Sunteți pe pagina 1din 8

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova


Facultatea tiine Economice
Departamentul Economie, Marketing i Turism

REFERAT
La disciplina Sociologia
Copilul abuzat problema sociala

Bilc Corina
Gr. MK 1601

Coordonator tiinific
Cioinac Nionela
Lector universitar

Chiinu 2017
Copilul btut: problem social

Ce este abuzul asupra copilului?

Legea nr. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului defineste


abuzul ca fiind orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de
raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata,
dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea
fizica sau psihica a copilului. Aceeasi lege reglementeaza cazurile de neglijare a copiilor,
neglijarea fiind definita ca omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are
responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata
acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,
morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Copii btui, maltratai, lsai de prini singuri sau trimii n cutarea banilor pentru
butur. Sunt chestii pe care, poate, cei care citesc acum nu le-au trit, dar undeva, cndva,
le-ai vzut, n strad, ntr-un film bun care a ctigat Oscar-ul etc. Expresia copil vagabond
pare s fie o accepiune a modernitii, alturi de drogai, prostituai etc.

Maltratarea copilului este orice rnire cu intenie a unui copil

nc din 1960, cnd a fost pentru prima oar identificat ca o problem social
modern, s-a scris foarte mult despre abuzul asupra copiilor. In Anglia, Societatea
Naional pentru Prevenirea Cruzimilor asupra copiilor a produs nc de la sfritul anilor 60
mult literatur pe baza statisticilor de inciden din registrele cazurilor de risc i metode de
lucru cu familiile care au svrit abuzuri asupra copiilor.

Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit pentru prima oar de Kempe, n
1962, pentru a descrie copilul btut. Conceptul a fost extins n mod constant. n anii care
au urmat, a ajuns s fie folosit pentru toate formele de rele tratamente, nu doar pentru abuzul
fizic, dar i pentru formele de neglijare i abuz emoional i sexual.

ntre anii 1965 i 1985, literatura care analiza abuzurile asupra copilului s-a dezvoltat
enorm, mai nti n America i apoi i n Anglia. Schimbarea denumirilor de la copilul btut la
rniri neaccidentale, pn la abuzurile actuale asupra copiilor, sugereaz c descoperirile de
mine vor face ca definiiile de astzi s fie necorespunztoare. De exemplu, conceptul de
abuz sexual a fost puin menionat pna trziu, n anii 70, dar acum constituie o preocupare
major.

Problema abuzului asupra copilului este acum de interes internaional. n 1976, s-a
fondat Societatea Internaional pentru Prevenirea Abuzurilor asupra Copiilor i a Neglijrii
acestora, urmat n 1978 de Asociaia Britanic pentru Studiul i Prevenirea Neglijrii i
Abuzului asupra Copiilor. Conferinele internaionale atrag acum sute de auditori i aproape
tot attea studii i documente legate de acest fenomen.

A. W. Franklin, unul din iniiatorii acestei preocupri, afirma n 1983 c n ultimul


deceniu, am vzut problema copiilor maltratai fizic, deschis s includ i maltratrile
emoionale, neglijentele, abuzul sexual asupra copiilor, exploatarea sexual sau prostituia,
pornografia, copiii silii s munceasc i manipularea instituionalizat a copiilor. Tot el
sugereaz c cei care lucreaz n acest domeniu ar trebui s conlucreze cu organisme
internaionale, cum ar fi Organizaia Internaional a Muncii, Organizaia Internaional a
Sntii, UNICEF, Liga mpotriva Sclaviei. Muli autori interesai de aceast problem i-au
pus ntrebarea: de ce opinia public nu s-a preocupat nainte de abuzul asupra copiilor. David
Gil a ncercat s dea un rspuns acestei ntrebri. Ca prim motiv a identificat dificultatea
definirii abuzului asupra copiilor, atrgnd atenia c este foarte greu s se fac deosebirea
ntre comportamentul intenionat sau neintenionat al prinilor. n cele mai multe cazuri,
prinii sunt cei care depun mrturie, copilul nefiind ntrebat. Mentalitatea tradiional n ceea
ce privete drepturile prinilor asupra copiilor a constituit un al doilea motiv al ntrzierii
preocuprii pentru abuzul asupra copilului. Btaia este unul din aceste drepturi. Cultura
tradiional aprob pedeapsa corporal i apar dreptul prinilor de a-i crete copiii
aa cum cred ei de cuviin. Aceast concepie a nceput s se schimbe puin cte puin o
dat cu intrarea n vigoare a drepturilor copiilor promovate de Societatea pentru prevenirea
Cruzimilor asupra Copiilor.

Violena n familie, de natur fizic, psihologic sau social, este una din cele mai
serioase probleme cu care se confrunt societile modern

Calitatea vieii multor copii poate fi neleas prin abuzul la care sunt supui n mediul
familial, uneori chiar de la natere. Statisticile arat c, ntr-un procent alarmant de mare,
prinii consider c una dintre cele mai bune metode de a-i cumini copiii este btaia. In
fiecare an, mii de copii maltratai de proprii prini ajung n grija asistenilor sociali, n vreme
ce muli aduli sunt deczui din drepturile legale, ns mai sunt zeci sau poate sute de mii
care ndur cu stoicism coreciile aplicate de adulii iresponsabili.

Abuzul fizic cauzeaz leziuni/rniri ale corpului, cum ar fi tieturi, vnti, arsuri,
fracturi osoase, nepturi sau afectri ale organelor interne.

Abuzul psihologic este un pattern de aciuni sau lipsa unor aciuni intenionale,
verbale sau comportamentale, care transmit unui copil mesajul c ea sau el este lipsit de
valoare, slab, neiubit, nedorit, n pericol sau c este valoros doar fiindc ndeplinete nevoile
altcuiva. Refuzul de a oferi suportul emoional, izolarea sau terorizarea unui copil sunt forme
ale abuzului psihologic. Violena domestic la care un copil este martor este de asemenea
considerat o form de abuz psihologic.

Sindromul copilului batut se refera la leziunile si ranile suferite de un copil in urma


unui abuz fizic.

Leziunile interne, taieturile, arsurile, vanataile, hematoamele, si oasele fracturate pot


fi toate semne posibile ale sindromului copilului batut.

Tulburarile emotionale dezvoltate la copii sunt adesea asociate cu abuzul fizic, si pot
cauza probleme comportamentale serioase, precum consumul de droguri sau abuzul fizic al
altor persoane.

Cauze

Sindromul copilului batut poate fi intalnit in toate clasele sociale.

El prezinta insa o incidenta mai ridicata in cadrul familiilor cu un venit financiar


redus, in care adesea nivelul de educatie este precar, iar stresul zilnic este semnificativ.

Adultul, care in cele mai multe cazuri a fost el insusi victima abuzurilor in copilarie,
loveste copilul intr-un atac de furie.

Plansul enervant al unui copil este adesea factorul declansator al abuzului fizic.

Diagnostic
Sindromul copilului batut este cel mai adesea diagnosticat de catre medicul de garda
sau medicul pediatru, sau de catre profesori sau asistenti sociali.

In urma examenului fizic se identifica vanataile, arsurile, hematoamele, hemoragiile


oculare, etc.

Testele imagistice (ex. radiografii, RMN) confirma prezenta fracturilor sau altor
leziuni interne.

Prezenta leziunilor sau ranilor aflate in diferite stadii de vindecare este aproape
intotdeauna indicatorie pentru sindromul copilului batut deoarece, in general, copilul este
adus la medic dupa o perioada indelugata de la producerea abuzului.

Stabilirea diagnosticului este adesea ingreunata de catre indicatiile abuzatorului (care


nu isi recunoaste aproape niciodata vina), si de multe ori chiar de ascunderea adevarului de
catre copilul abuzat (din cauza fricii, rusinii, etc.).

Tratament

Tratamentul medical in cazul sindromului de copil batut variaza in functie de tipul


leziunilor prezente.

Raportarea abuzului fizic al unui minor catre autoritati este obligatorie pentru
medicul, profesorul sau ajutorul social constatator.

Atat terapia fizica, cat si cea psihologica, este adesea recomandata in tratamentului
copilului abuzat.

Centrele de Consiliere pentru Prini sunt servicii publice gratuite, dezvoltate la nivel
comunitar care i propun promovarea, dezvoltarea i implementarea de servicii mbuntite
de parenting, pentru a asigura integrarea prinilor ntr-un program de consiliere (parenting)
nainte ca dificultile din relaia copil-printe s l plaseze pe copil ntr-o situaie de risc.
Centrele beneficiaz de echipe multidisciplinare, formate din psihologi, psihiatri, asistente
medicale, asisteni sociali, psihopedagogi, ce ofer servicii specializate ntr-un mediu
prietenos, accesibil i nestigmatizat.
La nivel naional, exist o predilecie a abuzului asupra copilului n regiunile nord-est
(607 cazuri de abuz din 3040 reprezentnd totalul cazurilor de abuz raportate n anul 2009), i
respectiv sud-est (548 de cazuri). n cadrul centrelor de consiliere ale Salvai Copiii sunt
nregistrate peste 350 cazuri pe anul 2010: 88 abuz emoional, 53 abuz fizic, 34 abuz sexual,
21 neglijare n familie, 14 trafic sau risc de trafic i 140 alte tulburri comportamentale.

n decursul celor dou decenii de activitate n Romnia, Organizaia Salvai Copiii a


creat i dezvoltat servicii specializate pentru copii victime ale violenei i familiile acestora,
precum i pentru copii cu risc de a dezvolta o tulburare de sntate mintal. Primii pai
parcuri n dezvoltarea serviciilor au fost mbuntirea competenelor profesionitilor din
sistemele de sntate i educaie (psihologi, psihiatri, medici de familie i medici pediatri,
educatori i consilieri colari), cu privire la identificarea, evaluarea i intervenia n cazul
copiilor i adolescenilor victime ale abuzului, cu risc sau diagnosticai deja cu probleme de
sntate mintal, i dezvoltarea de materiale educaionale destinate profesionitilor i
publicului larg.

Salvai Copiii Romnia a demarat n 2003 o serie de campanii mpotriva violenei


asupra copilului, avnd ca mesaj Btaia nu e rupta din rai. Cel mai important rezultat al
acestei campanii a fost introducerea n Legea 272 din 2004 a articolului 90, care prevede
interzicerea prin lege a oricrei forme de pedeaps corporal i tratamente umilitoare aplicate
copilului. Campania mpotriva violenei asupra copilului a fost relansat i n anii urmtori cu
mesajul Violena nate violen. ncepnd cu anul 2007, anual, n cadrul campaniei au loc
cursuri de pregtire (acreditate de Ministerul Educaiei, Cercetrii, Tineretului i Sportului)
pentru specialitii care lucreaz cu copii, n educaia pozitiv.

Din 2008, Organizaia Salvai Copiii, n parteneriat cu Ministerul Educaiei,


Cercetrii. Tineretului i Sportului, implementeaz proiectul naional "Tinerii mpotriva
violenei", al crui obiectiv major este reducerea incidenei violenei asupra copiilor n mediul
colar. Pentru perioada noiembrie 2010 septembrie 2011, Salvai Copiii i propune
informarea i educarea a 13.200 elevi din ntreaga ar prin intermediul cadrelor didactice
formate; realizarea unui Caiet al elevului pe baza informaiilor prezentate n suportul de curs
al programului anti violen; realizarea unui Ghid de buzunar cu informaii destinate
dezvoltrii personale a copilului i prevenirii situaiilor de violen precum i desfurarea de
workshop-uri cu prini, profesori, voluntari, copii i consilieri colari.
Familiile in care apare abuzul copiilor au probleme multiple: sociale, maritale, financiare,
ocupationale, dificultati de comunicare, izolare, acceptarea violentei domestice si a
pedepselor corporale. Incidenta abuzului creste cu cat sunt mai prezente elemente ca saracia,
somajul, parinti care au fost la randul lor victime ale abuzului in copilarie, stresul familial,
valori rigide focalizate pe pedepse etc.

Abuzul este un comportament agresiv sau necorespunzator indreptat asupra copilului sau a
cuiva care se afla evident intr-o situatie inferioara si fara aparare si care are ca rezutat
consecinte fizice si/sau emotionale negative. Abuzul poate fi de mai multe feluri: fizic,
emotional, neglijarea si cel sexual.

Depistarea abuzului se poate realiza mai usor daca se tine cont de o serie de indicatori,
precum: denuntarea abuzului de catre copil, prezenta bolilor venerice sau a unei sarcini la
varste precoce, antecedente in familie, fuga repetata de acasa a copilului, izolare sociala, frica
si neincredere in autoritati, autoblamare, depresie, comportament de suicid, abuz de
substante, acuze somatice etc.

Efectele abuzului de toate tipurile asupra copiilor sunt, in primul rand, legate de faptul ca
acestia isi formeaza o conceptie negativa despre lume si viata, aceasta devenind pentru ei
amenintatoare si nesigura. Copii devin astfel anxiosi, labili emotional sau defensivi, cu
dificultati de exprimare si de control emotional. Astfel de carente in dezvoltarea emotionala a
copilului si lipsa de incredere de sine pot face dificila relationarea cu persoanele apropiate in
cursul vietii de adult.

Consecintele abuzului asupra copilului sunt multiple:

Pot avea cosmaruri frecvente prin care retraiesc trauma in timpul somnului.
Simptome somatice ca durerile de cap sau abdominale, varsaturi, stare de somnolenta
sau de rau, tahicardia, tulburari respiratorii, se pot manifesta la acesti copii ca o forma de
exprimare a starii de anxietate si de depresie cauzara de abuz. Cele mai dramatice cazuri pot
prezenta rani grave, probleme medicale serioase, handicapuri sau chiar moartea.
Profunde sentimente de neputinta, de vinovatie, de murdarie, de respingere a propriei
persoane si mai ales a corpului, de teama, ganduri si tentative suicidare.
Imaginea de sine va fi scazuta, copii crezand ca adultii au intotdeauna dreptate si ca ei
au gresit si de aceea au fost tratati astfel. Copiii isi formeaza credinta irationala conform
careia ei merita sa fie abuzati deoarece sunt vinovati pentru faptele pedepsite de adulti.
Copiii vor prezenta comportamente de evitare si retragere, temeri exagerate fata de
unele persoane, de a merge acasa, tanjire dupa atentia altor persoane, oboseala, lipsa
capacitatii de concentrare, plans, stare de foame, absente si intarzieri frecvente la scoala.
Totodata, apar probleme in dezvoltarea emotionala, copiilor fiindu-le greu, pe tot
parcursul vietii, sa isi exprime emotiile sau sa inteleaga sentimentele altora, fie ca sunt
pozitive sau negative. Acest lucru le va ingreuna relationarea sociala cu ceilalti.
O parte din cei care au fost abuzati tind sa devina ei insisi abuzatori, cautand relatii
cu persoane pe care le pot domina. Astfel ca o parte din copii abuzati vor deveni la randul lor
parinti abuzivi. Copiii abuzati invata sa nu aiba incredere in adulti si dezvota in timp tuburari
de comunicare.

Abuzul asupra copilului este nu numai apanajul claselor sociale sarace dar parintii copiilor
abuzati, in toate statisticile, tind sa fie parinti cu un grad socio-economic si educativ slab, de
cele mai multe ori someri si traind din ajutor social. Un numar relativ mic de parinti abuzivi
poate fi caracterizat ca psihotic sau suferind de alte tulburari de personalitate. Un numar
important de parinti abuzivi au fost la randul lor abuzati, maltratati, neglijati sau molestati in
copilarie, au foarte putin sprijin emotional sau fizic din partea familiei si prietenilor si au
tendinta de a cere exagerat de multe de la copil. Se recomanda acestora sa beneficieze de
psihoterapie si consiliere, mai ales prin integrarea intr-un grup de parinti cu probleme
similare.

Acolo unde exista violenta sau abuz, fie ca este vorba de cel fizic, sexual sau emotional, se
recomanda apelarea imediata la specialistii din cadrul Protectiei Copilului. Aici, copiii vor
beneficia de asistenta medicala si psihologica de specialitate in vederea vindecarii traumelor
adanci lasate de abuzul celor care ar fi trebuit sa-i ocroteasca si sa-i iubeasca.