Sunteți pe pagina 1din 3

Logica conversatiei

Herbert Paul Grice

Cel mai cunoscut dintre articolele sale, publicat n 1975, se refera la ceea ce Grice
numeste "logica conversatiei". In acest articol, Grice introduce doua notiuni importante: una
este aceea de implicatura, iar cealalta, principiul de cooperare.

Grice presupune ca interlocutorii care iau parte la o conversatie obisnuita


respecta principiul de cooperare, adica: participantii se asteapta ca, pentru a usura
interpretarea enunturilor pe care le emit, fiecare dintre ei sa contribuie la conversatie n mod
rational si cooperativ. Grice expliciteaza acest principiu propunand patru maxime care decurg
din el, presupuse a fi respectate sau exploatate de interlocutori: maxima de cantitate impune
ca interventia unui vorbitor sa contina cantitatea de informatie necesara n situatia respectiva
si nu mai mult; maxima de calitate presupune sinceritatea locutorului, care nu trebuie sa
minta si trebuie sa detina motive serioase pentru a afirma ceea ce afirma; maxima de
relatie (sau de pertinenta) impune sa se vorbeasca la subiect (n legatura cu propriile
enunturi precedente sau cu cele ale celorlalti); maxima de mod cere sa ne exprimam clar si,
pe cat posibil, fara ambiguitate, respectnd ordinea n care trebuie date informatiile pentru a fi
ntelese (de exemplu, ordinea cronologica daca ne referim la o suita de ntamplari). Interesul
principal al maximelor lui Grice nu consta atat n faptul ca ele trebuie sa fie respectate de
interlocutori; partea lor cea mai inovatoare o reprezinta ideea ca ele sa poata fi exploatate de
catre interlocutori.

Exista asadar o diferenta ntre ceea ce se spune (semnificatia lingvistica conventionala


a frazei) si ceea ce se transmite sau se comunica(interpretarea enuntului). Notiunea de
implicare, corespunde tocmai acestei deosebiri. Semnificatia este ceea ce se spune, implicarea
este ceea ce se comunica, iar ceea ce se comunica este diferit de ceea ce se spune.

Grice admite ca, n afara de ceea ce se spune, mai exista doua mijloace de a comunica:
un mijloc conventional, care declanseaza o implicatura conventionala, si un
mijloc conversational (nonconventional), care declanseaza o implicatura conversationala.

Implicaturile conventionale desemneaza aspectele semantice nelegate de valoarea de


adevar, transmise prin forme si constructii lingvistice.

Implicaturile nonconventionale desemneaza aspectele semantice legate numai indirect


de continutul lingvistic al enunturilor.

Clasa tipica a implicaturilor nonconventionale este aceea a implicaturilor


conversationale, definita prin raportare la principiul cooperativ si la maximele pe care acesta
le subsumeaza.
Prin implicaturi conversationale se desemneaza un tip special de deductii pragmatice,
a caror validitate este, in cea mai mare parte a cazurilor, limitata la o situatie comunicativa
data. Competenta comunicativa a membrilor unei comunitati include si stapanirea modului de
a jongla cu maximele si a mecanismelor de a decoda enunturile bazate pe implicaturi.

Implicaturile nu presupun incalcarea aleatorie a maximelor, ci in conditii discursive


determinate si cu respectarea anumitor reguli care sa permita decodarea corecta din partea R.

Forme de abatere de la cerintele maximelor:

- Incalcarea tacita si neostentativa a unei maxime;

- Sustragerea de la respectarea unei/ unor maxime si a principiului cooperativ;

- Sacrificarea uneia dintre maxime cand aceasta intra in conflict cu alta;

- Incalcarea evidenta a unei maxime sau exploatarea acesteia.

Maximele conversatiei nu reprezinta doar niste norme pe care trebuie sa le respecte


interlocutorii, mai degraba, reprezinte asteptari pe care le au acestia fata de vorbitori.
Maximele conversationale se bazeaza nu numai pe capacitatea de a avea stari mentale, dar si
pe capacitatea de a atribui si altora asemenea stari si, mai ales, de a le atribui intentii.

Exploatare maximelor conversationale are loc atunci cnd vorbitorul ncalca n mod
evident o maxima sau alta. n acest caz, interlocutorul se vede obligat sa emita ipoteze care sa-
i permita sa-si explice nerespectarea maximelor.
Bibliografie

H. P. Grice Logic and conversation;


https://ro.wikipedia.org/wiki/;
Further notes on logic and conversation.