INSTALATII DE INCALZIRE CENTRALA

PENTRU O CLADIRE DE LOCUINTE

S+P+4
 BORDEROU

Piese scrise:

1. Rezistenta termica a peretilor si izolatia termica

2. Determinarea coeficientului global de izolare
3. Calculul necesarului de caldura (conform STAS 1907)
4. Alegerea si calculul radiatoarelor
5. Dimensionarea conductelor

Piese desenate (scara 1:50)

1. Plan Subsol
2. Plan parter
3. Plan ultimul etaj + etaj curent
4. Plan schema coloanelor

Intocmit,
 1. Rezistenta termica a peretilor si izolatia termica

Dimensionarea stratului termoizolator la elementele unei construcii

cuprinde: determinarea rezistenelor termice i determinarea stratului minim de
izolaie aferent fiecrui element ce alctuiete anvelopa cldirii. Suprafaa ce
delimiteaz spaiile nclzite ale unei cldiri de spaiile nenclzite i exterior, se
numete anvelopa cldirii.
Blocul S+P+4 ( hniv=2,55 [m] ) are anvelopa alctuit din pereii exteriori,
elementele de tmplarile exterioar , teras i planeul de la parter (dintre subsol
i parter) .
Rezistena termic specific unidirecional a unui element de construcie
alctuit din mai multe straturi omogene i fr puni termice, dispuse
perpendicular pe direcia fluxului termic, se calculeaz cu relatia:
R = Ri + RS + Re
unde:
Ri i Re sunt rezistenele termice superficiale Ri=0.125[m2K/W] si Re=0.042
[m2K/W]
pentru pardoseala calda/rece Ri= 0.167 [m2K/W] si Re= 0.084 [m2K/W]
RS reprezint rezistena termic specific a unui strat omogen al elementului de
construcie. Se determin cu formula: R = / . Unde, este grosimea stratului i
, conductivitatea termic specific a materialului.

Suma rezistentelor:

R0= Ri+ R+ Re

Punti termice:

cpt=30% pardoseala calda/ rece

cpt=20% terasa
cpt=30% pereti exteriori
Terasa:

1 ie
conf
Rnec = hi i max
hi=8 (din tabel 2.2.1)
0
[ C]
i=20
0
[ C]
e=15
i max=5 - pentru pereti
i max=3 - pentru terasa
i max=2 - pentru subsol

1 ie
Rneccondens= hi i(r+1)

0
[ C ]
r=12 (din tabel 2.2.4)

Rnecec=5 (pentru terasa)

Rnec=max(Rnecconf, Rneccondens, Rnecec)

R=R*C>=Rnec
n=1
1 iz 1 Rnec
R>=Rnec*1/C + + +
hi j=1 biz he C

C=0.8
2
5 m K
R R 6.25 [ ]
0.8 W

2
1 iz 3 m K
R=Ri + + + + 6.25 [ ]
1 iz 3 W

=0.464

iz
iz
6.25 Ri+ +
( )
iz
6.25( 0.125+ 0.464+0.041 )
iz

iz iz5.62=0.045.62

iz 0.224

iz=0.25
R 0.125+ 0.464+0.041+6.25

m2K
[ ]
R=6.88 6.25 W

Pereti exteriori:

Ri
ie 0.12520+15
= =1.093 m2K
Rnec conf
= [ ]
i max 4 W

ie 0.12535 m2K
condens Ri = =0.625[ ]
Rnec = i( +1) 2013 W

2
m K
Rnec ec
=Rmin=1.4 [ W ]
RC Rnec

C=0.65
1.4
R
0.65
 2
m K
R 2.15 [ ]
W
2
iz m K
R=Ri + + + 2.15 [ ]
iz W

iz
iz ( )
=2.15 Ri+ + =2.150.1250.0950.041

iz
=2.239
iz
iz=0.042.239=0.089[m] 10 [cm ]
2
m K
R=2.5 [ ]
W

Pereti interiori:

[ ]
2
e m K
Rnec conf
= Ri max =1.093 W
2
ie 0.12535 m K
Ri = =0.625[ ]
Rneccondens= i( +1) 2013 W
2
m K
Rnecec=1.093=1.1 [ W ]
zidarie
R=Ri + + +
zidarie

zidarie
=1.10.1250.042+0.04=0.89
zidarie

zidarie=0.31

Pardoseala calda:

[ ]
2
e 0.16735 m K
Rnec conf
= Ri max = 2
=2.92
W
 [ ]
2
1 1 m K
Ri= = =0.167
hi 6 W

[ ]
2
1 1 m K
= = =0.084
he 12 W

ie 0.16735 m 2K
condens Ri = =0.835[ ]
Rnec = i( +1) 2013 W

m2K
ec
Rnec =Rmin=2.9 [ ]
W

R' Rnec
RC Rnec

2.9 m2K
R =4.14[ ]
0.7 W
C=0.7
iz m2K
R=Ri + + + 4.14[ ]
iz W

iz
iz (
4.14 Ri + + =4.140.1670.0840.245=3.64
)
iz
3.640.04=0.145
iz
iz
=0.2 [ m ]
iz

Pardoseala rece:

[ ]
2
e m K
Rnecconf= Ri max =3.403 W

Ri=0.166 [ m2K
W ]
[ ]
2
m K
=0.083
W

ie 0.16635 m2K
Ri = =0.083[ ]
Rneccondens= i(r +1) 2013 W
 '
R Rnec
2
m K
R 2.9 [ ]
W
2
2.9 m K
R =4.14[ ]
0.7 W
2
iz m K
R=Ri + + + 4.14[ ]
iz W

iz
iz ( )
4.14 Ri + + =4.140.153=3.98

iz 3.980.04
iz 0.159

iz=0.2 [ m ]

2. Determinarea coeficientului global de izolare

Metoda de calcul este stabilita prin normativul C107. Trebuie respectata

urmatoarea conditie: GGN .
unde: GN=coeficientul global normat de izolare termica al unei cladiri [W/m3K]
Coeficientul G reprezinta suma pierderilor de caldura realizate prin
transmisie directa prin aria anvelopei cladirii pentru o diferenta de temperatura
intre interior si exterior de 1K, raportata la volumul cladirii si la care se adauga
pierderile de caldura prin infiltratii si ventilare. Coeficientul global nu ine
seama de aportul solar sau de aportul de caldura datorat ocuprii cldirii. Se
calculeaz cu relaia :

G = (L*)/V +0,34n
unde:
L este coeficientul de cuplaj termic i are formula L = A/R [W/K], unde A este
aria elementului de construcie avnd rezistena termic R.
este factorul de corecie al temperaturilor exterioare.
V este volumul interior inclzit al cldirii.
n reprezint numrul de schimburi de aer pe or; n=0,5 cf. C107 zc III
 Aria precum i volumul spaiului nclzit se msoar pe conturul feelor
interioare ale elementelor de construcii perimetrale.
Factorul de corecie al temperaturilor exterioare se calculeaz cu relaia:

=(ti-tj)/(ti-te)

unde:
tj este temperatura n spaiile nenclzite din exteriorul anvelopei.
ti este temperatura interior conventionala 20C.
te reprezint temperatura exterioara conventionala -15C.
Valoarea 0.34 din formula corespunde multiplicarii dintre capacitatea
calorica masica ca=1000 [Wskg-1K-1] si densitatea aerului a=1.23 [kg/m2].
Se va considera o clasa de adapostire a cladirii in centrul orasului si o clasa
de permeabilitate medie (tamplarie exterioara cu garniture de etansare).

GN=f(A/V, N)
N= numarul de niveluri ale cladirii
Daca relatia GGN este indeplinita, cladirea corespunde din punct de
vedere al izolarii termice globale. Daca relatia nu este indeplinita se impun masuri
suplimentare de izolatie termica.

3. Calculul necesarului de caldura conform STAS 1907

Calculul necesarului de caldura pentru o incapere se realizeaza

considerandu-se ca:
- elementele de constructie exterioare sunt caracterizate de rezistente termice finite
- incaperile se afla in regim stabilizat de temperatura
- vantul care actioneaza pe fatadele cladirii determina aparitia unui debit de aer
rece in toate incaperile

Calculul necesarului de caldura se va face pentru urmatoarele tipuri de

incaperi de la parter, etaj curent si ultimul nivel:
- incaperi de locuit cu doi sau mai multi pereti exteriori (dormitor,
sufragerie, birou)
* ti = 20 C
- incapere de locuit cu un singur perete exterior
 * ti = 20 C
- bucatarie cu unul sau mai multi pereti exteriori
* ti = 18 C
- baie cu unul sau mai multi pereti exteriori
* ti = 22 C
- se va face calculul necesarului de caldura pe casa scarii, considerata ca o
singura incapere de la parter pana la ultimul nivel
* ti = 15 C

Necesarul de caldura se va calcula cu formula:

Qnec= QT(1+(A0+AC)/100)+Qi [W]

unde:
QT sarcina termica cedata prin transmisie de fiecare element de constructie
care compune incaperea
QT = (m*cM*A*(ti-te)/R0F)j
- m -> factor de masivitate termica
m=1.225-0.05*D (D = indice de inertie termica; TE: D=0.5
pentru D4.5 -> m=1)
- cM -> factor de corectie a necesarului de caldura, care depinde de
masa specifica a constructiei
cM = 1
- A -> aria elementelor de constructie pentru care se face calculul
pierderii de caldura prin transmisie
- ti -> temperatura aerului interior, corespunzatoare camerei
- te -> temperatura exterioara conventionala de calcul (-18 C)
- R0F -> rezistenta finala
A0 adaos de orientare
acest adios se aplica o singura data pentru peretele cu orientarea
cea mai defavorabila
N A0=5; E A0=0; V A0=0; S A0=-5.
Ac adaos de compensare a suprafetelor reci
depinde de o rezistenta medie a incaperii
Ac = f(Rm)
Rm = cm*AT*(ti-te)/QT [m2K/W]
- AT -> aria totala a incaperii
Qi sarcina termica necesara incalzirii aerului patruns in incapere prin
deschiderea usilor si ferestrelor exterioare (Qi1) sau prin rosturile acestora
(Qi2)
 Qi = max(Qi1; Qi2)

Qi1 = cM*na0**cp*V*(ti-te)*(1+Ac/100) [W]

- -> densitatea aerului
- cp -> caldura specifica a aerului
- V -> volumul cladirii
- na0 -> numarul de schimburi de aer pe ora necesar pentru
mentinerea in incapere a conditiilor de confort fiziolic
-> se aplica doar la urmatoarele incaperi:
* incaperi de locuit: 0.22*10-3 [m3/s/m3]
* baie: 0.28*10-3 [m3/s/m3]
* bucatarie: 0.33*10-3 [m3/s/m3]
* pentru alte incaperi: 0

Qi2 = cM*E*i*Lj*v4/3*(ti-te)*(1+Ac/100) [W]

* E -> factor care tine seama de inaltimea cladirii ( E = 1
pentru cladiri mai mici de 12 nivele)
* i -> coeficient de infiltratie; factor de corectie a necesarului de
caldura (din SR);
* v -> viteza vantului (din SR)
* Lj - suma lungimilor rosturilor

4. Alegerea i calculul radiatoarelor

Corpurile de nclzire sunt schimbtoare de cldur alimentate cu agent

termic ap sau abur, care emit cldur prin radiaie i convecie i servesc la
nclzirea ncperilor. Alegerea diferitelor tipuri de corpuri de nclzire este decis
de beneficiar, n funcie de destinaia cldirii i de o serie de criterii relative la
corpul de nclzire. Corpurile de nclzire trebuie s ndeplineasc o serie de
conditii:
- rezisten mecanic la ocuri
- rezisten la aciunea corosiv a mediului
- posibiliti de curire uoar

Pentru nclzirea ncperilor imobilului se folosesc radiatoare de aluminiu

tip PURMO.
 Radiatoarele din aluminiu prezint o serie de avantaje:
- randament termic ridicat
- greutatea si spatial ocupat in incpere sunt reduse
- durata mare de utilizare si rezistenta in timp
- design deosebit

tiind puterea pe un elemnt , se poate afla numrul de elemeni al unu

corp de nclzire cu urmatoarea relaie:

N1 = Qnec / (qn * ct * cr * cm * ch * cc * cv)

unde:
Qnec reprezinta neceseraul de cldur al unei camere [W]
qn este puterea termic nominal a unui element
ct - reperezint coeficientul de corecie pentru diferite medii de
temperatur. Pentru un agent termic furnizat la o temperatur de 90 oC pe tur i
avnd 70oC pe retur, o temperatur interioar de 2 0oC, coeficientul de corecie are
valoarea 1.
cr coeficient de corecie ce ine cont de modul de racordare al
radiatoarelor; (cr = 1 pentru sus-jos; cr= 0.88 pentru radiator baie jos-jos)
cm coeficient ce ine seama de modul de montare. ( perete exterior
sub fereastra exterioara cm=1)
ch - coeficient ce ine seama de altitudine. n cazul nostru, c h = 1,
cladirea aflndu-se la <500 m altitudine.
cc coeficient ce tine seama de caderea de temperatura (cc=1)
cv - coeficient ce ia n considerare culoarea cu care e vopsit
radiatorul. Radiatoarele folosite sunt vopsite n fabric , deci cv = 1.

Valoarea numrului de elemeni se rotunjeste n adaos la urmatorul

numr ntreg pentru a acoperi necesarul de caldura al ncperii respective. (N2)

Puterea instalata pe un element:

qe= qn * ct * cr * cm * ch * cc * cv

Sarcina termica instalata in incperea respectiva va fi:

Qinstalatie= qe*N2
 5. Dimensionarea conductelor

Calculul hidraulic al retelelor instlatiilor de incalzire are scopul de a stabili

diametrele conductelor si pierderile de sarcina.

a) Dimensionarea coloanelor:

Se traseaza reteaua de apartament (radiala) si se racordeaza la modulul

termo-hidraulic (MTH); in cazul retelelor radiale, intre corpurile de incalzire si
MTH se prevede o nisa tehnica in care se amplaseaza un distribuitor si un colector
pentru racordarea corpurilor de incalzire. Nisa tehnica se pozitioneaza (daca este
posibil) in centrul de greutate al apartamentului, intr-o zona cu pardoseala rece.
MTH-ul se amplaseaza pe casa scarii la cca. 1.20-1.50m fata de
pardoseala, la o coloana putand fi racordate maxim doua MTH-uri pe nivel.
Distanta intre coloana si MTH trebuie sa fie minim 0.5m (din motive de dilatare).
MTH-ul va fi echipat cu: BEP, 6 RI, 1 RR, 1 PC si 1C.
Am ales conducte din OL.

Etape de dimensionare:
- se calculeaza sarcina termica pe fiecare MTH, la fiecare apartament si la
toate nivelele
- se calculeaza sarcina termica pe fiecare coloana
- se stabilieste coloana cea mai dezavantajata a instalatiei ( cea mai incarcata
din punct de vedere termic - C1), si consumatorul cel mai dezavantajat de pe
coloana (cel mai de sus si cel mai incarcat - MTH 1)
- se traseaza schita de calcul pentru coloana cea mai dezavantajata si se
noteaza: numarul tronsonului, se trece sarcina termica pe fiecare tronson si
lungimea acestuia precum si inaltimea de amplasare a MTH-ului
- se stabliesc lungimile tronsoanelor, conform planului
- se presupune (cf. I13) o presiune disponibila la baza coloanei
HDmin/max= (1,5...2) gh1 [Pa]
functie de aceasta se calculeaza o pierdere de sarcina liniara unitara medie:
Rmmin/max= (1-a)* HDmin/max/lj [Pa/m]
unde, a=0.33 (cota din pierderile de sarcina locale)
- se aleg diametrele: dj= f(Qj, Rmmin/max); rezulta imediat vj si Rj
- se calculeaza functie de neuniformitatile de pe tronsoane (din tabele)
- se alege Z=f(v,) pierderi se sarcina locale
- se calculeaza Rl+Z pe fiecare tronson
 - se calculeaza (Rl+Z)

Verificare:
Daca Hdmin (RI+Z)ccmd Hdmax OK
Daca nu, trebuiesc redimensionate unele tronsoane marind/ micsorand
diametrele.

b) Dimensionarea retelei de subsol:

Dimensionarea retelei orizontale din subsolul cladirii:

In reteaua orizontala nu se ia in considerare actiunea presiunii termice

deoarece nu exista diferenta de inaltime.
Am ales conducte din OL.

Etape de dimensionare:
- se traseaza reteaua orizontala din subsolul cladirii care alimenteaza toate
coloanele de pe plan
- se stabileste circuitul de alimentare cel mai dezavantajat, cel care
alimenteaza coloana cea mai departata de sursa si cea mai incarcata (C2)
- se calculeaza sarcinile termice transportate pe fiecare tronson (Q)
- se stabliesc lungimile tronsoanelor, conform planului
- se aleg diametrele: dj= f(Qj, vec j); rezulta imediat vj si Rj; unde vec =( 0.1 1
m/s)
- se calculeaza functie de neuniformitatile de pe tronsoane (din tabele)
- se alege Z=f(v,) pierderi se sarcina locale
- se calculeaza RI+Z pe fiecare tronson
- se calculeaza (RI+Z)

Se calculeaza presiunea disponibila necesara la iesirea din cladire:

HDnec= (RI+Z)ccmd ss + (RI+Z)col 2

Dimensionarea racordurilor la circuitul cel mai dezavantajat din subsolul

cladirii:

Se realizeaza cunoscand presiunea disponibila in nodul racordului.

 ex: HDAA= (RI+Z)trons1 + (RI+Z)col 2
HDBB= (RI+Z)trons1,2 + (RI+Z)col 2

Etape de dimensionare:
- se calculeaza sarcinile termice transportate pe fiecare tronson (Q)
- se stabliesc lungimile tronsoanelor (l), conform planului
- se aleg diametrele: dj= f(Qj, Rm racord); rezulta imediat vj si Rj;

Rmracord = (1-a)* HDnod racord/lracord (D/R) [Pa/m]

- se calculeaza functie de neuniformitatile de pe tronsoane (din tabele)

- se alege Z=f(v,) pierderi se sarcina locale
- se calculeaza RI+Z pe fiecare tronson
- se calculeaza (RI+Z)

Verificare:

- HDnod racord= (RI+Z)racord (in limita a 5%)

- daca HDnod racord>>(RI+Z)racord micsoram diametrul conductei ales pentru
tronson (daca se poate) sau se introduce o pierdere locala de sarcina cu:
Z* = HDnod racord- (RI+Z)racord
- daca HDnod racord<<(RI+Z)racord marim diametrele alese initial

c) Dimensionarea retelei interioare:

Conductele se monteaza in sapa, ele putand fi indoite.

Am ales conducte din Cu, izolate termic si pozitionate intr-un tub de
protectie.
Legatura intre MTH si conductele de racord ale corpurilor de incalzire se
realizeaza printr-o nisa tehnica in cadrul retelei de tip radial.

Etape de dimensionare:
- se traseaza reteaua orizontala interioara, de la MTH la corpurile de incalzire
- se stabileste circuitul de alimentare cel mai dezavantajat, cel care
alimenteaza corpul de incalzire cel mai incarcat si cel mai indepartat (E16)
- se calculeaza sarcinile termice transportate pe fiecare tronson (Q)
- se calcleaza debitele de agent termic pe fiecare tronson (G)
 - se stabliesc lungimile tronsoanelor (l), conform planului
- se aleg diametrele: dj= f(Gj, vec j); rezulta imediat vj si Rj; unde vec =( 0.1 1
m/s)
- se calculeaza functie de neuniformitatile de pe tronsoane (din tabele)
- se alege Z=f(v,) pierderi se sarcina locale
- se calculeaza Rl+Z pe fiecare tronson
- se calculeaza (Rl+Z)

Pentru a acoperi pierderile de sarcina de pe traseul cel mai dezavantajat al

retelei interioare, MTH-ul corespunzator va fi echipat cu o pompa Wilo Pico ce va
asigura o intaltime de pompare H= (Rl+Z) si un debit egal cu G1.

Intocmit,
Ionela Chirica