Sunteți pe pagina 1din 21

PROCEDURA DE REORGANIZARE

JUDICIAR
Noiuni introductive
I. Procedura insolvenei
II. Procedura reorganizrii judiciare
1. Caractere juridice
2. Condiii de aplicare a procedurii reorganizrii judiciare i a
falimentului
3. Participanii la procedura reorganizrii judiciare
IV. Etapele procedurii de reorganizare judiciar
1. Sesizarea instanei
2. Perioada de observaie
3. Efectele continurii procedurii
4. Planul de reorganizare
5. ncetarea reorganizrii judiciare
V. Alte instituii de reorganizare: Concordatul preventiv i mandatul ad-hoc
VI. Procedura reorganizrii judiciare i procedura falimentului
VII. Concluzii

I. Noiuni introductive

De-a lungul timpului, in mod frecvent, in special in sistemul de drept anglo-


saxon, insolventa comerciala si falimentul au fost private ca termini echivalenti. Astfel,
ambele notiuni defineau o stare de incapacitate de plata. Totusi, in legislatiile europene

2
notinea de faliment are insa o acceptiune mult mai larga decat cea de insolventa
comerciala.
Pentru a nu se mai face aceasta confuzie intre cei doi termini, se impune definirea
notiunii de insolventa, asadar acest termen defineste un dezechilibru al patrimoniului
debitorului, caracterizat prin prezenta unui pasiv patrimonial care depaseste activul,
situatie care are drept consecinta imposibilitatea, pentru creditorii acestuia, de a obtine
acoperirea integrala a creantelor lor scadente, pe calea executarii silite.
Mai mult decat atat, insolventa reprezinta o insuficienta a lichiditatilor, o absenta
a fondurilor banesti necesare plati obligatiilor scadente si nu presupune in mod necesar ca
activul patrimonial sa fie inferior pasivului. Ea poate intervene chiar si atunci cand
activul este superior pasivului, dar cand debitorul nu poate mobiliza intr-un ritm
satisfacator resursele financiare necesare acopeririil la scadenta a datoriilor sale
comerciale.
Consecinta imediata a insolventei o reprezinta incetarea platilor in contul
datoriilor scadente; constatarea insolventei unui comerciant debitor indreptatind pe
creditorii acestuia sa declanseze impotriva acestiua procedura falimentului. In plus,
insolventa poaate fi dedusa nu numai din incetarea platilor, ci si din anumite manifestari
ale debitorului: marturisirea, fuga, continuarea platilor cu mijloace obtinute in mod
fraudulos.
Aceasta procedura a insolventei comerciale sau mai bine zis, sistemul insolventei
comerciale, cuprinde in continutul sau alte doua proceduri distincte, individualizate prin
prisma efectelor pe care le produc, efecte care in cazul primei proceduri - cea a
reorganizarii judiciare - au ca finalitate ori redresarea financiara a debitorului supus
acestei proceduri, ori intrarea in cea ce-a doua procedura cea a falimentului.

II. Procedura insolventei

In ceea ce priveste procedura falimenutului, acesta a fost dintotdeauna considerat


ca o expresie a esecului in afaceri, o pata rusinoasa aruncata pe reputatia unui comerciant.
Acesta acceptiune este atat de adanc inradacinata in cultura oamenilor, incat a da faliment
echivaleaza, in limbajul usual, cu a da gres, a se ruina, a suferi un esec total, a se afla intr-
o situatie dezastruoasa. Totusi, ceea ce nu este luat in consideratie este situatie creditorilor
debitorului care intra in procedura falimentului, deoarece aceasta situatie afecteaza in
mod direct si patrimoniul acestora, modul in care isi vor satsface ei creantele existente si
exigibilile depinzand de modul in care este valorificata averea debitorului.
Trebuie precizat faptul ca, pe plan international termenul de faliment a fost
inlocuit, treptat, cu acela de insolventa, desemnand acea situatie juridica a debitorului, cat
si ansamblul remediilor legale aplicabile acestuia. Acesta tendinta de inlocuire de
termeni, se manifesta atat pe plan legislative, cat si pe plan doctrinar, conceptual fiind
utilizat atat in lucrarile juridice de specialitate, cat si incadrul unor conferinte
internationale.
Ceea ce trebuie avut in vedere, este faptul ca pe plan international conceptul de
insolventa poate fi privit intr-un dublu aspect: primul aspect in legatura cu acest concept
este acela ca se are in vedere situatia debitorului care nu mai poate face fata datoriilor
sale comerciale cu sumele de bani disponibile; iar cel de-al doile aspect are in vedere

3
ansamblul sistemului de masuri prin care se urmareste ca, prin lichidare sau reorganizare,
averea debitorului sa produca resursele necesare acoperirii pasivului1.
Pentru a putea examina in detaliu cele doua proceduri ce formeaza sistemul
insolventei , este necesar sa analizam scopul Legii nr. 85/2014. Astfel, in opinia
profesorului Schiau, vechea lege a insolventei comerciale consta in instituirea unei
proceduri pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie prin reorganizarea
intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la
acoperirea pasivului, fie prin faliment.
Datorita faptului ca Legea nr. 85/2014 inlocuieste vechea lege a insolventei ,
consider ca scopul legii ramane acelasi, in sensul ca legea are un scop multiplu: cel
imediat si principal ce consta in plata pasivului debitorului, in cadrul unor proceduri
colective, concursuale si egalitare; iar scopul mediat si subsecvent celui principal, este
organizarea unor proceduri de reorganizare judiciara, lichidare pe baza de plan sau de
faliment prin care sa se asigure obtinerea resurselor financiare necesare achitarii, in
ordinea de preferinta si in limitele prevazute de lege, a datoriilor debitorilor, pentru
realizarea scopului imediat al legii2.
Obiectul legii il constituie raporturile juridice de drept material si de drept
procesual ce se stabilesc intre debitor si creditorii sai, pe de o parte, si intre debtori,
creditorii acestora si organelle care realizeaza procedurile instituite prin lege, pe de alta
parte3.
Din examinarea dispozitiilor legale cuprinse in legea insolventei si falimentului,
reiese faptul ca legea reglementeaza doua tipuri de proceduri alternative sau, dupa caz,
consecutive, care pot fi initiate in anumite conditii:
Procedura reorganizarii judiciare a intreprinderii si a activitatii debitorului, in
vederea redresarii financiare a acesteia si a platii pasivului;
Procedura falimentului, respective executarea silita a activului prin vanzarea
bunurilor din averea debitorului si lata pasivului.
Conform doctinei, in vechea lege a insolventei comericale existau 3 proceduri
alternative sau consecutive, cea de-a treia fiind cea a lichidarii unor bunuri din averea
debitorului pana la acoperirea pasivului. Totusi, consider ca aceasta ultima procedura
poate fi consderata ca o etapa necesara fiecarei din cele doua proceduri mentionate
anterior. Astfel ca o abordare separata a acestei proceduri nu mi se pare necesara, ea fiind
tratata in cadrul celorlalte doua.

III. Procedura reorganizarii judiciare

Legea nr. 85/2014 precede in mod specific procedura reorganizarii judiciare, ca


masura de redresare a activitatii economice a unei societati aflate in insolventa sau intr-o
stare iminenta de insolventa. Rezulta, deci, ca potrivit legii exista doua situatii care pot
declansa deschiderea procedurii reorganizarii judiciare: prima ar fi insolventa socientaii
iar cea de-a doua starea iminenta de insolventa.
1. Caractere juridice

1
Ioan Schiau, Regimul juridic al insolventei comerciale, Editura All Beck, Bucuresti 2001, pp. 3-9.
2
Ioan Schiau, op.cit., pp. 18-19.
3
Idem, p.20.

4
Totusi, pentru a putea intelege pe deplin aceasta procedura a insolventei, este
necesar a analiza si caracterele juridice ale acesteia, caractere juridice specifice nu numai
procedurii de reorganizare judiciare ci, in acelasi timp si procedurii falimentului,
caracterele ce prezint o importan deosebit n formarea unei practici adecvate pentru
aplicarea Legii Insolventei, astfel:
a) Caracterul juridic. Procedura reorganizrii judiciare i a falimentului este condus
de tribunalul competent, n special de judectorul sindic. Caracterul judiciar al procedurii
este consacrat de Legea nr. 85/2014 care arat c toate procedurile prevzute de prezenta
lege sunt de competena exclusiv a tribunalului... i sunt exercitate de un judector-
sindic- .
b) Caracterul de remediu sau de executare silit. Acest caracter este prevede c
scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului, aflat n
ncetare de pli, fie prin reorganizarea ntreprinderii acestuia sau prin lichidarea unor
bunuri din averea lui pn la acoperirea pasivului, fie prin faliment. n faza de
reorganizare, comerciantul debitor are posibilitatea restructurrii activitii sale n scopul
creterii performanelor economice i financiare, n aceasta faz, procedura are un
caracter de sprijin, de remediu.
n faza de faliment, n care se urmrete plata pasivului procedura are caracter de
executare silit. Interesul creditorilor este ca bunurile debitorului s fie transformate n
bani n modul cel mai rapid i avantajos.
c) Caracterul general. Procedura reorganizrii judiciare i a falimentului se aplic
asupra ntregului patrimoniu al debitorului care poate face obiectul executrii silite.
d) Caracterul profesional - Potrivit acestul caracter juridic, procedura reorganizrii
judiciare i a falimentului se aplic numai comercianilor persoane fizice i juridice, adic
celor care execut acte de comer cu titlu profesional. Din acest motiv, procedura a fost
calificat ca avnd caracter profesional.

2. Conditii de aplicare a procedurii reorganizarii judiciare si a


falimentului
Potrivit aceleiasi Legii nr.85/2014, pentru aplicarea procedurii reorganizrii
judiciare i a falimentului este necesar existena unei ncheieri sau a unei sentine a
judectorului sindic desemnat. n afara acestei condiii de form, exista dou tipuri de
condiii de fond, i anume :
condiii referitoare la calitatea debitorului
condiii referitoare la situaia debitorului (starea patrimoniului su).
Calitatea de profesionist a debitorului codul insolventei stabilete c prezenta lege
se aplic profesionistilor persoane fizice i societilor comerciale care nu mai pot face
fa datoriilor lor Procedura reorganizrii judiciare se aplic numai profesionistilor
persoane fizice i societilor comerciale care se afl n ncetare de pli pentru datoriile
sale comerciale, desi nu mai este prevazut in mod expres acest lucru.

Asa cum am mai mentionat, scopul actualei reglemantari legale in material


insolventei este de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului
debitorului aflat in insolventa. Astfel, in doctrina se precizeaza ca prin acest scop sea
arata ca, prin aplicarea prevederilor procedurii insolventei se urmareste atat protejarea
intereselor debitorilor cat si a intereselor creditorilor sai. In acelasi timp, procedura

5
insolventei trebuie sa protejeze si interesele generale ale bunei desfasurari a activitatii
comerciale, avand astfel un caracter judiciar4.

3. Participantii la procedura reorganizarii judiciare


Organele care aplic procedura sunt: instanele judectoreti, judectorul-sindic,
administratorul judiciar i lichidatorul.
Organele trebuie s asigure efectuarea cu celeritate a actelor i operaiunilor
prevzute de prezenta lege, precum i realizarea n condiiile legii a drepturilor i
obligaiilor celorlali participani la aceste acte i operaiuni.
Legea insolventei prevede obligatia instantelor judecatoresti, a judecatorului
sindic, a administratorului judiciar si a lichidatorului de a asigura efectuarea cu celeritate
a actelor si operatiilor prevazute de codul insolventei in scopul rezolvarii cat mai rapide a
situatiei debitorului si indestularea creditorilor sai5.
Astfel, procedura reorganizrii judiciare i falimentului este o procedur
contencioas, n care instana judectoreasc, prin judectorul sindic, exercit atribuii de
decizie i control. Alturi de instana de judecat i de judectorul sindic, mai particip la
aplicarea procedurii administratorului sau lichidatorului, adunarea creditorilor, comitetul
creditorilor i comitetul asociailor sau acionarilor.
Competena material n aplicarea procedurii prevzute de Legea nr.85/2014
revine tribunalului ca instan de fond i Curii de Apel ca instan de recurs, iar
competena teritorial revine instanei de la sediul debitorului.
Judectorul-sindic va fi numit de ctre preedintele instanei care aplic
procedura reorganizrii judiciare i falimentului dintre judectorii desemnai ca judectori
sindici n temeiul art.47 din Legea nr.304/20046 privind organizarea judiciar, republicat
i va exercita atribuiile prevzute n art. 11 din lege.
Atribuiile judectorului-sindic sunt limitate la controlul judectoresc al activitii
administratorului judiciar i/sau al lichidatorului i la procesele i cererile de natur
judiciar aferente procedurii insolvenei. Atribuiile manageriale aparin administratorului
judiciar ori lichidatorului sau, n mod excepional, debitorului, dac acestuia nu i s-a
ridicat dreptul de a-i administra averea, iar deciziile manageriale pot fi controlate sub
aspectul oportunitii de ctre creditori, prin organele acestora.
Administratorul este practicianul n reorganizare i lichidare desemnat de
judectorul sindic prin sentina de deschidere a procedurii sau angajat de creditorii ce
dein cel puin 50% din valoarea total a creanelor n cadrul primei edine a adunrii
creditorilor, care va exercita competenele prevzute de lege, n vederea instrumentrii
procedurii de reorganizare judiciar a debitorului aflat n stare de insolven.
Dac administratorul a fost desemnat de ctre judectorul sindic prin hotrrea de
deschidere a procedurii, iar creditorii au hotrt n adunarea creditorilor angajarea unui
administrator, atunci judectorul sindic va dispune prin ncheiere numirea
administratorului angajat de ctre creditori i ncetarea atribuiilor administratorului
desemnat iniial.

4
Ana Birchall, Procedura insolventei. Reorgenizarea judiciara si procedura falimentului, Note de curs, Editia a II-a, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007, p. 29.
5
Ana Birchall, op.cit., p. 30.
6
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar a fost republicat n M.Of. nr. 827/13.09.2005. Art.47 din actuala numerotare a
Legii nr.304/2004 i corespunde art.50 din numerotarea iniial a Legii nr.304/2004, publicat n M.Of. nr.576/29.06.2004.

6
Indiferent dac administratorul va fi desemnat de judectorul sindic sau dac va fi
angajat de ctre creditori, acesta va trebui s ndeplineasc cumulativ urmtoarele
condiii:
- s fie contabil autorizat, expert contabil, liceniat n studii economice sau n drept
ori inginer i s aib cel puin 5 ani de activitate practic economic sau juridic.
- s ndeplineasc cerinele prevzute de lege pentru a avea calitatea de findator,
administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societi comerciale, potrivit art. 6
alin. (2) i art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale, republicat.
- nainte de desemnarea sa administratorul trebuie s fac dovada c este asigurat
pentru rspundere profesional, prin subscrierea unei polie de asigurare valabile care s
acopere eventualele prejudicii cauzate n ndeplinirea atribuiilor sale. Riscul asigurat
trebuie s reprezinte consecina activitii administratorului pe perioada exercitrii
calitii sale.
- este membru al Uniunii Naionale a Practicienilor n Restructurare i Lichidare.
Astfel, procedura reorganizarii judiciare este acea procedura ce se aplica
debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform
programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea,
aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care
poate sa prevada, impreuna sau separat: a) restructurarea operationala si/sau financiara
a debitorului; b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
c) restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului7.

IV. Etapele procedurii de reorganizare judiciara

1. Sesizarea instanei
Sesizarea instanei o poate face debitorul, creditorii debitorului, camera de
comer i industrie teritorial sau asociaiile cooperatiste. Cererea va fi adresat
preedintelui tribunalului n a crui raz teritorial i are sediul debitorul i va cuprinde
datele de identificare ale celui/celor care solicit deschiderea procedurii, precum i data
de la care subzist starea de insolven sau dac apariia strii de insolven este iminent.
Titularii dreptului de sesizare a instanei pot solicita fie deschiderea procedurii de
reorganizare, fie deschiderea procedurii falimentului.
Potrivit Legii nr. 85/2014, debitorul aflat n stare de insolven este obligat s
solicite tribunalului aplicarea procedurii n termen de 30 de zile de la apariia strii de
insolven. De asemenea, debitorul se poate adresa instanei competente i n situaia n
care apariia strii de insolven este iminent.
Introducerea prematur, cu rea-credin sau tardiv a unei cereri de deschidere a
procedurii atrage rspunderea patrimonial pentru prejudiciul cauzat de debitorul-
persoan fizic sau reprezentanii statutari ai debitorului-persoan juridic prin
introducerea unei cereri n condiiile artate.
Odata cu cererea introductiva, debitorul trebuie sa arate optiunea intre procedura
simplificata sau proceduura de reorganizare pe bazu unui plan de reorganizare. Absenta
sau nedepunerea ulterioara in termenul prevazut de lege a unuei astfel de optiuni creeaza
prezumtia ca debitorul este de accord cu instituirea procedurii simplificate8.

7
http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Reorganizarea_judiciara
8
Ana Birchall, op.cit., p. 98.

7

Mai mult, deschiderea procedurii de reorganizare judiciara poate fi ceruta
si de creditorii debitorului.
Legea defineste creditorul ca fiind acel creditor care a formulat i cruia i-a fost
admis, total sau n parte, o cerere de nregistrare a creanei sale pe tabelele de creane
contra debitorului ntocmite n procedur i care are dreptul de a participa i de a vota n
adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciar admis de
judectorul-sindic, de a fi desemnat n calitate de membru al comitetului creditorilor, de a
participa la distribuiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciar a debitorului sau
din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfurarea
procedurii i de a participa la orice alt procedur reglementat de prezenta lege. Au
calitatea de creditor ndreptit s participe la procedura insolvenei, fr a depune
personal declaraiile de crean, salariaii debitorului.
Orice creditor ndreptit s solicite deschiderea procedurii prevzute de prezenta
lege mpotriva unui debitor prezumat n insolven poate introduce o cerere introductiv,
n care va preciza:
a) cuantumul i temeiul creanei;
b) existena unei garanii reale, constituite de ctre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existena unor msuri asigurtorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraia privind eventuala intenie de a participa la reorganizarea debitorului, caz
n care va trebui s precizeze, cel puin la nivel de principiu, modalitatea n care nelege
s participe la reorganizare.
Analizand prevederile din lege referitoare la creditor rezulta ca, pentru
promovarea cererii formulate de catre creditori, sunt necesare doua conditii: in primul
rand ca titularii cererii de deschidere a procedurii insolventei sa aiba calitatea de creditor
indreptatit9 sa solicite deschiderea procedurii insolventei si, debitorul impotriva caruia
este formultata cererea sa se afle in stare de insolventa prezumata10.
Admisibilitatea cererii creditorului este conditionata de indeplinirea
cumulativa a urmatoarelor conditii:
o Conditii cu privire la creanta
a) Caracterele creantei - Cererea creditorului este admisibila numai in masura in
care creanta acestuia este certa, lichida si exigibila;
b) Cuantumul creantei - Pentru a se evita introducerea unor cereri de declansare a
procedurii fata de debitorii ale caror datorii au un cuantum redus, admisibilitatea cererii
introductive a creditorului este conditionata de importanta valorica a creantei.
Cuantumul creantei care conditioneaza admisibilitatea cererii introductive este numit
valoare prag si difera in functie de raportul juridic din care izvoraste creanta :
- in cazul in care creanta izvoraste din raporturi de munca, aceasta trebuie sa aiba
un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile
legii si calculate la data formularii cererii introductive;
- in celelalte cazuri, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii prag de
30.000 lei (RON).
o Conditii cu privire la debitor

9
Este vorba, in aceasta situatie, despre careditorul a carei creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de
mai mult de 30 de zile.
10
Ana Birchall, op.cit., p. 99.

8
Pe lnga conditionarile privind creanta, legea continua sa mentina conditia cu
privire la neachitarea datoriilor de catre debitor timp de cel putin 30 de zile de la
scadenta, in asa fel inct acesta sa fie prezumat in insolventa.
Un creditor al debitorului poate introduce o cerere de faliment chiar la data
scadentei obligatiei de plata a debitorului sau, fara a astepta un interval de 30 de zile, cu
conditia probarii faptului ca debitorul in cauza nu a achitat de mai mult de 30 de zile
datorii scadente fata de alti creditori ai sai.
Termenul de 30 de zile, dupa expirarea caruia incepe sa opereze prezumtia, poate
fi considerat ca avnd caracterul unui termen de gratie, fiind menit sa evite declansarea
procedurii impotriva debitorilor aflati in dificultati financiare temporare.
Creantele care justifica aplicarea procedurii insolventei trebuie sa indeplineasca
aceleasi conditii cu cele pentru care se poate incepe executarea silita, iar cererea
creditorilor urmeaza modelul cererii de chemare in judecata din dreptul comun.
In ceea ce priveste probatoriul, ca orice cerere de chemare in judecata, carerea
creditorilor trebuie sa indice sis a fie insotita de mijloacele de proba ale creantei pe care o
solicita. Totusi, proba cu martori nu este adminsa in material insolventei in ceea ce
priveste cuantumul creantei.
Creditorii care au primit notificara deschiderii procedurii sau creditorii care nu au
fost notificati dar care au luat la cunostinta de hotararea judecatoului sindic pot inreistra
la tribunal opozitie fata de deschiderea procedurii de insolventa. Iar creditorii
nemultumiti de sentinta de solutionare a opozitiei lor au posibilitatea de a ataca aceasta
sentinta folosind calea recursului.
Daca debitorul considera ca neintemeiata cererea creditorului, o poate ataca pe
calea contestatiei. Iar daca debitrul, cu rea credinta, constata starea de insolventa, iar
contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai putea avea dreptul sa solicite
reorganizarea11.
Opozitii la cererea de declansare a procedurii
1. Opozitia creditorilor la cererea introductiva a debitorului
Creditorii debitorului pot depune opozitie impotriva deschiderii procedurii. Legea
nu prevede termenul in care trebuie formulata opozitia, ci doar faptul ca in termen de 25
de zile de la emiterea notificarii, judecatorul-sindic va cita creditorii si debitorul la o
sedinta in urma careia va solutiona, deodata, printr-o incheiere, toate opozitiile.
2. Contestatia debitorului fata de cererile introductive ale creditorilor
Debitorul poate face contestatie in termen de 5 zile de la primirea copiei cererii
creditorului/creditorilor, care este comunicata de catre judecatorul sindic.
La cererea debitorului, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic ii poate obliga
pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, in termen de maximum 30 de zile,
la o banca, o cautiune de cel mult 30% din valoarea creantelor.
Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea
va fi respinsa, cautiunea poate fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, ca
urmare a introducerii cererii. In cazul in care cautiunea nu este consemnata in termen,
cererea introductiva va fi respinsa
2. Perioada de observatie
In aceasta perioada care poate fi de maxim 60 de zile cuprinsa intre data
deschiderii procedurii generale si data confirmarii planului de reorganizare sau , dupa
11
Idem, p. 106.

9
caz, a intrarii in faliment, activitatea comerciala continua in interesul debitorului cu
scopul de a realiza redresarea acestuia. Reorganizarea nu poate fi conceputa daca
debitorul nu isi continua operatiunile curente.
Reorganizarea judiciara, fiind o procedura care se aplica comenciantului-debitor,
in vederea achitarii datoriilor acestuia conform programului de plata a creantelor, consta
in intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan numit plan de
reorganizare.
Programul de plata al creantelor este definit ca fiind tabelul de creante mentionat
in planul de reorganizare si care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga
sa le plateasca creditorilor prin raportarea la tabelul definitiv de creante (se refera atat d
esumele mentionate in acest tabel, cat si la termene, care prezinta o importanta deosebita
deoarece nerespectarea cuantumului acestor sume si termenele la care trebuie platite
acestea, poate atrage procedura falimentului, morivul fiind acela ca reorganizarea nu a
reusit).
Prin tabel definitiv de creane se nelege tabelul care cuprinde toate creanele
asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate n tabelul preliminar 12 i
mpotriva crora nu s-au formulat contestaii, precum i creanele admise n urma
soluionrii contestaiilor. n acest tabel se arat suma solicitat, suma admis i rangul de
prioritate a creanei.

3. Efectele continurii procedurii


Continuarea procedurii, ca urmare a nregistrrii cererii debitorului sau a cererii
creditorului ori Camera de Comer i Industrie necontestata de debitor sau ca urmare a
respingerii contestaiei debitorului, produce urmtoarele efecte :
suspendarea tuturor aciunilor judiciare sau extra-judiciare pentru
realizarea creanelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt
anterioare cererilor introductive.
suspendarea curgerii termenelor de prescripie a aciunilor contra
debitorului i executrii silite.
nulitatea oricrei constituiri de garanii personale sau reale.
suspendarea calculului dobnzilor la creanele negarantate13.
Astfel, debitorul este obligat s pun la dispoziia judectorului sindic i a
administratorului lista plilor i a transferurilor patrimoniale fcute n cele 90 de zile
anterioare nregistrrii cererii de reorganizare sau de lichidare judiciar i s ofere
acestora toate informaiile cerute.
Judectorul sindic (sau administratorul) este dator s ntocmeasc i s prezinte
tribunalului n termen de 30 de zile de la desemnare, un raport amnunit, cuprinznd :
- cauzele i mprejurrile care au dus la ncetarea plilor;
- natura obligaiilor de plat neonorate;
- eventuala rspundere a oricrui administrator, director, cenzor, asociat, salariat.

12
Cuprinde toate creantele nascute inainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau in litigiu, acceptate de
catre administratorul judiciar in urma verificarii acestora. In tabel vor fi mentionate atat suma solicitata de catre creditor, cat si suma
acceptata si rangul de preferinta. In cazul procedurii simplificate, In acest tabel se vor inregistra si creantele nascute dupa deschiderea
procedurii si pana la momentul intrarii in faliment;

13
Ioan Schiau, op.cit., p. 120.

10
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor
creditorilor
Administratorul sau, dupa caz, lichidatorul are posibilitata de a initia actiuni
pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor,
pe parcursul unei perioade de 2 ani anterioara deschiderii procedurii.
Anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti
Actele a caror anulare se poate cere :
A. Acte de transfer cu titlu gratuit efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii
procedurii, cu exceptia sponsorizarilor in scop umanitar, inclusiv actele simulate - cum ar
fi donatiile deghizate - in masura in care se poate proba simularea;
B Operatiuni comerciale in care prestatia debitorului o depaseste vadit pe cea
primita, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
C. Acte incheiate de debitor cu intentia de a leza drepturile creditorilor
Sunt anulabile actele de orice natura incheiate de catre debitor in cei 2 ani
anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri
de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
D. Transferuri de proprietate din perioada anterioara deschiderii procedurii
Se poate solicita anularea actelor de transfer de proprietate catre un creditor
pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 6 luni
anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz
de faliment al debitorului este mai mica dect valoarea actului de transfer;
E. Constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era
chirografara, in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii.
F. Platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii
procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii
procedurii.
G. Actele de transfer sau asumarea de obligaii efectuate de debitor ntr-o
perioad de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenia de a ascunde/ntrzia
starea de insolven ori de a frauda un creditor.

Situatia tertilor dobnditori si subdobnditori in cazul anularii actului :


A. Tertul dobnditor de buna credinta in cadrul unui transfer patrimonial, anulat
de catre tribunal, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul
nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor. Ca
urmare a acestei restituiri, tertul dobnditor va obtine o creanta impotriva averii
debitorului de aceeasi valoare cu restituirea, avnd alaturi de ceilalti creditori dreptul de a
o recupera ca urmare a procedurii colective.
B. Tertul dobnditor rea-credinta in cadrul unui transfer patrimonial va restitui
bunul sau valoarea acestuia la data transferului fara a avea posibilitatea inregistrarii
creantei sale impotriva averii debitorului.
C. Tertul dobnditor cu titlu gratuit de buna-credinta va restitui bunurile in starea
in care se gasesc, iar in lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a
imbogatit.
D. Tertul dobnditor cu titlu gratuit de rea credinta va restitui, in toate cazurile,
bunul sau intreaga valoare, precum si fructele percepute.

11
E. Tertul subdobnditor va putea fi obligat sa restituie bunul sau valoarea acestuia
in cazul indeplinirii cumulative a doua conditii:
- O conditie obiectiva este aceea ca nu a platit valoarea corespunzatoare a
bunului;
- O conditie subiectiva consta in faptul ca acesta cunostea sau trebuia sa cunoasca
faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. Daca subdobnditorul este sot,
ruda sau afin pna la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, legea prezuma relativ ca
acesta a cunoscut faptul ca transferul initial putea fi anulat14.
4. Planul de reorganizare
Eficienta procedurii de reorganizare se va consolida prin:
instituirea obligatiei ca persoanele indreptatite sa propuna unn plan sa isi anunte
din timp intentia lor, indicand si premisele pe care le au in vedere pentru
construirea planului, astfel incat administratorul sa poata evalua, bazat pe
elementeconcrete, sansele de reorganizare ;
instituirea obligatiei debitorului de a consulta creditorii, atunci cand preconizeaza
participatia lor la realizarea planului ;
imbunatatirea sistemului de vot, prin stabilirea unor grupe de vot care sa reflect
interesul creditorilor in procedura, prin eliminarea unor grupe de creditori sau
prin eliminarea conditiei de acceptarea a planului de catre 50% dintre creditori ;
clarificarea conceptului de reorganizare, demers pentru care legea a prevazut
expres faptul ca planul va putea prevedea fie restructurarea si continuarea
activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o
combinatie a celor doua variante de reorganizare, lichidarea totala sau partiala.
Legea insolventei incurajeaza debitorul sa ceara sau sa fie de acord cu deschiderea
procedurii, in timp ce creditorul este descurajat sa faca acelasi demers15.
Reorganizarea se efectueaza in baza unui plan de reorganizare a activitatii sau
de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului propus de participanti, publicat,
votat de catre creditori si confirmat de catre judecatorul sindic. La elaborarea planului si
in continutul acestuia se tine cont de faptul ca executarea planului nu poate depasi o
perioada de 3 ani, care incepe sa curga de la data confirmarii planului si de principiul
egalitatii de tratament a creditorilor care fac parte din aceeasi categorie. Se admit insa
diferentieri intre categorii diferite de creante.
Titularii planului de reorganizare sunt:
a) debitorul, cu aprobarea adunarii generale a acionarilor/asociailor, in termen de
30 de zile de la afiarea tabelului definitiv de creane, cu condiia formularii inteniei de
reorganizare, daca procedura a fost declanata de acesta, i in cazul in care procedura a
fost deschisa ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;
b) administratorul judiciar, de la data desemnarii sale i pna la implinirea unui
termen de 30 de zile de la data afiarii tabelului definitiv de creane, cu condiia sa ii fi
manifestat aceasta intenie pna la votarea raportului asupra cauzelor i imprejurarilor
care au dus la apariia insolvenei debitorului, cu menionarea persoanelor carora le-ar fi
imputabila;
c) unul sau mai muli creditori care i-au anunat aceasta intenie pna la votarea
raportului deinnd impreuna cel puin 20% din valoarea totala a creanelor cuprinse in
14
Ana Birchall, op.cit., pp. 151-162.
15
Gh. Piperea, Gh. Piperea, Insolventa: Legea, regulile, realitatea, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008, p. 635.

12
tabelul definitiv de creane, in termen de 30 de zile de la data afiarii tabelului definitiv
de creane16.
Dupa cum am mai mentionat, planul va putea sa prevada fie restructurarea i
continuarea activitaii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o
combinaie a celor doua variante de reorganizare.
Nu poate propune un plan de reorganizare debitorul care, ntr-un interval de 5 ani
anterior formulrii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite n baza
prezentei legi i nici debitorul care, el nsui, administratorii, directorii i/sau
acionarii/asociaii/asociaii comanditari ai acestuia care dein controlul asupra sa, au fost
condamnai definitiv pentru svrirea unei infraciuni intenionate contra patrimoniului,
de corupie i de serviciu, de fals, precum i pentru infraciunile prevzute de Legea nr.
22/1969, cu modificrile ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicat, cu modificrile i
completrile ulterioare, Legea contabilitii nr. 82/1991, republicat, cu modificrile i
completrile ulterioare, Legea concurenei nr. 21/1996, republicat, Legea nr. 78/2000, cu
modificrile i completrile ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicat, cu modificrile
ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificrile i completrile ulterioare, Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea i combaterea evaziunii fiscale, cu modificrile i completrile
ulterioare, i infraciunile prevzute de prezenta lege, n ultimii 5 ani anterior deschiderii
procedurii.

Natura i coninutul planului de reorganizare: Natura juridic contractual vs.


natura judiciar; n Romnia nu era reglementat procedura concordatului
preventiv pana la sfarsitul anului 2009. Astfel ca, in prezent mai exista o
reglementare in domeniul procedurii insolventei, o noua institutie cea a
concordatului preventiv17.
Coninutul planului de reorganizare, planul de reorganizare va cuprinde:
Informaii despre debitor, management-ul acestuia, acionarii si
semnificativi, previziunea situatiilor financiare (cash flow), programul de
plat al creanelor, posibilitile reale de redresare.
Planul de reorganizare trebuie sa cuprinda, impreuna sau separat:
- Restructurarea operaional sau financiar a debitorului;
- Restructurarea corporativ a debitorului prin modificarea structurii capitalului
social i/sau
- Restrngerea activitii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului
(lichidarea parial).
Indicatiile obligatorii ale planului sunt:
Perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si
specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile
si cu cererea pietei fata de oferta debitorului;
Modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a
administratorilor si directorilor;
16
Gh. Piperea, op.cit., p. 637.
17
Concordatul este denumirea purtat de nelegerea survenit ntre debitor i adunarea creditorilor, n virtutea creia debitorul se
oblig s i achite datoriile la termenele i n condiiile pe care le-a stabilit cu masa credal. Dac concordatul a fost omologat de
tribunal, starea de faliment nceteaz, masa credal este desfiinat, iar debitorul poate fi urmrit, n mod individual, n limita sumelor
convenite prin concordatul respectiv.

13
Programul de plata al creantelor, este definit ca fiind
tabelul de creane menionat n planul de reorganizare care cuprinde
cuantumul sumelor pe care debitorul se oblig s le plteasc
creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creane i la fluxurile de
numerar aferente planului de reorganizare, i care cuprinde:
a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de
creane pe care debitorul se oblig s le plteasc acestora;
b) termenele la care debitorul urmeaz s plteasc aceste sume;
Planul trebuie sa cuprinda si urmatoarele mentiuni obligatorii:
1. categoriile de creante care nu sunt defavorizate; votul creditorilor care
fac parte din aceasta categorie este prezumat favorabil planului, intrucat
instituirea reorganizarii judiciare nu ii prejudiciaa pe creditorii in cauza;
2.tratamentul categoriilor de creante defavorizate. Se prezuma a fi defavorizata
categoria de creante pentru care planul prevede o modificare, in sensul reducerii valorii
actualizate a creantei sub valoarea admisa din tabelul definitive al creantelor.
Planul trebuie sa specifice in detaliu masurile adecvate de aplicare a sa.
Principala componenta a planului de reorganizare o reprezinta planul de afaceri.
Perioada de realizare a procedurii de reorganizare este de 3 ani, cu posibilitatea
de prelungire cu nc un an, la recomandarea administratorului judiciar, dac:
- recomandarea este dat n cel mult 18 luni de la data confirmrii i
- prelungirea termenului de execuie este acceptat prin votul a cel puin dou
treimi dintre creditorii care formeaz masa credal.
Adoptarea planului de reorganizare
Creditorii reprezentnd urmtoarele categorii de crean voteaz planul:
- Creditorii garantai;
- Creditorii bugetari;
- Furnizorii de utiliti sau de materii prime pentru care debitorul
este consumator captiv;
- Creditorii chirografari.
Planul va fi socotit acceptat de o categorie de creane dac n categoria respectiv
planul este acceptat de o majoritate absolut din valoarea creanelor din acea categorie.
Categoriile de creane care controleaz, sunt controlate sau se afl sub control comun cu
debitorul n sensul legislaiei pieei de capital voteaz doar dac planul de reorganizare le
ofer mai puin dect falimentul. Planul de reorganizare este titlu executoriu.
Confirmarea planului reprezint o modificare irevocabil a creanelor, conform
programului de pli.
5. Incetarea reorganizarii judiciare
Procedura reorganizarii inceteaza in urmatoarele doua situatii:
(a) Planul de reorganizare a fost in intregime adus la indeplinire, creditorii
recuperndu-si creantele conform planului. In aceasta situatie se realizeaza redresarea
financiara a debitorului ;
(b) cea de-a doua situatie posibila a incheierii reorganizarii este de intrare a
debitorului in faliment. Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea
activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul sau oricare dintre creditori poate
solicita judecatorului sa aprobe intrarea in faliment ; totusi, aceste situatii nu sunt
limitative, in sensul ca debitorul poate intra din reorganizare direct in faliment si in

14
situatia in care, dupa cum am mai spus, se constata ca, datorita unor cheltuieli
imprevizibile in procedura reorganizarii, exista posibilitatea ca averea acestuia sa se
diminueze si, efectul acestei actiuni fiind acela ca, ar face imposibila acoperirea
creantelor creditorilor cel putin pana la valoarea pe care ar fi acoperit-o daca ar fi intrat
direct in procedura falimentului.
In practica, s-a ajuns la concluzia ca intrarea in faliment a debitorului din
procedura de reorganizare judiciara se datoreaza urmatoarelor cazuri:
- Debitorul nu se conformeaz planului de reorganizare;
- Din derularea activitilor debitorului, rezult c se produc pierderi n
patrimoniul acestuia sau
- A expirat termenul de realizare a planului de reorganizare.
Deschiderea procedurii de faliment este urmat de lichidarea activelor i radierea
debitorului de la Oficiul Registrului Comerului.

V. Alte institutii de reorganizare: Concordatul preventiv si mandatul ad-hoc

Concordatul preventiv
Concordatul preventiv este un mecanism de evitare a insolvenei i const ntr-o
nelegere ntre debitor i creditori cu privire la modul n care debitorul aflat n dificultate
financiar i va plti datoriile. Debitorul trebuie s-i anune din timp creditorii cu privire
la faptul ca are dificulti i s le cear ansa de a se redresa, propunndu-le un plan
concret n acest sens. Creditorii trebuie convini s accepte planul, precum i faptul c i-
ar putea primi banii n condiii mai avantajoase dect n cazul falimentului. Dac aceast
procedur eueaz, se va trece la faliment18.
Nu va putea recurge la procedura de concordat preventiv debitorul care se afla
intr-una din urmatoarele situatii:
1. Iimpotriva sa s-a pronuntat o hotarare irevocabila de condamnare pentru
infractiuni economice;
2. impotriva sa a fost deschisa procedura insolventei cu 5 ani anteriori ofertei de
concordat preventiv;
3. daca cu 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv a mai beneficiat de un
concordat preventiv;
4. daca debitorul si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari sau administratorii
acestuia au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune
frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa,
infractiuni de fals sau infractiuni prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in ultimii 5 ani anteriori
deschiderii procedurii prevazute de prezenta lege;
5. daca membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere ale debitorului li s-a
atras raspunderea in conditiile Legii nr. 85/2014, cu modificarile si completarile
ulterioare, pentru aducerea acestuia in stare de insolventa;
6. daca debitorul are inscrise fapte in cazierul fiscal.

18
http://www.clubulcolectorilor.ro/?p=5485.

15
Cererea de deschidere a procedurii de concordat preventiv se adreseaza de catre
debitor tribunalului in jurisdictia caruia isi are sediul. Conciliatorul provizoriu, numit de
judecatorul-sindic dintre practicienii in insolventa, avand in vedere propunerea
debitorului in acest sens, elaboreaza, impreuna cu debitorul, lista creditorilor si oferta de
concordat preventiv, care se notifica creditorilor.
Oferta de concordat preventiv va cuprinde si proiectul de concordat preventiv,
care trebuie sa prezinte, in mod detaliat, urmatoarele:
1. situatia analitica a activului si pasivului debitorului, certificata de un expert
contabil sau, dupa caz, auditata de un auditor autorizat, conform legii;
2. cauzele starii de dificultate financiara si masurile luate de debitor pentru depasirea
acesteia pana la depunerea ofertei de concordat preventiv;
3. proiectia evolutiei financiar-contabile pe urmatoarele 6 luni.
Planul de redresare trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele masuri:
1. reorganizarea activitatii debitorului;
2. modalitatile prin care debitorul intelege sa depaseasca starea de dificultate
financiara;
3. procentul preconizat de satisfacere a creantelor, care nu poate fi mai mic de 50%;
4. termenul-limita pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordatul preventiv,
care nu poate depasi 18 luni de la data incheierii concordatului preventiv.
In baza ofertei de concordat preventiv, debitorul poate solicita judecatorului-
sindic, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea provizorie a urmaririlor silite
individuale, masura care se va mentine pana la publicarea concordatului preventiv
aprobat sau, dupa caz, pana la respingerea ofertei debitorului de catre majoritatea
creditorilor.
Concordatul preventiv se aproba cu voturile creditorilor care reprezinta
majoritatea de doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, cu precizarea
ca nu se va lua in calcul in stabilirea acestei majoritati votul favorabil al anumitor
catregorii de creditori, prevazuti in mod expres de lege.
La propunerea conciliatorului, judecator-sindic constata concordatul preventiv
prin incheiere pronuntata in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, cererea de
constatare putand fi respinsa exclusiv pentru motive de legalitate.
De la data comunicarii hotararii de constatare a concordatului preventiv, se
suspenda de drept urmaririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului si
curgerea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a creantelor acestora contra
debitorului.
In vederea asigurarii opozabilitatii concordatului preventiv fata de creditorii
nesemnatari, inclusiv fata de creditorii necunoscuti sau contestati, conciliatorul poate cere
judecatorului sindic omologarea concordatului.
Omologarea concordatului se pronunta in masura in care se constata indeplinirea
cumulativa a urmatoarelor conditii:
1. intreprinderea debitorului se afla in stare de dificultate financiara;
2. valoarea creantelor contestate si/sau in litigiu nu depaseste 20% din masa credala;
3. concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezinta cel putin 80%
din valoarea totala a creantelor.
Daca procedura concordatului preventiv se finalizeaza cu succes, la termenul
prevazut in contract sau anterior acestuia, dupa caz, judecatorul-sindic va pronunta o

16
incheiere prin care se va constata realizarea obiectului concordatului preventiv, situatie
in care modificarile creantelor raman irevocabile.
In masura in care, la expirarea termenului prevazut pentru satisfacerea creantelor
stabilite prin concordat, obligatiile prevazute in concordatul preventiv nu au fost
indeplinite, creditorii vor putea vota, la propunerea conciliatorului, prelungirea duratei
concordatului preventiv cu maximum 6 luni fata de durata initiala19.
Mandatul ad-hoc
Mandatul ad-hoc este o procedur confidenial, declanat la cererea debitorului,
prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instan, negociaz cu creditorii n scopul
realizrii unei nelegeri ntre unul sau mai muli dintre acetia i debitor, n vederea
depirii strii de dificultate n care se afl ntreprinderea acestuia din urm.
Ca metoda de prevenire a aparitiei starii de insolventa, un debitor a carei
intreprindere se afla in stare de dificultate poate cere presedintelui tribunalului numirea
unui mandatar ad-hoc, printr-o cerere care s cuprind o descriere detaliat a motivelor
care fac necesar numirea unui mandatar ad-hoc. Un astfel de motiv ar putea fi, de
exemplu, faptul ca debitorul nu a reusit sau nu va reusi intr-un teremen rezonabil, prin
mijloace sau eforturi proprii, sa isi convinga principalii creditori sa-i acorde clementa in
vederea depasirii situatiei de criza financiara in care se afla, in timp ce un tert,
independent de parti, specialist in negociere si in managementul crizelor, ar putea obtine
o astfel de clementa.
In cadrul procedurii mandatului ad-hoc, atat numirea mandatarului ad-hoc, cat si
negocierea derulata de mandatar dupa numire, este strict confidentiala. In mod evident,
orice publicitate asupra starii de dificultate financiara pe care o traverseaza si o
marturiseste debitorul ar putea avea consecinte destructive, generind panica in randul
partenerilor de afaceri ai debitorului, care ar putea esua in incetare de plati prin
intreruperea intempestiva a afacerilor cu debitorul, pe motiv de pierdere a credibilitatii.
De aceea, conform Legii concordatului, numirea mandatarului este o procedura ne-
publica, ea desfasurindu-se in camera de consiliu, in fata presedintelui tribunalului, cu
convocarea doar a debitorului si a mandatarului ad-hoc propus. Cererea, precum si
eventualele acte anexate se inregistreaza intr-un registru special, ne-public. Dupa numirea
mandatarului, procedura se menine confidenial pe toat durata sa. Confidenialitatea
procedurii este obligatorie pentru toate persoanele i instituiile care iau parte la sau sunt
implicate n aceasta. Asadar, creditorii care au fost implicati in negocieri, indiferent de
rezultatul acestora, nu vor putea face publica starea de dificultate financiara a debitorului
si faptul numirii unui mandatar ad-hoc in scopul depasirii acestei stari. Date fiind efectele
negative ale publicizarii starii de dificultate financiara a debitorului, putem vorbi chiar de
o obligatie de confidentialitate care, la nevoie, ar putea fi sanctionata cu o raspundere
civila delictuala a celui care a cauzat debitorului un prejudiciu moral sau material ca
urmare a devoalarii informatiei confidentiale relative la dificultatea debitorului. Obligatia
de confidentialitate se extinde, desigur, si la avocatii, expertii, notarii sau consultantii
implicati in procedura, de o parte sau alta a masei negocierilor20.

VI. Procedura reorganizarii judiciare si procedura falimentului

19
http://www.juridice.ro/93377/nou-concordatul-preventiv-si-mandatul-ad-hoc.html.
20
http://www.juridice.ro/100457/mandatul-ad-hoc-in-reglementarea-legii-nr-381-2009.html.

17
In practica s-a observat ca tentativele de reorganizare judiciara esueaza in marea
majoritate a cazurilor. Statisticile Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si
Insolventa releva faptul ca in mai putin de 1-1,5% din cazuri reorganizarea judiciara a
avut efectul scontat, celelalte cazuri de redresare esuand in faliment.
Motivul este reprezentat, conform specialistilor, de faptul ca in Romania este
foarte greu sa reorganizezi o societate, in primul rand din cauza ca finantarea pentru
continuarea activitatii se acorda foarte greu, dar si pentru ca firmele aflate in reorganizare
sunt marginalizate in activitatea lor ulterioara. De fapt, se considera ca principala cauza a
insuccesului reorganizarii este reprezentata tocmai de caracterul sau judiciar, intrucat
procedura reorganizarii judiciare este in mod invariabil supusa formelor de publicitate cu
toate efectele pe care aceasta le are asupra credibilitatii si imaginii intreprinderii
debitorului.
Totodata, durata excesiva si formalismul procedurii judiciare pot impiedica
societatea sa initieze si sa implementeze cu succes procedurile de reorganizare.
Confidentialitatea, care se poate dovedi esentiala pentru reusita unei redresari, s-ar putea
mult mai usor asigura in cazul masurilor preventive extrajudiciare sau de tip consensual,
exterioare procedurilor judiciare. In aceste conditii, nu putem decat sa consideram
laudabila initiativa legislativa care urmareste implementarea si la noi a concordatului
preventiv.
Acesta va permite crearea unui cadru contractual intre debitorul in dificultate si
majoritatea creditorilor sai, sub medierea unui specialist in insolventa (asa-numitul
mandatar ad-hoc), care sa conduca la redresarea financiara fara a fi insa necesara o
decizie prealabila a tribunalului privind deschiderea procedurii insolventei21.
In ceea ce proveste procedura falimentului, aceasta se considera a fi un mod de a
face sa dispara de pe piata firmele fantoma, lucrul pe care eu il consider ca nefiind in
totalitate adevarat, mai ales ca, interpretand per a contrario acest aspect, ar rezulta ca
procedura dereorganizare judiciara nu ar avea, printer efectele ei, si acest din urma
aspect.
Eu consider ca aceste doua proceduri sunt foarte asemanatoare, producand, in
mare, aceleasi efecte dar cu o finalitate distincta. In sensul ca amebele proceduri implica
o analiza detaliata a situatiei societatii, agentului economic care se afla in dificultate, iar
pe baza acestei analize se va decide ce cale va fii aleasta.
Astfel, acest moment prezinta o importanta practica deoserbita, reprezentand
momentul decisiv pentru ambele proceduri: acum se va decide ce cale este aleasta, astfel
ca, eu consider ca, daca este posibil ca prin procedura de reorganizare sa se acopere mult
mai bine creantele creditorilor sis a nu implica cheltuile prea mari pentru realizarea
acestor obiective, ar trebui ca debitorul sa mearga in procedura de reorganizare, iar daca
cheltuielile sunt prea mari si s-ar pune in pericol acoperirea creantelor (cel putin in
cuantumul calculat pentru acoperirea acestora prin procedura insolventei), atunci
debitorul si creditorii trebuie sa aleaga procedura falimentului.
Consider ca alegerea unei proceduri sau a alteia este determinate si de
obiectivitarea, respective subiectivitatea debitorului, altfel supus de conduita debitorului,
in sensul ca atunci cand acesta nu tine cont de sansa reala pe care ar putea sa o aiba
21
Diana Ristici senior associate DLA Piper: http://antreprenor.money.ro/reorganizarea__judiciara____o_optiune_de_criza-
84018.html.

18
pentru a se redresa alegand procedura falimentului (consider ca exista si reaua credinta a
acestuia, astfel ca ar trebui sa ii fie impusa cale reorganizarii) sau alegerea procedurii
falimetului desi toate datele indica ca nu are sanse reale de redresare, atunci, ca si in
celelalt caz, ar trebui sa i se impuna ccalea corespunzatoare realitatii.
Mai mult, consider ca realitatea financiara si sociala existenta in Romania in
prezent nu ofera sanse effective de redresare financiara agentilor economici cu o cifra de
afaceri mica. Afirm acest lucru datorita faptului ca, in prezent bancile nu risca sa acorde
credite bancare unor agenti economici care sunt in procedura de reorganizare, pentru ca
exista sanse ridicate ca procedura de reorganizare sa esueze, iar bancile san u mai poata
recupera creditul in totalitate.
Astfel, mi se pare ca alegand procedura de reorganizare, chiar si in situatia cand
existe sanse mari de redresare, constituie un risc pe care si-l asuma agentul economic in
cauza, mai ales daca nu s-a apelat la timp (consider ca a se apela la timp inseamna a se
apela cu cel putin 6 luni inainte de aparitia starii de insolventa) la o persoana specializata
in insolventa agentilor economici, persoana care sa analizeze situatia debitorului si care
sa faca o previziune asupra cailor pe care le are la dispozitie agentul in cauza de a le
urma. Iar pe baza acestor previziuni, altfel spus in cunostinta de cauza, debitorul urmanad
sa aleaga o procedura sau alta.

VII. Concluzii

Potrivit doctrinei, procedura de insolven ofer debitorului de bun credin o


protecie eficient sub urmatoarele aspecte:
- stopeaz creterea pasivului;
- l ferete de urmririle silite ale creditorilor i
- i ofer acestuia posibilitatea de recuperare, fr costuri, a creanelor existente.
Iar ce mi se pare ca este foarte important este faptul ca, creditorii majoritari n
fiecare categorie de creane sunt cei de care depinde succesul unei proceduri de
reorganizare, in sensul ca, dupa cum am mentionat si mai inainte, ei sunt cei care aproba
planul de reorganizare. Totusi consider ca acest lucru nu este benefic pentru creditorii
care au creante mai mici, in sensul ca lor nu li se recunoaste sau nu li se confera tratament
egalitar , doatorita acestei situatii, creditorii majoritari avand prioritate de decizie.
Totusi, din nefericire, in practica s-a ajuns la conculuzia ca cea mai mare parte a
agentilor economici care ajung in stare de insolventa incearca in mod inutil sa redreseze
activitatea societatii prin forte proprii, fara sa apeleze la consultanti de specialitate in
domeniu si fara sa se foloseasca de prevederile legale create tocmai pentru a-i proteja.
Astfel de incercari de redresare se soldeaza insa de cele mai multe ori cu un esec, astfel
ca societatea respectiva ajunge in final in faliment, fara a mai exista nicio posibilitate de
redresare economica a acesteia.
Printre avantajele deschiderii unei astfel de proceduri de catre societatea aflata in
insolventa, se numara: suspendarea tuturor activitatilor judiciare si extrajudiciare pentru
realizarea creantelor indreptate impotriva debitorului si a bunurilor acestuia, faptul ca de
la data deschiderii procedurii insolventei nu se mai calculeaza dobanzi, majorari si

19
penalitati la creantele existente (cu cateva exceptii expres prevazute de lege), posibilitatea
reesalonarii platii creantelor catre creditori etc.
Procedura reorganizarii judiciare prezinta insa si o serie de dezavantaje pentru
societatea aflata in stare de insolventa, cum ar fi desfasurarea activitatii sub
supravegherea unui administrator judiciar, modificarea partiala sau totala a conducerii
societatii aflate in reorganizare, ridicarea in tot sau in parte a dreptului de administrare a
debitorului etc.
Ceea ce consider ca e gresit in cazul aceste proceduri, astfel un alt dezavantaz al
acestei proceduri, este faptul ca debitorlu comerciant care a mai fost supus in ultimii 5 ani
unei alte proceduri de reorganizare, nu I se maid a posibilitatea intrarii intr-o noua
procedura. Mi se pare ca aceasta conditie generala negativa de intrare intr-o noua
procedura de reorganizare judiciara ar trebuie transformata intr-o conditie negativa
speciala, in sensul ca doar daca din culpa exclusiva a debitorului (a neadministrarii
corespunzatoare sau a admiistrarii iresponsabile a afacerii etc.) s-a ajuns la necesitatea
supunerii afacerii acestei de-a doua proceduri, atunci, intradevar, s-ar justifica refuzul
instantei de judecata de a-l supune inca o data acestei proceduri. Desi, nici macar aceasta
solutie nu ar trebuie luata in considerare, deoarece tinandu-se, cont de faptul ca desi
debitorul a mai suferit o reorganizare, acesta s-a redresat financiar, ceea ce, in opinia mea,
ar trebuie apreciat ca un lucru pozitiv. In sensul ca, daca s-a mai redresat financiar o data,
acum cand cere sa I se admita inca o data procedura reorganizarii judiciare, inseamna ca
debitorul, avand experienta celeilalte proeceduri, considera ca are sanse reale de redresare
financiara.
Prin urmare, folosirea de catre comercianti a procedurii reorganizarii poate
reprezenta o sansa reala de redresare si de continuare a unei afaceri care in mod normal ar
fi supusa falimentului.

20
Bibliografie

1. Ioan Schiau, Regimul juridic al insolventei comerciale, Editura All


Beck, Bucuresti 2001
2. Ana Birchall, Proocedura insolventei. Reorgenizarea judiciara si
procedura falimentului, Note de curs, Editia a II-a, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2007
3. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenei i
de insolven
4. Gheorghe Piperea, Insolventa: Legea, regulile, realitatea, Ed.
Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008
5. Surse internet:
http://www.clubulcolectorilor.ro/?p=5485
http://www.juridice.ro/93377/nou-concordatul-preventiv-si-
mandatul-ad-hoc.html
http://antreprenor.money.ro/reorganizarea__judiciara____o_opti
une_de_criza-84018.html
http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Reorganizarea_
judiciara

21