UNIVERSITATEA ,, LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

SPECIALIZAREA MANAGEMENT

R E F E R AT
Disciplina: Management public

Sistemul decizional in sectorul public

STUDENT ANUL III, ID, MEDIAS

POP IOSIF FLORENTIN

SIBIU
2017

1
 1. PROCESUL DECIZIONAL

Elaborarea si fundamentarea deciziilor reprezinta un proces, intrucat presupune mai

multe etape ce grupeaza activitati specifice. Continutul, numarul si ordinea etapelor de elaborare
a deciziilor depind de natura abordarii decizionale.

Abordari decizionale

Din efortul depus de cercetatori pentru intelegerea si explicarea procesului decizional s-au
nascut o serie de modele care pot fi grupate in doua categorii:
modele normative (bazate pe optimizare);
modele descriptive (bazate pe satisfactie).
Modele normative. Aceste modele, care se mai numesc si modele predictive sunt
fundamentate pe premisa ca oamenii actioneaza rational, cautand si selectand, intr-o maniera
logica, acel curs al actiunii care le maximizeaza rezultatele. Ele sunt modele de optimizare a
rezultatelor. Rationalitatea priveste decidentul, decizia si procesul decizional in ansamblu.
Modele descriptive. (cognitiv psihologice sau rational limitate). Modelele descriptive
descriu lucrurile asa cum se petrec in realitate si nu asa cum ar trebui sa se petreaca (cazul
modelelor rationale).

1.1 STUCTURA PROCESULUI DECIZIONAL

Continutul principal al procesului decizional il reprezinta selectarea unei alternative dintre

cele aflate la dispozitia decidentului. Intr-un demers analitic, se pot stabili urmatoarele elemente
proprii oricarui proces decizional:

a) Obiectivul sau obiectivele deciziei.

Obiectul unui proces decizional este reprezentat de nivelul propus a fi realizat pentru un
anumit criteriu.
b) Decidentul (individual sau colectiv). Este cel care selecteaza una dintre variantele posibile.
pe de o parte, se inregistreaza o imbogatire a cunostintelor de specialitate ale decidentului,
printr-o pregatire adecvata in domeniul managerial;
pe de alta parte, ca urmare a complexitatilor limitate ale omului, asistam la o participare a
unui numar tot mai mare de persoane la elaborarea si fundamentarea deciziilor
manageriale.
Pentru a putea elabora decizii de calitate, e necesar ca decidentul sa indeplineasca un minim
de conditii:
sa dispuna de autoritate in domeniul in care urmeaza sa ia decizii;
sa stie sa lucreze cu oamenii;
sa practice un stil managerial adecvat situatiilor cu care se confrunta organizatia.
c) Multimea variantelor decizionale (alternativele, strategiile). Identificarea si stabilirea
acestora constituie o etapa de maxima importanta in fundamentarea deciziei. Omiterea unor
variante posibile sau includerea in lista acestora a unor variante nerealizate pentru organizatie,
poate afecta de la inceput calitatea deciziei.
d) Multimea criteriilor decizionale. Este reprezentata de punctele de vedere ale decidentului, cu
ajutorul carora acesta izoleaza aspecte de realitati din organizatie in cadrul procesului decisional.

2
 Criteriile de decizie se caracterizeaza prin mai multe niveluri corespunzatoare diferitelor
variante si/sau stari ale conditiilor obiective. Toate aceste niveluri pot constitui obiective posibile
de realizat din punctul de vedere al criteriului respectiv.
Luarea in considerare intr-o situatie decizionala a mai multor criterii trebuie sa se faca tinand
cont de posibilitatea analizarii si sintetizarii criteriilor, precum si de interferenta acestora.
e) Multimea consecintelor criteriilor de apreciere. Prin analiza fiecarei variante posibile in
raport cu fiecare criteriu de aplicare, se obtine un anumit nivel al criteriului pentru fiecare
varianta.
f) Starea naturii. (stari de conditii obiective). Ea explica ansamblul conditiilor interne si externe
ale organizatiei care sunt influentate sau influenteaza decizia cadrului de conducere.
g) Timpul. Este considerat de cei mai multi teoreticieni ca o alta componenta a procesului
decizional, insa, in sensuri diferite: trecerea timpului de la adoptarea pana la aplicarea deciziei,
intre momentul colectarii informatiilor, al elaborarii si executarii deciziei etc

1.2 ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL

Elaborarea si fundamentarea deciziilor reprezinta un proces care presupune mai multe etape
ce grupeaza activitati specifice. Continutul, numarul si ordinea etapelor depind de natura
abordarii decizionale.
Potrivit celor mai multi dintre specialisti, etapele unui proces decizional sunt urmatoarele:

Identificarea si definirea problemei.

Rolul decidentului in aceasta prima etapa, consta in identificarea problemei decizonale si
diferentierea ei de o alta nedecizionala:
problema decizionala poate fi una generala, rezolubila prin folosirea unor reguli si
principii cunoscute, poate care le-a mai aplicat in situatii anterioare;
problema ce urmeaza a fi solutionata, are un caracter general si repetitiv;
a treia situatie problematica este cea a evenimentului de exceptie, unic si foarte rar, care
nu poate fi rezolvat pe baza regulilor si principiilor existente;
in sfarsit, problema decizionala poate fi manifestare timpurie a unui nou gen de probleme
generale.

Stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale.

Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul carora puncteaza
aspecte ale realitatii organizationale.
Criteriile de decizie se caracterizeaza prin mai multe niveluri corespunzatoare. Fiecare nivel
corespunzator unui criteriu de decizie reprezinta tot atatea obiective posibile. Deci, obiectivul
unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este tocmai nivelul propus a fi
realizat pentru acel criteriu.
In aceasta etapa, decidentul trebuie sa tina seama de posibilitatea divizarii, a gruparii
criteriilor, precum si de dependenta sau independenta acestora.
Doua criterii sunt independente daca alegerea unui obiectiv din punctul de vedere al unui
criteriu nu are absolut nici o influenta asupra alegerii obiectivului, din punctul de vedere al
celuilalt criteriu.

3
 Stabilirea variantelor decizionale posibile.

In cadrul primei etape, decizionale se constata existenta mai multor variante. Acestea sunt
cercetate in amanunt in aceasta etapa printr-o inventariere" a alternativelor posibile. In functie
de gradul de participare a decidentului, inventarierea" se poate face in mod:

pasiv , cand decidentului i se prezinta variantele fara ca el sa depuna un efort in acest

sens;

activ, cand insusi decidentul stabileste variantele posibile prin diferite metode intre care
anologia joaca un rol important.

Alegerea variantei optime.

Etapa este cunoscuta sub denumirea de decizia propriu-zisa" deoarece, in cadrul ei

corespund anumite consecinte. Multimea consecintelor este reprezentata de ansamblul
rezultatelor potentiale ce s-ar obtine potrivit fiecarui criteriu de decizie si fiecarei stari a
conditiilor obiective prin aplicarea variantelor decizionale. Numarul consecintelor
corespunzatoare unei variante este dat de numarul de criterii de decizie luate in considerare.
Determinarea consecintelor este o activitate de prevedere, ea influentand in mare masura alegerea
variantei optime.
Deoarece, nu intotdeauna se cunosc starile conditiilor obiective, uneori, se impune stabilirea
mai multor consecinte pentru fiecare varianta corespunzatoare fiecarui criteriu.
In alegerea variantei optime, se pot utiliza mai multe metode,functie de conditiile concrete
ale probei decizionale.

Aplicarea variantei optime.

Dupa ce a fost aleasa linia de actiune, deci s-a adoptat decizia, urmeaza redactarea,
transmiterea si aplicarea acesteia. In aceasta etapa, un rol deosebit revine decidentului, in ceea ce
priveste motivarea si transmiterea deciziei luate.
Cu cat reuseste sa motiveze mai mult din punctul de vedere al eficacitatii decizia luata, cu
atat realizarea acesteia de catre subordonati se desfasoara in conditii mai bune.
Atunci cand executantul nu este convins de eficacitatea deciziei, el nu participa cu toata
capacitatea sa la realizarea acestei decizii.

Evaluarea rezultatelor

. Procesul decizional se incheie cu etapa de evaluare a rezultatelor obtinute cu obiectivele

propuse in scopul depistarii abaterilor. Etapa are un rol deosebit, retrospectiv, dar mai ales
prospectiv, in sensul ca pe baza ei se trag concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al procesului
managerial, ciclu care trebuie sa se desfasoare la un nivel calitativ superior.
Informatia culeasa, prelucrata si incorporata in decizie trebuie sa ofere posibilitatea testarii

4
continue a gradului de apropiere intre fenomenul asteptat si realitate.

Fig.1. Etapele procesului decisional

1.3 ELABORAREA DECIZIEI N INSTITUIILE PUBLICE

Atunci cand apare o problema este necesar sa fie analizate toate variantele de rezolvare ale
acesteia. Suntem n situatia de luare a unei decizii. Pentru fiecare varianta sunt analizate punctele
tari si punctele slabe, resursele alocate, timpul necesar, riscurile. Alegerea unei variante dintre
multele optiuni posibile in urma combinarii factorilor de mai sus nseamna luarea unei decizii.
Decizia este un proces de schimbare a realitatii, a resurselor naturale, financiare si umane
de care dispune unitatea, de alegeri rationale dintre alternative.
In elaborarea deciziei trebuie sa avem in vedere:
actiunea;
un rezultat unic cuantificabil;
un interval de timp;
investitia maxima pentru atingerea scopului
Definitia deciziei
Putem defini decizia astfel: un act social, deliberat, al unei persoane sau al unui grup de
persoane, prin care se stabilesc scopul si obiectivele unei actiuni, directiile si modalitatile de
realizare a acesteia, toate determinate in functie de o anumita necesitate, pe baza unui proces de
informare, reflectie si evaluare a mijloacelor si a consecintelor desfasurarii actiunii respective.
Conditiile elaborarii deciziilor
Luarea unei decizii necesita anumite conditii:
trebuie sa existe unul sau mai multe obiective care trebuie atinse;
mai multe alternative de actiune trebuie s fie la indemana managerului;
factorii limitativi economici (bani, timp, munca), sa fie inclusi in planul decizional;
fundamentarea stiintifica a deciziei;

5
 dublarea autoritatii formale de adoptare a deciziei de catre consiliul imputernicitilor
statului
unitate de decizie si actiune;
incadrarea in perioada decizionala optima;
formulare clara.

2. DECIZIA ADMINISTRATIV

2.1 Definitia deciziei administrative

Decizia administrativa poate fi definita ca un proces complex de alegere a unei variante
decizionale din mai multe posibile, in vederea realizarii unui obiectiv al administratiei publice si
care influenteaz activitatea a cel puin unei alte persoane din sistem, a sistemului administrativ
in ansamblul lui sau a societatii, in general.
2.2 Particularitati ale deciziei administrative :
Rezulta din colaborarea diferitelor persoane din compartimente diferite;
Exista un volum mare de munca;
Avizarea o fac(e) una sau doua persoane;
Responsabilitatea apartine mai multor persoane titulare ale unor functii publice;
Presupune derularea unui proces in mai multe etape.
2.3 Cerinte ale deciziei administrative
Orice decizie administrativa trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
sa fie fundamentata stiintific;
sa aiba un caracter realist;
sa intervina in timp util;
sa fie integrata in ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior;
sa fie oportuna.

2.4 Tipuri de decizii administrative

Exista mai multe tipuri de clasificari ale deciziilor administrative:
Dupa situatia concreta la care se refera:
Decizii normative, care se fundamenteaza in situatiile cu caracter de generalitate si se
regasesc in continutul diferitelor acte normative integrate in cadrul general al
managementului public;

6
 Decizii individuale, care se fundamenteaza in situatii concrete, particulare de catre
functionari publici care au competente decizionale in acest sens.
Dupa nivelul ierarhic pe care se afla decidentul:
Decizii de nivel superior, fundamentate de catre presedinte, parlament, guvern;
Decizii de nivel mediu, fundamentate de regula de institutiile administrative situate pe
nivelul mediu al managementului;
Decizii de nivel inferior, fundamentate n instituiile publice de functionari publici ai
institutiilor si autoritatilor administratiei locale situate pe nivelurile inferioare ale
structurilor organizatorice din administratia centrala si locala.
Dup orizontul de timp la care se refera:
Decizii administrative pe termen nelimitat (deciziile fundamentate la nivel de parlament si
guvern care imbraca forma decretelor, legilor, ordonantelor de urgenta etc.)
Decizii administrative pe termen lung, (fundamentate la nivelul administratiei centrale si
locale).
Decizii administrative pe termen mediu, (fundamentate la nivel de guvern, dar si la
nivelul administratiei locale).
Decizii curente, (fundamentate la toate nivelurile sistemului administrativ si care vizeaza
orizonturi scurte de timp).
Dup frecventa adoptarii:
Decizii periodice, adoptate la anumite intervale de timp, regulate, de catre organele
administratiei de stat. Decizii aleatorii, care se adopta la intervale neregulate de timp.
Decizii unice, care au un caracter exceptional, nerepetandu-se intr-un viitor previzibil.

Dup amploarea sferei decizionale a decidentului:

Decizii integrale, care se adopta din initiativa decidentului, un posibil reprezentant al
administratiei locale, fara a fi necesar avizul unor functionari publici de pe nivelul ierarhic
superior, respectiv administratia centrala.
Decizii avizate, a caror aprobare si aplicare sunt conditionate de avizarea de catre
functionarii publici de pe nivelul ierarhic superior. Se adopta in mod expres la nivelul
administratiei locale, si la nivelurile medii ale structurii sistemului administrativ.
Dupa numarul persoanelor participante la procesul de fundamentare:
Decizii de grup, care se fundamenteaza la nivel central si local al administratiei, la
elaborarea acestora participa mai multe persoane reunite in birouri, comisii sau consilii,
ministere, guvern, parlament.
Decizii individuale sunt fundamentate cu precadere la nivelul administratiei locale.

7
 Din punct de vedere al continutului si al modificarilor pe care le aduc in ordinea
juridica se disting:
Decizii generale, ce cuprind reglementari, care contribuie la stabilirea unui cadru juridic
corespunzator desfasurarii proceselor de management si de executie din institutiile
publice.
Decizii specifice, care statueaza o persoana, un functionar public nominal desemnat
pentru a se implica in procesul de realizare a obiectivelor compartimentului si/sau
institutiei publice in ansamblu.
Decizii determinate de cererea de servicii publice. Acestea creeaza, in beneficiul
particularilor, drepturi si facilitati. De exemplu decizia de eliberare a autorizatiilor
administrative.
Decizii determinate de schimbarile in structura unei institutii publice si care confera
functionarilor publici un statut in care coexist drepturi si obligatii. De exemplu, numirea
functionarilor publici.
Din punct de vedere al competentei decidentului:
Decizii executorii, care au caracter practic si sunt fundamentate numai de autoritatile
administrative.
Decizii de administrare, care au caracter teoretic pentru ca urmaresc procesul de
management, prin desfasurarea unor activitati de planificare, organizare, coordonare,
gestionare, control si prin modul de aplicare a continutului deciziilor in procesul de
realizare a obiectivelor managementului public.
2.5 Fundamentarea deciziei administrative
Orice decizie administrativ este dependenta de sistemul legislativ n vigoare. Calitatea
deciziei depinde de respectarea legilor si de cunoasterea corecta a acestora de catre functionarii
publici.
Fundamentarea juridica a deciziilor administrative constituie o conditie hotaratoare pentru
aplicarea lor.
In situatii urgente este posibil ca adoptarea unei decizii sa se faca de o singur persoana.
Putem delimita doua categorii de participanti la fundamentarea ai adoptarea deciziilor
administrative, in functie de:
-Modul de implicare in procesul decizional sunt:
Functionarii publici implicati direct;
Functionarii publici implicati indirect;
Cetatenii consultati si/sau specialisti implicati direct si/sau indirect.
Functionarii publici se pot afla in trei contexte:
de decizie;
de consultanta;

8
 de decizie,
In raport cu situatia in care se afla, gradul de raspundere este diferit. Pentru luarea unor
decizii optime este necesara consultarea cetatenilor din comunitatile interesate.
-Nivelul administrativ pe care se situeaza in structura, functionarii publici pot fi grupati in
dou categorii:
functionari publici din administratia centrala;
functionari publici din administratia locala.
Adoptarea deciziilor administrative este dependenta si de participarea cetatenilor:
in organele de conducere colectiva;
cu sugestii si propuneri pentru rezolvarea problemelor comunitatii.
Procesul de fundamentare a deciziei administrative este complex si presupune derularea a
opt etape succesive in care sunt implicate mai multe persoane:
initiere decizie;
definire obiectiv decizional;
documentarea;
selectare / analiza informatiei;
conturarea si analiza alternativelor decizionale;
adoptare decizie;
urmarire aplicare decizie;
formularea concluziilor.

2. CONCLUZII SI PROPUNERI
Decizia administrativa este rezultatul unei stranse colaborari intre diferitele compartimente
din cadrul unui organ al administratiei de stat, intre organe diferite ale administratiei de stat sau,
intre organe ale administratiei de stat, pe de o parte, alte organe de stat, organizatii nestatale,
cetateni, pe de alta parte.
Avand in vedere ca organele si institutiile de la nivel local cunosc cel mai bine nevoile
comunitatii este necesar ca acestea sa adopte deciziile in legtura cu solutionarea problemelor
locale. Este necesar ca functionarii publici din administratia centrala, respectiv din institutii
locale sa aiba o viziune sistemica, asupra realitatilor din sistemul administrativ si o capacitate
ridicata de analiza si sinteza a informatiilor provenite de la administratia locala si/sau de la
cetateni.
Rezolvarea situatiilor din unitatea administrativ-teritoriala prin decizii ale organelor
administrative centrale, ierarhic superioare, comporta riscul unor solutii neadecvate, datorita
cunoasterii, insuficiente de catre acele organe, a problemelor care privesc colectivitatile locale.

9
 Ierarhizarea din sistemul administrativ impune executarea deciziilor, luate de organele de la
nivelurile superioare, de catre organele de la nivelurile inferioare. Este important ca rezolvarea
problemelor de interes pentru comunitatile locale sa se faca din initiativa administratiei locale.
Deciziile administrative vizeaza ,prin continutul lor activitatea organelor administratiei in
raport cu subiectele de drept exterioare acestora, relatiile organelor administratiei cu factorii din
mediul social, in care sunt integrate.
Eficienta si valoarea unei decizii administrative depinde de modul in care este inteleasa
problema care trebuie rezolvata, de realismul solutiei adoptate, de oportunitatea acesteia si de
indeplinirea la timp a actiunii.
Activitatea din sfera administratiei publice se realizeaza prin intermediul unei multitudini de
decizii. De la cele mai marunte sarcini si activitati ale unui functionar si pana la documente
oficiale semnate de un ministru, conducator sau presedinte de stat, procesul decizional este
prezent; el se concretizeaza prin elaborarea si executarea de decizii administrative
corespunzatoare atributiilor indeplinite.
In sfera administratiei publice, ca si in alte domenii, deciziile presupun un anumit grad de
autonomie al decidentilor. Aceasta autonomie are un caracter relativ, mai pronuntat si mai
restrictiv, datorita prezentei cadrului normativ in care se deruleaza activitatile publice. In
principiu administratia efectueaza o alegere intre mai multe solutii posibile; dar acolo unde legea
stabileste ce trebuie sa se intreprinda de catre persoanele/institutiile publice si care sunt
mijloacele concrete de actiune, nu se mai pune problema autonomiei de adoptare a unei decizii
administrative, ci doar de a executa dispozitii legale.
O conditie fundamentala, ce se impune in cazul deciziilor administrative, este ca ele sa duca
la obtinerea unor rezultate maxime cu un consum minim de resurse.
In prezent procesul decizional in administratia publica este extreme de complex, iar
organele abilitate in acest scop au o mare responsabilitate pentru a evita luarea de decizii.
Esenta deciziei administrative o reprezinta satisfacerea drepturilor si intereselor cetatenilor .
Nu este suficienta unirea elementelor de intelegere si de vointa pentru ca decizia sa produca
efecte; mai este necesar ca cei care adopta decizia sa fie convinsi ca aceasta corespunde si
satisfac cerintele vietii sociale.
Executia unei decizii se impleteste cu activitatea de control, care verifica atat derularea
procesului decizional ,cat mai ales, rezultatele obtinute. Controlul furnizeaza informatii necesare
in elaborarea deciziilor viitoare si marcheaza dinamica deciziei administrative.
Pentru a putea fi reduse erorile in materie decizionala sunt necesare cunoasterea si
respectarea unor cerinte. Una dintre aceste cerinte se refera la faptul ca de multe ori cel care
decide invita pe alti functionari. Este un mod usor si des intalnit in practica, dar nerecomandabil,
deoarece complexitatea vietii sociale prezinta o mare diversitate in situatii care nu sunt identice.
O alta cerinta de reducere a erorilor in materie decizionala o reprezinta decizia luata pe baza
experientei altora .
Ar fi indicat ca cel care decide sa se bazeze pe propria experienta.
In practica, de regula, administratia respecta conceptia puterii politice, exprima si realizeaza
vointa acesteia .

10
 Nu exista decizii administrative pure, deoarece toate actiunile institutiilor publice
concretizeaza optiunile efectuate de puterea politica.

11