintre acetia, pot nceta
negocierile, deoarece sunt liberi s iniieze, s desfoare i s ntrerup negocieerile, neputnd fi
trai la rspundere pentru eecul acestora. negocierile trebuie s se desfoare, ns, cu bun
credin.
Este contrar bunei credine conduita partenerului care iniiaz sau continu negocieri
fr intenia de a ncheia contractul.
Partenerul care iniiaz, continu sau ntrerupe negocierile contrar bunei credine
rspunde pentru prejudiciul cauzat celuilalt partener.

Legea aplicabil obligaiilor din faza precontractual

n spaiul UE, legea aplicabil obligaiilor din faza precontractual este stabilit prin
regulamentul CE Roma II, privind legea aplicabil obligaiilor necontractuale.
Legea aplicabil obligaiilor necontractuale care rezult din nelegerile la care se ajunge
nainte de semnarea unui contract, indiferent dac respectvul contract a fost ncheiat sau nu, este
legea aplicabil contractului n cauz sau legea care ar fi fost aplicabil contractului dac acesta
ar fi fost ncheiat. n cazul n care legea aplicabil nu poate fi stabilit conform acestui criteriu,
atunci ea este fie lex loci damni (legea statului n care s-a produs prejudiciul), indiferent n ce
ar are loc faptul cauzator de prejudicii i indiferent de ara sau rile n care se manifest
efectele indirecte a respectivului stat care este, de altfel, i regula general insituit n
Regulamentul Roma II, fie legea statului n care toate prile i au reedina obinui n
momentul producerii faptului cauzator de prejudicii, fie legea statului cu care obligaia
necontractual are n mod vdit o legtur mult mai strns dect cu legile susceptibile de a fi
aplicate indicate mai sus.

11
 27. Lex voluntatis
Conditiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasa de parti sau dupa caz
de autorul sau.
Alegerea legii aplicabile actului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din
cuprinsul acestuia sau din circumstante.
Partile pot alege legea aplicabila totatlitatii sau numai unei anumite parti a actului juridic.
Intelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificata ulterior incheierii actului.
Modificarea are efect retroactiv, fara sa poata totusi sa infirme validitatea formei acestuia sau sa
aduca atingere drepturilor dobandite intre timp de terti.
Conditiile de forma ale actului juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul.
Actul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei daca indeplineste conditiile
prevazute de una dintre legi (legea locului unde a fost intocmit, legea cetateniei sau legea
resedintei obisnuite a persoanei care l-a consmitit, legea aplicabila potrivit dreptului international
privat al autoritatii care examineaza validitatea actului juridic).
In cazul in care legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub
sanctiunea nulitatii, o anumita forma solemna nici o alta lege dintre cele mentionate nu poate sa
inlature aceasta cerinta, indiferent de locul intocmirii actului.

28. Legea aplicabil contractului n absena alegerii prilor

In lipsa alegerii, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai
stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic a
fost incheiat.
Daca e considera ca exista legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei
caracteristice sau dupa caz, autorul actului are, la data incheierii actului dupa caz, resedinta
obisnuita, fondul de comert sau sediul social.

29. Oferta de a contracta

Oferta este o propunere de contractare a unui potenial partener i trebuie s ndeplineasc
o serie de condiii:
- S fie ferm, prin ofert partea i exprim voina de a contracta n viitor, de a-i asuma
obligaii, fr a avea i valoarea unui angajament juridic.
Centraliznd ofertele potenialilor clieni contractani, un ntreprinztor va alege oferta cea
mai profitabil i dac sunt ntrunite elementele pentru ncheierea valabil a contractului,
aceast ofert poate valora comand ferm.
- S fie precis i complet, simultand oferta trebuie s fie precis (punctual) i complet
(suficient de detaliat ct s permit contractarea)
- S se adreseze unei persoane determinate, adresat fiind unei persoane nedeterminate,
oferta valoreaz doar ca invitaie, la fel cum are valoarea unei oferte o propunere general
sau o expediere de cataloage (de exemplu, expunerea mrfurilor cu precizarea preurilor, i
ofertele de recompens).
Efectele ofertei se produc doar din momentul n care a ajuns la destinatar, astfel c
revocarea sa nu produce nici o consecin asupra ofertantului dac are loc nainte ca oferta s fi
ajuns la destinatar. Dac oferta este revocat dup ce a ajuns la destinatar, i n cauz este un
contract sinalagmatic, contractul nu poate fi considerat perfect, ns se datoreaz daune interese
cu excepia cazului n care destinatarul a trecut voit grbit la executare, dei prevede revocarea
ofertei (tocmai pentru c o prevede).
12
 Dac este revocat oferta ajuns la destinaie, ntr-un contract unilateral, propunerea este
obligatorie din momentul n care a ajuns la destinaie, fiind aplicabil teoria recepiunii.

30. Acceptarea ofertei

Destinatarul ofertei poate sa isi manifeste dorinta de a contracta prin acceptarea ofertei in
mod expres sau tacit, cu mentiunea ca tacerea valoreaza acceptare doar daca exista o clauza in
acest sens.
Conditiile de validitate ale acceptarii sunt:
a) Sa provina de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul autorizat al acesteia
b) Sa fie conforma ofertei
c) Sa ajunga la destinatar in termenul de acceptare
Acceptarea trebuie sa confirme prin continutul sau continutul ofertei pt a nu reprezenta o
contra oferta si in masura in care nu s-a formulat in termen rezonabil sub sanctiunea nulitatii.
Pornind de la conceptul ca se doresc contractari si efecte juridice economice(profit) in
comercial se da posibilitatea ca si o acceptare tardiva sa produca efecte, daca ofertantul se decide
in acest sens si il informeaza imediat pe acceptant.
In cadrul dezbaterilor comisiei natiunilor unite pt dr comercial international s-a convenit
ca acceptarea tardiva produce efecte daca intarzierea s-a datorat conditiilor in care au functionat
mijloacele de comunicare.

31. Momentul si locul incheierii contractului

In contractul comercial international o importanta deosebita revine momentului si locului
incheierii contractului, acestea fiind elemente esentiale pt identificarea legii aplicabile, alegerea
termenelor si executarea obligatiilor.
Contractul se considera incheiat in momentul realizarii acordului de vointa a partilor.
Regula este aceea ca partile isereaza in contract clauze cu privire la momentul si locul incheierii
contractului, iar daca contractul nu contine astfel de clauze, momentul si locul incheierii
contractului se vor stabili conform protocolului redactat la sedinta de negociere.
Daca contractul se incheie intre cocontractantii prezenti, momentul incheierii este
momentul acordului de vointa si locul incheierii contractului este locul in care s-au finalizat
negocierile prin realizarea acordului de vointa. Daca contractul se incheie intre prezenti,
momentul realizarii acordului de vointa este considerat, in toate sistemele de drept, momentul
incheierii contractului.
Daca contractul se incheie intre absenti prin telefon momentul incheierii sale este
reprezentat de acel moment al convorbirii partenerilor in care se da acordul de vointa, iar locul
incheierii contractului este diferit, in functie de sistemul juridic(dr. angloamerican considera ca
este locul situarii sediul pers apelate in timp ce dr continental opteaza pt locul unde este situat
sediul apelantului initiator).
Cel de al treilea sistem( RO) introduce criteriul obiectiv al ajungerii acceptarii la ofertant
si considera ca acesta este momentul incheierii contractului.
Locul incheierii contractului se stabileste in functie de faptul ca partile sunt sau nu
prezente la incheierea contractului.
In contractele incheiate intre prezenti contractul se considera incheiat in locul unde se afla
partile, iar daca incheierea contractului este telefonica, locul se determina prin vointa
contractantilor.

13
 In contractele incheiate intre absenti, conform teoriei emisiunii, contractul se incheie in
locul in care se afla acceptantul, iar conform teoriei receptiunii, in locul unde se afla ofertantul.
Relevanta locului incheierii contractului de comert international este deosebita deoarece
permite identificarea legii aplicabile contractului, a uzurilor locale, a competentei teritoriale, a
instantelor si ajuta la interpretarea acestuia.

O categorie importanta de clauze este aceea a clauzelor de mentinere a valorii

contractului clauze de consolidare a pretului;
- clauza de optiune asupra monedei,
- clauza valutara incluzand clauza monovalutara si plurivalutara,
- clauza aur.

32. Clauza monovalutara

Daca in contract se precizeaza moneda de plata si pretul se indexeaza in functie de o
valuta considerata forte pe piata respectiva.

33. Clauza plurivalutara

Pretul se determina in raport de media ponderata a ratelor reciproce de schimb dintre
valutele ce compun cosul valutar.

34. Clauza aur

Admisa in statele care coteaza aurul la bursa, aceasta clauza consta in exprimarea pretului
contractului in functie de pretul gramului de aur.

35. Clauza de optiune asupra monedei liberatorii

Clauza protejeaza contractantii in fata riscului valutar si presupune ca pretul contractual
sa fie determinat intr-o moneda de cont, iar achitarea sa la scadenta sa se poata face intr-una din
valutele asupra carora sa convenit la incheierea contractului.

Clauze specifice anumitor contracte de comert international pe termen lung (clauza

de optiune a locului de plata , clauza de recalculare sau de revizuire a pretului).
36. Clauza de optiune a locului de plata
Varianta clauzei monovalutare care se distinge prin aceea ca in virtutea ei creditorul
dobandeste dreptul de a incasa la scadenta valoarea creantei sale calculate pe baza unei valute de
cont prestabilita prin contract in locul ales de acesta, dintre cele convenite intr-un atare scop, iar
debitorul isi asuma obligatia de a satisface optiunea astfel exprimata, platind in moneda locului
ales de creditor.

37. Clauze de recalculare sau de revizuire a pretului

Stipulatia contractuala prin care partile convin ca atunci cand intre momentul perfectarii
contractului lor si acela al executarii lui, survin modificari semnificative ale pretului, materiilor
prime, energiei, fortei de munca, sau alte elemente avute in vedere, la stabilirea pretului
contractual (primele de asigurare, tarife de transport, tarife de depozitare marfii) oricare dintre
ele (parti) sa fie indreptatita sa procedeze la recalcularea acestuia, adica a pretului contractual.
Aceasta clauza se poate clasifica in 3 variante:
14
- Clauza de recalculare cu indexare unica (speciala)
- Clauza de recalculare cu indexare cumulativa (complexa)
- Clauza de recalculare a pretului cu indexare generala

In contractul pe termen lung, evolutia pietei impune introducerea unor clauze de

adaptare precum (clauza clientului mai favorizat, clauza ofertei concurente, clauza de
hardship).
38. Clauza clientului celui mai favorizat
In cazul in care, pe durata unui contract incheiat cu un prim client, contract incheiat cu o
clauza a clientului mai favorizat, se incheie un contract cu un al doilea client care beneficiaza de
conditii mai favorabile decat primul, este obligatorie alinierea primului contract astfel ca cel de
al 2 lea client sa beneficieze de aceleasi conditii ca si primul client.

39. Clauza ofertei concurente.

Daca un client beneficiar primeste o oferta mai avantajoasa de la un tert, pe durata
contractului primar, acesta ii va prezenta primului contractant oferta aparuta, ramanand ca acesta
fie sa se alinieze ofertei tertului si sa suspende fara daune executarea contractului, beneficiarul
acceptand in perioada suspendarii oferta tertului, fie se reziliaza contractul primar fara daune.

40. Clauza de hardship

O astfel de clauza se fundamenteaza pe ideea ca obligatiile contractuale, sunt obligatorii
daca nu s-a produs o modificare esentiala a conditiilor determinate la incheierea contractului.
Un eveniment de hardship este insurmontabil, imprevizibil, independent de fapta sau
vointa partilor si face executarea contractului sa devina impovatatoare pentru toti.

41. Clauza de forta majora

Principalele clauze ale contractului de comert international (clauza penal, clauza
de agravare a raspunderii, clauza de diminuare a raspunderii, clauza de exonerare a
raspunderii, clauza de limitare a raspunderii, clauza de forta majora).
Un rol deosebit in contractul de comert international il ocupa acele clauze prin care
partile au convenit asupra raspunderii.
Un eveniment considerat de forta majora daca se produce independent de vointa sau
actiunea partilor, este absolut insurmontabil(nu poate fi depasit, nu poate fi trecut) si face absolut
imposibila executarea contractului pentru una dintre parti.
Aceasta clauza exonereaza de raspundere, dar, deoarece nu exista o acceptiune unanima a
conceptului de forta majora, partile trebuie sa formuleze cat mai explicit si autocuprinzator o
astfel de clauza.
Se mentioneaza durata evenimentului de forta majora care determina rezilierea
contractului fara daune; durata evenimetului pt care se accepta intarzierea in executare; intervalul
in care se comunica evenimentul si incetarea sa.

42. Noiunea i caracterele arbitrajului

Arbitrajul comercial internaional reprezint o cale de soluionare a litigiilor de ctre
arbitri desemnai pentru cazuri determinate sau de ctre instituii permanente de arbitri.

15
 n relaiile comerciale, majoritatea litigiilor dintre participani se soluioneaz pe calea
arbitrajului ca form de juridicie privat.
Arbitrajul este un sistem jurisdicional special i derogator de la dreptul comun, care
corespunde exigenelor specifice ale comerului internaional.
n cadrul acestei modaliti, prile au posibiliti egale de informare i de alegere a
arbitrajului n raport cu interesele lor comune.
ncrederea prilor n arbitraj este determinat de specializarea i imparialitatea arbitrilor,
care soluioneaz litigiile prin aplicarea normelor proprii ale comerului internaional, avnd n
vedere stipulaiile contractului i uzanele comerciale.
Simplitatea procedurii arbitrale faciliteaz desemnarea arbitrilor de ctre pri, secretul
dezbaterilor, utilizarea limbilor strine i modicitatea cheltuielilor de arbitrare.
Totodat, celeritatea soluionrii diferendului este asigurat prin renunarea la cile de
atac, sentina arbitral fiind definitiv i executorie.
Caractere:
- Prile pot alege, prin simplul lor acord de voin, arbitri care urmeaz s soluioneze litigiul
dintre ele, o atare posibilitate, de alegere a judectorilor, este exclus n cadrul justiiei
statale. n acest context, se cuvine s subliniem importana i eficiena alegerii, n calitate de
arbitri, n litigiile comerciale a unor specialiti n domeniu sau chiar a unor comerciani.
- Legea recunoate prilor libertatea de a determina modul de organizare i desfurare a
arbitrajului.
- Procedura arbitral este, adeseori, mult mai rapid dect judecata realizat de instanele
judectoreti. De altfel, legea le permite prilor s stabileasc un termen pentru soluionarea
litigiului. n lipsa unui asemenea acord, nsi legea determin un termen de maxim 6 luni
pentru soluionarea litigiului.
- Lucrrile arbitrajului au de regul un caracter confidenial, reputaia prilor, n deosebi a
comercianilor poate rmne netirbit indiferent de soluia final pronunat n arbitraj.
Arbitrajul privat nu este lipsit i de unele dezavantaje semnificative.
Cel mai caracteristic dintre aceste inconveniente este datorat lipsei de imperium al
arbitrilor. Intr-adevar, tocmai datorita acestei imprejurari arbitrii nu pot impune sanctiuni
martorilor sau expertilor.
De asemenea, martorii si expertii sunt audiati fara prestare de juramant, ceea ce poate
creea indoieli asupra credibilitatii acestora.

43. Arbitraj ocazional i arbitrajul institutional

Arbitrajul comercial international prezinta mai multe forme jurisdictionale.
Ele pot fi clasificate in raport de structura organizatorica, puterii arbitrilor si competenta
arbitrajului.
Avand in vedere structura organizatorica arbitrajul poate fi ocazional si institutional.
a. Arbitrajul ocazional sau ad-hoc se constituie de catre parti pentru solutionarea unui litigiu
concret.
Existenta arbitrajului ad-hoc inceteaza odata cu rezolvarea cauzei, avand o durata limitata.
Datorita modului sau de organizare, arbitrajul ad-hoc nu dispune de elemente prestabilite,
partile au facultatea de a desemna arbitri in caz de litigiu, de a fixa regulile de procedura pe care
le vor urma arbitrii si de a determina locul arbitrajului.
Arbitrajul ad-hoc este arbitrajul traditionat.
In materie de arbitraj, aceasta modalitate reprezinta dreptul comun.

16
 Structura si procedura arbitrajului ad-hoc vor fi diferite, in raport de interesele partilor in
fiecare litigiu.
Prin conventia lor, partile pot incredinta solutionarea diferendului unui arbitru unic sau
unui complet colegial.
Tot partile pot conveni ca sentinta arbitrala sa fie supusa cailor de atac, ori sa fie
definitiva si obligatorie.
b. Arbitrajul institutional sau permanent se realizeaza prin intermediul unei institutii
organizate, care persista litigiului.
Atributiile jurisdictionale se exercita neintrerupt, iar continuitatea este configurata de
existenta unui regulament propriu de organizare si functionare.
Principalele elemente de structura ale arbitrajului institutional sunt sistemul de desemnare
a arbitrilor, lista arbitrilor si secretariatul.
Sistemul de desemnare a arbitrilor poate fi format dintr-o anumita persoana sau un organ
colegial.
Autoritatea competenta asigura desemnarea arbitrului cand partile refuza sa-l numeasca.
In acelasi mod, se desemneaza si supraarbitrul, in situatia in care cei 2 arbitri ai partilor nu se
inteleg.
Secretariatul indeplineste functiile administrative ale institutiei de arbitraj. Atributiile
secretariatului privesc comunicarea actelor de procedura, citarea partilor, participarea la
dezbateri, intocmirea incheierilorde sedinta si redactarea hotararilor arbitrale.
Procedura arbitrala este reglementata prin dispozitiile cuprinse in regulamentul institutiei
sesizate.
Corespunzator acestor reglementari procedura arbitrala va fi obligatorie sau facultativa.
In functie de caracterul prevederilor procedurale partile vor avea sau nu posibilitatea sa intervina
asupra modificarilor pe care le considera necesare.
Arbitrajul permanent poate avea o competenta materiala generala sau specializata.
Institutiile arbitrale cu o competenta generala pot solutiona orice litigii in materie comerciala. Ele
isi desfasoara activitatea pe langa camerele sau bursele de comert, ori in mod independent.
Institutiile arbitrale specializate pot rezolva numai anumite litigii de natura comerciala. De
exemplu, Tribunalul de Arbitraj al Bursei de Bumbac.

44. Arbitrajul in drept si arbitrajul in echitate

Arbitrajul in drept sau jure solutioneaza litigiile dupa lege, la fel ca instantele
judecatoresti, arbitrii vor da hotararea intemeindu-se pe contractul principal dintre parti si al
normelor de drept aplicabile. In absenta unei stipulatii a partilor, puterile conferite arbitrilor vor
fi conforme unui arbitraj de drept strict. Aceasta forma de jurisdictie reprezinta dreptul comun in
materie.
Arbitrajul in echitate se desfasoara dupa constiinta arbitrilor.
Prin derogarea de la arbitrajul obisnuit, arbitrii decid in temeiul principiilor de echitate,
tinand seama de exigentele comertului international.
Preferinta partilor de a recurge la acest arbitraj se invedereaza prin existenta unei
proceduri mai simple in solutionarea litigiilor si in aplicarea unor reguli proprii ale comertului
international. Evitand aplicarea stricta a dispozitiilor legale, hotararile in echitate permit
adoptarea unor solutii tranzactionale favorabile intereselor reciproce ale partilor.
In acest sens trebuie avut in vedere faptul ca arbitrajul in echitate nu inseamna o simpla
tranzactie sau o conciliere a pretentiilor deduse judecatii.
17
 Arbitrii in echitate nu se bazeaza numai pe considerente practice in limitele investirii lor,
arbitrii judeca dupa norme si principii susceptibile de a fi aplicate in orice situatie similara.
Arbitrajul in echitate nu poate fi decat juridic, intrucat vointa partilor exprimata in conventia de
arbitraj este autorizata de lege.
Asadar in cadrul arbitrajului de echitate se considera ca arbitrul nu este tinut sa respecte
normele procedurale legale si sa aplice normele de drept material, iar hotararea arbitrala este
definitiva.
Dar arbitrajul in echitate nu este in afara dreptului, desprinzandu-se de orice
reglementare. In solutionarea litigiilor, libertatea de apreciere a arbitrilor in echitate este limitata
de principiile fundamentale ale dreptului procedural si de regulile de oridine publica.
Arbitrii in echitate nu se bazeaza numai pe considerente practice, ci dupa norme si
principii susceptibile de a fi aplicate in orice situatie similara.

45. Conventia de arbitraj

Conventia de arbitraj reprezinta intelegerea partilor de a solutiona un litigiu de comert
international prin intermediul arbitrajului ocazional sau permanent.
Intelegerea partilor interesate se poate concretiza in 2 forme: compromisul sau conventia
de compromis si clauza compromisorie sau clauza de arbitraj.
Compromisul este acordul prin care partile supun litigiul existent intre ele spre
solutionare, unui arbitraj. In cadrul compromisului, se cere ca litigiul sa fie actual si determinat.
Actul de compromis trebuie sa precizeze obiectul litigiului si numele arbitrilor care vor statua in
cauza, precum si organizarea si procedura corespunzatoare in situatia in care partile recurg la un
arbitraj ad-hoc.
Clauza compromisorie este acordul prin care partile supun solutionarii unui arbitraj,
litigiul ce ar putea interveni intre ele in legatura cu un contract. Pentru existenta clauzei
compromisorii, litigiul trebuie sa fie viitor si eventual.
Prin clauza compromisorie, partile trebuie sa determine numai modalitatea de
nominalizare a arbitrilor.
Clauza compromisorie se inscrie ca o stipulatie in cuprinsul unui contract comercial.
Datorita integrarii sale, clauza de arbitraj apare ca un accesoria al contractului extern.
Conventia de arbitraj constituie un alt contract, avand o independenta relativa, fata de
contractul principal. Autonomia clauzei compromisorii implica mai multe consecinte.
Astfel, motivele de nulitate ale contractului principal nu se rasfrang asupra clauzei
compromisorii.
Nulitatea contractului principal nu impiedica pe arbitrii sa decida asupra propriei lor
competente.
Valabilitatea clauzei compromisorii nu este influentata nici de interventia ordinii publice,
care ar inlatura unele stipulatii ale contractului principal.
Legea care guverneaza conventia de arbitraj poate fi distincta de legea aplicabila
contractului principal.
Clauza compromisorie reprezinta forma obisnuita a conventiei de arbitraj. Intrucat
produce efectele unei conventii de arbitraj, eficacitatea clauzei compromisorii nu este
conditionata de incheierea unui compromis.
Conventia de arbitraj este caracterizata in mod diferit, aceasta are o natura contractuala
sau procedurala.

18
 Natura contractuala a conventiei de arbitraj rezulta din manifestarea de vointa a partilor.
Natura procedurala a conventiei de arbitraj este configurata de finalitatea urmarita.
Prin conventia de arbitraj nu se determina drepturile si obligatiile reciproce ale partilor,
ci se reglementeaza modalitatea in care ele vor fi stabilite de organul arbitral.

46. Conditiile de forma si de fond ale conventiei de arbitraj

Condiiile de forma : pentru incheierea unei conventii dearbitraj, legislatia romana
prevede forma scrisa sub sanctiunea nulitatii.
Conditia formei scrise se considera indeplinita atunci cand recurgerea la arbitraj a fost
convenita prin schimb de corespondenta, indiferent de forma acestuia, sau schimb de acte
procedurale.
Cerinta formei scrise nu priveste doar clauza compromisorie sau compromisul.
Vointa partilor de a supune litigiul arbitrajului, se poate desprinde din orice alte
documente (conventia arbitrala poate rezulta si din savarsirea unor acte procedurale, cum ar fi
introducerea de catre reclamant a unei cereri de arbitrare si acceptarea paratului ca cererea sa fie
solutionata de catre acest organ arbitral).
Continutul conventiei de arbitraj poate fi diferit dupa cum partile au supus litigiul unui
arbitraj ad-hoc sau institutionalizat.
Conditiile de fond : elementele esentiale pentru validitatea conventiei de arbitraj sunt
capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.
Dintre ele, numai capacitatea si obiectul prezinta unele derogari de la regimul de drept
comun.
Capacitatea partilor de a incheia o conventie de arbitraj se determina in functie de legea
lor nationala.
In dreptul nostru, aceasta posibilitate este recunoscuta persoanelor care au capacitate
civila. Persoanele juridice calificate prin legea care le este aplicabila, ca persoane juridice de
drept public, au facultatea de a incheia in mod valabil conventii de arbitraj.
Interdictia dreptului de a incheia conventii arbitrale este de ordine interna si nu de ordine
publica internationala.
In cazul in care conventia de arbitraj se incheie de catre un imputernicit se cere ca
mandatul sa fie special.
Statul roman si autoritatile publice din Ro au facultatea de a incheia conventii arbitrale
numai daca sunt autorizate prin lege sau prin conventii internationale la care Ro este parte.
Persoanele juridice de drept public de drept roman care au in obiectul lor de activitate si
activitati economice au facultatea de a incheia conventii arbitrale, inafara de cazul in care legea
oric actul lor de infiintare sau de organizare prevede altfel.
Consimtamantul reprezinta manifestarea de vointa a partilor de a supune solutionarea
litigiului lor arbitrajului.
Prin analogie, consmitamantul este supus regulilor de drept comun aplicabile in materie.
Obiectul conventiei de arbitraj consta in obligatia partilor de a supune solutionarea
litigiului cu privire la relatiile lor contractuale unei proceduri arbitrale. Pentru a constitui obiectul
unei conventii de arbitraj, litigiul dintre parti trebuie sa fie arbitrabil. Prin arbitrabilitate se
intelege ca litigiul este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului.
Cauza conventiei arbitrale reprezinta scopul urmarit de parti, adica intentia lor de a
supune diferendul unui tribunal arbitral. Pentru validitatea conventiei arbitrale, cauza trebuie sa
existe, sa fie reala, licita si morala, la fel ca in orice alt contract.
19
 47. Efectele conventiei de arbitraj
Prin prisma naturii sale complexe, conventia de arbitraj produce efecte de natura
contractuala si de natura procedurala.
Efecte de natura contractuala : prin incheierea conventiei de arbitraj, partile isi asuma
unele obligatii specifice. Ele se angajeaza sa supuna diferendul lor unui anumit arbitraj, sa aleaga
arbitrii, si sa execute de bunavoie sentinta pronuntata.
Efectele conventiei arbitrale se produc numai intre partile in cauza.
Conventia de arbitraj este inopozabila tertelor persoane. In conformitate cu principiul
relativitatii, efectele conventiei arbitrale, interventia partilor in interes propriu, in litigiul arbitral
este conditionata de consimtamantul partilor.
Efecte de natura procedurala: sub aspectul finalitatii indeplinite, conventia de arbitraj
este un act procedural care da nastere unui efect principal si negativ, precum si unui efect
complementar si pozitiv.
Efectul principal si negativ rezida in excluderea competentei instantelor judecatoresti de
drept comun de a rezolva litigiul respectiv.
In domeniul arbitrajului institutional, indruituirea Curtii de Arbitraj de a solutiona un
diferend exclude pentru acel litigiu competenta instantelor de drept comun. In cadrul arbitrajului
ad-hoc inlaturarea competentei judiciare rezulta indirect din Codul de pr.civ. care admite aceasta
forma de jurisdictie.
Efectul complementar si pozitiv se materializeaza in dreptul arbitrilor de a decide asupra
propriei lor competente. In conformitate cu natura juridica a arbitrajului, validitatea conventiei
arbitrale se apreciaza dupa legea contractului, iar regimul procedural al exceptiei de arbitraj,
dupa legea forului.
Verificarea prealabila a competentei arbitrilor se exercita la cererea partilor sau din oficiu.
In situatia in care conventia de arbitraj este nula, Curtea de Arbitraj se desesiseaza in favoarea
instantelor de drept comun.
Pe plan international, dispozitiile referitoare la stabilirea competentei se aplica ambelor
forme ale arbitrajului. Arbitrul al carui competenta este contestata nu trebuie sa se desesizeze de
proces. El are dreptul de a hotari asupra propriei competente si asupra existentei sau valabilitatii
conventiei de arbitraj sau a contractului din care face parte conventia.
In cadrul arbitrajului institutional sau ocazitional supus legii romane, Tribunalul Arbitrar
isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu si hotaraste in aceasta privinta printr-o
incheie care se poate desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii
arbitrale.
Exercitarea verificarii prealabile constituie un drept al Tribunalului Arbitral si poate fi
cerute de partile litigante. In situatia in care conventia de arbitraj este nula, Tribunalul Arbitral se
desesiseaza in favoarea instantelor judecatoresti.

48. Procedura arbitrala. Tribunalul arbitral

Arbitrajul poate fi incredintat uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in
conformitate cu prevederile conventiei arbitrale sa judece un litigiu determinat si sa pronunte o
hot definitiva si obligatorie pt ele.
Pers desemnate sa judece litigiul dintre parti se numesc arbitri.
Solutionarea litigiului se realizeaza de arbitrii desemnati de parti.

20
 Arbitrul poate fi orice pers fizica, care are capacitate deplina de exercitiu al drepturilor.
In arbitrajul international arbitrul poate sa fie si o pers juridica.
Codul de procedura civila nu impune o anumita calificare profesionala, cu toate acestea
datorita dificultatilor care pot interveni in solutionarea diferendului, partile apeleaza la juristi.
Arbitrii sunt inscrisi intr-o lista, care cuprinde un nr de 35-40 de pers, inscrierea in lista
de arbitrii se face cu acordul scris al pers in cauza, in lista se indica numele si dupa caz ocupatia,
specialitatea, titlurile sau prezentarea succinta a activitatii profesionale a fiecarui arbitru.
Litigiul comercial se poate solutiona de un arbitru unic sau de 2 sau mai multi arbitrii.
Daca partile nu au stabilit nr arbitrilor, litigiul se judeca de 3 arbitrii, cate unul numit de
fiecare dintre parti, iar al 3 lea supraarbitrul, ales de cei 2 arbitrii.
Acceptarea insarcinarii de arbitru trebuie sa fie facuta in scris si va fi comunicata partilor
in termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin posta, fax,etc.
Cei 2 arbitrii vor proceda la numirea supraarbitrului si al unui supleant al acestuia, in
termen de 10 zile de la ultima acceptare.
Supraarbitrul se va conforma oblig de a notifica acceptarea desemnarii ca arbitru in
conditiile legii.
Tribunalul se constituie potrivit conventiei partilor. Daca partile nu s-au inteles
constituirea Tribunalului arbitral va fi supusa legii tarii unde se desf arbitajul. In cazul
arbitrajului permanent partile se vor raporta la regulamentul institutiei desemnate. Implicit,
constituirea tribunalului va fi conforma dispozitiilor acestui regulament.
In arbitrajul ad hoc, partile au posibilitatea de a desemna arbitrii sau de a stabilii
modalitatile protrivit carora vor fi desemnati arbitrii.
Constituirea tribunalului reprezinta opera partilor. Tribunalul se considera constituit pe
data acceptarii insarcinarii de supraarbitru, ori dupa caz, a acceptarii de catre arbitrul unic sau,
cand tribunalul arbitral este compus din 2 arbitrii, pe data ultimei acceptari. Data acceptarii este
cea a expedierii prin posta a comunicarii.
Din momentul constituirii, tribunalul arbitral este investit cu judecata cererii de arbitrare
si a celorlalte cereri privind procedura arbitrala.
Fac exceptie cererile care, prin dispozitii imperative ale legii, sunt de competenta
instantelor judecatoresti.
Arbitrii sunt raspunzatori pt prejudiciul cauzat, in conditiile legii, daca:
a) Dupa acceptare, renunta in mod nejustificat la insarcinarea lor
b) Fara motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunta hotararea in termenul
stabilit de conventia arbitrala ori de lege
c) Nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date de care au
cunostinta in calitate de arbitrii, fara a avea autorizarea partilor
d) Incalca cu rea credinta sau grava neglijenta alte indatoriri ce le revin
In functie de optiunea manifestata de parti intre arbitrajul permanent si arbitrajul ocazional
acestea au posibilitatea de a stabili, in anumite limite, normele procedurale aplicabile in arbitraj.
In litigiile comerciale internationale, curtea de arbitraj de la Bucuresti, aplica, pe langa
regulile de procedura arbitrala ale institutiei arbitrale, si prevederile conventiilor la care tara
noastra este parte(regulile de procedura a curtii de arbitraj Bucuresti).
Desfasurarea procedurii arbitrale este garantata, sub sancitunea nulitatii hotararii arbitrale
prin egalitatea de tratament a partilor respectarea dreptului la aparare si a principiului
contradictorialitatii.

21
 Partile sunt tinute sa-si exercite drepturile procedurale cu buna credinta si potrivit
scopului in vederea caruia au fost recunoscute.
In orice problema, partile vor coopera cu tribunalul pt desfasurarea corespunzatoare a
litigiului si finalizarea lui.
In derularea procedurii arbitrale, principiul publicitatii este inlocuit de cel al
confidentialitatii.
Arbitrii in indeplinrea atributiilor ce le revin, nu pot publica sau divulga datale de care iau
cunostinta, fara autorizarea partilor.

49. Procedura arbitrala. Cererea de arbitraj. Intampinare

Procedura arbitrala se declanseaza prin sesizarea tribunalui cu o cerere scrisa. Cererea
introductiva a reclamantului este denumita cerere de arbitrare sau actiune arbitrala.
Cererea de arbitrare se poate formula in limba romana sau o limba straina. Tribunalul
din oficiu sau la cerere poate obliga partea sa prezinte o traducere a cererii precum si a
inscrisului, in limba romana sau in arbitrajul international, intr-o limba de circulatie
internationala.
Impreuna cu actele insotitoare, cererea de arbitrare se adreseaza curtii de arbitraj si se
depune a registratura generala a camerei de comert si industrie a Ro. Inscrisurile se depun in
original sau in copie certificata de parte.
Data introducerii cereri de arbitrare se considera ziua inregistrarii la registratura generala
a camerei.
Cererea de arbitrare poate fi comunicata paratului direct de catre reclamant.
La solicitarea reclamantului comunicarea cererii, impreuna cu actele, regulile de
procedura arbitrala si cu lista de arbitrii, se face odata cu citarea, de catre secretariatul curtii de
arbitraj.
Primind cererea de arbitrare, paratul va raspunde prin intampinare in termen de 30 de
zile de la primirea unei copii de pe cererea de arbitrare.
Paratul va comunica prin intampinare numele arbitrului numit de el sau raspunsul la
propunerea reclamantului privind solutionarea litigiului de un arbitru unic, precum si la pers
acestuia.
Intampinarea va cuprinde si exceptiile la cererea reclamantului, raspunsul in fapt si in
drept la pretentiile invocate, probele propuse in aparare si mod corespunzator celelalte mentiuni
si cerinte prevazute pt cererea de arbitrare.
Paratul va comunica reclamantului intampinarea impreuna cu actele insotitoare, de
asemenea va depune intampinarea la curtea de arbitraj, atasand dovada de comunicare.
Necomunicarea sau nedepunerea intampinarii nu inseamna recunoasterea pretentiilor
reclamantului. Daca din aceasta cauza litigiul se amana paratul va putea fi obligat la plata
cheltuielior cauzate prin amanare.
In situatia in care paratul are pretentii impotriva reclamantului, el poate face cerere
reconventionala. Pretentiile formulate de parat trebuie sa derive din acelasi raport juridic pe care
se intemeiaza actiunea reclamantului.

50. Hotararea arbitrala. Curpins. Efecte

22
 Litigiul arbitral ia sfarsit prin pronuntarea unei hotarari. Constituind ultimul act de
procedura, hotararea arbitrala reflecta intreaga activitate desfasurata din momentul incheierii
conventiei de arbitraj.
Hotararea arbitrala reprez actul prin care in temeiul puterilor conferite arbitrii se pronunta
asupra problemelor litigioase supuse lor de catre parti spre a fi solutionate.
Expresia de sentinta arbitrala se utilizeaza frecvent si in conventiile internationale.
Sentinta arbitrala are o dubla natura, contractuala si jurisdictionala.
Activitatile desfasurate in cadrul litigiului arbitral sunt configurate de conventia arbitrala
sau de regulamentul institutiei permanente de arbitraj.
Implicit hot pronuntata, ca act final al procedurii arbitrale, prezinta o componenta
contractuala.
Cu toate ca are efectele unei hot judecatoresti definitive, sentinta arbitrala fiind rezultatul
unei conventii incheiate de parti se aduce la indeplinire de buna voie.
Natura contractuala justifica inadmisibilitatea revizuirii de fond a hot arbitrale.
Dar forta cu care se impune si posibilitatea executarii silite sunt consecinta naturii
jurisdictionale a hot arbitrale.
Dupa lamurirea tuturor imprejurarilor cauzei, tribunalul inchide dezbaterile trecand la
deliberare si luare a hot in sedinta secreta.
Prin hot. se va consemna participarea tuturor arbitrilor in persoana.
Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul in temeiul contractului principal si al normelor de
drept aplicabile tinand seama cand este cazul si de uzantele comerciale.
Pe baza acordului expres al partilor, tribunalul poate solutiona litigiul si in echitate.
Sentinta arbitrala se redacteaza in scris cu mentiunile urm:
a) Componenta nominala a trib
b) Numele partilor
c) Mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia sa procedat la arbitraj
d) Obiectul litigiului si sustinerile pe scurt a partilor
e) Motivele de fapt si de drept a hot
f) Dispozitivul
g) Semnaturile tuturor arbitrilor si a asistentului arbitral
Din dispozitiile prezentate rezulta ca elementele unei hot arbitrale sunt aceleasi ca la hot
judecatoreasca. Ele sunt adaptate insa la specificul procedurii arbitrale.
Hot arbitrala se comunica partilor in cel mult o luna de la data pronuntarii ei.
Comunicarea hot se face prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Dovada de comunicare se depune la dosar.
Odata comunicata partilor sentinta arbitrala are efectele unei hot judecatoresti definitive.
Prin aceasta dispozitie procedurala sentinta este asimilata cu o hot judecatoreasca definitiva.
Caracterul definitiv este inerent sentintei arbitrale.
Orice cale de atac ordinara sau extraordianra admisa impotriva hot.Jud. este exclusa.
Sentinta arbitrala nu poate fi atacata decat printr-o actiune in anulare.
Pentru a raspunde cerintelor comertului international, sentinta arbitrala este si obligatorie.
Datorita leg care se stabileste, partile trebuie sa se conformeze hot pronuntate in cauza.
Sentinta se duce la indeplinire de buna voie, de partea impotriva careia sa pronuntat, de
indata sau in termenul aratat in cuprinsul ei.
In cazul in care sentinta arbitrala nu este executata de buna voie, partea castigatoare poate
cere investirea cu formula executorie.
23
 51. Desfintarea hot arbitrale
Reglementarea aplicabila in materia arbitrajului instituie o singura cale de atac. Hot
arbitrala poate fi desfintata numai prin actiune in anulare.
Potrivit noului Cod de proced civila o hot arbitrala poate fi desfintata numai prin actiunea
in anulare pentru unul dintre urm motive:
a) Litigiul nu este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului
b) Tribunalul a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei
conventii nule ori inoperante
c) Tribunalul arbitral nu a fost costituit in conformitate cu conventia arbitrala
d) Partea a lipsit de la termenul la care au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost
legal indeplinita
e) Hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului, desi cel putin una dintre
parti a declarat ca intelege sa invoce caducitatea, iar partile nu au fost de acord cu
continuarea judecatii
f) Tribunalul sa pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult de cat sa
cerut
g) Hot nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii ori nu este
semnata de arbitrii
h) Hot arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii
i) Daca dupa pronuntarea hot arbitrale curtea constitutionala sa pronuntat asupra exceptiei
invocate in aceea cauza, declarand neconstitutionala legea, ordonanta ori o dispozitie dintr-o
lege sau ordonanta care a facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii din actul atacat care,
in mod necesar si evident nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.
Compententa de a solutiona actiunea in anulare revine curtii de apel in circumscriptia
careia a avut loc arbitrajul, careia i se va trimite dosarul litigiului.

24