Sunteți pe pagina 1din 41

Modulul 6: Omul si

ecosfera.Structura ,componenta
biosferei.Atmosfera.Poluarea
atmosferei.Masurile de protectie

1.1 Atmosfera.Structura,functiile ,compozitia si


rolul ei ecologic
Structura
Atmosfera reprezinta nvelisul de aer al Pamntului, a carui grosime este de la nivelul
Pamntului pna la aproximativ 3000 km altitudine.
Masa atmosferica este egala cu 521014 tone. Forma atmosferei este asemanatoare cu cea a
Pamntului, dar deformarea la Poli # 10310c224k 1;i la Ecuator este mai puternica.

Aceasta forma este determinata de forta centrifuga, a carei valoare este maxima la Ecuator si
scade spre Poli, si mai este determinata si de ncalzirile puternice de la Ecuator si de racirile de la
Poli.

Atmosfera, functie de caracteristicile si densitatea aerului este mpartita n 5 straturi :

troposfera - 0 18 km;
stratosfera - 18 32 km;
mezosfera - 32 80 km;
termosfera - 80 1000 km;
exosfera - 1000 3000 km.

Mai exista un strat intermediar ntre troposfera si stratosfera numit tropopauza.

Troposfera

Este stratul de la contactul cu suprafata Pamntului n care este cuprinsa din masa
atmosferica si cuprinde 95% din vaporii de apa. Grosimea acestui strat la Ecuator este cuprinsa
ntre 1618 km, la latitudini medii este de aproximativ 14 km iar la Poli de 8 km. n troposfera
temperatura scade cu altitudinea n medie cu 0,65C la suta de metri. Aceasta scadere poarta
numele de gradient termic vertical, t . Aceasta scadere face ca la nivelul superior al acestui
strat, la Ecuator temperatura sa fie de -80C iar deasupra Polilor de numai -50C. Exista zone n
care temperatura se poate mentine constanta cu altitudinea, fenomenul purtnd denumirea de
izotermie, iar n altele temperatura creste cu altitudinea, fenomenul purtnd denumirea de
inversiune termica. Troposfera este cel mai turbulent strat. Aici se produc miscari de convectie
pe verticala, att ascendente ct si descendente, care au rolul de a omogeniza din punct de vedere
termic aerul, si miscari de advectie numai pe orizontala, care au rolul de a transporta masele de
aer dintr-o regiune n alta. n troposfera se produc toate fenomenele meteo : variatii de
temperatura si presiune, vnt, nori, precipitatii, aici se formeaza centrii barici si fronturile
atmosferice.

Tropopauza

Tropopauza are o grosime de la cteva sute de metri pna la 2 km. Este mai groasa deasupra
polilor si mai subtire deasupra Ecuatorului. Nu este un strat continuu, ea prezentnd 2 trepte :
una n zona subpolara si alta n zona subtropicala unde prezinta o ruptura. n zona de ruptura se
produc diferente mari de temperatura si presiune, aici lund nastere curenti cu viteze egale cu
700 km/h. Acestia reprezinta curentii jet sau fulger (jet-streams), cu un circuit foarte meandrat pe
directia E-W.

Stratosfera

n stratosfera aerul este rarefiat, temperatura lui ncepnd de la 1825 km mentinndu-se


aceeasi ca la nivelul superior al troposferei, iar ntre 2532 km temperatura creste pna la
aproximativ 0C.
Mezosfera (ozonosfera)

Mezosfera prezinta o variatie foarte puternica a temperaturii. Pna la 50 km temperatura


scade brusc la valori cuprinse ntre -60-70C. De la 5055 km temperatura creste brusc la
+75C, iar ntre 5580 km scade iar pna la -110C. Mezosfera este principalul strat de ozon. n
acest strat se produce un fenomen foarte "ciudat" : reflexia undelor sonore.

Termosfera (ionosfera)

Termosfera reprezinta stratul celor mai ridicate temperaturi. La nivelul superior sunt
+3000C. Aceasta temperatura este determinata de ionizarea puternica a moleculelor de aer
rarefiat de catre razele X, si corpusculare de la Soare. Aici se formeaza aurorele boreale.

Tot aici se produce reflexia undelor radio. Exista patru straturi de reflexie a undelor radio:

D - unde lungi (la 90 km);


E - unde medii;
F1 - unde scurte;
F2 - unde ultrascurte.

Exosfera

n exosfera nu mai exista aer. Distanta dintre moleculele de aer creste la 100 km. Putem face
o ierarhizare a acestui strat : omosfera, eterosfera, magnetosfera. Exista si trei centuri de
radiatii sub forma de potcoava numite centuri van Allen.

compozitia
Exceptnd vaporii de apa, primele gaze atmosferice care au atras atentia au fost dioxidul de
carbon si ozonul, care sunt implicate n circulatia atmosferica si n procesele chimice din
atmosfera O caracteristica generala a constituentilor gazosi o reprezinta timpul de viata
din atmosfera,

. Intruct ndepartarea prin precipitatii joaca un rol important in ciclul unor gaze,
timpul de viata in atmosfera al acestora este apropiat de cel al vaporilor de apa, adica
relativ mic (zile-sapatamani)
. Exista gaze care nu sunt influentate de ciclul apei: CO2, O3, N2O
. In functie de timpul de viata se pot distinge trei categorii de gaze:
constituienti cvasi-constanti: timpul de viata este de ordinul miilor de ani: N2,
O2, Ar, He, Ne, Kr, Xe
constituienti a caror concentratie variaza lent: timpul de viata este de la cteva
luni pana la ctiva ani: CH4, O3, N2O, CO2, CO, H2
constituenti a caror concetratie variaza rapid: timpul de viata este de cteva
zile sau mai putin: SO2, H2S, NO, NO2, NH3

AZOTUL

Cel mai abundent gaz din atmosfera


Oamenii si cele mai multe plante sau animale nu folosesc azotul sub forma gazoasa
Anumite bacterii din sol, radacinile plantelor si anumite organisme marine convertesc azotul
gazos in azotati care sunt esentiali pentru sinteza proteinelor n plante
Azotatii fiind foarte solubili n apa, aplicarea la scara mare a fertilizatorilor sintetici de catre
fermieri si gradinari determina scurgeri masive de azot n apele de suprafata; in lacuri si oceane
se stimuleaza astfel dezvoltarea algelor si se intensifica activitatea biologica, ducnd la disparitia
oxigenului din apa si ca urmarea moartea pestilor si a altor organisme dependente de oxigen

OXIGENUL

Oxidarea - combinatia oxigenului cu alte substante - elibereaza energie n hrana si astfel ea poate
fi folosita pentru sistemul viu. Fara oxigen - suportul vietii, procesele metabolice ale celor mai
multe vietuitore n-ar functiona si organismele vii ar nceta sa mai existe Activitatea umana -
factor necunoscut n ciclul oxigenului .Oamenii si animalele inhaleaza oxigenul si elimina
dioxid de carbon; n plus, oamenii ard cantitati uriase de combustibil fosil n case, automobile,
masini grele sau fabrici, ndepartand oxigenul din atmosfera si crescand cantitatea de dioxid de
carbon. Deversarile de uleiuri si pesticide contribuie la dezechilibrarea ciclului oxigenului prin
oprirea cresterii plantelor.

DIOXIDUL DE CARBON

Dioxidul de carbon, desi este prezent n atmosfera n cantitati mici, n comparatie cu azotul si
oxigenul, este un constituent foarte important; Intruct dioxidul de carbon este un eficient
absorbant de energie radianta emisa de pamnt, este de mare interes pentru oamenii de stiinta,
deoarece el influenteza bilantul energetic al atmosferei

Toate procesele n care este implicat dioxidul de carbon atmosferic au loc la suprafata
Pamntului, iar atmosfera actioneaza numai ca un rezervor pasiv, cu o capacitate mare,
dar limitata
Echilibrul dintre oceane si biosfera este foarte sensibil la variatiile mici ale valorilor
temperaturii si pH-uliu apei oceanului
Omul genereaza n mod curent mari cantitati de dioxid de carbon putand influenta
variabilitatea climatica
Asimilarea dioxidului de carbon de plante prin procesul de fotosinteza este controlata
puternic de radiatie
Dioxidul de carbon gazos se dizolva n apa ca sa formeze un nou compus numit acid
carbonic. Oceanul planetar contine aproape de 60 de ori mai mult dioxid de carbon dect
atmosfera. Reactia de mai jos este o reactie reversibila:
Oceanul actioneaza ca un tampon care tinde sa pastreze volumul de dioxidul de carbon
atmosferic relativ stabil. Cnd nivelul concentratiei dioxidului de carbon din atmosfera
creste brusc, aceasta se dizolva n apa oceanelor pna se restabileste echilibrul dintre
acidul carbonic din mare si gazul din atmosfera. Cnd nivelul de dioxid de carbon scade
brusc, reactia de mai sus se desfasoara de la dreapta la stnga si bioxidul de carbon este
eliberat n atmosfera pna se restabileste echilibrul.
Consumul de combustibil pe ariile populate sau industriale constituie o considerabila
sursa de dioxid de carbon.
Cresterea concentratiilor de CO2 este rezultatul activitatii antropice, deoarece:
Cresterea pe termen lung a dioxidului de carbon din atmosfera urmeaza ndeaproape
cresterea emisiilor acestui gaz;
Desi dioxidului de carbon este bine amestecat n atmosfera, concentratiile sunt usor mai
ridicate n Emisfera Nordica, datorita nivelului mai ridicat al emisiilor;

CICLUL CO2
Procesele cheie n ciclul carbonului includ:
- schimbul de dioxid de carbon ntre atmosfera si ocean;
- schimbul de dioxid de carbon ntre apele de suprafata si acumularile pe termen lung din
oceanul de adncime;
- modificarea puterii de absorbtie a dioxidului de carbon datorata despaduririlor;
- absorbtia prin fotosinteza de catre plantele de pe pamnt;
- transferul carbonului pe termen lung n lemn si sol;

Daca emisiile de CO2 s-ar pastra constante la nivelul zilelor noastre, concentratiile din atmosfera
ar continua sa creasca pentru cel putin doua secole.

VAPORII DE APA IN ATMOSFERA

Studiul vaporilor de apa din atmosfera este important deoarece:

procesul de condensare al vaporilor de apa este de prima importanta pentru


eliminarea din atmosfera a unor substante gazoase;
vaporii de apa din atmosfera reprezinta, de asemenea cel mai important gaz cu
efect de sera din atmosfera

Vaporii de apa reprezinta componenta atmosferica cu cele mai mari variatii cantitative n spatiu.
Vaporii de apa sunt concentrati n primii 5 km de la sol dar se ntlnesc pna la 10 km naltime

OZONUL(O3)

Este format si distrus n interiorul atmosferei prin procese chimice/ Este concentrat ntre
suprafetele de 10 km si 50 km cu un maxim n apropierea naltimii de 25 km/ Este concentrat in
regiunile in care este disponibila energia undelor ultraviolete scurte de la soare, necesara
producerii oxigenului atomic, si in care atmosfera este destul de densa ca sa se produca ciocniri
frecvente intre molecule si atomi de oxigen. Daca ozonul nu ar actiona ca un filtru, o cantitate
foarte mare de radiatie ultravioleta ar ajunge la suprafata pamntului si atunci planeta ar fi de
nelocuit

Rolul ecologic

Atmosfera este nvelisul gazos care nconjoara


pamntul. n atmosfera, aerul ocupa 96% din volum, restul de 4% revenind vaporilor de apa.
Aerul uscat este un amestec de gaze format din: 78% azot, 21% oxigen, din cantitati mici de
bioxid de carbon (0,03% in aerul normal) si gaze rare (argon, neon, heliu).
Poluarea atmosferei este determinata de deversarea si acumularea n aer a unor substante
straine care afecteaza n masura mai mare sau mai mica compozitia acestuia, determinnd variatii
ale proprietatilor atmosferei. Prezen;a unor astfel de substante este nociva deoarece afecteaza si
poate chiar distruge echilibrele ecologice si implicit viata omului. Substantele nocive eliberate n
aer se disperseaza n atmosfera si sunt raspndite la distante foarte mari, ca urmare a deplasarii
maselor de aer. O mare parte sunt preluate ulterior de apa din precipitatii prin intermediul careia
ajung n apele de suprafata (ruri, lacuri, mari si oceane) sau n sol.

1.2 Poluarea atmosferei cu gaze,cu pulberi,ploile


acide.Poluarea naturala a atmosferei,poluarea din cauza
combustibilului,poluarea cauzata de industrie,din cauza
transporturilor,cu materii radioactive
Poluarea atmosferei cu gaze de esapament
Poluarea este cauzat de transport, n categoria cruia intr: autovehiculele, locomotivele,
vapoarele, avioanele etc. Cea mai mare pondere de gaze ce polueaz aerul provine totui de
la autovehicule, datorit numrului foarte mare al acestora. i deoarece majoritatea
autovehiculelor sunt concentrate n zonele urbane (aprox. 90%), se poate nelege rolul lor
deosebit de important n poluarea oraelor. Indiferent de tipul motorului autovehiculele
polueaz aerul cu oxizi de carbon i de azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide,
plumb, azbest, funingine etc.
Cea mai important surs de CO din poluarea general a atmosferei (60%) este produs de
gazele de eapament a autovehicolelor. S-a estimat c 80% din cantitatea de CO este produs
n primele 2 minute de funcionare a motorului i reprezint 11% din totalul gazelor de
eapament.Totui n prezent vehiculele polueaz de 8-10 ori mai puin dect cele care au
existat n circulaie acum 30 de ani dat fiind faptul c s-au intensificat preocuprile privind
diminuarea polurii produse de motoarele autovehiculelor i s-a realizat optimizarea
procedeului de ardere i prin utilizare a dispozitivelor antipoluante.

Poluarea atmosferei cu pulberi

Natura pulberilor, cantitatile evacuate in atmosfera, prejudiciile economice, sociale si ecologice


In general, pulberile din atmosfera se clasifica, dupa dimensiuni, in doua mari grupe:

Pulberi in suspensie - cu diametre mai mici de 20 m,

avand in atmosfera un comportament asemanator gazelor;

Pulberi sedimentabile - cu diametre mai mari de 20 m,

care, dupa ce sunt emise in atmosfera, se depun pe sol, vegetatie, ape si constructii.

Poluari cu pulberi in suspensie


Poluarea atmosferei cu pulberi in suspensie are multe surse. In primul rand, industriile metalurgica si
siderurgica care elibereaza in atmosfera cantitati insemnate de pulberi, apoi centralele termice pe
combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, etc.
Natura acestor pulberi este foarte diversificata. Ele contin fie oxizi de fier, in cazul pulberilor din jurul
combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), in cazul intreprinderilor de
metale neferoase, sau alte noxe.

Poluarea atmosferei cu ploile acide


Problema poluarii acide isi are inceputurile in timpul Revolutiei Industriale, si efectele acesteia
continua sa creasca din ce in ce mai mult. Severitatea efectelor poluarii acide a fost de mult
recunoscuta pe plan local, exemplificata fiind de smog-urile acide din zonele puternic
industrializate, dar problema s-a ridicat si in plan global. Oricum, efectele distructive pe areale in
continua crestere a ploii acide au crescut mai mult in ultimele decenii. Zona care a primit o
atentie deosebita din punct de vedere al studierii sale, o reprezinta Europa nord-vestica. In 1984,
de exemplu, raporturi privind mediul ambiant indica faptul ca aproape o jumatate din masa
forestiera a Padurii Negre din Germania, a fost afectata de ploi acide. Nord-estul Statelor Unite si
estul Canadei au fost de asemenea afectate in special de aceasta forma de poluare.
Emisiile industriale au fost invinuite ca fiind cauza majora a formarii ploii acide. Datorita
faptului ca reactiile chimice ce decurg in cadrul formarii ploii acide sunt complexe si inca putin
intelese, industriile au tendinta sa ia masuri impotriva ridicarii gradului de poluare a acestora, si
de asemenea s-a incercat strangerea fondurilor necesare studiilor fenomenului, fonduri pe care
guvernele statelor in cauza si-au asumat raspunderea sa le suporte.
Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite in anii '80, implica industria ca fiind
principala sursa poluanta ce ajuta la formarea ploii acide in estul Statelor Unite si Canada. In
1988 o parte a Natiunilor Unite, Statele Unite ale Americii si alte 24 de natiuni au ratificat un
protocol ce obliga stoparea ratei de emisie in atmosfera a oxizilor de azot, la nivelul celei din
1987. Amendamentele din 1990 la Actul privind reducerea poluarii atmosferice, act ce a fost
semnat inca din 1967, pun in vigoare reguli stricte in vederea reducerii emisiilor de dioxid de
sulf din cadrul uzinelor energetice, in jurul a 10 milioane de tone pe an pana pe data de 1
ianuarie, 2000. Aceasta cifra reprezinta aproape jumatate din totalul emisiilor din anul 1990.
Poluarea naturala - are importanta secundara in conditiile in care aportul antropic de
poluantidevine tot mai grav:
a) eruptiile vulcanice elimina gaze, vapori, particule solide, care sunt transportate pe mari
distante devant si curenti de aer
.b) Eroziunea solului, eoliana sau cauzata de ploi, este cu atat mai intensa cu cat solul este lipsit
devegetatie, in panta sau intr-o zona cu retea hidografica bogata
c) Reziduurile vegetale si animale degaja in urma descompunerii o serie de substante gazoase poluante.Polenul
sau fungii pot constitui arosoli naturali care sa influenteze negativ sanatatea populatiei umane

Industria este considerata la ora actuala drept cea mai importanta sursa de poluare. Poluarea
industriala porneste de la problema poluarii la locul de munca si pana la consecintele ecologice
ce intereseaza globul terestru in intregime. Poluarea la locul de munca se caracterizeaza prin
prezenta substantelor sau factorilor fizici vatamatori in zona locului de munca, poate avea urmari
boli profesionale. Exemple elocvente in acest sens sunt: fabrica de negru de fum de la Copsa
Mica, care ar fi trebuit inchisa, deoarece noxele ce le elimina depaseau limitele admise, pana
cand aceasta va fi dotata cu echipamente mai performante; ca si combinatul de neferoase de la
Baia Mare care elimina in atmosfera cantitati insemnate de pulbere. Poluarea industriala a
mediului ambiant se propaga mai ales pe calea aerului si apei. Pentru poluarea aerului este
vinovata atat industria producatoare de energie electrica, prin gazele evacuate de la centralele
termoelectrice, cat si alte ramuri industriale: metalurgia feroasa si neferoasa, chimica si a
materialelor de constructii.

Poluarea radioactiv poate fi definit ca o cretere a radiaiilor, ca urmare a utilizrii de ctre om


a substanelor radioactive. Radiaiile emise de substanele radioactive sunt de trei tipuri:
- radiaii gamma, constituite din unde electromagnetice de mare frecven, foarte penetrante;
- radiaii beta, compuse din electroni a cror vitez de deplasare este apropiat de a luminii i
pot ptrunde n esuturile vii, pn la mai muli centimetri;
- radiaii alfa ncrcate pozitiv, care sunt nuclei de heliu, foarte puin penetrani pentru
esuturile vii.
Din punct de vedere ecologic, sunt toxici n special derivaii radioactivi ai elementelor
simple ce intr n constituenii fundamentali ai materiei vii: C 14, P32, Ca45, S35, I131. Acetia pot fi
ncorporai n organism i reprezint sursa de iradiere intern periculoas, datorit proprietilor
lor chimice analoge cu acelea ale compuilor naturali din organismele vii. Aa se prezint Sr 30
analog cu Ca i Ce137 analog cu K, care sunt cei mai periculoi radioizotopi eliberai n mediu ca
urmare a ndeprtrii deeurilor radioactive i a recderilor datorate exploziilor nucleare.

Transporturile reprezinta una din sursele principale de poluare a mediului. Problema


impactului transporturilor asupra mediului si a sanatatii populatiei este foarte complexa, avand in
vedere faptul ca nu a fost inca evaluat efectul pe termen lung al diferitelor tipuri de noxe.

Ca si fenomen complex, poluarea prin transporturi nu este intotdeauna una locala, aceasta
influentand prin componentele dinamice ale mediului (aer, apa) zone mult mai extinse,
efectele resimtindu-se la nivel global. Efectele poluarii prin transporturi asupra mediului si a
sanatatii populatiei pot fi atat directe (ca urmare a expunerii la diversi agenti poluanti,
fenomenelor climatice deosebite), cat si indirecte (din cauza activitatii agentilor poluanti
asupra apei, solului si vegetatie).

Toate tipurile de transport contribuie la poluarea complexa a mediului, din cauza alcatuirii
sistemice a acestuia si a propagarii modificarilor de la o componenta la alta. Cu toate ca s-
au facut progrese tehnologice si de carburanti, totusi poluarea prin transporturi a ramas la
cote ridicate (pana in 2005 a crescut cu aproximativ 20%), cauza principala fiind scaderea
numarului de ocupanti pe autovehicul.

Aria de dispersie a poluantilor depinde de factorii geografici, de localizare. Un relief plat


caracterizat de prezenta permanenta a curentilor de aer faciliteaza dispersia substantelor
poluante; in schimb depresiunile si vaile favorizeaza acumularea si persistenta poluantilor.
Expunerea la agentii poluanti favorizeaza: o stare de disconfort pentru populatie, aparitia
unor boli specifice, boli cronice si chiar deces.

Asupra celorlalte componente ale mediului modificarile sunt induse indirect, din cauza
modificarilor din sistemul climatic: intensificarea desertificarii (in zonele afectate de secete),
accelerarea eroziunii torentiale (in regiunile afectate de cantitati mari de precipitatii),
modificari in regimul hidric al solului.

1.3 Natura chimica a poluantilor principali ai


atmosferei(substante gazoase de natura anorganica si cea de
natura organica)
Poluantul reprezinta orice substanta solida,lichida ,sub forma gazoasa sau de vapori
sau forma de energie (radiatie electromagnetica,ionizanta, termica,fonica sau vibratii)care
introdusa in mediu,modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce
daune bunurilor materiale.
Poluantii atmosferici fac parte practic din toate categoriile de compusi chimici si pot
fi clasificati dupa mai multe criterii:

dupa starea de agregare:gaze permanente,vapori ai lichidelor sau picaturi de


lichide dispersate in aer ,pulberi solide.
dupa activitatea lor chimica:reactivi si inerti.
dupa clasa de compusi:anorganici si organici.
dupa toxicitate:toxici si netoxici.

In atmosfera exista in mod normal o serie de compusi proveniti din surse naturale
care pot capata caracter de poluanti la cresterea c 151b11b oncentratiei lor peste cea
normala(naturala).

Dintre poluantii atmosferici cei mai importanti clasificati dupa natura lor chimica
mentionam:

A.Compusi anorganici

Compusi ai carbonului(negrul de fum;oxizii carbonului CO,CO2).


Compusi ai sulfului(compusi in stare redusaH2S,COS,CS2,oxizi SO2,SO3;H2 SO 4 si
sulfatii;)
Compusi ai azotului(in stare redusa NH3;oxizi NO,NO2;HNO3 si azotatii)
Compusi ai halogeniilor(clorul si clorurile;acidul fluorhidric si florurile)
Metale(plumbul)
Pulberi inactive chimic(silicatii;carbonatii;minerale naturale)

B.Compusi organici

Hidrocarburi(saturate-gaze,vapori.picaturi de ulei-aerosoli;nesaturate;aromatice-mono si
polinucleare)
Compusi oxigenati(alcooli:metanol,aldehide si cetone:formaldehida,acroleina,acetona)
Compusi halogenati(freoni;haloni;lifenoli policlorurati;dibenzodioxinele
policlorurate;dibenzofuranii policlorurate)
Substante radioactive
Bioaerosoli(polen,spori de mucegai)

1.4 Popularea microbiana a atmosferei.


Poluarea atmosferic duneaz sntii umane i mediului. n Europa, emisiile multor
poluani atmosferici au sczut substanial n ultimele decenii, determinnd o
mbuntire a calitii aerului n regiune. Cu toate acestea, concentraiile poluanilor
atmosferici continu s fie foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului persist.
O proporie semnificativ a populaiei Europei locuiete n zone, n special orae, unde
apar depiri ale standardelor de calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid de azot i
pulberi n suspensie (PM) induce riscuri grave pentru sntate. Mai multe ri au depit
n 2010 una sau mai multe limite de emisie la patru poluani atmosferici importani.
Reducerea polurii atmosferice rmne aadar important.

Poluarea aerului este o problem la nivel local, paneuropean i al emisferei. Poluanii


atmosferici emii ntr-o ar pot fi transportai n atmosfer, contribuind sau ducnd la o
calitate sczut a aerului n alte zone.
Pulberile n suspensie, dioxidul de azot i ozonul de la nivelul solului sunt recunoscui n
prezent drept cei trei poluani care afecteaz cel mai grav sntatea uman. Expunerile pe
termen lung i cele maxime la aceti poluani variaz ca gravitate i impact, de la efectele
minore asupra sistemului respirator pn la decesul prematur. Aproximativ 90% din locuitorii
oraelor din Europa sunt expui la poluani n concentraii peste nivelurile de calitate a
aerului considerate duntoare pentru sntate. De exemplu, pulberile fine n suspensie (PM ) din
aer reduc sperana de via n UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un poluant cancerigen
din ce n ce mai ngrijortor care, n mai multe zone urbane, n special din Europa central i de
est, este prezent n concentraii care depesc pragul stabilit pentru protecia sntii
umane.

Surse de poluare a aerului


Sursele de poluare atmosferic sunt variate i pot fi antropice sau naturale:
arderea combustibililor fosili n producerea de energie electric, transporturi, industrie i
gospodrii;
procese industriale i utilizarea solvenilor, de exemplu n industria chimic i
extractiv;
agricultur;
tratarea deeurilor;
erupiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia srii marine i emisiile de compui
organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.

1.1 Starea ecologica a aerului in Moldova


n orae din Moldova este alarmant. Noi trebuie s recunoasc faptul c
Poluarea aerului
problemele de mediu nu sunt o prioritate guvernamental. De asemenea, ele nu apar n lista de
probleme critice la populaia n ansamblu.

Dar ecologitii, adesea neobservat pentru o bun parte a cetenilor, nu nceteaz s sune alarma.
Situaia este un motiv de ngrijorare ntr-adevr, n special n zonele urbane. Aproximativ 50 la
sut de zile din an, calitatea aerului n orae din Moldova nu corespund standardelor sanitare.
Gazele de eapament sunt de aproximativ 90-95% din volumul total de poluani n aerul urban.
Practic, tot ceea ce este alocat prin intermediul evilor de eapament de masini, duneaz
mediului i a oamenilor: monoxid de carbon, funingine, formaldehid, benzopyrene, sulf i de
oxizi de azot, ozon i alte obiecte sanitare medicii au descoperit cu uimire de formaldehid, chiar
i n aer colectate de la inima Mitropolitul Val Parcul Morilor.
Ceea ce explic aceast situaie? Mai nti de toate, o multime de masini, de echitatie toat ziua
pe strzile oraului. Cei care au formulat planul de piese centrale i multe alte pri ale oraului,
nu a putut furniza o rat similar de dezvoltare a transportului auto. Astzi oraul este n
imposibilitatea de a digera creterea numrului de automobile a atins n acest moment 180-200
de mii de uniti. Situaia este agravat de factori cum ar fi starea extrem de slab a flotei. Noi -
singura ar din Europa, permind importul de masini sunt mai vechi de 10 ani. Ca rezultat,
fiecare a doua masina de producie ex-sovietice depete nivelul admisibil de concentrare de
substane toxice eliberate n atmosfer. Fiecare masina a patra producie de vest, din cauza
uzurii, i polueaz excesiv de aer. Noi - singura ar din Europa, care nu fac obiectul standardelor
de mediu Euro-2, Euro-3, Euro-4. Ucraina, de exemplu, a implementat standardele Euro-2,
Romnia - Euro-3. Aceste i alte ri limitat la vrsta de un autoturism de import la 7 i chiar
pn la 5 ani de la data emiterii.

Factor decisiv pentru reducerea emisiilor toxice este calitatea carburanilor. Cu toate acestea,
nimeni nu detine o imagine real, ne-am stabilit n aceast privin. Cu civa ani n urm,
Organizaia teritorial Chiinu a Micrii Ecologiste din Moldova a selectat 10 eantioane de
benzin i le-a examinat n laboratoarele din Iasi (Romnia) i Vatra (Chiinu). 8 dintre ele nu
ndeplinesc standardele. n ciuda acestor rezultate dezamgitoare, n msura n vederea
mbuntirii calitii benzinei nu sa fcut nimic. Importatorii i comercianii de petrol simt bine.
Dar automobilitii acum si reparatii motoare, apoi, i a altor ceteni a respira aer saturate cu
produse chimice toxice.

O durere de cap majore n sens literal i figurativ, sunt drumuri proaste. Mecanicii ncetini
dramatic, de multe ori trece de vitez, de ce a consumului de benzin aproape sa dublat,
respectiv, dublarea cantitatea de emisii toxice n atmosfer.

Desigur, ceva se face pentru a remedia situaia. Ministerul Transporturilor i Comunicaiilor,


Ministerul Ecologiei i Resurselor Naturale, alte ministere i departamente au dezvoltat i a
propus Guvernului msuri destul de eficiente pentru a reduce poluarea aerului. De mai muli ani
la rnd, 22 septembrie, mpreun cu alte ri, Moldova este o campanie european "n ora fr o
main." Dar cine clinti cu uurin. Mai precis, el chiar a revenit. Nivelul de contaminare a
atmosferei este n cretere n fiecare an la o medie de 10 la sut,proporional cu numrul de
maini importate i de combustibil a crescut arde. Reglementrile guvernamentale vechi i s
rmn pe hrtie, noile propuneri nu sunt luate n considerare. Masa rotund intitulat
"Dezvoltarea transportului de mediu n Republica Moldova" nu a adaugat optimism. Deoarece
participantii la reuniune, promovarea pe termen lung, atmosfer prietenoas pentru transport
reprezint o provocare n modul de soluii care se confrunt cu numeroase obstacole.
Subdezvoltarea, srcia, gndire nvechit, inerente, inclusiv oficiali guvernamentali, precum i
multe alte motive nu permit realizarea unei schimbri radicale.

Dar exist soluii. n primul rnd, noi trebuie s adere la standardele europene n domeniul
proteciei naturii. Introducerea standardelor Euro-2, Euro-3, Euro-4 - nu este un capriciu, ci o
necesitate vital. Acum este termenul pn la 7 ani de o main importate n ara, i s interzic
intrarea autoturisme rii nu, sub-standard Euro-2. Dac nu, atunci deja n acest an vom rula
riscul de a deveni un motiv de dumping din Europa. Un "resturi metalice" va veni doar din
Ucraina i Romnia, au scpat de masini folosite.

Este absolut necesar s se introduc unei inspecii obligatorii anuale de autoturisme pentru a
satisface nevoile de mediu i tehnice. Avem deja 11 centre specializate, diagnostica tehnic,
inclusiv 5 - n capital. n cazul n care Guvernul va aproba o astfel de dispoziie, a crerii de
ntreprinderi similare n fiecare district nu este o problema.

Avem nevoie de a stabili un control strict asupra calitii de combustibil. Departamentul de


Standarde i Metrologie are toate posibilitile pentru a menine situaia sub control. Pe de alt
parte - nevoia de transparen total cu privire la rezultatele inspeciilor. Consumatorii au dreptul
s tie ce companie, care fabricates benzinei staii, motorina, gaze naturale, pentru a putea alege.

Multe depind de modul n care se va dezvolta transportul public. Nu exist nici o ndoial c
microbuzul care a salvat situaia n perioada de criz acut, este timpul pentru a nlocui troleibuz
modern si seturi. Treptat, n termen de 3-4 ani, numrul de rute, precum i microbuzele care
circul pe ele ar trebui s fie redus i apoi rndul su complet asupra lor, cu excepia periferie i
rutele interurbane. Toate oraele europene, fr a face acest tip de transport, va fi capabil s fac
i vom. n Primria municipiului Chiinu are deja experien n dezvoltarea de linii de troleibuz,
achiziionarea i punerea de autobuze noi. Consilierii ar trebui s fie mai contieni de aceast
problem, i concentreze eforturile lor.

Noi sunt doar nceputul pentru a dezvolta alternative de transport - biciclete, scutere, placi de
skate, role. comandat deja traseul pentru biciclete prima sectorul Botanica: Bulevardul Dacia -
Viaduct - Str. Ciuflea. Ulterior, proiectul poate cuprinde alte sectoare ale oraului. Proiectul de
lege privind traficul rutier crete semnificativ posibilitatea de bicicleta, ca o form de transport
urban.

Exist alte posibiliti de a opri creterea polurii aerului din ora (de declin sale pn devreme
pentru a vorbi). Totul depinde de voina politic, conducerea rii. Dar, de asemenea cu privire la
raportul dintre populaia la problemele de mediu. Astzi sloganuri de sondare de integrare
european a Republicii Moldova poate pierde din relevan n cazul n care acestea nu sunt luate
msuri concrete pentru a aduce legislaia n concordan cu directivele europene, n special n
domeniul proteciei atmosferei.

1.2 Hidrosfera si protectia ei.Poluarea naturala si


artificiala(umana) a apelor .Principalii poluanti .Masurile de
combatere.Bazinele acvatice ale Republicii Moldova si
protectia lor.
Apa este unul dintre elementele eseniale care stau la baza vieii, avnd un rol hotrtor n
meninerea echilibrului biotop biocenoz n cadrul ecosistemelor. Perturbarea acestui echilibru
poate avea efecte negative asupra tuturor formelor de via de pe planet, consecinele fiind,
uneori, nefaste. Unul dintre factorii perturbatori, n cazul apelor curgtoare, este poluarea. n sens
larg, prin impurificarea sau poluarea apelor se nelege tulburarea echilibrului biologic dintr-un
ecosistem, ca urmare a modificrilor intervenite n condiiile fizice i chimice ale apelor.

n funcie de perioada de timp ct acioneaz agentul impurificator, poluarea poate fi:


permanent, periodic sau accidental iar n funcie de sursele de poluare, deosebim o poluare
natural i o poluare artificial.

Poluarea natural apare ca urmare a ncrcrii apelor de suprafa cu suspensii de natur


mineral (nisip, argil, clorur de sodiu dizolvat etc.) sau organic (resturi animale sau/i
vegetale n descompunere). Aceste procese naturale devin duntoare pentru mediu n condiiile
n care, n urma unor ploi puternice i de lung durat, aluviunile i resturile n descompunere de
pe uscat ajung n ap n cantiti foarte mari, conducnd la diminuarea fotosintezei plantelor
acvatice i, implicit, la scderea cantitii de oxigen din ap.

Procesele de fermentare i putrezire a substanelor organice au drept consecin modificarea pH-


ului apei, fapt ce afecteaz att flora, ct i fauna acvatic. H2S degajat intoxic sedimentele i
apele din profunzime. n cazul rurilor care au n bazinul lor lacuri de acumulare adnci, ploile i
vnturile puternice pot produce un amestec al apelor din hipolimnion, srace n O2 i ncrcate cu
substane toxice rezultate din descompunerea materiilor organice (n special H2S i NH3), cu
apele din epilimnion, o astfel de ap, deversat n ru, putnd avea un efect dezastruos asupra
tuturor organismelor, n special asupra petilor. Cel mai ntlnit exemplu de poluare natural este
aa-numitul proces de nflorire a apei, care const n dezvoltarea excesiv a unor specii
fitoplanctonice, n special algele verzi-albastre, flagelate i diatomee. Apa capt un miros
specific (pete stricat, mucegai, pmnt, aromatic etc.) i o anumit culoare (verde-albstruie,
verde, brun, roie), n funcie de speciile care s-au dezvoltat n exces. Prin moartea n mas i
descompunerea rapid a algelor, favorizate de o temperatur ridicat, se poate produce o scdere
brusc a concentraiei de O2 dizolvat i o ncrcare a apei cu substane nocive, fenomen numit
poluare secundar, cu urmri nefaste ndeosebi pentru economia piscicol.

Prevenirea nfloririi apelor se poate obine i prin metode biologice, ns acest fenomen este
combtut cu ajutorul metodelor chimice, prin utilizarea de erbicide i algicide.

Poluarea artificial a apelor de suprafa i freatice se produce prin introducerea de substane


lichide (ape uzate menajere i industriale, ape de ploaie care au antrenat de pe uscat diferite
materii, ca ngrminte, pesticide etc.), substane solide (nisip, argil, cenu, zgur, rumegu de
lemn etc.) i diferite gaze. Venind n contact cu aceste elemente rare cu care nu au fost
obinuite i, n consecin, nu i-au dezvoltat sisteme adecvate de protecie mpotriva lor,
organismele acvatice sunt puternic afectate. Aciunea acestor substane este mai complex i mai
greu de controlat i contracarat dect n cazul polurii naturale.

Apele uzate sau reziduale provenite din activitile umane se pot clasifica, n funcie de originea
i compoziia lor fizico-chimic, n:

ape uzate oreneti (mixte din punct de vedere fizico-chimic, n care pot predomina fie
substane organice, fie anorganice, n funcie de gradul de industrializare a oraului respectiv);

ape fecaloid-menajere (provenite din agricultur, zootehnie, industria alimentar,


gospodrii, localiti rurale);
ape uzate industriale (ncrcate predominant cu materii anorganice n concentraii
variabile, n funcie de procesul tehnologic utilizat).

Poluarea sau impurificarea apelor curgtoare a devenit o problem major att n ara noastr, ct
i n alte pri ale globului, o dat cu nmulirea surselor care o determin, iar consecinele sale
pot fi devastatoare asupra mediului i a plantelor i animalelor acvatice, fie c e vorba de poluare
natural sau artificial.

Dac poluarea natural se realizeaz independent de intervenia omului, impurificarea artificial


rezult din activitatea omului. Prevenirea perpeturii acestui fenomen se poate realiza prin
responsabilizarea oamenilor i realizarea unei educaii ecologice care s-i fac s devin
contieni de consecinele pe termen lung ale polurii apelor i, n acelai timp, a mediului
nconjurtor n general.

Poluantii aflati in ape sub forma de suspensii sau solutii multicomponente se pot incadra in
urmatorele categorii mai importante:

substante organice, reziduri biologice;


substante anorganice;
substante radioactive;
produse petroliere;
microorganisme patogene;
ape fierbinti;

o Starea de poluare a apelor poate fi controlata si redusa. In acest scop se utilizeaza doua
tipuri de procedee, aplicate cu mai multa sau mai putina consecventa de organismele de
conducere si conceptie tehnica.
o Primul grup de procedee se caracterizeaza printr-o maniera de conducere preventiva si
include toate metodele care urmaresc limitarea evacuarii de reziduri in ape.
o Inca din faza de proiectare a instalatiilor industriale, de transport, edilitare etc. , trebuie
adoptata o conceptie care corespunde unei orientari diametral opuse fata de cea veche,
caracterizabila lapidar prin ideea apa spala tot.
o Astfel, rezidurile solide, in special ale substantelor de mare toxicitate, nu este necesar sa
fie antrenate pe cale umeda, ci, pot fi evacuate la halte sau crematorii .
o Se cauta reducerea consumurilor de apa in industrie prin recircularea apei, folosita ca
agent de racire si reintroducerea in sistem a celei utilizate ca solvent, dupa corectarea
adecvata a calitatii .
o In al doilea grup de procedee se incadreaza diferitele metode de epurare ale apelor uzate .
o Apele uzate trebuie sa fie supuse unor tratamente prin care sa se inlature incarcarea lor cu
poluanti pana la o limita.
o Epurarea cuprinde o succesiune de procese fizice si chimice, biologice si fizico-chimice
necesare pentru inlaturarea diferitelor categorii de poluanti.
o Pentru distrugerea germenilor patogeni se mai include operatia de dezinfectie prin
tratarea cu clor sau azot.
o Dar indiferent de felul poluarii, si de locul unde o regasim (aer, apa) este mult mai usor
s-o prevenim decat s-o combatem. Si asta depinde numai de noi, oamenii !!!
o Moldova nu este prea bogat n ape de suprafa. Acest lucru se explic prin faptul, c nu cad
prea multe precipitaii, iar evaporarea este puternic. Este important i influena reliefului
accidentat: rpele i vgunile dreneaz puternic apa. Problemele folosirii corecte i ale
proteciei resurselor acvatice, cutarea noilor izvoare snt importante pentru Moldova dens
populat.
o Acumulrile naturale de ap ocup n republic numai 62,2 km i au un volum de
200220 milioane de m. nc 250 km revin lacurilor de acumulare artificiale, care
alctuiesc aproape 800 milioane de m de ap. ntreaga suprafa de ap ocup nu mai
mult de 1 % din teritoriu.
o n Moldova snt puine artere fluviale mari, care au un debit mare, n schimb printre ele,
snt foarte multe ruri medii i mici. De aceea, reeaua fluvial amintete un copac cu o
ramificaie deas i complicat. n componena reelei fluviale snt 3085 ruri care curg
permanent i temporar; dintre ele numai 240 au lungimea ce nu depete 10 km i doar
opt ruri Nistru, Prut, Rut, Ichel, Bc, Botna, Iaplug i Coglnic, care au mai mult de
100 km.

Principalele ruri (cu lungimea mai mare de 100 km)

Denumirea Lungimea pe Suprafaa m pe Scderea Debitul de Fluxul


rului teritoriul total a teritoriul general, ap pe anual,
total,
republicii bazinului republicii m cursul ml. m
km km inferior,
cub. m /
sec

Nistru 1352 657 72 100 19 070 759 318,0 9 997

Rut 286 286 7 760 7 760 168 5,99 189

Ichel 101 101 814 814 223 0,51 16,1

Bc 155 155 2 040 2 040 175 1,08 34,1

Botna 152 152 1 540 1 540 220 0,47 14,8

Prut 989 695 27 500 7 990 2 058 150,0 2 400

Coglnic 243 125 3 910 1 380 230 ... ...

Iaplug 142 135 3 280 3 223 153 ... ...

Rurile Nistru(debitul anual - circa 10 km 3 ) si Prut (debitul anual - circa 2,4 km 3 ) cu


portiunile de 630 km si corespunzator 695 km marcheaza frontiera ntre Republica
Moldova, Ukraina si Romnia. Cele mai mari lacuri naturale sunt situate pe cursul rului
Prut (Beleu, Dracele, Rotunda, Fontan), fl. Nistru (Bc, Ros, Nistru Vechi). Cele mai mari
lacuri de acumulare artificiale sunt Costesti-Stnca pe rul Prut (735 mln.m 3 ) si Dubasari
pe Nistru (277,4 mln.m 3 ).
o Apele subterane

Un rol deosebit n bilantul terestru al apei l joaca apele subterane.


Ele activ se includ n ciclul hidrologic ca parte componenta a
debitului subteran de apa.
n Republica Moldova cca 40% din populatie (rurala) se alimenteaza
cu apa din straturile subterane cu presiune hidrostatica si din primul
strat acvatic freatic (fara presiune).
O valoare deosebita pentru republica o au apele din stratul acvifer
freatic si de adncime.

o Pe teritoriul Republicii Moldova sunt cunoscute 17 complexe si orizonturi acvifere de


vrstele cuaternara, meoticiana, sarmatian superioara, medie si inferioara, tortoniana,
paleogena, cretacic superioara, jurasic superioara (chimeridg-titon), jurasic superioara
(chellovei-oxford), jurasic medie, permian - triasiana, carbonifera, siluriana si arhaica.
Dupa modul si scopul utilizarii in practica, apele subterane pot fi potabile, tehnice,
minerale, industriale si termale. Aceste tipuri de ape subterane sunt caracteristice pentru
tot teritoriul Republicii Moldova.
o Apa potabila

o Apele subterane potabile sunt nmagazinate in rocile cuaternar, ponticiene, meoticiene,


sarmatiene, cretacic si siluriene. Restul orizonturilor acvifere contin ape sarate cu
continutul de saruri ntre 3.0 si 80.0 g/dm 3 si mai mult. Apelor arteziene le revine 16 %
din volumul total al apelor naturale folosite in alimentarea centralizata cu apa a republicii
. Apele freatice sunt folosite pentru alimentarea ne centralizata si volumul utilizarii lor
fata de alte resurse acvatice n localitatile rurale constituie 95-100%.
o Pe teritoriul tarii sunt cca 6600 sonde adnci de foraj. Din a.2002 functioneaza numai
3100 sonde. Majoritatea din aceste sonde necesita a fi reparate s-au lichidate. Apele
freatice sunt folosite intens n zonele rurale prin intermediul a cca. 250 mii fntni si
izvoare
o Rezervele apelor de adncime constituie n total 3173 mii m 3 /zi conform calculelor din
a.1981 pentru perioada de 25 ani. Rezervele apelor freatice, pna in prezent, nu sunt
calculate. Estimarea stiintifica arata, ca tara foloseste zilnic cca 50 mii m 3 apa freatica.
o Apa tehnica

o Apele subterane tehnice sunt de aceeasi vrsta ca si cele potabile. Intr-un sir de cazuri una
si aceeasi sonda se foloseste pentru alimentarea cu apa potabila si tehnica, insa, ca regula,
apa tehnica este utilizata la cazangerii, obiecte zootehnice, centre agricole, etc. Din suma
totala a rezervelor apelor arteziene 2602.0 mii m3/zi constituie rezervele apelor potabile
si 573.0 mii m 3 /zi - ape tehnice. Date despre volumul folosit al apei tehnice lipsesc.
o Apa minerala

o Republica Moldova dispune de un spectru bogat de ape subterane minerale. Acviferele de


diferite vrste sunt situate la adncimea de 200 - 1000 m. n prezent sunt cunoscute 16
zacaminte de apa minerala si 13 zacaminte s e afla la etapa cercetarii detaliate
hidrogeologica. Apele minerale se mpart in doua categorii: ape minerale potabile si
curative.
o Apele minerale potabile sunt raspndite pe tot teritoriul Moldovei. Cele mai raspndite
zacaminte: Varnita, Balti, Racoarea Codrilor, Chisinau, Soroca, Camenca, Hrgauca, etc.
Mineralizarea apei constituie 1.0-10.0 g/dm 3 . Apele minerale curative sunt
caracteristice pentru sudul si nord-estul tarii si contin hidrogen sulfurat, iod, brom si alte
elemente chimice (litiu, radon, strontiu, bor).
o Apa industriala

Apele industriale contin elemente chimice rare, care pot fi extrase din apa si folosite in diverse
domenii practice si industriale. In tara noastra acest tip de apa subterana este foarte raspndit in
partea de sud, nord-est si nord-vest in rocile mezozoice si paleozoice.
Cele mai raspndite sunt zacamintele de apa cu iod, brom, bor si heliu. Mineralizarea apelor este
de 1.0 -120.0 g/dm 3 , concentratiile iodului - 1.0-60.0 mg/dm 3 , bromului - 20.0-250.0 mg/dm
3 si heliului - pna la 15.0 ml/dm 3 .
o Apa termala
o Apele termale sunt raspndite in lunca r. Prut si n partea de sud a Moldovei. Vrsta
acviferilor variaza de la neogen pna la silurian cu pozitia subterana intre 100 -1000 m si
mai mult. Temperatura apei constituie 20.0-80.0 0 C. Debitul foragelor cu apa termala
cuprinde valorile 10 -100 m 3 /zi.
o Repartizarea resurselor de apa subterana pe teritoriul republicii nu este uniforma, cea mai
mare parte a lor fiind concentrata n luncile rurilor Nistru si Prut. Pe masura ndepartarii
de aceste ruri, alimentarea cu apa a orizonturilor acvifere subterane scade.

Apa are o importanta indiscutabila n viata omului, sta la baza existentei biosferei; e mediu de
viata pentru plantele acvatice; are energie cinetica si potentiala utilizabila pentru om si necesara
naturii; e principalul agent de modelare a reliefului si de racire n tehnica si n natura; e materie
prima n economie; e cale de transport pentru ambarcatiuni dar si pentru substante dizolvate; e
mijloc de igiena pentru spalat; e agent terapeutic etc.

1.3 Litosfera si protectia ei.Degradarea solurilor.Resursele subterane ale Terrei.


Utilizarea rationala si ocrotirea lor.

Litosfera este invelisul solid al Pamantului,format din minerale si roci.Pozitia si rolul ei sunt acelea de
invelis limita intre partile interne ale planetei(nucleu si manta) si cele
externe(atmosfera,hidrosfera,biosfera si pedosfera).Pe de o parte,litosfera acopera nucleul si
mantaua,pe de alta parte,este un suport pentru celelalte geosfere.

Ca urmare a pozitiei sale,infatisarea litosferei se modifica permanent,deoarece asupra ei


actioneaza atat forte din interiorul Pamantului,cat si forte rezultate din actiunea combinata a apei,a
aerului si a vietuitoarelor.

In functie de rocile componente,litosfera este alcatuita din trei tipuri de straturi:

Stratul bazaltic,care se sprijina pe manta;


Stratul granitic,de mijloc;
Stratul sedimentar,aflat deasupra.

Litosfera(scoarta terestra) are o grosime redusa(5-10 km) sub oceane(de aceea poarta si denumirea de
scoarta oceanica) si mai mare(20-80 km) sub continente(scoarta continentala).Spre deosebire de
scoarta continentala,scoartei oceanice ii lipseste stratul granitic.Scoarta oceanica ocupa cea mai mare
parte din suprafata terestra.

Una dintre cele mai importante componente ale biosferei este solul. Solul este stratul afnat, moale i
friabil, care se gsete la suprafaa scoarei terestre, i care mpreun cu atmosfera constituie mediul de
via al plantelor. Degradarea solului este procesul care determin distrugerea stratului fertil de la
suprafaa i imposibilitatea refacerii lui. Aciunea antropic asupra solului prin defriare, aratul
pajitilor a avut drept consecin apariia pmnturilor rele pe care nu se mai formeaz vegetaia.
Solul este nveliul afnat de la suprafaa uscatului, n care plantele i nfig rdcinile. El este un corp
natural format n timp ndelungat n urma unor procese pedogenetice i are alctuire complex.

Defririle neraionale duc la dezgolirea solului i la dispariia unui numr mare de specii de plante i
animale. Industrializarea, urbanizarea i traficul rutier au dus la apariia i accentuarea fenomenului
polurii. Substanele eliminate n aer se depun pe covorul vegetal, pe case, dar ajung i n plmnii
omului de unde sunt vehiculate n ntreg organismul producnd boli grave: anemii, diverse forme de
cancer, malformaii.

Cauzele degradrii solului datorate activitii umane sunt: exploatrile miniere, defririle pdurilor,
desecrile, aratul necorespunztor, exploatarea intensiv, folosirea excesiv a ngrmintelor i
pesticidelor, punatul excesiv, turismul practicat necorespunztor. Un aspect major al degradrii
mediului nconjurtor, al restrngerii posibilitilor de hran ale populaiei n continu cretere
constituie n folosirea neraionala a solurilor, scoaterea unor suprafee ntinse de terenuri de la
producia vegetal.

n ara noastr protecia mediului nconjurtor constituie o problem de interes naional n scopul
pstrrii echilibrului ecologic, meninerii i mbuntirii calitii factorilor naturali, asigurrii unor
condiii de via i de munc tot mai bune generaiilor actuale i viitoare. n afar de beneficiile unei
viei ntr-o lume mai puin poluat i mai echilibrat, nevoia unei dezvoltri raionale, devine din ce n
ce mai acut, odat cu rspndirea global a industrializrii.
Dreptul de proprietate al unei persoane asupra terenului su este limitat asupra stratului de
rn, asupra solului, i nu se rsfrnge asupra bogiilor din subsol de sub poriunea de teren
respectiv. Ceteanul este n drept s construiasc sub terenul su obiective care nu sunt legate
de extragerea substanelor minerale, dar care pot fi amplasate doar la o adncime de pn la 5
metri.

Spaiile de sub pmnt (subsolul) se afl n proprietatea exclusiv a statului, precum i bogiile
minerale de orice natur care se gsesc sub pmnt, n subsolul Republicii Moldova. Sectoarele
de subsol nu pot fi vndute, ele pot fi date numai n folosin pentru cercetri geologice,
extragerea substanelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane, construirea i exploatarea
construciilor subterane etc.

Resursele naturale care pot fi extrase din subsol pentru a fi folosite ca materie prim i materiale,
care au importan pentru ntreaga populaie, sunt resurse naturale naionale i aparin statului
(petrolul, gazele naturale, substanele minerale solide). Aceste resurse naturale se dau numai n
folosin, agenilor economici, contra unei pli.

Resursele naturale care au importan pentru populaia unui teritoriu limitat sunt resurse naturale
locale. Aceste resurse includ apele freatice (pnza de ap care se afl pe primul strat de la
suprafaa pmntului), substanele minerale utile solide larg rspndite, cum ar fi lutul, argila,
nisipul, prundiul i piatra calcaroas.

Folosirea apelor subterane potabile pentru uz casnic se permite din fntnile de min ori din
sondele care se alimenteaz din primul strat de la suprafaa pmntului.

Solul este stratul superficial al uscatului terestru, care are ca nsusire esentiaa fertilitatea,,
capacitatea de a oferi loc de fixare, apa si sub 727i82h stante nutritive trebuincioase vietii
plantelor. nfatisarea solului este variata , depinznd de tipul genetic, n care se fac simtite
nrauririle diferitilor factori patogenetici, (care la rnsul lor fac cu putinta deosebirea de soluri
zonale, intrazonale si azonale), dar si de stadiul de evolutie al solului. Pe lnga acestea,
nfatisarea solului este evidenta si nraurirea proceselor de modelare a reliefului.

Astfel, pe povrnisuri, sub un covor vegetal natural, neinfluentat sensibil de om, au loc
deplasari usoare de material, o eroziune foarte slaba, care nu influenteaza vizibil profilul solului,
deoarece procesele pedogenetice, adica procesele de transformare a rocii n sol, avanseaza n
acelasi ritm n adnc, astfel nct grosimea orizonturilor nu sufera schimbari sensibile.

Acelasi lucru se petrece si pe suprafetele orizontale, unde au loc depuneri nensemnate de


material, care se nsereaza pe nesimtite n sol, ceea ce face ca nici aceasta sa nu sufere modificari
nsemnate. Dar starea aceasta, echilibrata, nu este generala; din contra, pe ntinderi mari, solul fie
ca este deplin format, fie ca este n decurs de formare, este supus unor procese puternice,
degradaoare.

Cauzele degradarii solului sunt fie naturale, fie legate direct sau indirect de activitatea
omului.

Procesele naturale, care duc la degradarea solurilor sunt procesele de modelare a


reliefului care se desfasoara cu mai multa putere dect pot avansa procesele pedogenetice.
Acestea sunt: eroziunea, alunecarea, curgerea, solifluxiunea, prabusirea si ntr-o masura mai
mica "creep-ul", iar pe suprafetele de la baza povrnisurilor, pe podul teraselor sau pe lunci
aluvionarea si coluvionarea.
Eroziunea. Prin aceasta notiune n sens restrns, se ntelege actiunea de desprindere si
ndepartare a unor particole de diferite forme si marimi din scoarta terestra, datorita apelor
curgatoare, vntului, valurilor sau ghetarilor si zapezilor.

Fiecare din acesti agenti pot avea rol dominant n anumite regiuni sau n anumite
perioade, putnd alterna sau putndu-se combina, n functie de conditiile climatice si de
apropierea de marginea marilor sau a lacurilor.

Rolul mai important l au apele organizate n retea hidrografica si apele provenite din
precipitatii torentiale care coboara ca o pnza subtire pe suprafetele ntinse de pe povrnisuri.
Eroziunea exercitata de apele care se scurg pe versanti duce pe de-o parte la formarea de ogase si
rpi, sapate att n sol ct si n roca de sub el, si pe de alta parte la alternare de material de pe
suprafete ntinse din orizonturile superficiale ale solului numita impropriu "eroziune n
supratafa", fara a da nastere unor forme care sa tulbure nfatisarea povrnisului.

Suprafetele pe care se desfasoara aceste procese, ca si intensitatea rol sunt variate,


depinznd de nclinarea povrnisului, de nsusirile fizice ale solului si rocii, si de gradul de
acoperire cu vegetatie.

Deflatia. Modelarea reliefului datorita actiunii vntului, numita deflatie, are rol hotartor
n regiunile desertice, dar ea are un rol sensibil si n regiunile muntoase, n locurile unde acesta
este puternic, sau n cele colinare si de cmpie, unde nisipul are ntindere mare si vegetatia este
saracacioasa.

Astfel, n delta, pe grindurile nisipoase, are loc naintarea dunelor peste suprafete cu
soluri fertile sau n vatra satelor ca la Caraorman; peste munti are loc roaderea solurilor, pe
anumite muchii orientate de-a curmezisul vntului.

Alunecarea. Deplasarea materialului ssub forma de strate de grosimi si ntinderi variate,


joaca unrol foarte nsemnat, sar putea spune chiar determinant, n modelarea reliefului si n
degradarea solurilor din anumite regiuni de pe suprafata pamntului.

La noi n tara, urmarile acestui proces se pot ntlni pe suprafete foarte ntinse producnd
uneori pagube mari. n general stratul alunecat cuprinde tot solul, n orice stadiu de evolutie ar fi
el, ct si o parte din roca pe care se gaseste acesta.

Prin alunecare, solul este supus adesea la diferite schimbari sau degradari, sau poate
ajunge chiar n locuri cu conditii asemanatoare cu acelea n care s-au format si au evoluat pna n
momentul deplasarii. Astfel, n unele cazuri, pe o pornitura provenita dintr-o arie cu un sol si o
vegetatie uniforma nainte de deplasare, se poae ajunge la un adevarat mozaic de soluri si de
asociatii vegetale dupa alunecare.

Aceasta se datoreaza faptului ca, n locul povrnisului cu conditii uniforme ca drenaj, ca


nclinare, si ca alcatuire, s-a ajuns, prin alunecare, la o suprafata valurita, n cuprinsul caruia,
alaturi de un sol bine drenat, se gasesc soluri gleice sau chiar mlastini.

n stadiul de tinerete al porniturilor, se pot gasi si potice cu sol vechi, format nainte de
deplasare, alaturi de soluri tinere;daca solurile evoluate ajung ntr-un loc cu conditii de drenaj
normal, si mentin caracterele.

n alte cazuri, solurile formate n conditii de umezeala, ca solurile gleice, humicogleice


sau lecovistile, pot ajunge la locuri cu grenaj bun, astfel ca nct ncep sa sufere transformari,
cautnd sa ajunga ntr-o stare de echilibru cu noile conditii, adica evolund, fie spre soluri
litomorfe, daca roca impune acest stadiu, si apoi mai departe spre soluririle zonale, fie direct spre
soluri zonale.

Solurile formate n conditii de drenaj bun, deplasate n locuri cu exces de umezeala si de


saruri, sufera procese de gleizare si daraturare.

Cazurile enumerate arata destul de locvent golul alunecarii n schimbarea si degradarea


solului. n regiunea Subcarpatilor, n zona colinara a Moldovei si a Transilvaniei se gasesc
numeroase exemple care sa ilustreze aceste fenomene.

Curgerea. Deplasarea materialului - mai mult sau mai putin - de noroi duce, pe anumite
suprafete la sfarmarea si amestecarea solului cu roca, formnd materialul care coboara pe
fundul vailor cu panta mare, ca un suvoi, cu o viteza variata, n unele locuri doar de ctiva
decimetri pe zi.

n celemai multe cazuri, la marginea suvoiului de noroi se constata, pe anumite suprafete,


o oarecare mbogatire n umezeala si chiar o deplasare pe unele portiuni. Dar, dupa trecerea
"undei", ncepe statornicirea, ntelenirea si formarea altui sol pe ariile unde solul vechi a fost
ndepartat. Materialul deplasat ncepe evolutia potrivit conditiilor noi.

Solifluctiunea. Despre solifluctiune n sensul restrns al acestei notiuni, nu poate fi vorba


dect n tinuturile cu clima rece si nghet peren. Este vorba de curgerea stratului dezghetat peste
stratul nghetat. n tinuturile temperate, pe povrnisurile repezi sapate n roci argiloase, n
perioadele foarte umede ale anului, se constata un fenomen asemanator, care consta n deplasarea
stratului superficial, cu un sol tnar, peste roca alterata, compacta, la suprafata careia se formeaza
un strat subtire de noroi.

Prabusirea. Pe coastele foarte repezi, au loc prabusiri, fenomen care consta n ruperea si
caderea unor blocuri din partea de sus a abruptului sau de pe tot abruptul - sol si roca - la baza
povrnisului, unde se sfarma si se amesteca. Acest fenomen este caraceristic povrnisurilor
repezi, sapate n roci poroase (locss, nisip, pietris), sau nroci carstificabile , cu goluri subterane
si de sufoziune. Daca materialul sfarmat dupa prabusire nu este supus deplasarii mai departe,
ncepe procesul de solificare, care n genere este de durata foarte lunga.

"Creep"-ul este un fenomen foarte frecvent pe toate povrnisurile, care afecteaza n


deosebi orizonturile superioare ale solului, cu urmari de mica nsemnatate si care consta n
deplasarea particulelor de sol fara a duce la stricarea arizonturilor profilului, astfel nct solul si
pastreaza nfatisarea.

Aluvionarea. Dintre procesele de depunere, aluvionarea cuprinde suprafetele cele mai


mari si este mai usor de observat. n timpul viiturilor apele ies din matca lor si acopera o parte
din lunca, lasnd la retragere un strat de aluviuni, variat ca grosime si textura, n funcsie de
marimea viiturii si de natura rocii din care provine materialul.

n timpul viiturilor mari, cum a fost cazul n anul 1970, soluri de diferite tipuri, de la
solurile aluviale tinere pna la soluri evoluate, zonale sau intrazonale, au fost acoperite de strate
de aluviuni de diferite grosimi. Aceste aluviuni provoaca schimbari nsemnate ale nsusirilor
solurilor, pna se ajunge la integrarea stratului de aluviuni n solul pe care l-au acoperit.

nsa n unele locuri stratul de aluviuni este att de gros, nct solul acoperit iese de sub
influenta proceselor patogenice, iar pe aluviunile acoperitoare se formeaza cu timpul unsol nou.
n unle locuri datorita aluvionarii, nivelul apei freatice se poate rdica astfel nct solurile,
drenate normal pna la aluvionare, vor ncepe sa treaca spre soluri gleice si chiar mlastinoase.

Couvionarea. Pe unel esuprafete de pe podul teraselor sau de pe sesul luncilor, n


apropierea povrnisurilor care le domina, are loc depunerea unui material adus n suspensie sau
prin rostogolire de pe povarnis.

Puterea de depunere depinde de nclinarea povrnisului care domina sesul, de roca n care
este sapat, de densitatea covorului vegetal, si de regimul precipitatiilor. n acest fel solul de pe
sesul de la baza povrnisului este acoperit de materiale venite relativ recent, slab solificate sau
nesolificate. Faptul acesta arata o crestere a activitatii modelatoare a apelor, iar gradul de
degradare depinde de contrastul dintre nsusirile solului evoluat, si nsusirile fizico-chimice ale
amterialului colovial, depus peste acest sol.

n unele cazuri , cum este n N localitatii Patrlage (jud. Buzau), peste un sol brun nchis
humifer, destul de fertil, a venit un strat magnos bogat n saruri, care practic nu poate fi folosit.

Salinizarea. Un alt proces degradator al solurilor este salinizarea, adica mbogatirea n


saruri a solurilor sin anumite arii, cum sunt zonele de stepa si silvostepa. Aceasta mbogatire
poate merge pna la formarea de soluri, - asa zise - "halomorfe", soloneturi sau solonceacuri.

Sarurile sunt aduse de ape, n stare de solutie, sau odata cu materialul magnos, n stare de
suspensie. Prin evaporarea apei n perioadele calde, sarurile se concentreaza n sol facndu-l
impropriu agriculturii. Tot n cadrul fenomenelor naturale de degradare a solurilor se include si
procesele de gleizare si de nmlastinire a solurilor de pe unele parti ale luncilor, ca urmare a
ridicarii nivelului freatic.

n perioadele cu foarte multa umezeala nunele parti din Cmpia Romna, apa freatica se
ridica pna aproape de suprafata. Dacaa cest fenomen se repeta des, se va ajunge si la schimbari
n nfatisarea si n nsusirile solului de pe aceste suprafete.
Modulul 7: Ocrotirea plantelor si
animalelelor.Protectia naturii vii in
Moldova.Cartea Rosie a Moldovei
1.1 Cauzele disparitiei animalelor
Un factor principal ce influeneaz scderea numrului de exemplare dintr-o specie anume este
defriarea excesiv i distrugerea ariilor protejate prin braconaj. Mii de specii de animale rare sunt pe
cale de dispariie din cauza faptului c sunt vnate sau, nu mai au sursa necesar de plante (unele
animale) pentru a se hrni, deoarece plantele respective au fost distruse tot de om.

Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt


clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cteva mii de speciii ajung n pragul
disparitiei n fiecare an nainte ca biologii sa le poata identifica.
Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor,
exploatarea comerciala (colectarea de plante, vnatul irational si braconajul), distrugerile produse de
catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai
mare amenintare pentru aceste specii.
De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat ncet si au disparut din
cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru
supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei
umane si consumarea resurselor naturale.
Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor, n urma cu 65 de milioane de ani,
astazi ne aflam n mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibila a numeroase specii
de plante si animale. Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau
mlastinile, depinde n mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care
alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.
Scderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.
Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea,
40% din medicamentele moderne provin de la plante si animale.

Cauzele dispariiei speciilor sunt diverse:


Distrugerea habitatelor

Planeta noastra se afla intr-o continua schimbare, habitatele se modifica si sunt influentate continuu.
Schimbarile naturale au loc treptat, iar impactul lor asupra speciilor este minim, lasand animalelor timp suficient
pentru adaptare.

Cand schimbarile au loc intr-un ritm rapid, speciile au prea putin timp sau chiar deloc sa reactioneze sau sa se
adapteze noilor circumstante. Acest lucru poate duce la efecte dezastruoase, pierderile rapide de habitat fiind
principala cauza a disparitiei speciilor.

Forta cea mai puternica ce influenteaza pierderea habitatelor o reprezinta oamenii. Mai ales in ultimul secol,
aproape toate regiunile de pe Glob au fost afectate de actiunea umana. Spre exemplu, pierderea nutrientilor din
sol, care sustin padurile tropicale, extinctia pestilor si a altor specii acvatice din habitatele poluate, schimbarile
climei la nivel global, eliberarea gazelor cu efect de sera sunt provocate preponderent de oameni.

Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si
animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile
optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia
de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel,
speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu
la conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restransa pentru a
suporta o populatie mare.
Introducerea speciilor exotice
Speciile native sunt acelea care fac parte dintr-un anumit peisaj geografic, pe o perioada
indelungata de timp. Sunt adaptate foarte bine mediului lor, precum si la celelalte specii native din
acelasi habitat. Pe de alta parte, speciile exotice sunt introduse in ecosistem de catre activitatea
umana, intentionat sau nu. Acestea sunt vazute de speciile native ca straini si pot cauza conflicte in
cadrul ecosistemului pot distruge balanta ecologica sensibila si pot produce o supra-
abundenta de consecinte negative.

Una dintre cele mai grave consecinte rezulta cand speciile exotice incep sa se hraneasca cu cele native
sau cand concureaza cu acestea pentru acelasi tip de hrana. Cele mai distructive efecte au avut loc pe
insule: introducerea insectelor, soarecilor, porcilor sau altor vietati au dus la disparitia a sute de specii,
in ultimele cinci secole.

Supraexploatarea
In ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si alte produse a
crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns in pragul disparitiei dupa ce au fost pur si simplu
macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara
larga pentru cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii intregi de
cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale.

Vanatul nerestrictionat al balenelor, in timpul secolului XX, este un exemplu de


supraexploatare. Aceasta industrie a dus la reducerea populatiilor diferitelor specii de balene la numere
foarte scazute. Cand mai multe specii erau aproape pe cale de disparitie, unele state au agreat un acord
international cu privire la vanatul balenelor. Datorita acestuia, cateva specii, printre care si balena-
cenusie, si-au revenit in mod remarcabil, in schimb altele nu au inregistrat modificari privitoare la
numarul populatiei. Un alt exemplu il constituie vanatul anumitor animale pentru componente
pretioase, precum cornul de rinocer sau oasele de tigru. Multe animale au scazut simtitor
ca numar de indivizi, in anumite regiuni de pe Glob.

Alti factori
Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. In
1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil in lacul Victoria in Africa de Est. Acest peste de
prada a redus drastic populatiile native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii
endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de
mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pana in ziua de astazi.

Bolile, poluarea si distributia limitata sunt alti factori ce au amenintat pana acum
speciile de plante si animale. Daca o anumita specie nu are o protectie naturala genetica impotriva
anumitor patogeni, o boala introdusa poate avea efecte grave asupra speciei respective. De exemplu,
virusii turbare sau rapciuga canina distrug in momentul de fata populatii carnivore, in Africa
de est. Animalele domestice transmit adesea aceste boli ce afecteaza populatii intregi, demonstrand din
nou ca activitatea umana este la baza majoritatii cauzelor de disparitie. Diferite chimicale toxice s-au
raspandit tot mai mult in circuitul hranei in cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate
ale apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pana la sfarsitul
sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos in Europa. De asemenea, deversarile chimice au afectat
pentru mult timp si fundul oceanic.
1.2 Masurile de ocrotire a animalelor
Solutii de remediere:
-protejarea habitatelor.
-incercrea de a interzice vinatul in zona noastra,argumrntind disparitia totala a unor specii supuse
vinatorii.
-interzicerea de constructii in zona raspindirii animale.
-stoparea exploatarii carierelor care nu dauneaza doar lumii animale insa shi mediului
inconjurator.
-diminuarea procesului de poluare si de contaminare a biosferei.
-interzicerea circulatiei auto pe cimpia de pe malul riului Raut (zona cu mai multe specii de
animle,si habitate specific lor).
-crearea habitatelor,si participarea noastra la aprovizionare cu hrana.
1.3 Protectia naturii vii in Moldova
Starea mediului ambiant i utilizarea durabil a resurselor naturale influeneaz condiiile de
cretere economic, nivelul i calitatea vieii populaiei. Utilizarea iraional a resurselor naturale
n ultimii ani a condus la reducerea productivitii potenialului natural i au avut un impact
distructiv asupra mediului nconjurtor, n special asupra resurselor acvatice, aerului, solurilor i
biodiversitii.

Lipsa unor staii funcionale de epurare au provocat diminuarea considerabil a calitii apelor de
suprafa, n special a rurilor mici, precum i a apelor subterane, ceea ce influeneaz, n mod
direct, asupra sntii populaiei.

Intensificarea procesului de defriare a fiilor de protecie i a pdurilor au condus la nrutirea


calitii solului.

Problema colectrii, separrii i prelucrrii deeurilor provenite din activitile economice i


menagere rmne sursa de poluare a mediului, ndeosebi pentru localitile rurale.

Partidul Popular va asigura protecia mediului nconjurtor prin realizarea unor politici eficiente
n domeniu:

elaborarea unei strategii naionale n domeniul proteciei i a gestionrii durabile a


resurselor de ap;

lansarea unor proiecte naionale de mpdurire i de plantare a fiilor de pduri pentru


protejarea culturilor agricole;

elaborarea unui program naional de protejare i transformare a rurilor Nistru i Prut n


ruri navigabile si zone de agrement.

lansarea proiectelor de salubrizare i evacuare a deeurilor n fiecare localitate;

susinerea micilor productorilor de produse agricole ecologic pure.

Protecia mediului nconjurtor trebuei s devin una din direciile prioritare ale politicii
promovate de Republica Moldova, ceea ce i propune Partidul Popular n Programul su politic.
1.4 Speciile periclitante si vulnerabile.Cartea Rosie a
Republicii Moldova.Protectia si conservarea naturii .
Biodiversitatea Republicii Moldova este condiionat de poziia geografic, iar teritoriul ei este
situat la confluena celor trei zone bio-geografice: central-european, eurasiatic i
mediteranean. Din pcate, din cauza activitii omului, mai multe plante i animale sunt pe cale
de dispariie. n anul 1976 a aprut prima ediie a Crii Roii a Republicii Moldova i coninea
50 de specii de plante i animale pe cale de dispariie.

Dup 25 de ani, n 2001 a aprut ediia a doua a crii, iar numrul plantelor i animalelor pe cale
de dispariie a crescut considerabil 126 de specii de plante i 116 specii de animale. Flora
Republicii Moldova include peste cinci mii de specii de plante. n Republica Moldova se
ntlnesc peste 15 mii de specii de animale. Cartea Roie a Republicii Moldova include 116
specii de animale rare, vulnerabile i periclitate. Cele mai periclitate dintre ele sunt reptilele.
Mai jos gsii un top relevant.

Top 10 animale critic periclitate:

1. Nurc european are blan n totalitate maro, cu excepia buzelor. Se hrnete cu vieuitoare
acvatice, dar i cu psri i mamifere mici.
2. Vidr are blan lucioas cu prul scurt i des. Se hrnesc cu broate, pete, crustacei i alte
nevertebrate acvatice.
3. Liliac Crn are blan aproape neagr cu nuane de gri i maroniu, aripile lungi i nguste. Se
hrnete cu insecte i duntorii agricoli.
4. Buh Mare are penaj moale nfoiat, gt scurt, cap voluminos, ochi mari, cioc scurt. Se
hrnete cu roztoare sau insecte pe care le vneaz noaptea.
5. Dropie Mic are nlime mic, gt semi-lung, cioc mediu. Se hrnete cu vegetaie, fasole
verde i mazre, dar i insecte i mici nevertebrate.
6. Acvila de Step pasre de talie mare cu coada i vrful aripilor negricioase. Se hrnete cu
animale mici, psri i reptile.
7. Lebda Cnttoare penaj de culoare alb i picioare negre, ciocul galben, iar gtul poziionat
vertical, coada scurt i boant. Se hrnete cu vegetaie din zona apei, dar i cu insecte, viermi,
molute, broate.
8. Cocostrc Negru penaj aproape complet negru, abdomenul este alb, picioarele i ciocul sunt
lungi. Se hrnete cu peti, insecte, broate, erpi.
9. oprla Multicolor piele crnoas, ngroat de culoare cafenie cu pete albe i negre,
membre scurte. Se hrnete cu rme, muti, omizi.
10. Pelican Comun penaj alb i vrful aripilor negre, ciocul lung i sub acesta se gsete o
pung galben portocalie care le servesc drept plas. Se hrnesc cu peti bolnavi sau izolai n
bli pe cale de disecare, dar i cu alte psri i deeuri menajere ale oamenilor.

nou (a treia) ediie a Crii Roii a ieit de sub tipar. n noua variant a crii sunt incluse
208 specii de plante i 219 specii de animale. n ediia dat au aprut 75 de specii de
plante, care anterior nu se considerau rare, ns acum se afl n pericol de dispariie. De
asemenea, actuala publicaie are capitole noi, n care sunt incluse specii rare de alge i
ciuperci.
Menionm c n prima ediie a crii aprut n 1976 erau incluse aproximativ 50 specii
de plante i animale rare, pe cale de dispariie. n cea de a doua ediie aprut n 2001
au fost incluse 126 de specii de plante i 116 specii de animale.
Ediia a treia aprut n 2015 este una bilingv, n romn i englez. Totodat, aceasta
este bogat n ilustraii, care arat speciile de plante i animale rare. Editarea volumului
a fost posibil din sursele Fondului Ecologic.
Cartea Roie a Republicii Moldova are scopul de a pune la dispoziia cercurilor tiinifice,
factorilor decizionali de mediu, practicienilor i a opiniei publice un document de baz
pentru studierea profund a biodiversitii i elaborarea aciunilor n vederea restabilirii i
conservrii ei. Portalul ecopresa.md menioneaz c problema proteciei florei i faunei
Republicii Moldova este astzi la scar naional o chestiune de prim-ordin, ntruct
exist o tendin de reducere sau chiar de dispariie a mai multor specii de plante i
animale, fapt care o arat i numrul n cretere a speciilor incluse n fiecare ediie a
Crii Roii.
Totodat, Cartea Roie urmrete nu numai s caracterizeze i s prezinte starea
ecologic actual a speciilor de animale si plante vulnerabile, periclitate i critic
periclitate, dar propune i aciunile strict necesare pentru conservarea, reproducerea si
valorificarea raional a acestora.

Istoric: O data la zece ani, ncepnd cu anul 2007, va fi editata Cartea Roie. Decizia
aparine Ministerului Ecologiei i Resurselor Naturale (8 mai 2007), care a format n acest
sens o comisie naionala de experi n ecologie. n decizie se stipula c n urmtorii cinci
ani, membrii comisiei vor examina situaia speciilor de animale i plante rare, a celor
aflate pe cale de dispariie i vor elabora proiectul celei de-a treia ediii a Crii Roii. n
noua ediie vor fi descrise speciile de plante i animale care au reaprut pe teritoriul
Republicii Moldova n ultimii ani.
Prima ediie a Crii Roii a fost editata in 1976 i include 50 specii de plante i animale
rare, pe cale de dispariie. A doua ediie a aprut in 2001 i cuprinde 126 specii de plante
si 116 specii de animale pe cale de dispariie de pe teritoriul R. Moldova.
Cadrul legislativ
Calitatea mediului este afectata, n general, de doua grupe de factori esentiali: factori cu caracter
obiectiv, rezultati prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile si factori subiectivi,
cauzati de activitati umane. Printre multiplele activitati prin care omul poate contribui la
distrugerea mediului se includ si activitatile turistice, desfasurate nerational si necontrolat, n
teritoriu. Spre deosebire nsa de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le genereaza unele
ndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale caror efecte pot fi, n cel mai fericit caz,
limitate, turismul si poate aduce o contributie proprie, semnificativa, nu numai la stoparea
degradarii cadrului natural, cauzata de activitatile desfasurate, dar si n directia protejarii si
conservarii mediului, prin adoptarea unor reglementari specifice si eficiente.
Relieful, reteaua hidrografica, peisajul, resursele naturale de factura balneara, monumentele
naturii etc, la care se adauga si resursele antropice ca monumente de arhitectura si arta, siturile
arheologice si istorice s.a. reprezinta componente ale mediului ambiant si se constituie n resurse
de oferta si atractie turistica, favorizante pentru desfasurarea unor multiple forme de turism: de la
drumetie, odihna si recreere, ia turismul de sanatate sau cel cultural etc. Cu ct aceste resurse
sunt mai variate si complexe, dar mai ales nealterate si neafectate de activitati distructive, cu att
atractia lor devine mai puternica si genereaza activitati diversificate, raspunznd, astfel, unor
foarte variate motivatii turistice.
Rezulta ca relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea
mediului ambiant reprezentnd conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului.
Orice interventie distructiva sau de modificare a proprietatilor primare ale acestuia aduce
prejudicii potentialului turistic, care constau n diminuarea sau anularea resurselor sale, dar si a
echilibrului ecologic, putndu-se periclita, n ultima instanta, sanatatea sau chiar existenta
generatiilor viitoare.
Acest aspect a fost subliniat, n repetate rnduri, n cadrul unor reuniuni consacrate ocrotirii si
conservarii mediului ca, de exemplu: Conferinta Uniunii Internationale de Conservare a Naturii
(U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn - Cehoslovacia, simpozioanele internationale
avnd ca tema ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) si Copenhaga
(1973), conferinta Natiunilor Unite pentru mediul nconjurator de la Stockholm (1972),
conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa de la Helsinki (1977), conferinta Mondiala a
Turismului de la Manila (1986) s.a.
ncepnd cu anul 1980, dupa publicarea "Strategiei mondiale de protectie a mediului" de catre
U.I.C.N., multe tari au nceput sa coopereze pentru satisfacerea unor cerinte n acest domeniu.
Astfel, n 1987, s-a nfiintat Comisia Mondiala pentru Mediul nconjurator si Dezvoltare", a
carei strategie principala a fost conceputa la nivel global si, ulterior, orientata, pe noi baze, la
nivel national, pe diferite niveluri de catre administratiile guvernamentale. Dezvoltarea aparuta
n domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (acceptata ca o modalitate logica de
atingere a dorintei de conservare si totodata de dezvoltare a mediului ambiant.
O noua etapa referitoare la mediul ambiant, n viziunea acestei strategii, are o relevanta deosebita
n toate tarile, n principal n cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat alaturi de
mediul socioeconomic si fenomenele culturale, prezinta anumite restrictii pentru dezvoltarea
turistica. Turismul modern ne demonstreaza nsa ca activitatile umane de profil, ncep sa se
modifice sau sa "manipuleze" mediul att n sens pozitiv, ct si negativ, iar consecintele nu sunt
usor de prevazut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea mediului si implicit, la
autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elvetian J. Krippendorf sublinia: "Daca putem sa
pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul n alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se
ntmpla n turism, unde substanta de baza - peisajul si pamntul - o data pierduta, este
iremediabil pierduta".
Este tot mai evident ca perpetuarea unui turism ce considera legitima ignorarea mediului ambiant
este imposibil sa ramna valabila pe termen lung.

Modulul 8: Mediul si
sanatatea.Factorii de mediu nocivi
pentru sanatatea omului
1.1 Coenstizarea problemelor ecologosocioumane
Problemele de protecie a naturii, care n ultimul timp au de-venit extrem de acute, n-au trecut pe

alturi de cel mai complicat element al naturii omul ca fiin biosocial. Acest fapt a contribuit

la crearea unei direcii tiinifice interdisciplinare noi a ecologiei umane, care studiaz procesele

speciale de interaciune a omului i naturii.

Dup I. Dediu, Ecologia uman prezint o tiin complex, care studiaz legitile

interaciunilor omului cu mediul ambiant, prob-lemele populrii comunitilor, pstrrii i

ameliorrii sntii, desvririi posibilitilor fizice i psihice ale omului, a interrela-iilor

dintre biosfer, subdiviziunile ei i antroposistem, precum i ale legitilor influenei mediului

asupra organismului uman.

La ora actual problemele ecologiei umane tot mai mult se ma-terializeaz n sarcini concrete,

rezolvarea crora influeneaz multe aspecte economice, medicale ale vieii noastre.

Incorectitudinea i insuficiena informaiei tiinifice, care se refer la ecologia uman, lipsit de

contururi stricte, servete drept obstacol serios la rezolvarea problemelor i la coordonarea lucr-

rilor tiinifice interdisciplinare. n scopul obinerii unei clariti n aceast direcie, este

important de a clasifica materialele din literatur n problema dat.


Pentru aceasta la prima etap s-a fcut analiza celor mai mari ediii informative

mondialeCumulative book index (cri, mono-grafii, lucrri ale simpozioanelor, conferinelor)

i Science citation index (articole tiinifice) n scopul evidenierii metodei de cutare a

informaiei n domeniul ecologiei umane. Lund n considerare faptul c aceast informaie a

fost insuficient, s-au cutat articole tiin-ifice i n alte ediii, n special de profil medico-

biologic. n a doua etap s-a efectuat colectarea informaiei i s-a format un set de surse de

literatur n domeniul ecologiei umane.

1.2 Actiunile legistative ecologosocioumane


Un loc important n metodologia sistemic a ecologiei l ocup evaluarea factorilor naturali,
sociali, economici, politici, ecologo-igienici etc. Foarte frecvent se perfecteaz cadastre
antropoeco-logice, care conin lista factorilor sau fenomenelor care influeneaz sau pot influena
activitatea vital a populaiei. Este caracteristic, de asemenea, cartografierea sistemic a naturii,
gospodriei, popu-laiei, indicilor sociali, medico-geografici etc. Unul dintre principiile
metodologice ale cercetrilor ecologice este modelarea (pre-ponderent cartografic).
Ecologia uman n permanen utilizeaz metoda de taxonare (raionare) a teritoriului. Evalurile
de perspec-tiv pot fi realizate exclusiv prin metoda de pronosticare antropo-ecologic.
Utilizarea poziiilor teoriei generale sistemice, cu referiri la sar-cinile specifice
antropoecologice, a contribuit la formarea modului sistemic de abordare a problemelor n
ecologia uman.
n scopul abordrii problemelor antropoecologice se folosesc metode subiective (de
exemplu, anchetarea sociologic a populaiei) i obiective (statistica medical i demografic,
examenele medicale ale populaiei). Pentru evaluarea calitii comunitii umane se fo-losesc
urmtorii indici: natalitatea, mortalitatea, morbiditatea, inva-liditatea, structura comunitii dup
vrst, sex i profesie, caracte-ristica studiilor, dezvoltarea fizic a copiilor, principiile
educaionale, contiina politic, protecia social, migraia, cstorii, divoruri. Calitatea
sntii se caracterizeaz, de asemenea, prin astfel de in-dice, cum e sperana de via, deci
ansa medie de a mai tri (nr. de ani) din momentul naterii sau din orice alt moment al vieii, cu
condiia pstrrii coeficientului de mortalitate pentru vrsta respec-tiv a populaiei la nivelul
anului de perfectare a tabelului morta-litii. Pentru caracteristica variaiilor locale ale nivelului
de sntate uman se utilizeaz coeficientul sumar de evaluare a sntii populaiei.
Comunitatea uman este influenat n permanen de factorii mediului ambiant. De aceea o
importan deosebit capt investi-garea indicilor, ce caracterizeaz starea mediului
nconjurtor. Starea antropoecologic a anumitei regiuni poate fi caracterizat prin 3 grupe de
factori. Prima grup prezint nivelul de confort al mediului natural pentru viaa uman, care
include factorii clima-terici, relieful, structura geologic, apele de suprafa i subterane,
plantele, animalele, maladiile posibile legate de focarele naturale. A doua grup de factori este
prezentat prin indicele integral nivelul de deteriorare a mediului nconjurtor, care se
caracterizeaz prin mai muli indici: folosirea n calitate de etalon al concentraiilor maxim
admisibile(CMA) de substane poluante a aerului atmos-feric, a surselor de ap, a alimentelor,
emisiilor maxim-admisibile (EMA) n atmosfer, deversrilor maxim-admisibile (DMA) n
bazinele de ap. n acest ir de evaluri se includ i indicii de eroziune a solului, dimensiunile
minelor deschise de dobndire a minereului (pietrei), suprafeele de pduri tiate sau incendiate,
terenurile ocu-pate de gunoiti pentru reziduuri industriale sau gospodreti, teri-toriile poluate
cu substane radioactive etc.
Evaluarea intensitii polurii teritoriilor se face prin interme-diul indicelui de presing
(ncrcare) tehnogen.
Sunt foarte importani i indicii condiiilor social-economice, care se refer la asigurarea
populaiei cu spaiu locativ, asigurarea socio-sanitar a locuinelor (apeduct, canalizare, ap
cald, ncl-zire), calitatea asistenei medicale, culturale, habituale, omajul, ni-velul
infraciunilor, alcoolismul, migraia populaiei, crearea spaiilor verzi ale comunitii, asigurarea
financiar a ntreprinderilor, nivelul de studii al populaiei. Aceti indici pot fi sintetizai ntr-un
singur indice integral al calitii vieii, cu o variaie de evaluare ntre 1 i 100 puncte.
Modulul 9: Ecologia si activitatea
practica a omului.Resursele naturale
:conservare si gestionare.Probleme
ecologice si problem de ecologie.
1.1 Reflectia fiziologica a ecologiei si contextul sau
uman.
Securitatea este cea mai important dintre nevoile fundamentale ale omului. Ea

reprezint, la modul cel mai general, faptul de a fi la adpost de orice pericol, coroborat

i cu existena unui sentiment de ncredere i de linite pe care l d cuiva absena

oricrui pericol . ntradevr, n ciuda milioanelor de volume care i s-au consacrat

omului, despre el nu se tie nici pn astzi mare lucru, dect c este dominat, nc de

la origini, de doi factori eseniali: angoasa i timpul .

Teama (angoasa, frica, panica, groaza, nelinitea etc.) reprezint una dintre datele

eseniale ale fiinei umane: teama fa de natur, fa de un altul diferit de tine, fa de

viitor etc. Teama este ntotdeauna mai mare dect capacitatea de a o nfrunta, de a-i

face fa. Teama genereaz incertitudine, care se manifest att la nivelul indivizilor,

al comunitilor, ct i la cel al factorilor de decizie, inclusiv la cei aparinnd statului,

determinnd astfel, din partea acestora, o contracarare ineficient, meninndu-i n

domeniul ipotezelor, al supoziiilor i al ezitrilor.

Timpul este una dintre componentele de baz ale securitii fiecrui individ n

parte. n orice fiin vie i gnditoare exist un ansamblu de ritmuri fiziologice, biologice

i culturale, o succesiune de momente, de termene, de durate, de sperane

etc. care face ca majoritatea oamenilor s fie dispus la rutin, la refacerea a ceea ce

a fost deja fcut sau vzut, atitudine care implic o tendin de imobilism, dificulti

n nfruntarea neprevzutului, o perioad destul de lung de adaptare la schimbrile

de ritm. Fiecare persoan sau grup uman are propriul su timp, de aceea una dintre
dificultile conducerii unui grup, inclusiv a unei naiuni, const n gsirea unui tempo

global care s permit mersul armonios al ansamblului.

1.2 Probleme ecologice si probleme de ecologie


Dintre toate ameninrile n adresa umanitii anume problem ecologic din lumea contemporan
este cea mai important. Desigur, multe dintre probleme ecologice pot fi rezolvate n cadrul unei
anumite regiuni sau ri, ns pe o scar global securitatea ecologic a planetei poate fi soluionat
numai prin aciuni coordonate comune ale popoarelor i rilor.

Ecologia regiunii sau rii nu se limiteaz la granie i bariere. Atitudinea nepstoare fa de natura
poate cauza probleme grave nu numai ntr-o ara vecin, ci i pe ntreaga planet.

n ciuda faptului c obiectele de protecie internaional sunt mprite n dou categorii: cele care
fac parte din jurisdicia statului i din afara acesteia, orice locuitor contiincios de pe planet
cunoate interconectarea tuturor lucrurilor vii pe Terra. Acestea nu includ spaiul cosmic din
apropiere, bazinul aerian, Antarctica, oceanele lumii, animalele migratoare.

Utilizarea i protecia acestor obiecte este reglementat de dreptul internaional. Obiectele care nu
se ncadreaz n categoria internaional, pot aciona, dac este necesar, ca obiecte de cooperare n
domeniul proteciei mediului nconjurtor, siguranei ecologice, utilizrii raionale a resurselor
natural

Conferina ONU de la Stockholm din 1972, care a abordat problemele mediului nconjurtor, a
formulat principiile de baz ale cooperrii ecologice internaionale.

Principiul de baz este dreptul unui stat de a utiliza propriile resurse naturale n conformitate cu
politicile naionale n domeniul ecologiei.

Orice stat este singurul responsabil pentru rezultatele activitii care pot afecta mediul nconjurtor al
regiunilor sau statelor din jur.

Al doilea principiu se bazeaz pe conservarea pentru generaiile prezente i viitoare a resurselor


naturale ale Pmntului: aer, ap, faun, flor, sol, ecosisteme prin planificarea i gestionarea raional
a activitilor umane.

Al treilea principiu se bazeaz pe protecia resurselor non-regenerabile ale Terrei, care ar trebui s fie
extrase n mod raional, n scopul de a le proteja de foame i a beneficia din dezvoltarea lor pentru
ntreaga omenire.

Principiile de cooperare care vizeaz protecia mediului nconjurtor, completate de Carta Mondial
pentru Natur, sunt aprobate i proclamate de Rezoluia Adunrii Generale din 28.10.1988 , dup
cum urmeaz:

Utilizarea resurselor biologice este posibil numai n limita capacitii lor de regenerare.
Solurile, i anume performana lor, ar trebui s fie meninute i mbuntite prin msurile de
conservare a fertilitii, pentru a preveni eroziunea i auto-distrugere.

Resursele reutilizabile, inclusiv apa, trebuie s fie refolosite prin metode de reciclare.

Este necesar utilizarea raional a resurselor neregenerabile de o singur dat, innd cont de
stocurile existente.

Acordai o atenie la adoptarea msurilor speciale pentru a preveni eventualele emiteri de deeuri
toxice i radioactive.

Evitai activitile care pot provoca daune ireparabile naturii.

Natura regiunii, care a suferit foarte mult i a czut n declin din cauza activitii umane, trebuie s
fie restabilit.

n cazul n care umanitatea contientizeaz faptul c resursele planetei au o limit i multe dintre ele
sunt de nenlocuit, putem evita multe dintre problemele ecologice. Acesta este punctul central al multor
activiti ale organizaiilor ecologice guvernamentale i non-guvernamentale internaionale.
Numai stabilirea cooperrii ecologice internaionale va preveni epuizarea, poluarea mediului de
habitat i va rezolva problema de supravieuire a umanitii.
1.3 Factorul decizional-ca cel mai puternic moderator al
ecologiei in contextul uman.
Zi de zi, fiecare dintre noi suntem supui, vrnd/nevrnd unui aflux informaional i

unui bombardament mediatic cu sau fr intenie pedagogic. Aceste influenele

multiple, resimite sau nu ca fiind de tip educativ, pot aciona concomitent, succesiv sau

complementar, n forme variate, n mod spontan, incidental sau avnd un caracter

organizat i sistematic.

Ecologia modern este una din disciplinele cele mai implicate n nelegerea

i rezolvarea situaiilor critice legate de mediu. Evoluia ecologiei ca tiin a

urmat un drum deosebit comparativ cu alte tiine, fiind dependent nu numai de

descoperirile din zoologie, botanic, biogeografie, taxonomie, evoluionism,

genetic, fizica cuantic, informatic etc. dar i de modificarea unui stil de gndire,

de la cea particular spre cea global.

Astzi, ecologia ca tiin este folosit de dou categorii mari de persoane:

a. cercettorii, practicieni sau teoreticieni care ncearc, prin intermediul

ecologiei, s neleag mecanismele complexe care guverneaz de

pild, biodiversitatea, echilibrul biosferei, productivitatea biologic,

fluxul de energie, reciclarea nutrienilor.

b. oamenii politici, factorii de decizie si organismele neguvernamentale

care sper s aleag cele mai bune soluii pentru dezvoltarea durabil.
Ar fi vorba, deci, de doua tendine majore care se condiioneaz reciproc i care

vor determina o orientare practic a ecologiei n urmtorii ani.

S-ar putea să vă placă și