Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iai

Facultatea de Edcuaie Fizic i Sport

Specializarea: Kinetoterapie n Traumatologie Sportiv

LUCRARE DE
DISERTAIE

ndrumtor: Prof. Univ. Dr. Veronica Blteanu

Absolvent: Stan Daniela

Iai 2017
 Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iai

Facultatea de Edcuaie Fizic i Sport

Specializarea: Kinetoterapie n Traumatologie Sportiv

TERAPIA OCUPAIONAL
I ERGOTERAPIA N
SECHELELE
POSTTRAUMATICE

ndrumtor: Prof. Univ. Dr. Veronica Blteanu

Absolvent: Stan Daniela

Iai 2017
Cuprins:

iNTRODUCERE

Importanta temei abordate

Scopul si obiectivele lucrarii

CAPITOLUL I: Argumentarea teoretica

 I.1 Importanta studiului
Sa scriu despre importanta TO in sechele postttraumatice si despre eele

I.2 Terapia ocupaional

I.2.1 Definitii
Terapia este ramur a medicinei care studieaz mijloacele i metodele de tratament al
bolnavilor.1
Definitia oficiala data de AOTA (American Ocupational Therapy Association): Terapia
ocupaional este forma de tratament care foloseste activitati si metode specific, pentru a
dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitatile necesare vietii individului, de
a compensa disfunctii si de a diminua deficient fizice.
Terapia Ocupationala are insa o mare varietate de intelesuri:
Terapia ocupationala este o profesie care ajuta o persoana cu incapacitate sa-si
castige potentialul maxim pentru independent si productivitate in propria viata;
Terapia ocupationala indruma indivizii sa se ajute singuri, sa faca ce trebuie cu ce
pot;
Terapia ocupationala este arta practica de a promova independent functional prin
utilizarea activitatilor vietii zilnice si/sau modificand echipamentul sau mediul,
cand este necesar, pentru acelasi scop;
Terapia ocupationala foloseste activitati pentru cresterea si restaurarea starii
fizice si psihice ale unei personae la nivelul functional necesar vietii cotidiene;
Terapia ocupationala este terapia care ajuta o persoana sa se adapteze mediului
sau adapteaza mediul pentru nevoile unei personae astfel incat aceasta sa devina
capabila sa-si desfasoare viata cu demnitate su autorespect;
Terapia ocupationala este o profesie pentru sanatate care contribuie la independent
fizica si emotional ca si la starea de bine a individului ce se realizeaza prin
utilizarea unor activitati selectate;

1 Conf. dr. Ciocoi-Pop Dumitru Rare, note de curs Terapie ocupationala, 2009;
 Terapia ocupationala promoveaza calitatea vietii rastaurand, reintarind si crescand
participarea indivizilor la activitatile necesare vietii. 2
Mai sintetic, putem spune c terapia ocupaional se preocup in primul rand de asigurarea
sntii i funcionrii optime a individului in mediul su de existen. In acest sens, Mosey
subliniaz ideea conform creia terapia ocupaional este preocupat, in primul rand, s ajute
individul s-i dezvolte deprinderile adaptative ilustrate in comportamente invate, care-i permit
s-i satisfac nevoile personale i s rspund cerinelor mediului. 3
Terapia ocupaional urmrete stimularea interesului bolnavului pentru activiti oarecare,
evideniindu-se n acest context playterapia, artterapia, cultterapia, kinetoterapia, etc.

Ergoterapia are la baz semnificaia intrinsec a muncii remunerate, exercitate prin

reinserie profesional i social a bolnavului. Printre activitile frecvent adoptate de ctre
bolnavii cu afeciuni de lung durat sunt: esutul covoarelor, confecionarea articolelor de
croitorie, broderie, activitile zootehnice, agricole (legumicultura, floricultura i pomicultura),
etc. Acestea, prin stimuli corespunztori, urmresc s trezeasc interesul pentru munc, pentru
formarea unor stereotipuri dinamice, iar mai apoi s conduc la o recuperare social.

Terapia ocupaional i ergoterapia s-au dezvoltat mai ales n cadrul profilelor tradiionale care
sunt psihiatria i unitile recuperatorii pentru handicapai motori, dar pot fi extinse ca metode terapeutice
i la alte profile ca: neurologie, geriatrie, medicin intern (cu excepia spitalelor de urgen), ct i n
unitile de ocrotire social. Att terapia ocupaional ct i ergoterapia au la baz realitatea handicapului.
colarizarea, inseria profesional i social a persoanelor deficiente se sprijin pe rezultatele reeducrii,
pe gradul de autonomie dobndit.

2 Prof. Dr. Tudor Sbenghe, KINESIOLOGIE Stiinta miscarii, Editura Medicala Bucuresti, 2002;

3WILLARD & SPACKMAN S Ocupational therapy, Sixth edition, edited byHelen Smith, J.
B. Lippincott Co, 1983;
 Ideea care conduce acest proces nu const numai n a-l reintegra pe deficient n societate
ci n a-l mpiedica s ias din ea, dificultatea fizic nu trebuie s-l exclud din comunitate.

Experiena dobndit n aceste domenii terapeutice se impune a fi cunoscut de ctre toi

cei implicai n recuperarea capacitii de munc, att sub aspectul factorului uman ct i sub
aspectul factorului economic pe care l determin. 4
I.2.2 Obiectivele i efectele terapiei ocupaionale

Cele mai largi domenii de aplicare i aciune ale terapiei ocupaionale i ergoterapiei sunt
cele cu specific patologic de psihiatrie, neurologie i recuperare neuro-motorie, pulmonar,
reumatologic, geriatric, pediatric i afeciunile care sunt tratate n cadrul balneofizioterapiei.

Obiectivele principale ale terapiei ocupaionale i ergoterapiei n aceste domenii medicale

urmresc:

1. Inlturarea tulburrilor funcionale pasagere datorate unor afeciuni simple sau

complexe, n care este necesar reeducarea gestual sau recuperarea unui deficit
motor;
2. Reeducarea mijloacelor de exprimare (vorbire, atitudine, comportament);
3. Restabilirea independenei bolnavului sub aspect psihosomatic.

Pe primul loc n activitatea de ergoterapie se afl recuperarea deficitului, scurtarea

perioadei de incapacitate de munc, activitatea constituind i un mijloc de instruire a deficienilor
pentru obinerea unor ctiguri proprii, iar valoarea economic a acestei terapii situndu-se pe
plan secundar. Sarcina principal a ergoterapiei este de a ajuta bolnavul s realizeze contiina de
sine i s redobndeasc relaiile cu societatea, cu viaa, s-i redea posibilitatea de a fi din nou
activ, de a fi util lui nsui, dar i pentru societate.

n funcie de natura afeciunii i a activitii prestate, capacitatea de reantrenare a

persoanei cu handicap poate fi solicitat fizic, nervos sau cerebral, munca fiind un proces
complex care implic n proporii diferite toate cele trei tipuri de solicitare. Activitatea omului n
procesul muncii poate fi determinat i de anumii factori care au influen asupra capacitii de
munc.
4 Ergoterapia - organizare, finanare, desfurare. Alex. Al. Popescu, Editura Medical, 1986.
 - sexul.
- vrsta; 2. Factori psihologici
- exerciiul i antrenamentul; - personalitatea;
- consumul energetic; - aptitudinile de munc;
- starea sntii; - interesul (motivaia);
Factori care au - temperamentul;
1. Factori fiziologici:

influen asupra - emotivitatea;

capacitii de - relaiile interpersonale.
3. Factori fizici i mediul de munc
munc
- iluminatul; - condiiile igienico-sanitare.
- cromatica; - nivelul profesional i cultural;
- zgomotul; - organizarea activitii;

- vibraiile;
- regimul de munc;
4. Condiiile sociale
- muzica;
- microclimatul;

Terapia ocupaional i ergoterapia se opun inaciunii, pasivitii, renunrii, care sunt efecte ale
spitalizrii de lung durat.

Activitile specifice acestor metode terapeutice i stimuleaz, mobilizeaz energia

acestora, voina, dorina de recuperare. Participarea bolnavilor nu se realizeaz prin constrngere
sau prin crearea unor reflexe condiionate ci pe suportul contientizrii, informrii, sensibilizrii
acestora de ctre terapeutul ocupaional i ergoterapeut, de medicul care prescrie activitile i
dirijeaz activitatea de recuperare.

Efectele terapiei ocupaionale i ergoterapiei sunt multiple: fizice, psihice i psiho-

sociale. Ele au fost evideniate de Steindler i formulate n felul urmtor:

- din punct de vedere fizic - crete fora muscular, rezistena la oboseal, se dezvolt
coordonarea motorie i viteza micrii;

- din punct de vedere intelectual - se constat o influen normalizatoare, se micoreaz

emotivitatea, se elibereaz energia potenial, se dezvolt atenia, ncrederea n sine, se educ
obiceiul de a lucra i posibilitatea expresiei personale, se dezvolt iniiativa;
 - din punct de vedere social - se dezvolt responsabilitatea de grup i de cooperare, se
favorizeaz contactele sociale;

- din punct de vedere economic - se descoper vocaii personale, se creaz obinuine

industriale, care ajut eventual pacienii s participe material la ntreinerea lor n instituiile
sanatoriale.5

I.2.3 Principii n terapia ocupaional

Ergoterapia se bazeaz pe trei principii fundamentale:

1. Omul este o fiina de natur ocupaional-omul are nevoie fundamental de ocupaie pentru
meninerea entitii sale fizice i mentale i pentru supravieuire.
2. Deficiena i Boala au un potenial de intrerupere a ocupaiei, ineleas ca activitate de baz,
iar renunarea la ocupaie reprezint un symptom de avertisment privind posibilitatea apariiei
unei boli sau certitudinea instaurrii ei.
3. Ocupaia (munca) este organizatorul natural al comportamentului, ea fiind folosit pentru
organizarea sau reorganizarea comportamentului zilnic.6
Noiunea de ocupaie nu se refer strict la serviciul pe care-l are un individ. Terapia
ocupaional nelege prin ocupaie o sum de activitti din cele mai variate domenii pe care
individul le realizeaz n cursul zilei i care dau neles vieii lui. Aceste activiti se refer:

- autongrijirea zilnic;
- munca;
- activiti educaionale;
- activiti de divertisment n timpul liber;
- hobby-uri;
- alte activiti.

5 Balteanu Veronica Metode kinetologice : terapia ocupaional i ergoterapia, , PIM 2004, Iasi;

6 POPOVICI D.V. Introducere n terapia ocupaional, Edit. Pro-Humanitate,Bucureti, 2000.

 Terapia ocupaional are trei
preocupri eseniale:

Evaluarea
Evaluarea nu s-a rezumat doar pe cele
3 criterii (infirmitate, incapacitate,
handicap) ci a preluat si evaluarea
mediului de viata al pacientului in
diversele lui momente.
Tratamentul
Consta in aplicarea principi lor si
metodelor specifice ale TO in asistenta
pacientilor.
Consultanta
Reprezinta capacitatea terapeutilor de
a oferi o serie de indicati , sfaturi si
programe pacientilor, pentru ca acestia
sa poata duce o viata cat mai completa
sub raport fizic si psihic.

In principiu, asistenta de terapie ocupationala se desfasoara in doua estape diferite.

Etapa I, etapa primului contact cu bolnavul, se refera la primirea bolnavului si evaluarea lui,
aceasta reprezinta un element primordial al TO, si se realizeaza prin interviu, observatie atenta
clinica, testare clinica, alte testari instrumentale.

Prin evaluarea pe care o face, terapeutul trebuie sa-si lamureasca cateva aspecte, si anume:
 a) care este istoria bolii;

b) care sunt nivelele functionale prioritare de munca, de activitati zilnice de agrement ale
pacientului;

c) care sunt ocupatiile, sarcinile, activitatile care pot fi si nu pot fi performate;

d) ce necesitati, proiecte de viata, obiective ale pacientului si familiei exista;

e) modalitati de participare la ocupatii adecvate;

f) ce potential de recuperare are pacientul;

g) ce componente ale performantelor sunt la baza limitarii performantelor functionale;

h) care sunt factorii contextuali care afecteaza performanta ocupationala.

Etapa a 2-a este etapa de asistenta propriu-zisa si este formata din 3 parti:

1. Alcatuirea planului de asistenta pe baza informatiilor culese din etapa 1 si se noteaza

obiectivele pe termen scurt si cele pe termen lung pana in final.

2. Implementarea planului de lucru. Aplicarea acestuia implica obligatoriu reevaluarea,

adica:

- Aprecierea progresului obiectivelor propuse la termenele stabilite;

- Modificarea acestor obiective si termene cand este necesar;

- Schimbarea metdelor utilizate sau adaugarea unora noi.

3. partea a 3-a este descarcarea/continuarea. Intreg programul terapeutic se opreste cand:

- scopurile propuse au fost atinse;

- s-a obtinut un platou al rezultatelor pozitive de la care nu se mai constata nici un

progres;

- continuarea programului nu mai este posibila datorita apartitiei unor complicatii.

In toate aceste situatii, inchiderea programului se va face cu evaluarea finala, concluziile si
indicatiile de viitor.7

I.2.4 Metodele Terapiei Ocupationale

Conceptul francez de terapie prin munc, metod de tratament a unor boli n care munca este
procesul activ, ergoterapie, a pornit de la analiza gestualitii umane observate n efectuarea
celor mai variate meserii i activiti. Au fost studiate 1300 de meserii i s-a constat c exist
doar 43 de gesturi diferite n executarea lor, din care 27 sunt gesturi ale minii. In diferite
activiti aceste gesturi de baz se combin n diverse moduri.8

Conceptul francez consider c exist dou tipuri de ergoterapie: specific sau analitic i
nespecific sau global.

1. Ergoterapia (sau TO) specific se adreseaz direct deficitului funcional propriu-zis.

2. Ergoterapia (sau TO) nespecific se adreseaz prin diverse ocupaii ntregului

organism, ca un tot, pentru a-l educa sa participe la limitarea consecintelor deficitului
functional. De exemplu un hemiplegic va executa activiti, att cu partea paralizat,
ct i cu cea sntoas, n felul acesta va crete performana ntregului corp.

coala francez denumete activitile utilizate n terapia ocupaional ca i tehnici

adica pri gestuale extrase din ocupaiile practice umane. Aceste tehnici se clasific n 6
grupe:

1. Tehnici de baz sunt gestualiti extrase din urmtoarele meserii:

- olrit;
- prelucrarea lemnului;
- mpletit nuiele, rafie, papur;
- esut la rzboi sau la gherghef;
- prelucrarea fierului.

7 Prof. Dr. Tudor Sbenghe, KINESIOLOGIE Stiinta miscarii, Editura Medicala Bucuresti, 2002;

8 Conf. dr. Ciocoi-Pop Dumitru Rare, curs Terapie ocupationala, 2009;

 Aceste activiti se numesc de baz deoarece fiind cele mai vechi meserii ale omului,
orice individ ar avea o aptitudine natural de a le executa, indiferent ce profesie ar avea.

2. Tehnici complementare: reprezinta in fond toate celelalte activiti utilizate de terapia

ocupaional: marochinria, cartonaj, tipografie, dactilografia, computer, ambalaj,
buctrie, lcturie. Se poate utiliza parial sau total gestualitatea activitii.
3. Tehnici de readaptare foarte importante si larg utilizate, ele reprezint activitile vieii
zilnice.
4. Tehnici de exprimare, cuprind toate preocuprile cu caracter artistic i pe cele cu rol de
comunicare. Au un puternic impact asupra psihicului. Exemple: desenul, pictura,
sculptura, gravura manipularea marionetelor, muzica, scrisul, vorbitul, gestica expresiv.
5. Tehnici recreative sunt utilizate n pauzele dintre celelalte tehnici, de exemplu: ah, table,
intar, fotbal de mas, jocuri de cri etc. Jocurile pot fi adaptate pentru deficitul
pacientului, ca i greutate sau volum.
6. Tehnici sportive, avand rol recreativ si nu numai, este vorba de jocuri sportive ca atare
(badminton, golf, tenis de mas, tras cu arcul, popice, not, ciclism) se pot utiliza doar
pri gestuale ale acestor sporturi, n funcie de pacient.9
Asiciatia Americana de Terapie Ocupationala clasific metodele de lucru ale terapiei
ocupaionale n 3 tipuri:
A. eseniale semnificative;

B. neeseniale nesemnificative;

C. ajuttoare.

A. Metodele eseniale au fost introduse n sens terapeutic n anul 1928 (de Dunton)
considerndu-se c, ceea ce conteaz este scopul final al activitii i nu activitatea
motorie care realizeaz acest scop, cci prin urmrirea scopului activitii se obin
rezultate n recuperarea fizic i mintal, mai rapid i mai complet. Activitile eseniale
trebuie s aib un scop final iar ceea ce rezult s fie un produs concret, util, evental
rentabil.

9 Prof. Dr. Tudor Sbenghe, KINESIOLOGIE Stiinta miscarii, Editura Medicala Bucuresti, 2002;
 In timpul A.O. pacientul va fi atent la ceea ce realizeaz i nu cu ce amplitudine i mic
articulaiile sau ce for muscular au dezvoltat muchii. Micrile se efectueaz spontan
automat, oboseala apare mai trziu. De asemenea, pacientul va descoperi involuntar
compensrile necesare cu care se poate ajuta pentru a rezolva problemele date de deficitul
funcional. Activitatea ocupaional trebuie s trezeasc interesul pacientului.

Pentru atingerea scopului terapeutic, activitatea ocupaional trebuie s poat fi

adaptabil i gradabil.

Adaptabilitatea se refer la posibilitatea de a adapta activitatea la condiiile generale i speciale

ale pacientului: poziia de lucru, adaptarea materialelor de lucru, a uneltelor, la deficitul
funcional care trebuie recuperat. De asemenea, activitatea trebuie s fie adaptabil i la mediul
de lucru.

Activitatea ocupaional trebuie s poat fi gradabil. Aceasta trebuie s permit creetrea

solicitrii pe msur ce pacientul i mbuntete capacitatea funcional. Gradarea are n
vedere funciile de baz: amplitudinea de micare, fora, rezistena, coordonarea, abilitile de
percepie cognitive i sociale.

B. Metode neesentiale

In general, sunt activitati mult mai simple decat cele esentiale, desi multe dintre ele sunt destul
de complexe, ca de exemplu: mutarea unor obiecte, asamblari de cuburi, piese de constructie etc.

C. Metode ajutatoare

Sunt 3 categorii de metode ajutatoare:

- Exercitiile terapeutice (exercitii din domeniul kinetoterapiei ce se executa in

asociere cu terapia specifica ocupationala);

- Fizioterapia (caldura, crioterapia, electroterapia, hidroterapia, masaj);

- Ortezarea.

Metodologia de lucru n terapia ocupaional

 Alctuirea planurilor de lucru n terapia ocupaional se desfoar pe trei niveluri de
probleme:

a) Determinarea scopului final.

b) Identificarea ariei de performan.
c) Identificarea deficitelor din componenta de performan.

1) Scopul final este stabilit de pacient-familie i terapeut. Pacientul i familia i expun

opiunile pentru acele aspecte ale vieii bolnavului considerate ca prioritare si deci
necesar de a fi recastigate prin programul recuperator (s nu fie o povar prea mare
pentru familie; s poat s se ngrijeasc singur; s poat munci mcar cu program redus)
2) Identificarea ariei de performan reprezint domeniul n care pacientul i realizeaz
scopul final. Ariile de perofman sunt:
- activitile vieii zilnice (ADL);
- activitile de munc (profesionale);
- activitile de agrement, petrecerea timpului liber, hobby-uri.
Scopul final al pacientului se poate ncadra n una, dou sau n toate cele trei arii de
performan.

3) Identificarea deficitelor din componentul de performan care determina dificultati

sau incapacitate de a realiza scopul din aria de performanta.
Exist 3 mari componente de performan:

a. Componenta senzomotorie, cuprinde toate aspectele legate de funciile motorii i

senzitivo-senzoriale:
- aspecte neuromusculare: activitile reflexe, amplitudine de micare, for i
rezisten, echilibru etc.
- aspecte de integrare senzorial: tactile, proprioceptive, vizuale, auditive, vestibulare.
- Aspecte motorii: toleran la efort, coordonare, control motor, abilitate, mers etc.
b. Componenta cognitiv apreciaz calitile cerebrale superioare: memoria, atenia,
abstractizarea, orientarea, gndirea, capacitatea de calcul etc.
c. Componenta psihosocial este apreciat prin cele 3 elemnte ale acesteia:
 - elementul psihologic: aprecierea de valori, de interes, autoconcepie, iniiere de
activiti, stri de indiferen etc.
- elemente sociale: comportament social, comunicare cu cei din jur, modaliti de
integrare, activittile de grup etc;
- elemente de autongrijire, (aspectul exterior fizic) nu se refer la ADL-uri.
Pe baza analizei componentelor de performan terapeutul isi va alctui programul de
lucru, stabilind termenele pe perioade scurte pentru obtinerea diverselor obiective ale ariei de
performan. 10

I.3 Sechelele posttraumatice

I.3.1 Definitie si clasificare

Traumatism ansamblul tulburrilor de ordin local i general determinate de un factor de

agresiune ce acioneaz direct sau indirect asupra organismului.

Clasificarea traumatismelor posstraumatice:

10 Prof. Dr. Tudor Sbenghe, KINESIOLOGIE Stiinta miscarii, Editura Medicala Bucuresti,
2002;
 1. Sechele
cutanate si
subcutanate
6.
Sechele 2. Sechele
generale articulare

Sechelele
posttra
umatice
5. Sechele
ale 3.
nervilor Sechele
periferici osoase
4. Sechele
musculare

I.3.2 Sechelele cutanate si subcutanate

Edemul posttraumatic

Cea mai frecventa sechela posttaumatica este edemul, care apare indiferent de tesut, deci
si n tegument si n tesutul subcutanat. Edemul posttraumatic reprezinta prima veriga obligatorie n declansarea
proceselor de reparatie locala. El reprezinta o crestere a lichidelor din spatial intercelular si apare
ca o solutie hiperconcentrata de proteine si metaboliti, continnd anticorpi, enzime, aminoacizi,
polizaharide, esentiale n restructurarea locala. Transformarea fibroblastica a elementelor celulare
locale n mediul creat de edem declanseaza colagenoformarea, deci si cicatrizarea si vindecarea. De aceea, pna n
acest moment de derulare a proceselor fiziopatologice, edemul posttraumatic este necesar si nu trebuie
combatut. ntr-o evolutie normala, n circa doua saptamni se reface circulatia venoasa si se reia
drenajul limfatic cu resorbtia edemului. Aceasta evolutie poate fi perturbata si ntrziata de o serie de
factori cum ar fi:
gravitatea si ntinderea leziunilor traumatice;
durata de imobilizare a segmentului lezat;
posibile complicatii vasculare;
aplicarea sau nu a unei terapii adecvate.

Prelungirea n timp a edemului permite continuarea proceselor colagenoformatoare cu aparitia de aderente si

fibrozari ale spatiilor de clivaj subtegumentare, dar si intermusculare, musculo-periostalesi capsulo-sinoviale.

Principal sechela a pielii este cicatricea, celelalte variante sechelare fiind in

legatura cu procesul de cicatrizare. Astfel intalnim:

plaga granulara: Reprezinta o ntrziere a procesului de cicatrizare, motiv pentru care fenomenele de
reparare localapersista, lund un aspect cronic, anormal. Plaga granulara apare de obicei n leziunile
ntinse saucnd organismul si-a pierdut capacitatile reparatorii.

plaga grefata: Aplicarea unei grefe de piele presupune imobilizarea postoperatorie a segmentului

cicatricea patologica: Cicatricea este structura prin care organismul repara secundar leziunile
tisulare. se accepta ca cicatrice patologica doar aceea care jeneaza functia sau modifica
decisivmorfologia regiunii.

cicatricea ulceroasa.

I.3.3 Sechelele articulare

Dupa aproape orice traumatism al membrelor apare o sechela articulara posttraumatica, fie catraumatismul a
interesat direct articulatia sau nu.

Sechelele posttraumatice
 Sechele articulare
Sechele dupa consecutive
traumatisme cu imobilizarii
interesare segmnetelor lezate
articulara la distanta de
articulatie

redoare
Plagile articulara
articulare

hipotrofie
Traumatism musculara
ele
articulare retractura
nchise musculara
(fracturile cu
interesare
articulara, osteoporoza de
entorsele, imobilizare
luxatiile,
traumatismele scaderea
fibrocartilajului capacitatii
articular) cardio-
pulmonare

I.3.4 Sechelele osoase posttraumatice

Repararea osoasa a unui focar de fractura parcurge o serie de etape care duc n final la refacerea
continuitatii si rezistentei osului, cu obtinerea a ceea ce numim o fractura consolidata. Dar felul
traumatismului, modul de realizare al actului ortopedic, terenul pacientului se pot constitui n tot attea cauze care
pot perturba procesul normal de consolidare. n acest mod apar sechelele osoaseposttraumatice:
 pseudartroza

calusul vicios

osificarea subperiostala

osteonecroza aseptica

osteoporoza de imobilizare

algoneurodistrofia

I.3.5 Sechelele muscular posttraumatice

Din punct de vedere clinic, lezarea traumatica a unui muschi se poate produce direct cu
rupturafibrelor musculare, ruptura de tendon sau strivirea muschiului, sau indirect, n timpul unei fracturi,prin
denervare sau prin imobilizare.
 Dureri n grade variabile
RUPTURA la efortul muscular;
FIBRELOR
MUSCULAR Incapacitatea de a
E performa eforturile
deosebite;

Apare pierderea
RUPTURA completaa
DE miscarii;
TENDON
MUSCULA Muschiul
R dezinserat apare
mai scurt.

HEMATOMU
Hemoragia
L musculara este
MUSCULAR
frecventa n
traumatisme.

ISCHEMIA
MUSCUALRA

ATROFIA,
RETRACTIA SI
CONTRACTUR
A
MUSCULARA

I.3.6 Sechele posttraumatice ale nervilor periferici

Leziunile complexe posttraumatice intereseaza aproape totdeauna nervii periferici.
Gradul afectariilor este variabil si desi vom descoperi initial la examenul clinic o paralizie sau o
tulburare de sensibilitate, evolutia ulterioara poate demonstra ca ntreruperea functiei nu a nsemnat neaparat
existenta unei leziuni grave, ireversibile. Din punct de vedere anatomoclinic se utilizeaza si
astazi clasificarea propusa de Seddon n 1943, el definind trei tipuri lezionale de baza:
 Neurotmesis Axonotmes Neuraprax
is ia
Este leziunea cea se Este un blocaj
mai grava, cu caracterizeaza trecator al
prin conductibilitat
sectiune totala a distrugerea ii influxului
nervului, fara axonului, n nervos, de
posibilitatea timp ce natura
vindecarii tesutul functionala si
spontane. conjunctiv nu anatomica.
ramne intact.

I.3.7 Sechelele generale

Efectele unui traumatism se exercita de multe ori nu numai asupra segmentelor direct interesate, cisi asupra
ntregului organism. Fara a ne referi la complicatiile posibile si bine cunoscute cum sntinfectiile
sau emboliile, traumatismele duc la aparitia unor sechele care perturba functii mari norganism, ceea ce
poate influenta direct eficienta tratamentului recuperator:1.

1. alterari ale capacitatii functionale cardio-respiratorii si tulburari circulatorii generale;

2. modificari metabolice;
3. alterari ale capacitatii functionale musculare generale;
4. tulburari psihice.

Desi rolul principal n aparitia acestor sechele l are imobilizarea prelungita, traumatismul
nsusipoate duce la aparitia de tulburari metabolice sau psihice importante.