CURS 1.

Notiuni generale

1)Definitiile Ergonomiei

Ergonomia (Ergon=munca; nomos=lege) este o stiinta multidisciplinara si

interdisciplinara definite astfel:

Aplicarea stiintelor biologice, umaniste in corelatie cu stiintele tehnice

pentru a ajunge la o adaptare reciproca, optima intre om si munca sa,
rezultatele fiind masurate in indici de eficienta si stare de buna sanatate a
omului. (Organizatia Internationala a Muncii)

Stiinta multidisciplinara care cauta sa adapteze munca la posibilitatile

anatomice, fiziologice si psihologice ale omului. (Medicina Muncii)

Ergonomia dentara e parte a ergonomiei generale de la care ia principiile de

baza.

2)Scopurile aplicarii Ergonomiei in Medicina dentara

-imbunatatirea conditiilor de munca (disconfort, oboseala, stres redus);

-eficienta sporita si reducerea timpilor de lucru prin organizare;

-performanta maxima prin aparatura si tehnici de lucru optimizate;

-reducerea costurilor umane (incidenta bolilor profesionale) si materiale;

-satisfactie profesionala maxima;

-satisfacerea cerintelor pacientului (confort si calitate).

necesitatea muncii in echipa: corectarea, ameliorarea, proiectarea

ergonomica a conditiilor de munca existente sau viitoare (ergonomie
medicala, informationala, spatiala, urbanistica, scolara etc)

3)Solicitarile din timpul muncii: efort muscular (static si dinamic),

microclimat, neuropsihice, semzoriale, noxe. Enumerare si descriere

Activitatea musculara: efortul muscular dinamic+static

a)dinamic

-alternanta ritmica de alungiri si scurtari ale muschiului (contractii izotonice);

-tensiunea ramane constanta;

-muschi realizeaza lucru mecanic;

-muschiul se comporta ca o pompa: creste aportul sanguin, permite

eliminarea toxinelor.

b)static

-lungimea muschiului ramane neschimbata (contractie izometrica);

-tensiunea creste;

-muschiul nu realizeaza lucru mecanic;

-se produce compresiunea vaselor: scade aportul sanguin; acumulare de acid

lactic; aparitia durerilor musculare si a oboselii; in timp deteriorarea
articulatiilor ligamentelor si tendoanelor.

Solicitarile fizice in procesul muncii presupun:

gestualitate-raport direct intre om si mijlocul de munca (componenta

fizica);

posturalitate-pozitia corpului in timpul desfasurarii activitatii (componenta

statica).

Alte tipuri de solicitari:

a)Microclimat: -temperatura aerului, umiditatea relativa, curenti

de aer;

-asigura confort termic.

b)Neuro-psihice: -grad de pregatire, nivel intelectual, memorie, spirit

de observatie, aptitudini tehnice, simtul cromatic;

-asigura calitatea relatiilor profesionale.

c)Senzorialevizuale: -oboseala;

-ambianta vizuala;

-determina modul de lucru.

auditive: -datorate activitatii zilnice in cabinet;

-zgomote exterioare;
 -duc la oboseala cu diminuarea atentiei si
aparitia iritabilitatii si a cefaleei.

d)datorate unor noxe: pot conduce la fenomene alergice (dermatite, rinite,

eczeme).

4)Factorii care influeneaz capacitatea de munc:

I. Factori care depind de organismul uman ( variabilitatea individual )

a)starea de sanatate si boala;

b)exercitiul si antrenamentul (repetare);

Exercitiul: persoana exersata executa activitatea un timp mai indelungat, cu

aceeasi intensitate, cu mai putina oboseala, deoarece prin exercitiu se elimina
miscarile inutile, se foloseste intensitatea minim necesara si se lucreaza ordonat. In
acest fel, consumul de O2 este redus.

Antrenamentul: prin repetarea unei actiuni musculare complexe organismul isi

castiga si mai multa capacitate de munca (pentru orice activitate musculara),
datorita legaturilor coordonate intre diversele aparate si sisteme (inclusiv motor) pe
de o parte si datorita modificarilor functionale si structurale ce au loc in organism pe
de alta parte.

c)oboseala: stare fizica, reversibila, care se manifesta prin scaderea capacitatii de

munca si implicit a performantelor muncii. Pentru aceleasi conditii de munca,
momentul instalarii ei depinde de variabilele umane individuale.

d)emotiile:

1.pozitive-determinate de ritmicitatea in munca, ordine, aparatura, performanta,

beneficiile morale si materiale satisfacatoare, atmosfera de lucru.

2.negative-lipsa celor de mai sus, conditii de stres de lucru.

II. Factori care depind de condiiile de munc

a)organizarea muncii: eliminarea manoperelor inutile, limitarea contracturii

statice, pauze pentru refacere, asigurarea ritmicitatii.

b)calitatea mediului de lucru: spatiu, igiena, iluminat optim si culori

corespunzatoare, nivel redus de zgomot, muzica ambientala, microclimat optim.

c)calitatile ergonomice ale instrumentarului si aparaturii.

d)factori psiho-sociali: relatiile dintre membrii echipei.

III. Factori sociali

a)stilul de viata: alimentele, viciile, odihna si somnul, activitati fizice si sportul,
activitati recreative, pauzele de refacere, vacantele.

b)conditii de transport la si de la serviciu.

c)satisfactia morala si materiala.

d)stabilitatea si siguranta locului de munca.

CURS 2. Organizarea cabinetului de medicina dentara

1)ZONELE CABINETULUI. Caracteristici

1. zona pentru pacieni;

Receptia pacientilor: cu sala de asteptare, garderoba, grup sanitar; trebuie sa
degaje calm, ordine si curatenie.
2. zona administrativ;
Reprezinta primul loc de informare pentru pacienti si de management al datelor.
Necesita personal instruit si dotare specifica.
3. zona de tratament;
Formata din 2 sau mai multe cabinete. Poate fi organizata in sistem inchis(1
unit in cabinet)/semideschis( mai multe unituri in aceeasi incinta separate de
paravane)/deschis(mai multe unituri in aceeasi incinta). Cere exigente
specifice de organizare.
Cabinetele pot avea functii specifice: pentru consultatie, pentru tratament,
pentru igienizare, pentru interventii chirurgicale, pentru imagisitica.
Obiectivele organizatorice ale unui cabinet:
->conditii tehnice optime (dotare);
->conditii de functionalitate (spatiu si zona de lucru);
->acces din zona pentru pacienti si din zona pentru sterilizare;
->conditii ambientale (ce tin de iluminat, cromatica, eliminarea zgomotelor).
Punctul zero al activitatii intr-un cabinet dentar il reprezinta cavitatea
bucala a pacientului. In jurul sau trebuie sa se organizeze aparatura,
instrumentarul, materialele si mobilierul.
4. zona personalului.
Cu garderoba, grup sanitar, birouri, depozit de echipament si materiale.

2)Dimensiunile i ambientul cabinetului

Ambientul vizual - iluminat i cromatic,
Iluminatul, cu intensitatea generala 500-1000 Lux, iar in zona unitului 1000-2000
Lux.
Poate fi: -de la o sursa naturala (N/S-lumina constanta): soare.
-de la o sursa artificiala (surse incandescente: lumina calda, galben-rosu,
confortabila; surse fluorescente: lumina mai rece, asemanatoare cu lumina
naturala).
Asigurarea unei compozitii spectrale asemanatoare cu a luminii naturale pe care
ochiul o suporta si care reda fidel culorile (ex: lumina dinspre N, ora 11, cer
acoperit cu nori).
Cromatica-culori deschise, cu efecte psihice stimulative.
Armonia culorilor se obtine prin:
-culori complementare: galben/blue; rosu/verde; orange/violet;
-combinatii de culori spectrale si alb/gri/negru;
-aceeasi culoare, dar intensitatea diferita (inchis/deschis).
Recomandare: de la podea spre tavan vor fi culori inchise spre deschis. Coloritul
cabinetului poate afecta perceperea culorii dentare.
Ambianta vizuala este determinata si de alte caractere ale cabinetului si dotarii
acestuia: arhitectura, compozitie, proportie design.
Sonor - zgomot,
Zgomot este un sunet nedorit, neplacut care deranjeaza si interfera perceperea
sunetelor dorite si este fizic daunator.
->obositor pentru echipa, efect cumulativ in timp;
->anxiogen pentru pacient.
Surse de zgomot intern: piese de mana (turbina, contraunghi) si de detartraj,
sistemul de aspiratie si compresorul, socurile multiple ale instrumentarului metalic.
Zgomotele cu frecventa 1000 Hz si intensitatea 50 dB scad capacitatea de
munca cu riscul diminuarii si pierderii auzului. (Turbina-84 dB, 4000 Hz, detartrajul
cu ultrasunete 63-95 dB, maxim 16000 Hz).
In cabinetele deschise si semideschise zgomotul se exteriorizeaza.
Muzica ambientala va fi placuta, relaxanta, nu interfera cu semnalele operatorului.
microclimat ( temperatur, umiditate , cureni aer- ventilaie,
ncrctur microbian , cmp electromagnetic)
Microclimatul depinde de:
->dimensiunea cabinetului: necesita minm 12 m3 de aer/pers; cabinet de minim
14,5 m2 la o inaltime de 2.5 m.
->temperatura optima: 21-22 grade Celsius.
->umiditate: 42-52%.
->incarcatura micorbiana: aerosoli si micropicaturi generate de folosirea
instrumentarului dinamic; cale de transmitere a unor infectii; maxima in jurul
cavitatii bucale a pacientului (40 cm);
->incarcatura chimica: materiale foloiste in cabinet (rasini sintetice, dezinfectante,
antiseptice, Ni, Hg cu potential toxic si alergizant.
Se vor folosi instalatii de climatizare performante si bine intretinute.
Se va face aerisire corespunzatoare, igienizare.

CURS 3. Zonele de activitate ale cabinetului

1)Spaiul intim al pacientului
Reprezinta zona circulara din jurul capului pacientului cu raza de 50 cm.
Cuprinde capul pacientului, mainile si antebratele medicului si asistentei.
Necesita iluminare mai buna decar restul cabinetului.
Este accesibil medicului din orice directie dorita.
Poate fi privit ca un cadran de ceas si subimpartit in:
a)zona operatorului; b)zona statica; c)zona asistentei; d)zona de transfer.
2)Zona medicului
->In dreapta si in spatele fotoliului (lucrul la 4 maini);
->contine: scaunul medicului, aparatura si mobilierul mobil;
->cuprinde pasajul de trecere al pacientului: scurt si direct.
3)Zona asistentei
->In stanga si in spatele fotoliului;
->contine scaunul asistentei, aparatura si mobilier fix si mobil, chiuveta.
Incalcarea zonei de actiune poate determina confuzie, distragerea atentiei si chiar
intreruperea unei manopere terapeutice. Pierderea controlului asupra spatiului
personal de lucru si disconfortul pot determina stres si reactii comportamentale
nedorite.
4)Cerinte ergonomice pentru mobilierul din cabinet
Mobilierul cabinetului este
->fix: -dulapuri pentru instrumentar, materile, aparatura;
-chiuvete, adesea cuprinse in mobilier;
-biroul (cu telefon, calculator).
->mobil: -dulapior mobil cu masuta pentru instrumentar si sertare pentru
materialele folosite in timpul actului operator;
-masuta mobila pentru diferite aparate.
Inaltimea mobilierului trebuie adaptata in functie de inaltimea si pozitia celui care il
foloseste. Ca de exemplu, dulapiorul mobil trebuie sa aiba masuta cu instrumente
usor sub nivelul cotului asistentei/operatorului asezat pe scaun. In plus, el trebuie sa
fie usor manevrabil si usor de dezinfectat.
Pentru mobilierul fix trebuie avute in vedere cateva cerinte:
-folosirea unor materiele rezistente la dezinfectantii utilizati;
-design cu colturi rotunjite (interne si externe-pt protectie) si spatii largi, accesibile
care sa permita dezinfectarea;
-sertare ce se trag singure si etichetarea lor;
-ocuparea spatiului pe cat posibil pe verticala in dispunerea lui;
-dispunerea in cabinet in functie de frecventa accesului la materialele depozitate si
aparatele folosite;
-dispunerea in cabinet respectand pasajele de trecere si zonele de activitate;
-dispunerea in zonele de activitate a asistentei, respectand nevoia ei de spatiu si
libertate de miscare.
5)Cerinte ergonomice pentru unitul dentar (fotoliul dentar, lampa)
Componentele unitului dentar:
-consola/cartul medicului cu seringa apa-aer, piese de mana si tablou de comanda;
-consola asistentei cu sistem de aspiratie si eventual comanda pentru fotoliu;
-lampa (8000-15000 Lux);
-tavita suport pentru instrumentar;
-pedala de comanda;
-scuipatoare si suport pahar;
-conexiuni cu: compresor si pompa aspiratie, sursa de apa.
Cerinte ergonomice:
-dimensiuni reduse la strictul necesar;
-grad mare de mobilitate in plan vertical si transversal al componentelor;
-unitul fractional->cartul medicului/lampa cu sustinere proprie.
Fotoliul dentar anatomic:
-baza: deplasabila pe verticala, sincron cu unitul;
-spatarul: deplasabil pe orizontala; sa fie subtire si ingust pentru a nu interfera cu
pozitia echipei.
-tetiera: sustine capul in pozitia aleasa; sa aiba grad mare de adaptabilitate si
sistem de reglaj discret pentru a nu interfera cu pozitia echipei (sa fie articulabila);
-confortul pacientului e dat de sprijinul larg, pe toata lungimea corpului si design
anatomic;
-sa aiba stabilitate;
-suporturile pentru brate pivotante;
-suport suplimentar pentru bratul operatorului;
-manipulare hands-free.
6)Caracteristicile scaunului pentru medic si pentru asistenta
Scaunele medicului si asistentei:
-sprijin pe minim 5 picioare pentru stabilitate;
-rotile pentru mobilitate;
-sistem de reglare a inaltimii pe axul central;
-baza anatoforma, margini rotunjite.
Caracteristici specifice scaunului medicului:
-spatar pentru sprijin lombar, ajustabil ca inaltime si pozitie, dimensiuni minime;
-suporturi sprijin antebrat dr/stg detasabile.
Caracteristici specifice scaunului asistentei:
-spatar pentru sprijin lombar si/sau antebrate;
-inel suport pentru picioare.
7)Aplicarea principiilor ergonomice n activitatea stomatologic
Aparatur/Instrumente
Cerinte ergonomice pentru instrumentarul manual (toate instrumentele actionate cu
mana):
->manerul: priza sigura si usoara, diametrul de 7-10 mm, textura si relief ce previn
alunecarea si rotirea (plastic/cauciuc, asperitati, muchii, impresiuni); greutate
redusa;
->gatul: cudat in diferite grade, in functie de destinatia de folosire (usor cudat
pentru accesul frontal sau usor, din ce in ce mai cudat pentru accesul distal sau
dificil);
->partea activa: dimensiuni corespunzatoare, foarte variate, varf sau lama sau
suprafete ascutite, active.
Cerinte ergonomice pentru instrumentarul dinamic/rotativ( disponibil prin aparatura-
unit si accesorii):
->piesa de mana: priza sigura, greuate redusa, angulatie pentru acces usor,
silentioasa, vibratie redusa, sistem de racire (apa), fibra optica, eventual cap cu
volum redus (miniaturizat pentru copii si acces fin); sistem wireless pentru unele
piese accesorii;
->partea activa: freza/instrument diamantat/ansa; dimensiuni corespunzatoare,
foarte variate, muchii taietoare sau suprafata diamantata (abraziva) activa.

CURS 4. Organizarea ergonomic a activitii n practica dentar

1)Postura i poziiile medicului i asistentei.
Postura= modul in care diferitele segmente ale corpului sunt asezate pentru a
permite efectuarea unei activitati. Postura medicului si asistentei au ca reper
postura echilibrata sau neutrala.

Pozitia= asezarea spatiala a membrilor echipei in jurul capului pacientului (cercul

de lucru). Pozitiile medicului si asistentului sunt conditionate de dimensiunile
spatiului din jurul pacientului (acest spatiu cuprinzand si echipamentul, aparatura si
mobilierul mobil) si de buna gestionare a acestuia.

Postura echilibrata

Caracteristici:

->spatele drept; se admite o inclinare anterioara de maxim 20 de grade;

->linia umerior paralela cu podeaua, umerii relaxati;

->capul inclinat maxim 25-30 de grade, astfel incat privirea operatorului este
orientata in jos si inainte;

->bratele pe langa corp, orientate maxim 10 grade anterior;

->antebratele ridicate usor, maxim 25 de grade fata de orizontala;

->coapsele aproximativ paralele cu podeaua; se admite o inclinare anterioara de

maxim 15 grade;

->coapsele usor departate, maxim 45 de grade;

->gambele perpendiculare pe podea;

->talpile pe podea orientate anterior.

POZIIA OPERATORULUI
 sprijinul spatelui i al picioarelor,

folosirea unui bra de sprijin pentru poziionarea antebraului,

coatele lng corp,

ochii fixai pe cmpul operator,

evitarea micrilor brute i nefiziologice(rsuciri,aplecarea spre spate)

POZIIA ASISTENTEI

scaunul poziionat ct mai aproape de scaunul pacientului,

coapsele asistentei paralele cu axul lung al corpului pacientului,

tlpile pe podea sau pe rama scaunului,

dulapul mobil direct n faa genunchilor,

cnd st jos nivelul ochilor asistentei trebuie s fie mai sus cu 10 15 cm

dect nivelul ochilor medicului (chiar mai sus cnd se lucreaz la mandibul),

evitarea apucrii i meninerii forate a instrumentelor,

evitarea ntinderii i rotrii toracelui.

2)Caracteristici ale posturii fiziologice. Tipuri de posturi

Postura echilibrata

-reprezinta un reper pentru postura corecta de lucru si trebuie mentinuta, in limitele

impuse de practica, pe tot parcursul actului operator;

-e o postura nativa, nefortata, nestresanta si simetrica ce respecta fiziologia

locomotorie a organismului uman, fiind rezultatul studiilor de ergonomie generala
adaptata din practica dentara.

-confortabila: contractii si tensiuni musculare minime;

-stabila: stabilizeaza segmentele corpului si articulatiile;

-simetria posturala este o conditie pentru echilibrul postural.

Postura echilibrat - caracteristici:

1. Spatele drept->Se admite o nclinare anterioar de maxim 20 , din
articulaia oldului
2. Linia umerilor paralel cu podeaua, umerii relaxai
3. Capul nclinat maxim 25-30, astfel nct privirea operatorului este
orientat n jos i nainte.
 4. Braele pe lng corp, orientate maxim 10 anterior
5. Antebraele ridicate uor, maxim 25 fa de orizontal
6. Coapsele aproximativ paralele cu podeaua -> se admite o nclinare
anterioar de maxim 15
7 .Coapsele uor deprtate, maxim 45
8. Gambele perpendiculare pe podea
- Unghiul dintre coapse i gambe trebuie s fie de 105-110
9. Tlpile pe podea, orientate anterior ( ofer stabilitate )
Folosirea sistemelor de mrire (lupe, telescoape, microscop) are implicaii
asupra posturii.
Postura echilibrat nu impune operatorului o atitudine rigid, el avnd
libertate de micare n anumite limite, astfel nct s nu apar solicitri
defectuoase. Sunt adesea efectuate micri uoare de echilibrare.
PE activ : alternarea momentelor de susinere a spatelui drept (respectarea
curburilor fiziologice) doar prin tonicitatea musculaturii paravertebrale cu cele
n care se apeleaz la sprijinul lombar
PE pasiv : folosirea permanent a sprijinului lombar
Mod dinamic de lucru: -PE activ
-pauze ntre pacieni, cu ridicare de pe scaun i deplasare
-alternare edine lungi- edine scurte
-exerciii simple ntre pacieni i la finalul programului
Exista frecvent abateri de la postura echilibrata. Abaterile in timpul lucrului trebuie
sa fie cat mai rare, de mica amplitudine si de scurta durata. Orice alta postura este
foarte solicitanta si dezechilibrata si are efecte negative asupra sanatatii
operatorului.
Ortostatismul
->postura obositoare, cu instabilitate articulara si suprasolicitare a membrelor
inferioare, cu afectarea intoarcerii venoase (risc de varice);
->deformarea coloanei vertebrale (risc de cifoza, scolioza);
->postura asimetrica cu sprijin preponderant pe dreapta si compresia organelor
interne.
Postura sezand, cu inclinare pe dreapta->protejeaza membrele inferioare, dar
restul deficientelor se manifesta ca la ortostatism.

3)Pozitionarea pacientului
Variabile ce determina pozitia pacientului:
a)pozitionarea spatarului; b)inaltimea fotoliului; c)pozitionarea capului si a
tetierei.
a) in functie de pozitia spatarului:
->Orizontala (unghi de maxim 20 de grade al spatarului cu orizontala):
-este pozitia in majoritatea situatiilor de lucru;
 -este pozitia aleasa pentru toti pacientii sanatosi, deoarece ofera in majoritatea
cazurilor cele mai bune conditii pentru acces, vizibilitate si pentru respectarea
posturii echilibrate.
-reper: linia ce uneste varful nasului cu genunchii paralela cu podeaua.
->Oblica:
-pentru pacientii cu afectiuni cardio-vasculare si respiratorii;
-pentru femei insarcinate( trimestrul 1-> reflex de voma; trimestrul 3-> sindrom
de compresi a VCI;
-uneori in lucrul pe hemiarcada dreapta mandibulara.
->Verticala:
-pacientii cu reflux gastro-esofagian si cu esofagita de reflux;
-in manopere ce impun aceasta pozitie (exemplu: amprenta cu material fluid).
b)in functie de inaltimea fotoliului: pozitie reglabila in functie de nivelul zonei de
lucru-> la 30-40 de cm de ochii operatorului, aproximativ in dreptul inimii sau
apendicelui xifoid al medicului.
c) in functie de pozitia capului:
Pozitionarea corecta a capului e deosebit de importanta pentru asigurarea accesului
si vizibilitatii in conditiile pastrarii posturii echilibrate. Tetiera sustine capul in pozitia
aleasa.
Directii de orientare a capului din pozitia neutrala (cu privirea spre tavan):
->flexie-extensie;
->rotatie dr-stg;
->inclinare dr-stg (lateroflexie).
Campul operator se orienteza direct sub privirea medicului.
4)Pozitionarea luminii
Pentru o bun vizibilitate a cmpului operator exist cteva reguli care trebuiesc respectate. Acestea sunt:
unghiul dintre linia vederii i spotul luminos <15;
pentru a evita reflexia luminii se folosesc instrumente mate;
cnd se lucreaz n oglind, spotul de lumin este direcionat din lateral, ct mai perpendicular pe
oglind;
lampa trebuie s poat fi aezat pn la 45 cm n spatele tetierei poziionat orizontal;
lumina nu trebuie s cad oblic pe faa pacientului.
Dac lampa este poziionat deasupra pieptului pacientului consecinele sunt:
1. Formarea de umbre pe cmpul operator, n spatele minilor dentistului.
2. Pentru a avea vizibilitate medicul trebuie s se aplece nainte.

CURS 5. Lucrul in echipa de medicina dentara

1)Defintii ale lucrului la patru maini.Cerinte de baza

Stil de lucru n care medicul aezat pe scaun este asistat permanent de o
asistent specializat, aezat i ea i care urmrete actul operator, cunoate
foarte bine etapele de tratament i poate anticipa toate nevoile medicului,
prelund mare parte din grijile acestuia. Asistenta are responsabiliti crescute.
Necesit exerciiu i antrenament pentru formarea echipei medic-asistent
 Cerinte de baza

- Cabinet special conceput i dotat corespunztor

- Asistent bine instruit pentru lucrul n echip

- Posturi i poziii corespunztoare de lucru

- Planificarea edinelor de tratament

- Formarea unor stereotipii de lucru n echipa

2)Cercul de lucru. Impartire pe zone

Cercul de lucru : centrul la nivelul cavitii orale i raza de 50 cm.

cadran de ceas cu ora 12 la nivelul vertexului pacientului

Ora 9-13 zona operatorului

Ora 13- 14- zona static ( instrumentar)

Ora 14-16- zona asistentei

Ora 16- 9- zon transfer ntre operator i asistent

3)Avantajele lucrului in echipa

Crete eficiena muncii echipei permind medicului s-i foloseasc la
maxim abilitile sale i s se concentreze exclusiv asupra calitii
actului operator, n timp ce asistenta preia o parte din sarcinile mai
simple

- Permite economia de timp i micare n cursul actului operator printr-

o bun organizare

- Reduce oboseala fizic i psihic a medicului

- Ofer mai mult comfort fizic i psihic pacientului

4)Responsabiliti si regulile lucrul la patru maini

Pentru echipa
ECHIPA - fii ateni la nevoile celuilalt,

- adoptai o rutin standard pentru procedurile dentare de baz,

- facei schimbrile necesare de postur pentru a reduce ncordarea,

- observai micrile pacientului i recunoatei situaiile cnd e

necesar rearanjarea acestuia,
 - mutai instrumentele doar n zona de transfer

Pentru medicul dentist

MEDIC DENTIST/ OPERATOR stabilii un semnal prin care s se neleag nevoia
de schimbare a instrumentului,

- meninei poziia de lucru nuntrul zonei proprii.

REGULI DE TRANSFER:

- privirea se menine doar pe cmpul operator,

- micrile minii i a braului se limiteaz la zona de transfer,

- se evit ntoarcerile i rotirile pentru a ajunge la instrumente,

- schimbarea instrumentelor se face doar n zona de transfer,

- transferul instrumentelor i chiar schimbarea frezelor sunt n sarcina

asistentei.

Pentru asistenta

ASISTENTA DENTAR

S cunoasc protocolul de lucru pentru a putea anticipa inteniile medicului i

necesarul de instrumentar i materiale.

- nelege nevoile pacientului, a medicului,

- cunoate desfurarea fiecrei proceduri,

- menine cmpul uscat, ajut la deprtarea prilor moi.

- s aib pregtite, s serveasc i s schimbe instrumentele

- s aib pregtite, s prepare i s serveasc materialele

- s manevreze lampa unitului asigurnd o iluminare corespunztore indiferent de

poziia medicului i a capului pacientului i eventualele modificri ale acestora

- ndeprtarea prilor moi (obraji, buze, limb) pentru protecia lor , acces i
vizibilitate bun asupra cmpului operator

- splarea i uscarea cmpului operator

- evacuarea fluidelor prin aspiraie

- ajut medicul la toate solicitrile acestuia

REGULI DE TRANSFER
 - anticipeaz nevoile operatorului,

- n timpul transferului captul activ al instrumentului se poziioneaz n

funcie de zona pe care se lucreaz,

- schimbul de instrumente se face doar n zona de transfer,

- instrumentele se cur de reziduri nainte de a fi repuse pe mas,

- instrumentele i materialele se aeaz n ordinea folosirii lor,

5)Planificarea edinelor de tratament- semnificaie

->Cea mai mare cretere a productivitii n condiii de stres i
tensiune minim pentru echipa operatorie se obine printr-o
bun organizare a activiii.
->Organizarea este esenial pentru succesul lucrului la patru
mini, scopul ultim fiind de a lucra mai inteligent i mai uor,
nu neaprat mai repede.
->Economia de timp, deosebit de important, este doar o
consecin direct a unei foarte bune organizri.
->Trebuie sa rspund principiilor de organizare !
I. Selectarea - simplificare, eliminare
II. Aranjarea frecvena folosirii, secvenialitate
III. Economia de micare
->Responsabilitate major a asistentei !
6)Pregatirea actului operator (Protocolul de lucru)
Protocolul de lucru : list ca cuprinde toate cele necesare manoperei ce urmeaz
a fi efectuat.

ntocmit de medic, respectat de asistent.

Dulpiorul mobil

Aparatura necesar

Setul de instrumente

Tavit cu capac , pregtit din timp si sterilizat ca ntreg.

Are componen specific unui act operator.

Conine instrumente i accesorii ce se pot steriliza mpreun.

Caracteristici :

- conine instrumentele strict necesare (selectare)

- instumentele se aeaz n ordinea folosirii , de la stnga la dreapta ( aranjare )

-partea activ a instrumentelor e orientat spre asistent ( economia de micare)

Curs 6. Consecintele activitatii neergonomice in cabinetul de medicina

dentara
STRESUL N MEDICINA DENTAR:

cauze datorate factorilor de munc, temperamentului i

personalitii medicului, managementului pacienilor i al
cabinetului, probleme legate de furnizarea serviciilor dentare.

OBOSEALA fenomen consecutiv unei solicitri prealabile; ea are ca

efect o diminuare reversibil a performanelor i funciilor i este nsoit
de o micorare a satisfaciei muncii, o mrire a senzaiei de efort i poate
conduce la o tulburare a armoniei funcionale a personalitii

EVOLUIE PROGRESIV

- oboseal plcut cel mulumit de rezultatele muncii sale,

- extenuare pierdere total a puterii, dureri musculare, dureri de

cap, deprimare.

CONSECINE: accidente de munc, absenteism, creterea erorilor,

scderea productivitii, scderea rezistenei la mbolnviri.

OBOSEALA . Tipuri

a. FIZIOLOGIC

este determinat de munc i considerat un mecanism de

aprare,

este asimilabil cu stadiul de alarm, reversibil, al sindromului

general de aprare echivalent cu noiunea de STRES ( H. SEYLE ),

stare reversibil a omului sntos, normal n ciclul munc-repaus,

cauze: fizice, neurosenzoriale, cerebrale i sociale.

b. PATOLOGIC ( CRONIC)

este o form stabil i complex de dezadaptare la condiiile de

via i de munc,

se manifest prin instabilitate psihic, cu deficit motivaional i

volitiv i prin numeroase disfuncii vegetative, dereglri nervoase i
psihice.

AFECIUNI CARE APAR DATORITA STRESULUI

 Boli cardiovasculare.

Leziuni musculo-scheletale.

Afeciuni psihice.

Ulcerul si scderea funciilor imunitare.

Diabet

BOLILE PROFESIONALE - TABLOU CLINIC

1. B. ale aparatului loco-motor: leziunile musculo-scheletale

2. B. psiho-senzoriale, ce afecteaz:

Analizatorul auditiv: otice hipoacuzie sau surditate

extraotice: astenie, fatigabilitate,

cefalee,iritabilitate,depresie

Analizatorul vizual: presbiopie, astenopatie de acomodare sau

convergen

3. B. neuropsihice: dischinezii profesionale- nevroze de

coordonare/dispraxii

(forme nevralgice, tremurtoare, spastice,

paralitice)

neuropatii periferice- sdr. de tunel carpian

4. B. organo-metabolice:cardiovasculare ( HTA, sdr. Raynaud,varice)

biliare (dischinezii, litiaz)

genitale

5. B. infecto-contagioase: grip, tuberculoz, hepatit,etc

LEZIUNILE MUSCULO-SCHELETALE

Definiie : Afectare a muchilor, tendoanelor, articulaiilor, discurilor

intervertebrale, nervilor periferici sau a sistemului vascular ce nu rezult
dintr-un eveniment acut i se instaleaz n mod gradual sau cronic.

Cauze: 1. factorii ocupaionali specifici profesiei

2. factori medicali : afeciuni fizice, predispoziia genetic, vrst

 3. stilul de viat ( nivelul de activitate fizic, activitile de
recuperare)

FACTORII OCUPAIONALI SPECIFICI PROFESIEI :

- postur deficitar, meninut mult timp, cu segmente nesusinute,

aplecri
( nainte ) i torsiuni ale capului, umerilor, trunchiului i
articulaiilor
- micri repetitive, de mic amplitudine, ritm intens
- vibraia instrumentarului mecanic
- priza strns a instrumentelor i folosirea forei
- edine lungi, epuizante

DEZECHILIBRE MUSCULARE

Cauze: posturi statice prelungite, posturi nefiziologice,

neechilibrate, aplecri (nainte), rotri ( cap, gt, trunchi)

=> muchii responsabili, mai puternici, mai scuri muchii

devin ischemici, dureroi, exercitnd fore asimetrice
deviere + mobilitate sczut

=> muchi opozani mai slabi, se lungesc

muchii devin relaxai din ce n ce mai
slabi

EFORTUL MUSCULAR STATIC

ISCHEMIA MUSCULAR I NECROZA

lungimea muchiului rmne neshimbat (contracie izometric)
- tensiunea crete
- muchiul nu realizeaz lucru mecanic
- se produce compresiunea vaselor, scade aportul sanguin, scade
aportul de nutrieni i de oxigen ischemia, acumulare de acid lactic
=> apariia durerilor musculare i a oboselii ( puncte trigger )

relaxarea repararea esutului afectat

dac gradul de recuperare < gradul de afectare => necroza

- alt poriune de muchi preia i funcia prii scoase din uz
(substituie muscular )
- n timp deteriorarea articulaiilor, ligamentelor i
tendoanelor,hipomobilitate articular, compresiune nervoas,
afectarea discurilor intervertebrale
 CLASIFICARE LMS
1. Leziuni (disfuncii) datorate compresiei unor nervi

2. Disfuncii musculo-scheletale ale gtului i a plexului brahial

3. Disfuncii musculo-scheletale ale umerilor

4. Disfuncii musculo-scheletale ale cotului, antebraului i ale minii

Disfuncii musculo-scheletale ale regiunii lomb

TIPURI DE AFECIUNI MUSCULOSCHELETALE LA NIVELUL GTULUI I

UMERILOR :

Sindromul de gt tensionat - un complex de durere, nepenire a

muchilor cervicali i trapezi, cu apariia spasmului muscular.

Spondiloza cervical boal degenerativ, implicnd osteoartrita

coloanei cervicale.

LEZIUNI LA NIVELUL MINII I NCHEIETURII MINII

Sindromul de tunel carpian

-apare ca urmare a compresiunii nervului median care trece prin

tunelul carpal la ncheietura minii.

Semne caracteristice:

semne subiective (nervoase): durere, parestezie, furnicturi n

teritoriul de distribuie cutanat a nervului median;

semne obiective (fizice): scderea sensibilitii la vibraie, la

atingere i discriminarea anormal a 2 puncte.

Leziuni musculo-scheletale la nivelul spatelui

SPONDILOZA LOMBARA descrie aparitia de osteofite - excrescente

osoase pe fata anterioara, laterala si mai rar cea posterioara a
marginilor superioare si inferioare ale corpilor vertebrali.

SPONDILOZA TORACALA. Este mai rara si se manifesta prin nevralgii

intercostale.

METODE DE PREVENIRE ale aparitiei bolilor profesionale

ADOPTAI POSTRILE CORECTE N TIMPUL LUCRULUI

 O PROGRAMARE JUDICIOAS A PACIENTILOR

EVITAREA SEDINELOR PREA LUNGI

PROGRAMAI ALTERNATIV EDINE LUNGI I SCURTE

ALTERNAREA POZIIILOR - EZUT, N PICIOARE

NTRE PACIENI SE FAC SCURTE PAUZE CONDUCEM PACIENTUL , L

NTMPINM, CHIUVETA O INSTALM LA DISTAN ETC SE IAU
PAUZE I PAUZE LUNGI CAFEA,PRNZ

PROGRAMUL ZILNIC NU TREBUIE S DEPEASC 7 ORE

SE PROGRAMEAZ CTE O IEIRE LA 6 SPTMNI

SPORT DE 3ORI/SPTMN, CTE 45 MINUTE