Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Chestiunea Orientala - Interesele Puterilor

    Încărcat de

    epure_cosmina
    5 vizualizări24 pagini
    Interesele puterilor in ceea ce priveste chestiunea orientala

    Titlu original

    Chestiunea orientala - Interesele puterilor

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Interesele puterilor in ceea ce priveste chestiunea orientala

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    5 vizualizări24 pagini

    Chestiunea Orientala - Interesele Puterilor

    Încărcat de

    epure_cosmina
    Interesele puterilor in ceea ce priveste chestiunea orientala

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 24
    a 2. CHESTIUNEA ORIENTALA. INTERESELE PUTERILOR. Intrebarea asupra careia avem s& indreptam acu- ma cercetirile noastre este una din cele mai grele ce au avut vre-odatd, de deslegat politica evropeand, pentru cA de la dinsa atim&’ in mare parte soarta viitoare a Europei, si prin urmare aceea a lumei in- tregi. Este intrebarea cunoseuta acum de mult timp sub numele de chestinnea orientalé, Injalesul ei este urmatorul : Impirhtia turceasc’ merge spre peirea ei, cel putin in Europa, si este vorba cu ce poate fi ea inlocuita ? Rusia, in mersul ei propigitor spre Constantinopole, pare a fi mostenitorul firese al coronei sultanului. Peninsula balcanicd! cuprinde ins& popoare care de si de neamnri deosebite, se tem de atare imprejurare ca de primejdia cea mai cumplitt ce poate veni a- supra Jor. Acest element de rezisten{’ contra cotropi- rei rusesti, {si gisia un sprijin foarte puternice in apu- sal Enropei, ingrijité si ea de a lisa si cada penin- sula Balcanului in minile Rusilor. Anglia, Frantia 1. Intindem aceast# denumire geograficd, de si improptiu, si asupra ftrilor rombne de dincoace de Duntre. 474 CHESTIUNEA ORTENTALA, INTERKSELE PUTERILOR si pana la un punt si Italia, se temeau pentru marea Neagr& si predomnivea in Mediterana; Austria pen- tru gurele Dunirei. Intr’un cuvint chestiunea orientalé este rivalitatea Rusiei si a Europei apusene, de la stapinirea penin- sulei. baleanice. La ineeputul istoriei moderne, Turcii punind mina pe impir&tia bizantin&’, impiedec& de o cam data pe Rugi a se intinde spre aceste parti, citra care se sim- tiau atragi de clima cea dulce si locurile incintatoare, care contrastau intr’un mod atit de pronuntat cu Jo- cuintele lor geroase si pustii. Principele Sviatoslay, spune in 972, ambasadorilor ce venise si negovieze pacea: «nicl odati uu vom putea parasi o fart aga de frumoasi>”, Cu desvoltarea vietei lor politice, Rusii iusi nu intirziera ase convinge ci gi alte interese, de cit acela de a se incadlzi la un soare arzitor, tre- buia si deie un mare pref cucerirei Constantinopo- lei, si ei intreprinsera deci sirul de rasboaie pe caré le-am intilnit péna aici. Pentru a intalege ce soiu de interes impingea pe Rusi intr’acolo, trebuie s& a- runcim o privire generala asupra pricinilor intinde- rei imparatiei rusesti. Rusia este imparatia cea mai mare din lume, si ea av ajuns astfeliz-prin o necontenité lAfire, c&ci la inceput era departe de a fi aga de intinsi, Cre- sterea ei se facu in dou& directiuni: spre rasarit in Asia, spre sud si apus in Europa. Tarile asiatice, ce venian fn atingere cu granitele sale, erau locuite de popoare nomade, ce triiau numai din pradaciunile periodice a le farilor rusesti. Ra- sia trebuia si caute a scapa de ele, si care era mij- locul pentru a ajunge la acest scop? Ea nu putea 2. M. Anagnosti. Les idées de les Révolution et les affaires d’orient. Paris, 1841 p. 229. CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR 475 ridica un zid ca Chinejii, cici era prea costisitor ; nu putea nici pazi fara prin un cordon militar, fiind granitele sale prea intinse. Prin urmare singurul mijloc ce-i raménea era cucerirea tarilor ce slujiau de lacag si de cuib jafuitorilor ei. Tara eucerits de- yenind rusase’, partea cea mai linistiti a poporatiei se asiza; turburatorii se retrageau in o parte de loc mai indepartat, de unde incepeau iaragi a prada foasta lor patrie, ce se bucura acuma de o organizare si 0 liniste, care fi inlesnia inavutirea. Rusii deci, spre a apira noua lor provincie, trebuiau si supund farile tot mai departe, pin% ce ar fi intilnito tara, care sa intatosez destule garantii de bund vecinatate*. De accea ca se tot intinde gi, ajunge acuma la marginile Chinei si Ja granitile Indiilor engleze, citra care o atrage si dugméinia ei fireascd cu stapinirea engleza. In spre Europa jntinderea Rusiei, tot asa de ne- aparati, are cu totul alte mobile. Aice nu_locuiese natiuni barbare gi_pradatoare. Poporatia {arilor limi- trofe este din protiv& linistité si dedata la indeletni- ciri pacinice, mai ales la agriculturd. Trebuie ins’ ” amintit ci pe la inceputul veacului al XVILII-le Rusia era, marginité numai cit in centrul acelei {iri pe care 6 ocup’ astizi. In spre apus Svedia stipinea Fin- landa si provinciile Baltice: Estonia, Livonia, Carelia si Ingria, care despirjeau pe Rusia de marea Baltica. Polonia se intindea pana lingd Kiev gi la malurile Niprului, iar din spre sud, Tatarii impiedicau atinge-, rea Rugilor cu marea Neagré gi cu. marea Caspici. Rusia era un corp mare, dar cu minile si picioarele legate iar care simana paralizat, neputind arita lumei puterea de viati Iduntrica ce il insufletia. Sufletul 3. Mackensie Waluce. La Russie, ouvrage traduit de Vanglais par Henri Bellenger; Paris, 1877, Il. p. 400: »Aprés bien des années d'expérience les. Busses arrivérent &la conviction que le seul moyen efficace de prévenir ces incursions était de conquérir les tribus adonnées 4 la maraude“. 476 CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR popoarelor este marea gi fie-care din ele e cu atita mai puternic cu cit poate dispune mai cu imbelsu- gare de acest element dat&tor de viati. Oceanul este sufletul p&amintului, pe care-l resfringe in vecinica Ini migcare, si pentru ca un popor se poatad rasufla si si nu fie inddusit, fi trebuie numai de cit o descbi- dere spre ocean, Pe atunci nu numai c& acea des- chidere lipsia Rusiei; dar ea era chiar impiedecata de a se atinge cu miarile cele mai apropiate de dinsa. Ea stépinea nu e vorbé marea Albi; dar aceasta nu-i era de folos, din pricina gheturilor sale. Dac& Rusia nu vroia s& piard inddusgita, trebuia cu ori-ce pret sa’si deschida an drum in spre marea, gi c& Petru J au simtit aceasta, iaté vecinicul sau merit si titlnl cel mai mindru al gloriei saie. Am vazut aiu- rea silintele si luptele sale pentru a’si deschide dru- mul in spre cele trei mari ce se invecinau cu im- paritia sa, si politica lui fu urmata cu statornicie de de tofi urmagii sai, care, cu eft propasia statul ru- sesc, se convingeau tot mai deplin de neajunsul cel omoritor al agiz&rei sale geogratice. Dupa ce ajunse Rusia a se asiza pe coastele ma- rilor sale, ea se convinse in curind c& tot nu do- bindise deplina libertate, cit timp strimtorile ce inchid doua din aceste mari nu ar fi in stapinirea sa. Marea Neagra si cea Baltic& ajunsese niste lacuri rusesti, ca si marea Caspict; dar de gi erau rusesti tot nu erau de cit niste /acwri; unul din ele inchis fireste din toate pirtile ; cclelalte deschise numai atunci, cind farile, stipine strimtorilor, triiau cu dinsa in buna intélegere. Danemarka ins, proprietara Sun- dului, find o fara mici, putea mai ugor fi indatorita de Rusia a-i lisa libera trecere prin trecatorile sale. Turcia din protiva, putere mare si dusmana Rusiei, opunea fn tot deauna cea mai deplinad r& vointi la trecerea corabiilor rusesti prin Bosfor si Dardanele, CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE-PUTERILOR = 477 aga cit Rusia fu nevoiti, in fie-care tratat, a stipula din nou pentru dinsa dreptul de trecere prin numi- tele strimtori. Eva deci firese lucru pentru Rusia, care ciuta si’si deschid& drumul in spre Mediterana, ca si se siliased a nu mai atirna, fn plutirea pe mi- rile Turciei, de la bunul plac al acesteia, gi sai se desfac& de un portar, ce adesa nu lasa pe st&pinul siu si iast din cast. Iaté pricina de capitenie care impinse pe Rusi, a se apropia necontenit de Constantinopole fn speranta ne nemirturisiti, dar nu mai putin reala, de a pune odati mina pe dinsa‘. Asa dar nu este chiar orasul Consiantinopole finta politicet rusesti, ci strimtorile ce acest oras domineaza. De acea cuvintul cel vestit a a lui Napoleon cel mare; «Constantinopole este sti- pinirea lumei», nu are pentru cugetarea rece nici un intiles. De altfeliu, dac& ar fi adevarat, de mult timp Tureii ar fi trebuit s& fie stapinii pamintului. Acest mare interes al Rusiei este sprijinit si de altele, care lucreazi fn acelag seus gi o atrage tot mai puternic in spre sud; anume de comunitatea sa de origine cu cele mai multe popoare din peninsula Balcanului, si de identitatea sa de religiune cu toate aceste popoare. Un numir fnsimnat din ele este de vitd slava si Rusii tind si-i contopeasca in imensitatea imparatici lor. In timpurile mai vechi toate popoa~ rele peninsulei Balcanului, chiar Romiuii si Grecii, vedeau in Rusi proteguitorii lor firesti si aparatorii lor. Mai tirzin ins’, cind se destiinuiré adevaratele finte a le Rusiei asupra lor, acele simpatii se rcir& 4, Consulta asupra acestui punt important: Mackensie Wallace, U, p. 408, Die orientalisehe d. i. russische Frage Hamburg, 1843, p. 35. Anagnosti, p. 230. Arthur von Kelenfildy, Die Verhiltnise im Orient und in den Donau- fiirstenthiimern, Leipzig, 1863, p. 26. Der russisch-turkische Streit und der ‘Widerstand Ewropas gegen die russische Politic, Pest, 1854) p. 11. Ceva de- osebit in apretiare este Micguelmont, Russlands Politikund die Donaufurst en- thiimer, Wien, 1856, p. 30. 478 CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR si furi inlocuite prin o indepartare tot mai pronun- fati, care se prefiicu ca incetul in un simtimint de ura, din ce in ce mai neimpacat, in contra celor ce se dideau drept aparitorii lor. Pozitia noastra, a Rominilor, este cu attta mai grea, cu cit, interpusi intre Rusia si popoarele slave de la sud pe care ea ar vra si le string’ in bratelele sale, noi o impiedec&ém de a indeplini acest avint al ini- mei ei. Si aceast’ pozitie atit de periculoasa este inc& sporita’ prin agazarea geografici—a noastra a Romt- nilor din Rominia liber’. Pe cind Carpatii inalt& piscurile lor neumblate, si ne despart de ramasita neamului nostru din Transilvania, din spre dugmanii nostri cei mai neimpacati, nu ne ap4ra nici un deal, nici un colnic, ci acelag ges se intinde neintrerupt de la marea Inghetata pina in muntii Baleanului. Suntem agizati in sfera fireasci de fntindere a popoarelor slavone, suntem expusila pericolul de a fi luati ina- inte de uriaga minge de. omat ce se rostogoleste de Ja marea Inghetati, mergind cu o repegiune tot mai ametitoare spre (armurile mirei Mediterane. Pe ling’ toate aceste pricini care imping pe Rusia in spre Constantinopele, nu trebuie uitata ined una, poate chiar cea mai de ciipitenie care provine din con- stituirea fundamental’ a popornlui siu. Idea subju- garei lumei intregi care au apirut de atitea ori in cardele barbare a le Rastritului, pare a fi pus stapi- nire pe Rugi ca o ideie fix’. Imboldirea firease’ de a da o rasuflare puterei celei apisate si inlantuite prin despotism, plecarea de a face aiurea pe stapi- nul, pe cind a casi zaci in robia cea mai degrida- toare, dorinta de a se bucua afara de bunuii gi des- fitari care sunt cu neputinté in lipsa din liuntru, in. sfirsit despretul si invidia in contra unei culturi neintilese si pe care, neputind’o ajunge, tinzi o ni- mici, iat motivele ce impingeau adinioara toiurile CHESTIUNBA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR 479 de barbari asupra Europei, si care astizi imping pe Rugi a indeplini pretinsul testament a lui Petru cel Mare—eucerirea acestei parti a lumei. Totusi intre primejdia ce oardele barbare a le lui Atila sau Batu Khan aduceau asupra Europei si aceea pregitita de politica rusasca, este 0 mare de- osebire. Acele popoare silbatice lucrau fara un plan conceput de mai inainte; ele navaliau cu o furie turbaté, dar fara scop; veniau gi dispireau ca o furtunad. Rusia au pus barbaria Rasaritului in un sis- tem; puterea brutalii a maselor sale este sprijinita si intariti prin arta si stiinga imprumutata de la Apus. Tata rafinarea unei diplomatii sugubete si trigile complicate a le uuei politici ambitioase fi vin in ajutor. Pe cind oardele popoarele barbare lucrau faré constiinta, puterile rusesti sunt conduse de o minte agera, pusi in slujba unei imboldiri nesitioase de intindere, de ripiri si de cucerire. Dupa ce am aratat interesele si tendintele cotro- pitoare ale Rusiei, s& trecem acuma la expunerea stérei Europei de atunci fati cu nigte asemene na- zuinti. Dar chiar aice trebuie s& observaim ci pe cind opozitia Europei trebuie si schimbe puterile ce ieu parte la ea dup& interesele momentului, tendinta de de cotropire a Rusiei rimine una si neschimbata. Citi mai multi sorti are ea deci de a izbuti, de cit de a fi intrinta de schimbatoare politicé a Apusului? Pe la anul ce ne preocupa, 1853, Rusia devenise amenintdtoare pentru linistea si desvoltarea celor-laltor tari europene. Ceea ce fusese odinioara Carol al V- lea si: Napoleon cel Mare pentru Europa, devenise acuma Rusia, cu deosebire numai cit, ci altt. dati primejdia venia din partea unor individualitati si ca acuma ea pornia de la un popor. Amenintarea ce fusese mai inainte trecitoare se preficea acuma in una permanenta. Cu cit mai mult deci trebuiau farile 480 CIESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR europene si se opund curentului moscovit, cind ele vedeau intr’insul, nu avintul momentana unui gust de cucerire, ci aceasti tendinti fnsigi sistematizata, si imbracind forma unui principiu statornic. si ne- induplicat. Ideea echilibrului european nu era deci o zadarnica inchipuire a visitorilor politici ; ea era chiar expresia nevoiei celei mai simtite a Europei, pastra- rea neatirnirei ei, a Inminei gi a civilizatiei sale, ce ameninta si dispar’ sub suflarea omoritoare a despo- tismului. Datoria cea mai inalt& se intrupa fntr’insa, aceea de a pizi neatins& comoara de gindiri gsi de simtiminte mogteniti de la generatiile de mai inainte, si pentru care partea cea mai nobili a omenirei jart- fise cele mai seumpe bunuri ale traiului siu. Hra intr’un cuvint apirarea culturei in protiva nestiintei, a libertitei in protiva robiei, a luminei in protiva intunerecului. Afari ins& de acest interes general, mai erau gi altele speciale, cere sunt cu atit mai insemnate, cu cit ele hotidrir’ puterile apusene la improtivire ; caici popoarele ca si indivizii sunt astfeliu ficute, in cit si se miste mult mai usor pentru un interes mai mic, dar nemijlocit, de cit pentru unul mare gi inde- partat. Aceste interese mai speciale erau acele co- merciale. D’intre toate farile Europei, Anglia si Frantia fa- ceau un comert mai intins cu tarile turcesti. Pe acel. timp (1852) comertul Angliei se suia, iniport si export, la vr’o 600,000,000 franci, afar’ de transitul prin Egipet citra India, care urca comertul total al An- gliei cu tarile turcesti, aproape la un miliard. Acel al Frantiei, insimnat cu deosebire prin exportul sau, se ridica aproape la 750,000,000 de franci®. Intere- sele Frantiei si a le Angliei erau aceleasi, si deci po- 5. G. Fr. Kolb, Handbuch, der vergleichenden Statistik 1855. Leipzig. CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR 481 litica lor trebuia s& fie aceeasi. Ambele aveau de aparat niste daraveri binesti de o mare insimnatate si trebuiau deci s& se opuna cu puteri unite politicei rusesti, care ameninja desfisurarea lor. Primejdia pentru dinsele era urmatoarea: daci Rusia punea mina pe strimtorile turcesti si poate chiar si pe Egi- pet, atunci introducind ea in aveste parti sistemul prohibitiv, nimicia prin o singura lovitura tot co- merful anglo-francez, fnlocuindu’l cu al ci. Pe linga acest pericol, care ameninta pe Frantia cit si pe Anglia, mai erau si altele care priviau nu- mai cit interesele engleze. Aceasta tard se mai temea ca Rusia punind stipinire pe Egipt si pe Turcia a- diatica, sii nu-i fimpiedece comunicarea sa cu India, izvorul cel mai minos al bogatiei sale, cu atita mai mult c& poporul englez era nelinistit, si de pro- pasirea Rusiei in Asia centrala, a c&reia tinté nu putea fi, dup’ Englezi, de cit surparea puterei lor in Indii. Italia pe atunci framintat& de dorinta unirei, dom- nit&é de mai multe dinastii dugmane una alteia, nu putea urma in privirea Orientului o politicé sustinuta, si de aceea participarea ei la r&sboiul Crimeei nu avu atita in vedere restatornicirea unor interese tre- cute, cit ingrijirea de altele viitoare. Austria nu putea si invoiascé prea marea intin- dere a Rusiei in Orient din alte motive, Pentru a ajunge la Constantinopole trebuia ca Rusia si puna mina pe {arile romine, lucru pe care l’am vagut ca fusese totdeauna combatut de Austria cu cea de pe urma stiruinti, ca unul ce putea deveni pericu- los pentru dinsa. Prin atare intindere Rusia devenia veciné nemijlocité a Austriei si pe la sud, putind da min& cu Rominii din Transilvania si cu Slavii din sudul imparatiei austriace. Apoi Rusia punind prin pacea de Adrianopole (1829), stapinire pe guri- VOL. VI. 31 482 CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR le Dundrei, se folosise de aceasté imprejurare pen- tru a ingreuiea tot mai tare plutirea pe acest flu- viu. Ea nu ingrijise pentru curatirea albie Suli- nei, infiinfase o carantin& la gurele fluviului gi su- punea toate coribiile ce treceau prin ele la nigte o- rinduiri foarte impoviratoare, incat comertul ce Au- stria il facea prin artera Duniarei ameninta si decada din ce in ce mai tare *. Ce era ins& s& se intimple daci Rusia era si ajunga stapina netigaduitt a im- paratiel turcesti? Era s& fie nimicit si comertul cel insimnat al Austriei cu aceasta impiratie care se ri- dica in 185) la 70,000,000 de franci. 7. Prusia nu avea un interes aga de nemijlocit in che- stiunea orientala, si celelalte tari germane erau prea mici si neinsimnate pentru a putea ridica si ele gla- sul lor. In genere vorbind, Germania, rupté in o multime de parti, nu putea juca un rol precumpe- nitor in aceasta insemnata chestiune. Ea era deprinsi a fi impilaté; toate arteriile cele mari a le comer- tului ei erau in manile strainilor : Olandejii le inchi- deau Rinul, Englejii prin Helgoland, Elba; Danejii, marea Balticd, °. Cum putea ea impedica pe Rusgi de a inchide acuma gi Dundrea, cind statul cel mai puteric, Prusia, era deprins de sute deani a nu avea in politica alta vroint&é dec&t acea a cabinetului de Petersburg? Cu cit Prusia prinde mai tarziu la’ pu- tere, cu atata ease emancipeazi de sub epitropia ru- sasci. De cind au ajunsa realiza unitatea Germaniei si se vedea fn fruntea a mai multor milioane de baio- nete, ea se vede silit’ a apara interesele ei, care sunt, in privirea Dunirei, identice cu ale Austrici °. Deve- 6. Die orientalische d. 7. russische Frage p, 65. 1. Tosheph hain, Handbuch der Statistik der oesterreichischen Kaiserstaates. Wien 1853, Il, p. 522 8. Die orientaliche d 7. russiche Frage, p. 05. Kelenfoldy, p. 22. 9. ‘Drouyn de Lhuis citri generalul de Castelbajac 1§ Iuni 1853, Doc. ren. Rom. II p. 128. ,l’Allemagne a une trop grande intelligence de ses interéts CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR 483 uind tot mai neatimata in politica ei oriental&, in ‘eurind va vroi s& dicteze si aice precum s’au de- prins a dicta aiurea, si un rasboilu va trebui numai decit, mai curénd s’au mai tirziu, si puna un ca- pit bunei intilegeri, ce au predomnit pin&é acuma intre aceste doua state. Sa videm acuma care era starea acelei imparatii, ‘ee era aruncati, ca miru] discordiei. intre Rusia st popoarele apusene. Aceasté imparitie mergea spre stingerea ei, si toate silintele, atit ale sale proprii eit si acele a le puterilor Europei, nu puteau decit el mult sa intirzie caderea ei, dar nu sa 0 opreascd. Raul de capitenie, ce o sApa fara incetare, era dus~ miinia fof mai fatisi intre poporatia crestind si acea muzulmand. Turcii nu puteau uita ci sunt invinga- tori si c& crestinii sunt supusii lor; apoi acesti supugi, fiind-de o alt& religiune deceit acea a lui Mahomed, ei ii priveau ca pe niste fiinti de jos, care nu erau vrednice a se bucura de alte drepturi, decadt de acele ce stipinii lor se indurau si le incuviinteze. Numai dmparatia turceascté mai facea In Europa o deosebire intre cuceritori si cuceriti; numai{in ea se mai aflau loud clase suprapuse a le societitei, ce nu puteau ase contopi nici intr’un chip, fiind despartite prin ras4, religiune, credinti si obiceiuri. Pentru un Muzulman, ghiaurul nu insimna nimica; averea lui, onoarea lui, hiar viata Ini erau o jucirie in manile sale, si adese ori regimul cel cu totul arbitrar al poporului dom- nitor impingea pe supusi la rascoala. De cind Rugii ‘se apropiese de peninsula Balcanului, gintele de aice isi-indreptarA catré dingii sperantele lor de scapare. Unele din ele se lepddara apoi de aceste agteptiri, ~vazindu-se insalate; cele mai nuulte ins&, Slavonii, ve- pour accepter facilement V’éventualité dela possesion du bas Danube, qu'elle considtre avec raison comme une de ses voles comerciales, par un grand Etat qui pourrait lui fermer le débouché:* 484 CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERTLOR deau tot in Rusia fngerul mantuitor al suferintelor lor, si priviau deci ori ce incercare de a sustinea pe Turcia, ca un actde dusmanie in protiva lor. Si cu toate aceste farile Apusului trebuiau s& sprijine pe Turci si s& caute a sustinea impiritia lor; cici ele nu gasiau alt mijloe mai potrivit pentru a scapa Orientul de o stapinire exclusiva, de cit acela de a’t mentinea, cit se va putea mai mult, in starea in care se afla, Intregimea imparifieci otomane deveni astfeliu. maxima conducatoare in politica statelor apusene, si ele trebuiau s& priviascé de dugmani, nu numai cit pe Rusia, dar si pe popoarele acele din peninsula. Balcanului, care cereau emanciparea lor de sub ju- gul turcesc. Din aceasta pricina’ provenir& toate in- curciturile politicei orientale. Rusia, care proteguia popoarele crestine in protiva asuprilor turcegti, era privité ca aparitoarea intereselor umanitare ; Apusul, care sustinea pe Turci si barbariele lor, pareau ca-i spijine numai cit pentru niste interese egoistice. Ro- lurile se schimbase cu totul: Rusia, stat despot si inapoiet era apostolul libertitei si a omeniei; farile apusene, vetrele Juminei si a le culturei, deveniau uneltele arbitarului. Nu e vorba cé aceste din urm& stiruiau pe cit puteau pe lingi Turci, ca sa mai in- drepte coruptia inspaimintatitoare a administratie? lor gi si recunoasca gsi crestinilor o stare mai putir impilata ; dar silintile lor erau zadarnice. Sultanul si-dregitorii turei cei inalfi, insufletiti de luminile civilizatici si imboldifi fara ineetare de agentii pu- terilor apusene, proclamau necontenit principii mai umanitare ; dar aplicarea lor intilnia greutati si chiar piedici netolaturabile, intru. eft schimbarea sistemului nu se putea astepta decit la o schimbare a mintei poporului turcesc, si aceasta era peste putinfa de a- Jjuns, din pricina rasei inferioare de care se trigea *. 10. Die orientalische 4 ¢ russische Frage p. 83, pune grejit neputinga de CITESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR 485 Ca toate faptele istorice si acestea erau neaparate, fatale. In zaday s’ar fi sustinut cutare sau cutare mod de rezolvire a chestiunei orientale, dup& cum s'au fncercat si o faci mai multi publicisti al ace- lui timp. Turcii trebuiau s& staruiasc’ in barbaria lor ; Rusii si caute a inainta, si popoarele apusene si li se opun&. Pentru a hotari intr’un feliu niste tendinti atit de contrazicatoare, trebuia alergat 1a mijlocul cel de pe urm& ce ramine popoarelor, cind toate celelalte au dat de gres—la rasboiu, care gi incepu de fapt prin intrarea Rusilor in principate in 8 [ulin 1853. Rusgii_pretindeau c&, de gi ei au incileat granitele imparatiei otomane, n’au inteles prin aceasta a porni eu visboiu asupra Porfei; ca ei ar fi vrut numai cit prin o astfeliu de masuri sa constringa pe Poarti a se supune dreptelor lor cereri. iar pe de alta ar fi fost provocati la o asemene, prin apropiarea ame- nin{iroarea a flotelur anglo-francese de strimtoarea Dardanelelor *. Ca aceasta era numai cit un mestegug, se poate vedea foarte lesne; nu era nici cea mai mict ase- manare intre asiizarea flotelor apusene in Besica- Bai si acea a ostilor rnsegti in principate, Aceste flote aveau jntadevar dreptul dn a stationa in acel port, ca in ori care altul de pe marea Mediterana. Prin ar&tavea lor tn acele ape nu se infringea nici un tratat, nu se fnealea nici un teritoriu, nu se lo- via in nici un prineipia de drept public; neatima- rea imparitiei olomane nu era amenintata, gi Rusiei nu se da nici un motiv de sup&rare. Din contra o- euparea principatelor de catra Rusia era o incalcare viderati a posesiunelor sultanului gi a tratatelor care proptgire a Turciei tn sama religiei lor. Tot Mahomedani fusese si Arabi ; dar la ce fnali cultura diduse ei fiinta! Ll. Citrculara contelui de Nesselrode 2 lulie, Doc. ren. Rom. Il, p. 150 486 _CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR regulau soarta acelor doua provincii ; era o izbire im principiile dreptului public si un act de dugmanie neindoelnic in protiva sultanului, care ar fi avut dreptul a raspunde unei asemene urméari, prin o de- clarare de rasboiu sichiamarea fn ajutorul siu a es- cadrelor aliate ™. Dar s& cercetim acuma ocuparea principatelor din puntul de vedere al pozitiei Rusiei faté cu dinsele. Nici un tratat nu invoia Rusiei o asemene ocupare. Acek de Adrianopole prevedea ca Rusii si poata intra in principate, numai atunci cind privilegiile lor ar ff incaleate de Turci, si pe baza acestui drept trimi- sese Rusii in 1848 ostirile lor in principate. Sene- dul de la Balta-Liman din 1849 adaugea, in vede- rea revolutiei din 48, cd dac& asemene turburiri s’ar ivi din non fn principate in rastimpul de septe ani, ambele puteri si iee masurile trebuincioase pentri restatornicirea orinduelei. Provinciile romine nu fusese nici impilate de Turci, nici nu erau turburate de vre 0 rezmerifi, care si indreptatasc& intrarea in ele a ostirilor rusesti; si cu toate aceste erau cuprinse de dinsele. . Rugii priviau in tot deauna provinciile romine sub doua fete deosebite, dup& cum le cerea interesul: cind ca niste t&ri cu totul deosebite de imparatia turceasci, peutru care stipulau in tratalele lor drep- turi si privilegii ; cind ca parte intregitoare a impa- ratiei otomane. Nevoile momentului cereau ca farile romine si fie privite in a doua ipostas&, ceea ce Ru- sii fice ocupindu-le cu armele. Din aceasti insé se poate foarte bine videa curitenia politicei rusesti fat& cu principatele dunirene. 12. Circulara cabinelui englez catra agenta sa diplomatica, 16 Iutin 1853, idim, p71. 13. Circulara cabinetului francez ciitrd agenfii sti diplomatici, 15 Iulia 1853, idem, p. 166. CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR 487 Anglia si Austria, care dorian din toate puterile ca si mantina cit se va putea mai mult timp pacea intre ambele imparatii rivale, sfatuesc pe Poart& sa nu priviascd ocuparea- principatelor, de Rusi, ca un easus belli, ci inchizind ochii aspru acestui fapt dug- manesc, si urmeze inainte calea negocierilor “. Aceste se reincep prin stiruintele Austriei, putere din cele mai interesate in chestiunea Orientului. Ru- sia anume, careia iar fi placut mai bine a surpa pe Turci prin o cale piezisi decit prin un rasboiu, pro- pune la Viena un proiect de nota, ceva deosebit de acela pe care principele Mencikoff fl lasase in mi- nile Turcilor, la plecarea sa din Constantinopole, Acest proiect, sprijinit de Frantia si de Anglia, mai mult de cum se cuvinea, este trimis la Poarté, cu stiruintele cele mai calduroase pentru primirea Ini. Poarta se rosteste ¢i'l va primi dac& va suferi oare care schimbari. Incepe atunci o Jucrare a diploma- tiei din cele mai seci si mai nemulfamitoare, anume schimbarea frazelelor si a cuvintelor,-rasucirea si fn- virtirea lor astfeliu ca se impace ambele cerinti. Asa d, e. nota vienez& continea urmitoarea frazi : «dact in toate timpurile imparatii Rusiei au aritat ing rea lor cea mai harnicA pentru mantinerea scutirilor si privilegilor bisericei grecesti ortodoxe in’ impiri- tia otomand, sultanul nu s’au refuzat nici odata a Je consfinfi din nou prin acte solemne.» Aceasta re- dactiune spairia pe ministrii Turciei; din paralela in care se punea respectarea privilegiilor de citra Turei cu ingrijirea pentru mantinerea lor din par- tea Rusilor. Se temeau ministrii sultanului a nu re- cunoagte cA cea a doua fusese cauza celei d’intai, si pentru a indeparta o asemene tilcuire, ei propusera indreptarea frazei in modul urmator: «dac&i in toate 14. Circulara austriack 4 luli, Iasmund, No. XCVI. 488 CHESTIUNEA ORIEATALA, INTERESELE PUTERILOR timpurile fmparatii Rusiei au aritat ingrijirea lor cea mai harnicé pentru cultul gi biserica ortodoxa greceasci, sultanii n'au incetat nici odats de a ve- ghea la mantinerea scutirilor si a privilegiilor pe care din bunul lor plac le au incuviintat.» Anglia isi dA mare osteneali pentru a dovedi Turciei c& schimbarile propuse de dinsa sunt de prisos. ara- tind c& aceasta’ frazi constaté numai cit un fapt is- toric, c& acesta poate fi adevarat sau fals, dara c& Rusia nu dobindeste prin el nici un drept si ca Tur- cia nu se leagé la nimic prin recunoasterea lui. Sul- tanul chiar dact ar da oare care drepturi cvestinilor in urma stiruinfelor unei puteri crestine, nu se lea- padi de nici nici un drept al stu, nu se leagd la nimic, nu restringe nicifntr’'un mod suveranitatea sa, si cite de aceste. Bietii Turci stieau fns’ prea bine cu cine aveaua face. Videau ei acuma ce talcuire dadeau Rusii_ tra- tatului de Cainargi; stieau ei cite bucati de terito- riu le fusese ripite tot prin asemene mestesuguri si se paziau ca de foc de a se lega in vre un chip catra Rugi, asupra unei imprejurari asa de delicate. De acea ei sttruira cu toat& puterea pentru primirea schimbarilor propuse de dinsii, cu toate cererile An- gliei, Frantiei si ale Austriei, care le spunea sa se lepede de ele. Pe cind ins& puterile europene se silian a con- vinge pe Turci, cA n’ar fi nici un pericol in privi- rea notei. aga cum fusese ea intocmiti de la fince- put, Rusiiintalegeau cu totul altfeliu indatoririle ce Poarta trebuia sa le ice fat& cu dinsii, si dau gi ei o talcuire a notei vieneze, si de asta data o taleuire au- tentica, ce nu mai lasa nimic de dorit. In o depesa a contelui de Nesselrode din 7 Septemvrie, acesta pune in cea mai vie lumina intélesul pe care Rusia vroia sa’l dee notei vieneze, sicare se rezuma in in- CHESTIUNEA ORIENTALA INTERESELE PUTERILOR 489 datorirea din partea Turcilor de a da o fagaduinta $2 0 garantie pentru viitor despre méantinerea privile- gitle bisericei grecestt. Frantia, lnind cunostiné de a- ceasté depesi, sc rosteste ea insdgi; ,cé mu era a- cesta infalesul pe care conferenta din Viena avuse in gind a'l da notei in chestiune,* si aga toate oste- nelile diptomatilor si zbuciumarea lor de atita timp rdmaseri zadarnice *. Acestia, in iubirea lor pentru fraze si taleuiri sub- tile, traginase afacerea mai multe luni, lasind Ru- siei timpul de a se preg&ti si a se fntari, crezind c& ceea ce desbina pe Rusi de Turci era o chestiune de cuvipte. Ei uitau ci in mijloc erau niste interese mult mai grele, care, in ori ce cuvinte ar fi fost imbracate, tot la sfirgit erau si’si arate cozile gi u- rechele lor. Atita este de adevarat ca adese ori per- soanele oficiale de multi diplomatie nu ’si mai aduc aminte de politic’, adeci de interele ce sunt puse a apdra. De la caderea note: vieneze, sperantele pentru pace sunt tot mai mult inl&turate, si rasboiul devine din ee in ce mai neaparat, cu toate ci diplomatii nu in- ceteazi nici acuma a-sida ostenealaé pentru a'] impe- deca, sau cel putin a’! amina. Puterile maritime, Anglia si Frantia, vazind c& toate incercarile pentru pace au dat de gres, gi astep- tindu-se in fie-ce moment la un atac din partea Ru- silor, contra proteguitilor lor, dau ordin flotelor lor ca si intre in Dardanele. Rugii pretind atunci cd s’ar fi inealcat tratatul din 1841, care prevedea inchide- rea strimtorilor, cit timp Poarta s’ar afla in pace, si eer Angliei socotealA pentru acest pas. Aceasta le rispunde c& «de si nu urmase declarare de rasboiu, 15, Amanuntimile veri in Forcade. Histoire des causes de la guerre d’orient, Paris, 1854, Chap. III, La conférence de Vienne 490 CIIESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTERILOR Poarta incetase dea fi in pace, din momentnl ce un soldat rus calease principatele dundrene> *, Turcii imbarbatati prin aceast&é masura, in care ei vedeaw un sprijin efectiv al puterilor Apusului, declar&’ Ru- siei rasboiu in 4 Octomvrie 1853. Rusii, urmind inainte jocul lor cu doud fete, arati in o circulara a contelui de Nesselrode, c& de si Turcii le au declarat rasboiu, ei se vor margini a pastra pozitiunea ce au luat’o in principate, rami- nind in aparare cit timp nu vor fi siliti a esi din cercul in care doriau sa ’si mirgineasca operatiunile lor» “, Ha repeta aceasta declaratie in alte dou& rin- duri, spunind c& vor raminea . si aiurea: «trupele noastre vor stain apirare, astep- tind atacul Turcilor si raspingindw’l, daca s’ar in- timpla» *. Puterile maritime, Iuind act de asemenea fagaduinti solemne, trimit ordin escadrelor lor de a invoi corabiilor rusesti, transportarea trupelor gi a munitiunilor lor de la un port la altul. Dar Rusgii daduse acele asiguréri numai cit spre a circonveni pe Apuseni. In risboiu ca si in diplomatie ei proce- dau prin surprindere neasteptaté. Pe cind flotele anglo-franceze, increzindu-se in Rugi, nu pirasise ine Constantinopole, flota rusasc’ intra fara veste in portul Sinope, si nimiceste aice o floti turceasca, ce stitea la ancora, ineareaté cu proviziuni ce trebuia sa le duca fn un port al coastei aziatice, ucigind vr'o 4,000 de oameni si prefacind in cenusi cordbiile turcesti. Cind stirea despre acest miicel ajunse in Europa, ea produse © indignare ne mai pomenita si mai ci era si provoace de indati declararea de ras- 16. Clavendon c. Brunow, 1 Oct Doc. ren. Rom.. Il, p. 236 1%. Nesselrode c. agentii Rusiei, 31 Ootomvrie 1853. idem. p. 276. 18. Forcade, p. 266 CHESTIUNEA ORLENTALA, INTERESELE PUTERILOR 49% boiu din partea puterilor Apusului. Rusii, interpelati asupra acestui fapt, rispund: c4 ei au intiles a pas- tra o pozitiune de ‘asteptare numai in principatele dunarene ; «dar suntem noi oare indatoriti pentru a- ceasta a face acelag lucru pe coastele noastre? Sa credem noi ci fn un rasboiu, pe eare nu l’am dorit, si cave ne-aw fost declarat, numai Turciiau dreptul ofensivei, si c& noi, cind suntem siguri ca un atac va fi indreptat fa protiva noastr’, nu avem dreptul a’l impiedeca ?> Si en toate aceste din depesele repro- duse mai sus, este viderat ci Rusia luase asupra’si indatorirea de a sta in aparare, margininduse a ris- pinge atacurile Turcilor, si aceasta nu numai pentru principate, precum pretindeaw acuma, ci si pentru Asia, si deci nu numai pe uscat ci si pe mare. Apoi ca flota turceascd nu avea nici un scop dugm&nese in protiva Rusiei, se vede din imprejurarea ci ea stationa in liniste in un port turcese. Pentru a impiedeca refnoirea unor asemene intim- plari, puterile maritime se hotaérese a ocupa marea Neagri, si fac cunosent Rusici c& ori-ce corabie ru- sascii va fi intilniti in marea Neagra va fide indata invitat& a intra intr’wn port rusese, gi cA la intim- plare de refuz, va fi siliti la aceasta cu puteren, in- datorindu-se tot odatia impiedeca flota turceasca de a ataca pe Rusi*. O asemene misurit era insi pina la un punt mat protivnica Rusilor de cit Turcilor, Pe efind Tureii erau impedecati numai de a ataca pe pe Rusgi, fiind de altfeliu liberi a umbla cu cor&biile lor in marea Neagrd, Rusii n’aveau voie si iasa cu nici o corabie afar din un port; prin urmare erau oprifi chiar de a comunica pe apd cu porturile Jor. Ei amenintaé deci atunci puterile apusene cu ru- 19. Ne selrode c. Brinow, 16 Tanuar 1854, Doc. ren. Rom., Il, p. 337- 20. Clarendon ¢ Seymour, 27 Decémvrie 1853, ibid, p. 325. 492 CHESTIUNEA ORIENTALA, INTERESELE PUTREILOR perea relatiunilor diplomatice, cind ar méntinea ma&- sura luata, si aceste staruind in hotarirea lor, cabi- netul de Petersburg isi rechiama ambasadorii din Londra gi din Paris. Napoleon se hotireste a serie o scrisoare autografé tarului Neculai, in care intre altele fi spune urméatoarele: «Este un fapt neindol- nic c& corabii rusesti au venit gi au atacat vase tur- cesti in apele acestora si in un port unde stationan pe ancorele lor, si c& le-au nimicit, cu toate asigu- rarile cabinetului imp&ratesc, de a nu ataca el cel intain si cu toati vecinitatea escadrelor noastre. Nu au suferit politica noastra o lovituré la Sinope, ci acel fapt au rasunat cu durere in inima tuturor per- soanelor din Anglia gi din Frantia, care au un sim- timint de vrednicie nationala* Relatiunile intre puterile Apusului gi fmparatia ru- sascé indsprindu-se pe fie-ce zi, trebuia numai de cit si ciguneze o rupturaé. Anglia si Frantia cer de la Rusia ca conditie a mantinerei pacei ca ea sa deserte principatele, ceea ce aceast’ refuzind, gi ele ii de- clara risboiu in 27 Mart 1854. Ce faceau in acest ristimp puterile germane ? Rusia, de indaté ce vazu ca trebile merg a rasboiu, c&uté si induplece pe Austria si pe Prusia a pazi neutralitatea. Austria intreab’ atunci pe Rusia : «dac&t imparatul ar avea de gind a indeplini fagiduintele sale, de anutvrece Dunarea, a pardsi provinciile du- nirene indatd dup’ rasboiu, sia nu scrinti sistemul de state ce exista astazi in imparatia turceasc?». Co- mitele Orloff raspunse c& imparatul n’ar putea lua asupri-si nici un soin de indatorire.

    S-ar putea să vă placă și