Sunteți pe pagina 1din 21

1.

Sociologia, tiin despre societate


Termenul latin socius- socio; logos-stiinta- stiinta despre social

-a aparut pentru prima data in 1838

Dimitrie Gusti considera sociologia stiinta realitatilor sociale

Alex Inkeles 3 cai ale socologiei:

1.calea istoria-cu ajutorul careia descoperim problemele central ale


fondatorilor sociologiei

2.calea empirica-prin care studiem problem sociologice concrete pentru a


depisa acele problem carora sociologii contemporani le dau cea mai mare
importanta

3.calea analitica-prin care decelam capitole si domenii ale sociologiei

Obiectul sociologiei constituie studiul colectivitatii umane si ale relatiilor


interumane dintre acestia, precum si examinarea comportamentului uman
in grupuri si comunitati umane.

Discipline sociologice:sociologia culturala, sociologia politica, sociologia


mass media, sociologia urbana

Relaia sociologiei cu alte tiine socio-umane

Sociologia se intalneste inevitabil cu alte stiinte. Stiintele despre sociologie si om se impart in


trei grupuri:

- Stiintele sociale: antropologia, economia, psihologia


- Disciplinele umaniste: filozofia, teologia, literatura
- Stiintele comportamentului: stiintele politice, psihologia

Sociologia comunica cu toate stiinte, deoarece socialul obiectul ei de cunoastere cuprinde


elemente ce sunt studiate din toate perspectivele stiintei

Evoluia ideilor sociologice. Constituirea sociologiei ca tiin


In Grecia antica au fost elaborate teze esentiale pentru gandirea sociala, apoi au fost preluate
si valorificate in epoca moderna

Platon (427-347 .H.) traseaz, n Republica, contururile unei societti


perfecte.Filosoful grec prezint structurile societtii, formele de
guvernmnt, organizarea economic a acestui mod de organizare social.
O societate perfect poate lua fiinta numai dac ea este condus de
filosofi, care nu trebuie s dispun de nici o proprietate si nici de familie
pentru c numai n acest fel, gndea Platon, se punea stavil corupiei,
mitei si nepotismului.
In epoca moderna, urmare a dezvoltarii capitaliste a societatii, realitatea
sociala devine un obiect de studiu sistematic
Thomas Hobbes (1588-1679) caut s cunoasc societatea cu metodele
specifice geometriei.
Viaa social este definit n temeiul principiilor mecaniciste. Ideea de
baz a gndirii
sale, expus n scrierea sa Leviathan sau materia, forma i puterea unui
stat ecleziastic
i civil, este tendina omului spre autoconservare i putere. n concepia
sa, exist
o stare natural a societii, caracteristic perioadei cnd statul nu exista.
Aceast faz se
detaa prin anarhie, concuren, agresivitate, individualism.
Corespunztor strii naturale
este dreptul natural care exprim dreptul fiecruia de a-i asigura
existena prin utilizarea
oricrui mijloc, situaie exprimat prin aseriunea homo homini lupus
(omul este
lup pentru semenul su). Filosoful englez ajunge la concluzia c omul
dispune i de o
lege natural, bazat pe raiune care i interzice omului s fac ceva ce
ar putea conduce
la nimicirea propriei sale viei!. Pentru ca oamenii s triasc n comun i
s fie egali
12 Sociologie
ntre ei, se impune, afirm Hobbes, adoptarea unui contract social ntre
oameni, astfel nct
fiecare s renune la dreptul lui natural, iar garantarea respectrii acestui
contract poate
fi dat de Leviathan, o form de guvernmnt absolutist, exercitat de un
monarh.

Sociologia romneasc
Primele idei despre societate in cultura romana au fost formulate de catre Dimitrie Cantemir,
in lucrarea sa Descrierea Moldovei in care sunt infatisate si explicate procese si fenomene
sociale din acest spatiu.

Functionalismul
El a definit cultura prin funciile ei n a satisface nevoile umane. ntruct
fiecare component a culturii are o funcie n a rspunde unei trebuine
umane, cultura n ansamblul ei funcioneaz n temeiul unui scop
concret.
Examinarea funciilor i disfunciilor societii a fost ntreprins de R.K.
Merton cu
aplicabilitate la societile industrializate. El delimiteaz funciile
manifeste de cele
latente. Funciile manifeste sunt cele cunoscute i intenionate de oameni
cnd desf-
oar o anumit activitate. Funciile latente sunt consecine ale unei
aciuni, necontientizate
de ctre indivizi. Funciile, susine Merton, permit adaptarea sau reglarea
sistemului. Pentru ca un sistem s supravieuiasc trebuie s fie
ndeplinite anumite
funcii. Altfel, sistemul poate s dispar. ntr-o societate se cuvine s fie
asigurate condiiile
pentru funcionarea principalelor sale componente, iar fiecare instituie s
fie
organizat pe problemele ce in de competena ei.

Perspectiva conflictualist
Reprezentanii acestui curent teoretic explic evoluia i funcionarea
societii prin
conflict. Acesta este definit ca lupt ntre indivizi, grupuri, clase sociale,
partide,
comuniti, state, declanat din diverse motive, i finalizat cu
dezordinea i tensiunea
social. Dup cum s-a putut observa, la funcionaliti conflictul constituie
un element
al dezechilibrului social i el trebuie nlturat. Adepii teoriei conflictului
dimpotriv,
investesc conflictul cu virtui reale ale schimbrii sociale. S menionm
originarea
acestei teorii n ideile lui . Durkheim, K. Marx i Max Weber, dezvoltate
apoi n doctrine
despre rolul conflictului n dezvoltarea social

Structuralismul
Structuralismul a dezvoltat principii metodologice proprii: studiul structurii
sociale
al oricrui fenomen sau proces social, analiza structural se aplic
modelelor de realitate
social i nu realitii nsi, concentrarea analizei structurale pe relaiile
i forma realitii
sociale. Metoda structuralist a fost utilizat n studiul mass media, al
ideologiei
i culturii, dar s-a dovedit ineficient n analiza activitii economice sau
politice.

Interactionismul
Aceast perspectiv studiaz bazele cotidiene ale interaciunii sociale.
Mead, putem spune c acesta a fost interesat de construcia si
dezvoltarea sinelui individual n societate. Limbajul ne ajut s devenim
fiine contiente de sine prin intermediul simbolului. Prin simboluri omul i
reprezint obiecte, idei, evenimente. n orice grup exist un sistem de
simboluri universal semnificative, iar simbolul mediaz nelegerea
si comunicarea dintre oameni n cadrul interaciunilor reciproce. Goffman
formuleaz ideea c n viaa social oamenii actioneaz asemenea
actorilor. Asa cum actorii prezint, prin jocul lor, anumite imagini, la fel
indivizii prezint numai unele dimensiuni ale personalittii lor, jucnd roluri
adecvate, si ascund alte trsturi. Pentru a avea succes, individul trebuie
s-si joace rolul astfel nct s fie acceptat de ctre
ceilalti. Pentru aceasta, el este nevoit s cunoasc bine regulile sociale si
s fie astfel credibil.

2.Cultura
Cicero a caracterizat filosofia drept o cultur a spiritului, sens preluat i
dezvoltat n ideea c o cultur reprezint cultivarea valorilor umane,
dezvoltarea si emanciparea spiritului uman.
Cultura constituie procesul de asimilare a unor valori eterne, derivate, cu
precdere, din domeniul
artelor si literaturii. Tot ce nu este n acest cadru nu merit interes. n
aceast optic, problemele vietii cotidiene nu ar avea tangent cu sfera
culturii. Abordarea sociologic si antropologic a lrgit mult continutul
culturii.
Cultura este orice produs al gndirii si activitii umane. Din aceast
descriere rezult c ea cuprinde toate produsele materiale si nemateriale
ale omului. Orice realizare a omului este cultur datorit actiunii sale
conforme unui plan, fie el chiar extrem de simplu
Cultura se refer, deci, la mostenirea social alctuit din modele de
gndire, simtire si actiune caracteristice unei populatii sau unei societti,
inclusiv expresia acestor modele n lucruri concrete
Relatia dintre cultur si societate este una de interdependent. Cultura
exist numai prin oameni, iar societatea solicit culturii furnizarea pentru
membrii si a setului de idei diriguitoare n comportamentul si gndirea
acestora.
Definim cultura ca ansamblu de comportamente, credinte, valori, atitudini
si idealuri nvtate si mprtsite de toti membrii unui grup sau ai unei
societti, care i ghideaz n viata social si personal.

1. Componentele culturale

Simbolul

Este o componenta a culturii datorita capacitatii omului de a-l crea si de a-l


utiliza
Simbolul reprezinta orice obiect care exprima alt obiect sau care ia locul
acestuia, ajuta la reprezentarea obiectelor, evenimentelor si oamenilor.
Simbolurile sunt coduri puternice de reprezentare care au o varietate
forme:gesturi, picturi, steaguri
Prin folosirea simbolurilor
n comunicare, individul se adreseaz fondului colectiv de semnificaii
mprtit cu cei
cu care dialogheaz. De altfel, publicitatea utilizeaz constant simbolurile,
iar obiectele
publicitare, ele nsele, servesc ca simboluri sociale. De asemenea, mimica
are o important
funcie de simbol social deoarece ea exprim stri umane: bucuria,
tristeea, mnia,
indiferena, surpriza, ndoiala, deprimarea, satisfacia. Gesturile sunt
micri ale corpului
care exprim idei, sentimente, situaii concrete sau imaginare. Ele confer
expresivitate
comunicrii verbale. S-a dovedit, n cercetri de psihologie, c simbolurile
nonverbale
ocup 80% din comunicarea uman. De fapt, cunoaterea omului i a
grupului se
realizeaz prin contactul cu simbolurile nonverbale. Oamenii apar n faa
celorlali cu
gesturile i micrile lor din care rezult un contur al comportamentelor
lor. Omul are
capacitatea de a crea, manipula i folosi simbolurile n modelarea
conduitei lor proprii
i n influenarea altora. Filosoful E. Cassirer observa c omul triete ntr-
un univers
simbolic: Omul nu mai poate nfrunta realitatea n mod nemijlocit, el nu o
mai poate
privi fa n fa. Att de mult s-a nvelit pe sine cu forme lingvistice, cu
simboluri mitologice
sau rituri religioase, astfel nct nu poate vedea sau cunoate nimic dect
prit
mijlocirea acestui mediu artificial.

Limba
Este un sistem alctuit din modele de sunete-cuvinte si propozitii, cu
ntelesuri specifice. Limba este probabil cel mai clar si complex produs al
omului. Ea este vorbit
si este simbolic, si din aceste particulariti decurg functiile ei pentru om
si pentru societate.
Limba este folosit pentru a exprima orice cu referire la tot ce priveste
gndirea,
trirea, actiunea si viaa uman. Limba are, deci, o functie fundamental
de comunicare.
Limbajul d expresie posibilittilor deosebite de comunicare ale omului.
Exist o
diferent ntre limb ca sistem de sunete si limb ca mijloc de comunicare

Norme
Ele reprezint reguli Si modele care determin ce comportament
este corespunztor sau nu este corespunztor ntr-o situaTie dat, conform
standardelor
de comportament cerute de o cultur. O norm, pentru a funcTiona,
trebuie s fie acceptat
si nteleas de individ sau de grup. Normele au un sens dup care oamenii
se orienteaz
n retelele sociale si culturale, astfel nct ei s ajung la acceptarea
reciproc a
convietuirii ntr-un spatiu social. Obligatiile de rol ntr-un grup social sunt
definite de
normele sociale ale grupului.
Normele sunt si scopuri. Li se atribuie calitti si functii, ele capt
caracterul unor
realitti construite si, de aceea, ele reprezint standarde prin care sunt
judecate actiunile
umane si sunt sanctionate comportamentele.
Functiile normelor sunt un reflex al culturii n care ele fiinteaz. Exist un
numr
de functii prezente n orice societate: exprimarea si promovarea cerintelor
functionale
ale unui sistem, expresie actional a cunostintelor acumulate, mod
simplificat de
decizie, modalitate simpl de exercitare a controlului, crearea consensului
si reducerea

Categorii de norme
Dupa gradul de generalitate-generale si particulare, care
genereaza ce nu trebuie facut din punct de vedere al valabilitatii
si functionalitatii
Dupa modul de manifestare-sociale sau juridice, represive sau
restrictive

Valori
Valorile sunt realitti abstracte cu privire la ceea ce este dezirabil, corect si
bun, asa cum sunt apreciate o fapt bun, un obiect, o actiune, o idee etc.
de ctre majoritatea membrilor societtii. Valorile furnizeaz modelele de
judecat dup care sunt evaluati oamenii, obiectele si evenimentele.
Adevrul, binele, frumosul sunt repere absolute n orice colectivitate

Cultura popular
Cultura popular prin comportamentele, normele simbolice, practicile
cotidiene fiinteaz paralel fat de cultura global a societtii. Ea exprim
valori existente n alte perioade de timp care persist n conditiile
prezentului. Cultura popular este ansamblul de modele culturale si norme
simbolice, constituind sisteme deschise n relatiile cu dinamica social si
politic si care exprim, n forme diverse si multiple, relatiile
-fiind centrata pe etnie ea se instituie ca o forma de reprezentare a
acesteia
Cultura popular concentreaz datul etnicsi-l red n obiceiuri, traditii si n
mentalitti
Cultura popular cunoaste evident o evolutie, ea fiind n actualitate prin
valori ce consoneaz cu cerinte si aspiratii actuale, fr a renunta la
specificitatea ei, de pstrtoarea identittii nationale.
Factorii care au contribuit la mutatii esentiale in cultura populara sunt
industrializarea si urbanizarea.
-A crescut interesul social si turistic pentru produsele folclorice

Subcultura
Concomitent cu o cultur a tuturor membrilor societtii fiinteaz culturi
specifice grupurilor
subculturile. Ele deriv din contextele particulare de manifestare a
modului de viat caracteristic unor structuri sociale, profesionale sau
etnice. n consecint, sunt subculturi etnice, religioase, de vrst,
ocupaionale, teritoriale etc. Subcultura d expresie procesului de
interaciune dintre societate i cultur
Subcultura fiinteaz oriunde se manifest sau se exprim diferentele ntre
oameni, ntre grupuri, ntre societti, ntre culturi ntr-un cadru construit si
dominat de o cultur.

Contracultura
Contracultura este conceput ca realitate social ce se opune valorilor dominante
dintr-un grup. Membrii
structurilor organizationale ce aparin contraculturii si exprim direct, uneori cu
mijloace violente, opozitia fat de un sistem social.
Contracultura s-a manifestat puternic n anii 60 ai secolului al XX-lea n micri
sau n alte forme de protest ale generaiei tinere. Menionm numai gruparea hippy,
cu
mare ecou n epoc i cu efecte puternice n societile occidentale, i ntr-un mod
difuz
n societile comuniste. De altfel, conceptul de contracultur a fost elaborat i
utilizat
n cercetarea socio-uman n epoca puternicelor manifestri ale tineretului
occidental.
Contracultura a aprut ca reacie la tendinele de distrugere a mediului nconjurtor
printr-o politic industrial haotic i expansionist. De aceea, multe grupri
contraculturale
au luat natere ca urmare a interesului pentru ecologie.

Contracultura poate, n anumite contexte sociale i spirituale, s declaneze


schimbri
radicale ntr-o societate, totul depinznd de capacitatea ei n a impune normele i
valorile ei unor grupuri mari de oameni, care s participe efectiv la transformrile
provocate
de contracultur.

Multiculturalitatea
Fiecare grup si fiecare ins are un cod cultural propriu. Subculturile si contraculturile
evidentiaz puternic
spatiul particular de exprimare a identittii unui grup, iar n anumite contexte, cu
deosebire
n cazul contraculturii, aceast identitate este exclusiv, fr nici o comunicare cu
ceilalti.

Din acest unghi de examinare se desprind urmtoarele


culturi specifice: cultur naional cultur universal, cultur rural cultur
urban,
cultur tradiional cultur modern, cultur colar cultur extracolar, cultur
general
cultur profesional, cultura de grup cultura societii, cultura generaional
cultura societal, cultura masculin cultura feminin

3. Status i rol. Instituii sociale

Conceptul de structur social


Orice societate fiinteaz pentru c dispune de structuri, adic de elemente de
durabilitate, n temeiul
crora se desfsoar viata social.
Structura social reprezint un ansamblu de interactiuni umane si sociale integrate
ntr-un sistem, cruia i ofer omogenitate si continuitate, si-i determin identitatea si
stabilitatea.
O trstur distinctiv a structurii sociale o constituie convietuirea, ntr-o anumit
form, a unui numr de
Oameni
Structura social este, pe de o parte, un subsistem n care, pe orizontal, se situeaz
familia, satul, orasul, natiunea, si, pe de alt parte, un subsistem unde, pe vertical,
se afl
grupurile clasiale, de stratificare, ocupationale, generatii, sexe, vrste, nivel de
instructie scolar.
Asadar, structurile sociale sunt colective de indivizi care fiinteaz si actioneaz n
anumite moduri de convietuire

Status social
n viata cotidian ca si n activitatea institutional, omul, indiferent de contextul su,
detine o pozitie. Statusul reprezint pozitia ocupat de o persoan n societate.
Statusurile variaz dup personalitatea oamenilor, iar multe dintre interactiunile
sociale si interumane constau n identificarea si selectarea statusurilor.
Statusul atribuit reprezint pozitia acordat de societate, urmare a dimensiunii
psihosociale
(vrst, sex, religie, ras, mediu familial). Societatea atribuie statusuri persoanelor cu
talente exceptionale, din care deriv unicitatea pozitiei lor ntr-o comunitate.

Statusul dobndit este pozitia cstigat de o persoan prin nvtare sau prin efort.
El se contureaz si se obtine de ctre individ, n cadrul competitiei cu toti cei care
aspir la el si prin exprimarea optiunilor pentru pozitia dorit a fi ocupat. Student,
presedinte, director, actor, profesor sunt exemple de statusuri dobndite.

Un tip special de status este statusul fundamental, element cheie n raporturile dintre
oameni. Vrsta si sexul, si, n anumite conditii, ocupatia sunt statusuri fundamentale.
n virtutea acestui status ceilalti asteapt de la noi un anumit comportament. Fat de
copil societatea manifest cerintele legate de abilitti si actiuni specifice statusului
acestei vrste, cum sunt pregtirea scolar, nsusirea normelor de conduit,
conformarea la regulile sociale, inocent, puritate etc. Si n cu totul alt mod este
perceput statusul de adult, judecat, n principal, prin asumarea responsabilitilor
sociale, competent profesional
Si social. ASadar, vrsta constituie una din cile de dobndire de ctre individ a
altor statusuri

Rolul social
Este totalitatea asteptrilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate n
drepturi si responsabilitti ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status si
punerea n act a cerintelor continute n status. n timp ce statusul este o pozitie
ocupat de un individ, rolul reprezint ndeplinirea unei atribuii.

Rolurile sociale pot fi dobndite sau pot fi atribuite. Fiecare rol are, n societate sau
n grup, semnificatia sa. De aceea, unele sunt clare pentru toti, cum sunt, de pild,
rolurile
profesionale sau rolurile familiale. Pe de alt parte, un rol nu fiinteaz autonom. Unui
status i este asociat un set de roluri, care exprim complexul de activitti ce-l pune
pe
individ n relaie cu ceilalti. De aceea, nu pot exista profesori fr studeni, medici
fr
pacieni, comandani fr subordonai, avocai fr clieni, soi fr soii, preoi
fr enoria
i etc.
Rolurile acioneaz ca un set de norme care definesc ndatoririle si drepturile.
Orice rol are cel putin un alt rol, reciproc, atasat lui. Drepturile legate de un rol sunt
ndatoririle
legate de alt rol. Oamenii se grupeaz n retele de roluri reciproce. Relatiile de
roluri leag pe oameni unii de altii deoarece drepturile unora sunt ndatoriri ale
altora.
n cadrul interaciunii indivizii experimenteaz aceste relaii stabile ca o structur
social
sub forma instituional: familie, scoal, armat, spital, universitate, ntreprindere.

Relaiile sociale

Relaiile sociale reprezint elementul stabil al legturilor sociale, care


uneste oamenii
n grupuri. Nu poate exista un grup durabil, organizat si sudat interior, fr
interacyiuni
reciproce si fr relatii sociale. Relatia social este un sistem de legturi ce
cuprinde doi parteneri (indivizi sau grupuri), un contact, atitudini, interese
si situaii, un
sistem de drepturi si obligaii pe care partenerii trebuie s le realizeze.
Relatia social
nseamn mai mult dect legturi de dependen. n acest sens se
impune diferenta ntre
relatii interpersonale si relatii sociale. Relatiile interpersonale sunt relatii
stabilite ntre
persoane, ce decurg din necesittile umane. Relatiile sociale sunt raporturi
ntre unitti
sociale (grupuri, instituii, colectiviti) sau ntre statusurile sociale ale
indivizilor.
Instituii sociale
Un grup social este alctuit din indivizi care interactioneaz unii cu altii
conform
unor modele culturale norme, valori, credinte si simboluri care
determin un anumit
comportament. Societatea a creat structuri care s conserve si s dezvolte
scopuri
fundamentale ale grupurilor si indivizilor. Acestea sunt institutiile care,
spre deosebire
de grupuri, se disting prin stabilitate si rspund unor nevoi vitale ale
societtii.

Clasificare ale institutiilor:


Institutii economice-se ocupa de producerea bunurilor, de
efectuarea presatiilor de serviciu, de circulatia bunurilor
Institutii politice-guvern, parlament
Institutii educative-preocupate de socialiazare si educarea tinerei
generatii
Institutii culturale-axate pe dezvoltarea si transmiterea mostenirii
culturale
Institutii de asistenta sociala-au scopul ajutarii persoanelor aflate
in dificultate
Institutii religioase-organizeaza raporturilor oamenilor cu
divinitatea

Societate
Ce este societatea?

ntr-o descriere foarte succint, ea este modul organizat de existent a


vietii sociale.
Esenta societtii este dat de indivizii angajati ntr-un ansamblu de
activitti. O societate
exist numai ca o pluralitate de interactiuni ntre indivizi care realizeaz
lucruri pe care
nu le-ar putea nfptui altfel. Societatea este un mecanism adaptativ, un
vehicul social
pentru reglarea si transformarea mediului, pentru solutionarea
problemelor perene ale
vietii
Termenul de societate a trezit numeroase pozitii teoretice. A. Giddens, de
pild,
confer dou sensuri conceptului de societate:
1. relatii ntre indivizi umani si ntre institutii (societatea rural, societatea
urban,
societatea capitalist, societatea feudal etc.);
2. unitatea relatiilor sociale (societatea romneasc, societatea francez,
societatea
european etc.)
O societate poate fi o comunitate tribal sau un mare stat national
modern. Membrii unei societti au n comun legturi, ceea ce influenreaz
comportamentul lor si determin formarea unor constiinte despre relatiile
dintre ei ca fiind asemntoare cu relatiile de rudenie. O societate este
organizatia cea mai cuprinztoare n care membrii si si exprim
loialitatea si pe care ei o apr mpotriva fortelor distructive, interne si
externe, atunci cnd ele pericliteaz
existenta vietii sociale proprii. O societate exist prin viata membrilor si,
prin actiunile, comportamentele, gndirea si modul de a fi al acestora.
\

4. Grupuri sociale

Notiunea de grup social desemneaz diferite ansambluri de indivizi dou


sau mai multe persoane , ce mprtsesc acelasi sentiment de unitate, si
sunt angajate n unul sau mai multe tipuri de interactiune social stabil,
conditionate de contexte sociale si istorice.
Grupul este o grupare de mai multe persoane aflate n relaii de
interactiune si dependent reciproc, mijlocite de o activitate comun

Pentru ca un numr de persoane s se constituie n grup trebuie s


ndeplineasc cel
putin patru conditii:
Existenta unei interactiuni intre membrii grupului care nu este
obligatorie sa fie o relatie directa
Perceperea calitatii de membru, adica persoanele sa se vada ele
insele ca membrii ale grupului
Norme si scopuri impartasite de cei care fac parte dintr-un grup- in
grup individul poate scapa de singuratate sau cunoaste oameni noi-
aceste scopuri de afiliere pot fi suficiente de a motiva calitatea de
membru dintr-un grup
Interdependenta de destin inseamna implicarea tuturor persoanelor,
care alcatuiesc un grup in acelasi eveniment

Trei modalitati ale socialului


Solidalitatea-capacitatea umana de a intemeia grupuri, definite ca
unitati de activitate:cupluri, familii, intreprinderi
Sociabilitate-capacitatea umana de a forma retele-relatii de
vecinitate, clase sociale
Socialitate-capacitatea umana de a mentine grupurile si retelele, de
a le asigura coerenta si coeziunea
Motivele asocierii n grup

Un argument pentru calitatea de membru al grupului este participarea la


activitati de grupuri sau atingerea unui anumit scop care este mai usor de
realizat in grup decat ar fi de unul singur. Printre tipurile de grupuri de
aceasta natura se enumera:
Grupurile de munca (pentru a rezolva o sarcina mai usor)
Grupuri de solutionare a problemelor acolo unde au loc activitati
civice si sociale
Grupuri legislative (in care sunt elaborate legi si regulamente)
Grupuri de autosprijin (in care membrii se perfectioneaza pe ei insisi)
Simpatia grupului reprezinta un alt motiv pentru formarea acestuia. Aici ei
gasesc acei membri atractivi interpersonal independent de scopuri si
activitatile grupului (grup de prieteni)
Nevoile membrului grupului-oamenii pot deveni membri a unui grup
pentru a-si satisface nevoile emotionale, independent de natura activitatii
grupului sau scopurilor

Structura grupului
Grup primar
este un grup format dintr-un numar mic de membri, aflati ntr-o relatie directa, coeziva si de lunga
durata.

- fiecare membru se simte angajat n viata si activitatea grupului, i percepe pe ceilalti ca membri de
familie sau prieteni.

- grupul reprezinta pentru membri acestuia un scop si nu un mijloc n vederea realizarii unor scopuri.

n cadrul acestui grup individul traieste sentimentul propriei identitati direct si totodata si afirma
specificitatea pe care ceilalti membri o accepta ca atare.

Functiile grupului primar:

Functia de socializare reprezinta o functie fundamentala a grupului primar.

Grupurile primare au rol esential n socializare. Primele procese de socializare copilul le nvata n familie.
n cadrul familial copilul achizitioneaza normele si valorile prin intermediul carora descifreaza
mecanismele vietii sociale. Grupurile primare sunt punti ntre individ si societate pentru ca ele transmit si
ofera modele culturale ale societatii dupa care individul si organizeaza propria viata. Orice individ de
formeaza ca om ntre-un grup primar, de aceea grupurile primare sunt fundamentale pentru individ si
societate. n cadrul acestora oamenii experimenteaza prietenia, iubirea, securitatea si sensul global al
existentei.

Pentru ca un grup s fie primar el trebuie s fie consecina unor condiii


indispensabile:
1. contacte permanente si stabile ntre membrii si;
2. contactul fat n fat, care face posibil o evaluare imediat si direct a
comportamentului
celuilalt, precum si un schimb subtil de idei si triri;
3. mrimea grupului. Un grup primar este un grup mic deoarece numai n cadrul
acestei structuri interaciunea dintre membrii si confer identitate concret,
stabilit dincolo de reguli, principii sau documente oficiale.
Grupul secundar

Const din dou sau mai multe persoane implicate ntr-o relatie impersonal si au un
scop practic specific. Spre deosebire de grupul primar, relatia dintre membrii grupului
secundar este un mijloc pentru atingerea unui tel.
Exemple de grupuri secundare sunt corporatiile, scolile, unittile de munc, unittile
militare
Relatiile interumane se stabilesc n temeiul unor regulamente pe care, fie c le
accept sau nu, individul trebuie s le respecte
Mai mult, n acest tip de grup, oamenii se reunesc dincolo de diferentele ce-i
marcheaz, pentru c nu au alt cale de nfptuire a intereselor lor. Ilustrativ este n
acest sens grupul secundar specific unittilor de munc

Grup de referin grup de apartenen


Conceptul si teoria aferenta au fost elaborate de Robert Merton, care l-a definit ca fiind un numar
de oameni care interactioneaza unii cu altii, n conformitate cu modelele stabilite anterior. Asadar grupul
de referinta reprezinta o unitate sociala utilizata pentru evaluarea, compararea si modelarea atitudinilor,
trairilor si actiunilor individului. Grupul de referinta poate fi grupul din care face parte individul sau unul
exterior lui. Grupul de referinta este baza din care individul vede lumina.

Functiile grupului de referinta:

Functia normativa - prin intermediul acestei functii grupul de referinta influenteaza direct
criteriile si standardele individului. Individul n tendinta sa fireasca, pentru o pozitie mai buna ntru-un
grup, n societate, adera la valorile si normele grupului de referinta. Aceasta se face prin adaptarea
stilului de viata, atitudinilor politice, preferintelor muzicale, alimentatiei specifice grupului de referinta.

Functia comparativa - conform acestei functii individul face o evaluarea propriei activitati si
comportament prin comparatie cu standardele grupului de referinta. n acest fel, oamenii judeca viata,
comportamentul, valorile proprii precum sanatatea, inteligenta, nivelul de trai, pozitia sociala etc. Uneori
individul constientizeaza ca exista o diferenta ntre ceea ce reprezinta grupul de apartenenta si ceea ce
crede el ca ar putea fi, prin comparare cu grupul de referinta. n aceste situatii apare sentimentul de
deprimare relativa care contribuie la alienarea sociala.

Functia asociativa - are n vedere posibilitatea preluarii status-ului membrilor grupului de


referinta de catre o persoana din afara lui. n ndeplinirea acestei functii se porneste de la teza conform
careia un grup poate influenta comportamentul unui individ din afara sa.

Grup formal-grup informal

Grupurile formale sunt constituite, n mod deliberat, de catre societate pentru ndeplinirea
unor sarcini sau atingerea unor obiective. Ceea ce caracterizeaza, att structura, ct si relatiile dintre
membrii grupurilor formale este faptul ca sunt reglementate oficial, institutionalizat, prin acte normative,
decizii etc.

Caracteristici:

- structura, att pe orizontala, ct si cea ierarhica, este determinata de specificul sarcinii


grupului(de exemplu: formatii de munca, clase de elevi, pluton de soldati);
- relatiile dintre componentii grupului, conduita membrilor acestuia, sunt precis reglementate si
obligatorii, fiind menite sa asigure functionalitatea optima a grupului;

- liderul grupului este desemnat sau ales n conformitate cu anumite reglementari legale sau
statutare;

- nerespectarea regulilor de conduita, a raporturilor de lucru, a regulamentelor specifice grupului


atrage sanctiuni

De subliniat ca n cadrul grupurilor formale, dincolo de relatiile formale, obligatorii dintre membrii
acestora pot exista si relatii interpersonale foarte variate, de la relatii afective, prietenesti, pna la relatii
deschis conflictuale.

Grupurile informale apar fie n cadrul grupurilor formale (echipa de munca, clasa de elevi,
grupa de studenti), fie n afara acestora, independent de grupurile formale.

Grupurile informale sunt grupuri mici si primare, care nu creaza institutii formalizate. Se constituie n
mod spontan bazndu-se preponderent pe afinitati si contacte personale. Att structura, ct si relatiile
interpersonale, sunt informale n sensul ca nu sunt oficial reglementate. Liderii sunt recunoscuti spontan,
nu beneficiaza de un status oficial.. caracterul informal nu nseamna lipsa organizarii. Dimpotriva,
uneori grupurile informale au o organizare interna foarte bine pusa la punct, o structura ierarhica proprie,
anumite norme de conduita si valori proprii bine conturate.

1. Care sunt tipurile de relatii interumane din grupul mic?

Principalele 3 categorii de relatii interumane sunt:

Prin relaiile cognitivese urmrete strngerea de informaii despre parteneri,


interpretareai utilizarea lor ct mai corect. Dac intercunoaterea dintre membrii unui grup i
sistemul lor de imagini sunt reale, atunci probabilitatea funcionrii fireti a grupuluieste mai
mare. Altfel, relaiile dintre oameni devin incongruente.
Relaiile comunicaionale sunt considerate de ctre unii autori ca eseniale n
perceperea i descrierea relaiilor interumane.Ele sunt relevante prin afirmarea
virtuilorexprimate n ndeplinirea sarcinilor de grup, n coeziunea i unitatea lui, n
valorificareainfluenelor lui.
Relaiile afectiveprovoac un cadru uman de cooperare i de nelegere sau stri
conflictuale cu rol de a stimula sau de a mpiedica aciunea membrilor grupului.

Socializarea. Genul social


1. Ce este socializarea?

Socializarea este procesul fundamental de transmitere a culturii i organizrii sociale la


generaiile urmtoare asigurndu-se astfel continuitatea, stabilitatea i perpetuarea societii.
nvarea limbii, nsuirea normelor i valorilor, preluarea tradiiilor comune, valorilor
acreditate i credinelor ofer copiilor i tinerilor ansa participrii la viaa social comun.n
acest fel toi membrii societii accept aceleai valori, folosesc acelea i reguli n stabilirea
relaiilor interpersonale sau sociale.

2. Care este scopul procesului de socializare?


Din perspectiva conflictualist, procesul de socializare nu este un
mecanism care spotriveasc oamenii ca pe nite rotie n mecanismul
societii. n schimb, ea ne asigurc prin procesul de socializare se
reproduce repartiia inegal a bunurilor din societate, iargrupurile
dominante, care-i adjudec partea cea mai mare din acestea, se
perpetueaz.
Socializarea este un proces foarte complex. Ea ncepe n copilrie i
continu de-a lungul vieii prin nvarea modului de trai din societate i
din diferitele grupuri. Prinsocializare, societatea exercit influen
considerabil asupra copiilor prin faptul c einva cum ar trebui s fie i
cum ar trebui s se comporte.

3. Care sunt tipurile de socializare?

Socializarea poate lua diferite forme: socializarea primar,


socializarea secundar, socializarea continu, socializarea anticipativ i
resocializarea.
Socializarea primarare loc n copilrie. Ea este procesul de
transformare a copiilorn fiine umane sociale prin nvarea valorilor de
baz, prin pregtire i limbaj. Odezvoltare pozitiv din punct de vedere
social i psihologic se ntlnete la copii cndacetia sunt crescui n familii
de ctre mamele i taii lor. n acelai timp, trebuie subliniatfaptul c n
unele familii, n anumite contexte, socializarea primar poate s fie
profunddeformat.
Socializarea secundarse produce ca nvare a normelor i
valorilor altor instane de socializare (coala, grupul de prieteni, grupuri de
aduli) orientate ctre neutralitateafectiv spre deosebire de socializarea
primar din familie, profund afectiv.
Socializarea continueste procesul de transmitere i nsuire a
unor modele culturale i normative de-a lungul vieii unui individ. Acest tip
de socializare reflect necesitateanvrii permanente de ctre individ,
inclusiv n perioada adult, a noi norme ivalori. Educaia adulilor este, n
esen, un act de socializare a adultului.
Socializarea anticipativimplic nvarea de ctre o persoan a
valorilor, credinelor i comportamentelor unui alt grup, dar la care ader.
Acest tip de socializare permiteoamenilor s fac schimbri n atitudinile i
n aciunile lor, schimbri ce vor fi necesarede ndat ce ei vor intra ntr-un
nou grup.
Resocializarease refer la nvarea unui nou set de valori,
credine i comportamente care sunt diferite de cele anterioare. O
persoan care trece prin resocializare trebuie s se dezvee de ce este
vechi i trebuie s nvee ceea ce este nou.

4. Cum explica perspectiva functionalista socializarea?

Sociologic, socializarea a fost privit din mai multe perspective.Doctrina


funcionalist concepe socializarea ca mecanismul esenial pentru integrarea fiinei umane
nsocietate. Ea joac un rol critic n meninerea echilibrului societal i n
posibilitateasocietii de a-i ndeplini scopurile.
Procesul transformrii fiinei umane n indivizi care sunt capabili s funcioneze
coerent i productiv n cadrul societii ncepe n copilrie.El continu cu trecerea
oamenilorn noi poziii sociale i noi relaii sociale.
Un element important n socializare, conform perspectivei funcionaliste, este
ceremoniatrecerii: o ceremonie care marcheaz i celebreaz trecerea unei persoane de laun
status la altul. Absolvirea liceului sau a facultii, cstoria i pensionarea sunt trecerispre alt
status care implic asumarea de noi drepturi i responsabiliti i sunt, prin urmare,marcate de
ceremonii.Pentru unii oameni, acestea pot lipsi.

5. Ce tip de comunicare include socialiarea?

Socializarea este un proces de comunicare interactiv a valorilor, normelor i


modelelor de comportament specifice unui grup sau unei societi, desfurat n evoluia
individuluipe parcursul ntregii sale viei. Fiina uman percepe influenele mediului n
caretriete n raport de modul propriu de gndire i de aciune.

6. Ce rol au mass-media in socializare?

Mass media ofer zilnic moduri de socializare din cele mai diverse medii, dar sunt i
mijloace de socializare datorit poziiei lor de comunicare ntre foarte muli oamenifr un
contact direct fa n fa.
Televiziunea, n special, a devenit un socializator eficient mai ales pentru copii,
nvndu-i pe acetia normele pentru un comportament acceptat. Problema studiatintens
este relaia dintre violena la televizor i comportamentul agresiv. Cercetrile scotn eviden
faptul c oamenii tineri care vizioneaz filme violente la televizor au tendinade a se
comporta agresiv sau violent, n special n situaii care duc la violen. Acestlucru este
adevrat n special pentru biei ntre 8 i 12 ani i pentru aceia care au tendineagresive
native, iar impactul este mai mare la brbai dect la femei.
O dimensiune important a cunoaterii mass media este influena mesajelor mediatice
asupra receptorului. Influena mass media asupra individului se produce ntr-unanumit
context social. Efectul comunicrii este un ansamblu de procese i consecinerezultate din
receptarea mesajelor. Preponderent n studiul efectelor mass media esteanaliza lor la nivelul
microefectelor

7. In ce perioada a vietii are loc socializarea primara?

Am amintit c socializarea primar se desfoar, n principal, n copilrie, cnd insul


asimileaz limba, nva modalitile de control asupra impulsurilor, i formeazdeprinderile
i atitudinile sociale, nsuete normele specifice familiei, colii i grupuluide prieteni. n
aceast perioad socializarea are un puternic caracter matern, ntr-o anumitmsur, i se
asociaz cu influena intens a tatlui. Iniierea copilului n viaa uman,nvarea de ctre
acesta a principalelor mijloace n evoluia ctre comportamentul autonom,nvarea limbii,
nsuirea valorilor religioase se realizeaz, indiscutabil, n relaiapermanent cu mama.Primul
model, n sensul profund al termenului, l reprezint mama.

8. Care este continutul procesului de socializare anticipativa?

n adolescen socializarea este predominant anticipativ, axat pe pregtirea tinerilor


pentru asumarea viitoarelor roluri preluarea rolului altuia , cum semnificativremarca
G.H. Mead. Trebuie spus c alturi de socializarea anticipativ, n adolescense manifest tot
la fel de intens socializarea pentru rolurile i statusurile caracteristicevrstei, pentru starea
prezent a insului. Adolescena se distinge i prin sentimenteletrite de ctre tnr cu privire
la tensiunea dintre cerinele socializrii anticipative i celeale socializrii pentru realitile n
care el este integrat. Cunoaterea i implicarea nexperiene cruciale determin ca socializarea
la aceast vrst s-l solicite pe tnr sopteze pentru multitudinea de idealuri i mijloace de
aciune individual i social.

Relaiile interetnice, rasiale i naionale


Grupul etnic

Grupul etnic este un grup social ai crui membri au un semnificativ sentiment al


identitii. Componenii unui grup etnic difer de alii prin trsturi caracteristice:
obiceiuri,
mbrcminte, comportamente, limb, religie, concepie despre via. Prin grup
etnic definim o populaie distinct n cadrul unei societi mai largi, a crei cultur
este
diferit de a sa. Membrii unui asemenea grup sunt, se simt, sau par s fie unii ntre
ei
prin legturi de natur rasial, naional sau cultural. Un grup etnic se constituie n
funcie
de mai multe criterii. El este alctuit din oameni cu o identitate distinct,
nrdcinat
ntr-un tip particular de istorie. Caracteristic rmne ce este un membru al acestui
grup,
dect ceea ce face. Un grup etnic este o structur care include persoane din toate
grupele
de vrst i de ambele sexe, iar etnicitatea este mprtit de toi.

Minoriti

Minoritile sunt
definite ca grupuri cu atitudini i comportamente specifice fa de majoritate. O
analiz
a minoritilor include, alturi de numrul persoanelor, raporturile de putere i
influen.
Numai astfel nelegem de ce n Africa de Sud, pe o perioad ndelungat, populaia
neagr a fost dominat de grupul alb. n acest caz, sociologii au discutat despre
negrii din
aceast ar ca despre un grup minoritar pentru c ei au ocupat o poziie
subordonat n
cadrul societii.

Atitudini fa de grupul etnic

Prejudecata

Prejudecata este un set


de credine, stereotipuri si emotii puternice tipic negative despre un grup
de indivizi,
care predispune pe un ins s actioneze ntr-un anumit mod fat de acel
grup. Prejudecata
este cunoastere, emotie si predispozitie la actiune n chip prestabilit

existena prejudecii este determinat de:


1. comportamentul etnocentric;
2. preluarea judecii altora despre ceea ce se tie puin;
3. generalizarea unei experiene personale avute cu persoane din alte
grupuri;
4. selecia acelor stereotipuri care dau suport credinelor despre relaiile
cu grupurile
strine;
5. tendina de a dezvolta prejudecata mpotriva celor care apar
drept concureni.

Discriminarea

Discriminarea nseamn negarea arbitrar a privilegiilor, puterii si


prestigiului membrilor unui grup etnic, cu nimic inferior membrilor din
grupurile dominante
Discriminarea este de mai multe tipuri: evitarea pasiv, verbalizarea
negativ,
discriminarea activ i violent fa de persoanele sau grupurile
discriminate. Atitudinile
discriminatorii nu sunt exprimate obligatoriu de ctre grupurile dominante.
Preferina
exclusiv pentru propriul grup genereaz manifestarea discriminrii.
Opiniile oamenilor
sunt adesea fragmentare, iraionale, contradictorii i ambivalente, iar din
aceste trsturi
se nate, n lipsa altor valori, receptarea subiectiv i deformat a
realitii.

Strategii ale grupurilor dominante fa de grupurile minoritare


1. Asimilarea se refer la fuziunea cultural n care dou grupuri se amestec astfel
nct devin o singur entitate.
2. Pluralismul etnic este politica fa de minoriti care menine n dimensiunile lor
istorice i culturale grupurile minoritare sau etnice fr s atenteze la specificitatea
lor.
Politicile romneti pot fi apreciate ca nscriindu-se n tendina susinerii
pluralismului
etnic.
3. Transferul de populaie este strategia adoptat n temeiul soluionrii unui conflict
interetnic puternic. Au loc mutri masive de populaie n alte teritorii.
4. Protectia legal a minorittilor nseamn o strategie prin care se asigur mijloacele
juridice, politice si materiale de ocrotire a lor.
5. Subjugarea minoritilor este o strategie care urmreste integrarea lor n societate
sau/si conducerea lor de ctre majoritate. Exist situatii cnd un grup etnic majoritar
este dominat de un grup etnic minoritar
6 Exterminarea este aplicat n situaiile cnd conflictul interetnic este att de grav
astfel nct se apeleaz la metoda distrugerii fizice a unui grup etnic. Exterminarea
nseamn genocid etnic
9. Ce dimensiuni ale socializarii sunt analizate de teoria
comunicarii in 2 trepte?

Teoria comunicrii n dou trepte a fost dezvoltat ulterior. S-a analizat


comunicarean multiple trepte i s-a fcut diferena ntre lider de opinie
orizontal i lider deopinie vertical. Primul are n vedere persoane influente cu
statut social egal celui pecare l are grupul asupra cruia are loc influena.
Liderii verticali sunt persoanele custatut social superior grupului influenat.
Analiza comunicrii n trepte a fost criticatpentru delimitarea prea strict ntre
liderii de opinie i cei condui, ntre fluxul informaieii fluxul influenei.
Mai mult, datorit progreselor tehnologice a aprut o diversitatefoarte mare de
mijloace de comunicare cu publicul, aceast teorie a comunicriin trepte a czut
n desuetudine.

10. Cum concepe teoria invatarii socialesocializarea?

Teoria nvrii sociale este o explicaie benefic privind condiiile n


care indivizii pot observa i adopta tehnici specifice de rezolvare a problemelor
i diverse modele decomportament stabil n grupuri. Ea demonstreaz limpede
vocaia de agent socializatoral mass media.

11. Ce mediaza riturile de trecere?

Indiferent de tipul de cultur, riturile de trecere mediaz ntre:


1. natur procesele biologice de natere, pubertate, moarte i cultur
contientizare, ritualizare;
2. biologic i social adic nu este suficient ca la natere oamenii s se
divid nfemei i brbai, ci sunt necesare anumite ceremonii, iar anumite
gesturi, acte, rituri suntobligatorii pentru a marca maturizarea sexual, trecerea
n viaa social, atingerea condiieipentru cstorie i procreaie;
3. ntre individ i grup, pentru c dei fiecare se nate i moare singur
strbtnd existena n unicitate, individul nu poate s triasc n singurtate.
Integrarea sa n raporturilesociale are un rol determinant n depirea
momentelor de criz, de schimbareprin care trece orice om.

12. Care sunt riturile de trecere?

Riturile de trecere se mpart n: rituri de separare, rituri de limit, rituri de


agregare (Van Gennep). Riturile de separare sunt mai dezvoltate n cazul
funeraliilor, riturile deagregare sunt semnificative pentru ceremonialurile de
cstorie, iar riturile de limit serefer la graviditate, logodn, iniiere, adopie,
cea de a doua natere, cea de a doua cstorie,trecerea de la o clas de vrst la
alta. Rezult c riturile sunt aciuni formale sauconvenionale ce se succed ntr-
o anumit ordine i sunt nsoite de ceremonii. Dup cums-a constatat, riturile
ndeplinesc funcii sociale cu privire la practici iniiatice, integrareasau
reintegrarea individului, acceptarea unei poziii dobndite sau atribuite.