Sunteți pe pagina 1din 1

Hector Berlioz (1803-1869)

Compozitor, dirijor, scriitor si critic muzical francez, Hector Berlioz a avut o contributie
importanta in conturarea romantismului francez. Publicul parizian de la inceputul
secolului al XIX-lea provenea, in mare, dintr-un mediu neinstruit muzical care, dupa cum
afirma Berlioz, isi astupa urechile cand auzea Eroica lui Beethoven si se emotiona la
orice romanta siropoasa. Contributia acestui muzician consta in promovarea unei noi
estetici muzicale, care presupune existenta unor mijloace expresive legate de efecte
timbrale, inlantuiri melodico-armonice, liberdimensionarea formelor clasice si
apartenenta la programatism. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine sa intampine gustul
pentru grandios al lui Berlioz, gust care este relevat prin patru tipuri de procedee: forta
sonora (muzicianul dorea sa realizeze o orchestra are sa contina 30 de piane), exploatarea
efectelor timbrale ultilizand registre largi, divizarea partidei instrumentale si marirea
numarului de instrumente si preocuparea pentru stereofonie. Totodata, muzicianul este si
autorul lucrarii Tratat de instrumentatie, care prezinta preocupare romanticilor penru
timbrul insturmentelor, ca element de exprimare nuantata a sensibilitatilor. Berlioz
inaugureaza seria dirijorilor cu bagheta, din secolul XIX. Din punct de vedere
compozitional, el creaza lucrari instrumentale cu un program declarat si explicat sau
numai directionat de titluri, cu forme noi, care evolueaza dinspre simfonie catre opera.
Creatie
Simfonii: Simfonia fantastica, Romeo si Julieta, Harold in Italia, Simfonia lui iulie,
Simfonia funebra si triumfala;
Legenda dramatica Damnatiunea lui Faust;
Un recviem.