Sunteți pe pagina 1din 11

1

SPECII DE MOLUSTE INVAZIVE DIN MAREA NEAGRA SI IMPACTUL


LOR ECOLOGIC SI ECONOMIC

Molustele reprezinta in fauna Marii Negre principalul grup de nevertebrate marine, datorita largii
raspandiri, numarului mare de exemplare si faptului ca reprezinta atat sursa de hrana pentru o
gama larga de vietuitoare cat si nisa de habitat prin insusi modul lor de viata.
Denumirea grupului este data de corpul moale (lat. mollis), protejat la cea mai mare parte
dintre moluste de structuri calcaroase care formeaza diferite tipuri de cochilii sau alcatuiesc
structuri de protectie si de suport pentru musculatura. Uneori in loc de cochilie, unele moluste
pot prezenta spiculi calcarosi.

Morfologie externa

Adaptandu-se la cele mai variate conditii de viata, molustele au aspecte si structuri diferite,
prezentand, totusi, o serie de caractere comune.

Corpul unei moluste este alcatuit din cinci regiuni distincte:

capul, anterior, purtand organele de simt, gura cu radula si colierul periesofagian. Este bine
dezvoltat la gasteropode, mai putin dezvoltat la poliplacofore si scafopode, lipseste la bivalve;

piciorul, ventral, diferentiere a tecii musculo-cutanate, servind la locomotie. Este diferit ca


forma si marime, ca rezultat al adaptarii la diferitele conditii de mediu. Astfel la gasteropode are
forma de talpa iar la bivalve este ca o lama verticala;

masa viscerala, dorsala, formata din stomac, glanda digestiva, inima, celomul, rinichii si
gonadele;

mantaua sau pallium, rasfrangere tegumentara, care inconjoara sacul visceral si delimiteaza o
cavitate paleala, primitiv posterioara, continand branhiile, anusul, orificiile excretoare si genitale;

cochilia, secretie cutanee a mantalei. Forma sa este variabila (in functie de specie), iar uneori
este slab dezvoltata sau chiar absenta.

Se disting doua forme fundamentale in habitusul molustelor:

axa longitudinala lunga, gura si anusul la cele doua extremitati, cea dorso-ventrala scurta
(solenogastre, poliplacofore, monoplacofore, bivalve);
2

axa dorso-ventrala mai lunga decat cea antero-posterioara (scafopode, cefalopode,


gasteropode). Masa viscerala se bolteste dorsal si in ea patrunde intestinul, curbat in forma de V,
anusul deschizandu-se in cavitatea paleala. Cochilia, dorsala, acopera masa viscerala, iar opus se
afla capul si piciorul (scafopode, cefalopode). La gasteropode, fenomene secundare din
ontogeneza duc la rasucirea asimetrica a cochiliei si a masei viscerale deasupra capului.

Cochilia care reprezinta trasatura caracteristica a molustelor, este o secretie cuticulara dorsala a
mantalei, mineralizata prin depunere de carbonat de calciu. Se considera primitiva cochilia unica,
turtita sau conica (monoplacofore, gasteropode) si secundara cea a poliplacoforelor, alcatuita din
placi dispuse intr-un sir longitudinal. Cochilia este constituita din trei straturi:
periostracum, extern si subtire, din conchiolina (o scleroproteina) secretata de celulele
marginii mantalei si alcatuita din doua lame (interna si externa) de provenienta diferita;
ostracum, stratul principal, format din prisme calcare, imbracate intr-o matrice de
conchiolina, prin care se imbina cu patura profunda a periostracului;
hipostracum, intern, din sidef, aflat in atingere cu fata externa a mantalei, format din lame
calcare orizontale si substanta proteica mai abundenta.

Sistemele de clasificare incadreaza molustele in opt clase: (Bivalvia, Caudofoveata,


Cephalopoda, Gastropoda, Monoplacophora, Polyplacophora, Scaphopoda, Solenogastres),
cuprinse in increngatura Mollusca. In Marea Neagra sunt citate specii apartinad claselor
Polyplacophora, Gastropoda, Bivalvia si Scaphopoda.

Poliplacoforele
Poliplacoforele sunt reprezentate in Marea Neagra prin putine specii (3), din care la litoralul
romanesc au fost semnalate doua (Lepidochitona (Lepidochitona) cinerea, Lepidochitona
(Lepidochitona) caprearum), ambele intalnite in zona infralitorala pietroasa de la sud de
Constanta.

Lepidochitona (Lepidochitona) cinerea Linnaeus, 1767

Are o lungime de 10-12 mm si o latime de 0,9 mm. Cochilia calcaroasa se compune din
8 piese dispuse transversal si imbricate. Placile sunt tari, foarte rezistente. In jurul
cochiliei mantaua este libera, ventral se afla piciorul musculos, oval. Traieste in zona
stancoasa a litoralului, la limita superioara de spargere a valurilor si pana la adancimea
de 15-18 m, in ape foarte bine oxigenate. Se hraneste cu algele ce formeaza o pelicula la
3

suprafata stancilor.
Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa
Polyplacophora, Subclasa Neoloricata, Ordinul Chitonida, Subordinul
Acanthochitonina, Suprafamilia Mopalioidea, Familia Lepidochitonidae, Subfamilia
Lepidochitoninae, Genul Lepidochitona, Subgenul Lepidochitona (Lepidochitona).

FIG1

FIG2

FIG3
4

SURSA: https://ecomareaneagra.wordpress.com/ecosistemul/animalia/mollusca/

Lepidochitona (Lepidochitona) caprearum Scacchi, 1836

Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Mollusca, Clasa Polyplacophora,


Subclasa Neoloricata, Ordinul Chitonida, Subordinul Acanthochitonina, Suprafamilia
Mopalioidea, Familia Lepidochitonidae, Subfamilia Lepidochitoninae, Genul Lepidochitona,
Subgenul Lepidochitona (Lepidochitona).

FIG4

Gastropoda
(Melcii de mare)

Gasteropodele reprezinta cea mai larga variatie adaptativa printre moluste si corelativ, cea mai
mare varietate de forme. Sunt moluste conchifere cu picior ventral, masa viscerala, cap distinct,
cavitate paleala si cochilie asimetrica. Unele specii de gasteropode au cochilia redusa sau
absenta, altele prezinta o serie de formatiuni externe care le confera un aspect deosebit, cum sunt
de exemplu branhiile tegumentare la o serie de specii marine.
5

FIG5

In urma dezvoltarii studiilor de filogenie moleculara s-a produs o reorganizare considerabila din
punct de vedere al incadrarii taxonomice a gasteropodelor. Clasificarea initiala a clasei
Gastropoda in trei subclase, Prosobranchiata, Opistobranchiata si Pulmonata, stabilita ca standart
de Thiele in 1929-1931 (inca acceptata in manualele importante), a fost modificata. World
Register of Marine Species include in clasa Gastropoda, sapte subclase (Vetigastropoda,
Neomphalina, Cocculiniformia, Neritimorpha, Patellogastropoda, Caenogastropoda,
Heterobranchia) plus o grupa (Incertae sedis), ce cuprinde gasteropodele care din diferite motive
nu pot fi subordonate acestora.
Gasteropodele (melcii) sunt grupul cel mai numeros de moluste de la Marea Neagra. Sunt
citate 195 de specii marine, salmastricole si dulcicole eurihaline, din care aproape jumatate si in
zona litoralului romanesc. Dominante sunt formele de origine atlanto-mediteraneana, alaturi de
care apar putine specii endemice sau specii invazive.

Bivalvia
(Scoicile din Marea Neagra)

Bivalvele sunt o clasa de moluste caracterizate prin faptul ca au corpul protejat in totalitate de
doua valve calcaroase, dispuse lateral. Au un mod de viata sedentar iar hranirea se face prin
filtrarea apei. Datorita acestor particularitati ecologice, morfologia lor externa si organizatia
interna au suferit importante modificari. Cea mai importanta modificare este reducerea
extremitatii cefalice, care este marcata doar de prezenta orificiului bucal, incadrat de cei patru
lobi bucali care au rol de a directiona particulele alimentare acumulate la nivelul branhiilor in
gura.
Piciorul are o forma caracteristica, de lama de secure (gr. pelecos), servind la ingroparea in
6

substrat si la deplasarea pe distante scurte.


Masa viscerala are aspect saciform si atarna in cavitatea paleala, delimitata lateral de cei doi
lobi ai mantalei care captusesc la interior valvele.
Branhiile, care pot fi de mai multe tipuri, se gasesc in partea posterior-inferioara a masei
viscerale, separand cavitatea paleala intr-o cavitate branhiala, ce comunica cu exteriorul printr-un
sifon branhial si o cavitate cloacala (la nivelul careia se deschid orificiul anal, orificiile genitale
si orificiile excretoare), care comunica cu exteriorul printr-un sifon cloacal. Branhiile sunt ciliate
si datorita miscarilor ciliaturii se creaza un permanent curent de apa in cavitatea paleala: astfel,
apa intra prin sifonul branhial, scalda branhiile si este directionata ulterior prin sistemul de
branhii in cavitatea cloacala, de unde este evacuata la exterior prin sifonul cloacal. In timpul
filtrarii, la nivelul branhiilor sunt retinute particulele aflate in suspensie in apa, ulterior, aceste
particule alimentare vor fi antrenate spre gura de catre lobii bucali. In timpul filtrarii branhiale
are loc si schimbul gazos, astfel ca apa care ajunge in cavitatea cloacala este curatita de
particulele aflate in suspensie dar este saraca in oxigen dizolvat. Bivalvele prezinta doua branhii,
stanga si dreapta, fiecare branhie fiind formata din doua lame branhiale. Cele doua sifoane pot fi
scurte sau lungi, sau pot fi separate sau sudate. Deasemenea, in cazul unor specii, lobii mantelei
fuzioneaza pe cea mai mare parte a lungimii lor, lasand doar doua orificii prin care ies la exterior
piciorul si sifoanele, alte specii au acesti lobi nesudati, cavitatea paleala fiind in acest caz larg
deschisa.
Valvele pot fi de forme si marimi diferite. Dupa forma, valvele pot fi echivalve sau echilatere,
in cazul in care cele doua axe perpendiculare delimiteaza patru sectoare egale sau aproximativ
egale si inechivalve sau inechilatere, in caz ca sectoarele delimitate de cele doua axe
perpendiculare sunt inegale. Morfologic, la exteriorul valvelor se observa o zona superioara
proeminenta umbonele de la care pornesc striuri sau coaste, de regula lipsite de ornamentatii
(la bivalve, ornamentatia valvelor este mult mai saraca in comparatie cu cea de la gasteropode,
totusi, pot fi prezenti si la acest grup spinii, tepii, tuberculii, mameloanele, etc). In spatele
umbonelui, la multe specii de bivalve se observa o structura cornoasa, ligamentul, care mentine
valvele unite in partea dorsala. De cele mai multe ori, valvele sunt identice ca aspect, exista insa
si specii la care una din valve are alt aspect, de exemplu la stridii (Ostrea), una din valve este
aplatizata, din cauza faptului ca animalul se odihneste pe substrat pe aceeasi parte. Exista pe de
alta parte bivalve la care valvele se reduc, uneori aproape total, ca in cazul speciilor din genul
Teredo, care perforeaza structuri lemnoase.

Bivalvele reprezinta a doua clasa ca marime dintre molustele actuale. In Marea Neagra sunt
reprezentate prin circa 100 de specii, incadrate din punct de vedere sistematic in subclasele
Protobranchia (4 specii), Pteriomorphia (26 specii) si Heterodonta (70 specii).
7

In ecosistemul Marii Negre, scoicile sunt grupul dominant de moluste, sub aspect cantitativ.
In regiunea litoralului romanesc sunt mentionate circa 70 de specii (Gomoiu), din care, intre cele
mai importante se numara midiile (Mytilus galloprovincialis) in zona litoralului stancos dar si pe
fundurile sedimentare de la adancimi de pana la 50-60 m,Mya arenaria pentru zona litoralului
nisipos si Modiolula phaseolinus pentru fundurile cu substrat malos de la adancimi de peste 50 m
de pe platforma continentala.

FIG6- Anadara inaequivalvis Bruguire, 1789

FIG7- Striarca lactea Linnaeus, 1758

FIG8- Modiolula phaseolina Philippi, 1844

Scaphopoda
8

Moluste exclusiv marine si bentonice, adaptate la viata in sedimente moi (mal sau nisip), din
regiunea litorala pana la mari adancimi, cu un mod de nutritie microfag. Caracterele distinctive
ale grupului sunt cochilia conic-alungita, deschisa la ambele capete, in forma de fildes de elefant
si piciorul cu o conformatie caracteristica, fie in forma de scafa, fie alungit, cilindric.
Scafopodele sunt forme de talie mica sau medie, nedepasind 12 cm lungime.

Morfologie externa
Zona cefalica este slab delimitata, fiind situata spre apertura cochiliei. La nivelul zonei cefalice
se distinge un lob cefalic (proboscis), la extremitatea caruia se afla orificiul bucal. De-o parte si
de alta a gurii se afla doi sau mai multi lobi bucali, iar la baza lobului cefalic se gasesc doi sau
mai multi lobi tentaculiferi care prezinta un numar mare de captacule. Acestea sunt prelungiri
subtiri, lungi, prehensibile, retractile, terminate la capete cu mici umflaturi lipicioase; cu ajutorul
acestor formatiuni scafopodele isi captureaza hrana si totodata exploreaza mediul (organe
tactile).
Piciorul in forma de tarus sau de tub cilindric, este indreptat ventral si anterior; el serveste la
sapat si la ancorarea animalului in substratul nisipos, in care acesta sta ingropat cu fata dorsala in
sus, sub o inclinare de 45, lasand afara orificiul posterior pentru circulatia apei.
Masa viscerala este mare, acoperita de doi lobi ai mantalei care fuzioneaza ventral.
Cavitatea paleala este deschisa atat anterior cat si posterior, permitand un permanent circuit al
apei.
Cochilia conica si tubulara, ca rezultat al concresterii ventral a lobilor mantalei in procesul
ontogenezei, are forme variate. Prezinta striuri de crestere si coaste ornamentale, iar culoarea
este roz, verde, galbena.

Organizare interna
Mantaua delimiteaza o cavitate paleala spatioasa, intinsa in lungul corpului, in comunicare cu
exteriorul prin doua orificii, anterior si posterior, ultimul cu valoare de sifon inhalant, care prin
contractia tubului musculos se reduce la un mic por central. Pe intinderea mantalei se disting trei
regiuni: una anterioara, puternic vascularizata si respiratoare, cu celule senzoriale si musculatura,
care prin contractie, reduce deschiderea pe unde iese piciorul si conul bucal la un orificiu central;
tivul sau anterior reprezinta zona de crestere a cochiliei; regiunea mijlocie, cea mai mare, ciliata
pe fata interna si aderenta dorso-lateral de corp, contine diverticulele intestinale si gonadele;
regiunea posterioara (sau pavilionul) este glandulara si constituita dintr-o ingrosare inelara,
proximala si un tub conic distal, terminat cu orificiul posterior.
9

Sistemul nervos este de tip ganglionar, redus. Se pastreaza insa o schema a dispunerii
ganglionilor asemanatoare cu cea de la bivalve, cu ganglioni cerebroizi, parietali, pediosi,
viscerali. Organele de simt sunt reprezentate de terminatii nervoase tactile.
Organele de simt sunt o pereche de statocisti in picior, organul subradular si captaculele, cu
elementele tangoreceptoare.
Sistemul digestiv. Cavitatea bucala este spatioasa, iar faringele contine aparatul radular, maxila
cornoasa, arcuita, fixata de peretele dorsal si organul subradular (structuri asemanatoare cu cele
de la gasteropode). Esofagul conduce in stomac, unde se varsa o pereche de glande digestive. La
nivelul lor se face absorbtia substantelor digerate; ele produc enzime pentru digestia
extracelulara din stomac. Intestinul se indreapta anterior, formeaza 3 anse sub esofag, iar rectul,
care primeste conductul glandei rectale, cu rol probabil secretor, se deschide median sau
submedian in cavitatea paleala. Hrana o constituie foraminiferele pe care le prinde si le duce la
gura cu captaculele. Cand in cavitatea bucala se aduna 10-12 exemplare, ele sunt inghitite si
casutele lor sfaramate.
Sistemul circulator este slab dezvoltat, constituit dintr-o inima tubulara, situata intr-un mic
pericard dorsal, fara legatura cu rinichii, si un sistem de sinusuri si lacune. Structura simpla a
inimii este specifica scafopodelor si corelata cu absenta branhiilor.
Respiratia se realizeaza la nivelul lobilor fuzionati ai mantalei si la nivelul unor diverticule
digitiforme ale rectului.
Sistemul excretor este reprezentat de doua nefridii modificate care se deschid in cavitatea
paleala, servind si la eliminarea produselor sexuale.
Sistemul reproducator. Sexele sunt separate. Gonadele se intind in lungimea masei viscerale,
intre rinichi si pavilion, sub muschii retractori al piciorului si deasupra diverticulelor glandei
digestive. In general testiculul este alb, rareori galbui, ovarul galbui sau roscat. Nu exista glande
anexe, nici organe copulatoare. Gonadele sunt inchise pana in momentul reproducerii, cand intra
in legatura cu rinichiul de pe partea respectiva, gametii fiind eliminati prin orificiul excretor, iar
prin curentul exhalant in apa de mare, unde are loc fecundatia.

Reproducere si dezvoltare
Segmentarea este spirala, modificata, iar larva trocofora, cu trei coroane ciliare si vitelus.
Ulterior ramane o singura coroana, iar pe fata dorsala incep sa creasca, in directie ventrala, cei
doi lobi ai mantalei, care secreta cochilia si apare piciorul trilobat. Durata vietii larvare este de 4-
5 zile.
10

Scafopodele sunt reprezentate in Marea Neagra printr-o singura specie (Antalis novemcostata),
rara si localizata. Cu toate ca in dreptul litoralului romanesc nu au fost semnalate exemplare vii,
au fost identificate cochilii proaspete.

FIG 9 -Antalis
novemcostata Lamarck, 1818

Antalis novemcostata Lamarck, 1818

FIG 10
11