Sa vad si sa nu cred: pak choi la noi!

Posted on 05/02/2011 | 14 comentarii

Se facea ca ma plimbam printre randurile cu

legume si fructe de la metro, cand ce-mi vad ochii??? doua lazi mari cu pak choi alb-
verzui si frumos. Nu, nu era un vis era pe bune. Pe eticheta scria un fel de aiureala,
insa l-am recunoscut imediat and my heart skipped a beat.
Pak choi sau bok choy e un fel de varza chinezeasca, cu tulpini albe si frunze de un
verde inchis. De mancat, mancasem pe alte coclauri. De vazut, il vazusem pe la noi
doar intr-o pravalie de la Dragonul Rosu, insa arata cam pleostit si ma temeam ca e
crescut prin vreo curte dosnica, fertilizata de pisicile din vecinatate. Asa ca nu am
riscat. De data asta, nimic nu ma putea opri, asa ca am achizitionat doua bucati destul
de maricele (as fi preferat varianta mai tinerica si frageda, de baby pak choi Shanghai

bok choy insa nu se vedea pe nicaieri).

Pak choi e o vegetala bogata in vitamina A si in vitamina C, plus niste chestii numite
glucosinolati. Glucosinolatii astia sunt toxici in cantitati mari (adica in situatia in care ai
manca 1.5 2 kg de pak choi pe zi, pentru o perioada lunga nu e cazul nostru), daca
frunzele sunt consumate in stare cruda. Atata timp cat sunt gatite, nu exista riscuri, ba
din contra se pare ca pak choi-ul are proprietati anticancerigene tocmai din cauza lor.
Sub diferite forme, glucosinolatii sunt prezenti si in rubedeniile pak choi-ului (varza,
broccoli).

In bucataria chinezeasca, pak choi-ul este considerat a avea o energie rece si de

aceea se recomanda pregatirea lui impreuna cu ingrediente cu energie calda, cum ar fi
ghimbirul sau ardeiul rosu iute.

Pentru ca il gateam prima data si intaia oara, am mers pe o reteta simpla si safe un
stir fry cu ardei gras rosu si ciuperci.

Ingrediente
2 bucati de pak choi se taie cotorul si se separa frunzele, care se spala cu atentie (au
mult nisip intre ele)

1 lingura ulei de floarea soarelui + 1 lingurita ulei de susan

3 catei de usturoi

1 bucata de ghimbir (cam cat degetul mare de la mana), curatata de coaja si data pe
razatoare

1 ardei gras rosu, curatat si taiat in fasii

6 ciuperci champignon maricele, spalate si taiate in felii

3 linguri sos de soya light (adica .. blond)

2 linguri sos de stridie

otet de orez (mirin), dupa gust eu am pus cam 2 lingurite

fulgi de chili
sare, cu grija (din motive de sos de soia)

Incinge wok-ul si adauga uleiul. Cand e fierbinte, adauga usturoiul si ghimbirul si lasa
sa se caleasca cateva minute. Adauga ardeiul rosu si lasa-l si pe el sa se inmoaie putin.

Acum vin ciupercile amesteca si mai ai rabdare 2 3 minute.

In cele din urma, pak choi-ul. (Aici am urmatoarea observatie: intrucat pregateam
pentru prima oara pak choi, le-am pus intregi. Post-operator, am concluzionat ca ar fi
fost mai bine sa separ tulpinile albe de frunze, sa pun la calit mai intai tulpinile si abia la
final frunzele mult mai fragede).

Toarna deasupra sosul de soia, sosul de stridie si otetul de orez si acopera cu un capac.
Lasa sa se inabuse asa, acoperit, pret de vreo 10 15 minute, pana cand tulpinile albe
s-au inmuiat, pastrand totusi un dram de crunch. Asezoneaza cu sare (daca mai e
nevoie) si cu fulgi de chili si serveste fierbinte.

Rezultatul a fost grozav pak choi-ul nu are gustul atat de pregnant al celorlalte
crucifere, e usor dulceag si delicat. L-as fi preferat, cum am mai spus, in varianta
baby, dar chiar si asa a fost o supriza extrem de placuta.