Sunteți pe pagina 1din 10

Examen PAP

A.

1. Care sunt particularitatile si sursele legitimitatii birocratice ?

Particularitatile legitimitatii birocratice sunt :

a) Absenta de legitimitatea democratica

In modelul clasic bazat pe separatia puterilor, functionarii nu dispun decit de o


legitimitatea mediata.

Astfel, in tarile democratice, in virtutea principiului separarii puterilor, functionarii nu


sint nici alesi nici responsabili, ei nu dispun de o legitimitate proprie.

Ei sunt total subordonati alesilor politici, singurii reprezentanti directi ai societatii,


singurii care pot sa decida. Autoritatea functionarilor se bazeaza pe autoritatea alesilor.

In virtutea autonomiei lor in raport cu politicul, ei nu au o legitimitatea directa.

b) legitimitatea birocratica

In ciuda faptului ca In teorie administratia nu dispune de legitimitatea democratica ,


in practica ea si-a dezvoltat propria legitimitate birocratia contra puterii politice .
Astfel spus , ea dispune de alte surse de legitimitate.

Sursele legitimitatii birocratice sunt :

Apolitismul (absenta de aliniere politica ) functiei publice


Permanenta
Competenta
Reprezentativitatea
Apararea valorilor specifice (apararea intereselui general , neutralitatea
sociala)

2. Care este semnificatia termenului politica?

In primul rind, termenul politica are mai multe sensuri. Unul dintre ele
desemenaza lupta pentru putere, concurenta dintre fortele politice (partide, grupuri de
interes), lupta pentru exercitarea influentei si ocuparea functiilor de autoritate in sanul
unei comunitati, al unei tari, pe piata electorala sau in procesul de decizie. In engleza
acest sens corespunde termenului politics.
O alta semnificatie a termenului politica este cea care corespunde in engleza
cuvintului policy si se refera la cadrul de orientare pentru actiune, la un program sau
o perspectiva de activitate. Astfel, spunem ca un guvern are o politica economica, sau
industriala, sau culturala, adica el opereaza un ansamblu de interventii, alege
(decide) sa faca sau sa nu faca anumite alegeri intr-un domeniu specific, in aceste
cazuri in domeniile economic, industrial sau cultural. In acest sens, vorbim de politici
publice, adica de acte angajate de autoritatea publica pentru a rezolva o problema
sau intr-un sector care tine de resortul ei. Politicile publice sint produsul activitatii
autoritatii publice.

3. Care sunt cele doua conceptii ale functiei publice din punct de vedere al
raporturilor cu politica?

Cele doua conceptii ale functiei publice : neutralitate vs. politizare

Toate problemele legate de functia publica: sistemul si politica de personal,


tehnici de gestiune, politici si practici de recrutare, avansare, promovare, cu alte cuvinte
conditiile de admisibilitate, de selectie, de tratament, planificarea efectivelor, dar si
relatiile de munca politici salariale, drepturi si oblgatii ale functionarilor, arbitrajul, deci
componentele politicii de gestiune a resurselor umane care este, alaturi de resursele
materiale si financiare, obiectivele gestiunii functiei publice, toate aceste aspecte
reflecta conceptii diferite ale functiei publice. Aceste dimensiuni sint ansambluri de
alegeri politice, bazate pe judecati de valoare si cunostinte practice.

A. Neutralitatea: reperezinta conceptia conform careia functia publica este recrutata


pentru competenta si este independenta de luptele politice. Ea este mai degraba
o exceptie .
B. Functia publica politizata: Acestei prime viziuni a functionariatului ii se opune o
alta conceptie care proclama libera alegere a functionarilor de catre autoritatile
politice. Este conceptia care afirma prioritatea politicului in raport cu administratia
In aceasta perspectiva se invoca necesitatea, pentru partidele politice, de a
putea sa-si numeasca partizanii in posturi ale functiei publice pentru a le
recompensa serviciile aduse partidului. Este o conceptie care s-a dezvoltat odata
cu sufragiul universal.
4. Care sunt principalele functii politice in Romania la nivel central si local ?

La nivel central:

Presedinte;
Prim-ministru;
Vice-presedinte;
Ministrii de stat;
Secretar de stat;
Subsecretarii de stat;
Directori.

La nivel local:

Presedintele Consiliului Judetean;


Consilieri judeteni;
Consilieri locali;
Consilieri personali;
Primarul.

5. Care sunt principalele functii publice in Romania la nivel central si local?

La nivel central:

Guvern:
Secretarul general al Guvernului
Secretarii adjuncti
Ministere:
secretar general
secretar adjunct
directori executivi
sefi de serviciu
sefi de birouri

La nivel local:

Prefectul
Subprefectul
Secretarul unitatii administrative teritoriale
Directori
Sefi de serviciu/ birouri

6. Ce este tipul de stat, forma de stat si forma de regim politic ?


Tipul de Stat se refera la natura Statului, adica la fundamentele puterii etatice.
Trimite la sistemul de valori care sint la baza legitimitatii: State democratice de drept
si state totalitare

Formele de Stat se refera la distributia teritoriala a puterii. Din acest punct de


vedere exista doua forme de Stat: Stat unitar si Stat federal carora li se adauga o forma
hibrida Statul regional.

Regim politic este o parte a sistemului politic si reprezinta amenajarea


functionala a aparatului de stat. El este amenajarea constitutionala a puterii si
raporturile intre institutii. Cu alte cuvinte reprezinta maniera de a partaja diferitele functii
etatice: executiva, legislativa, juridica, de a defini atributiile institutiilor politice
(presedinte, prim ministru, parlament) si a raporturilor dintre ele.

7. Care este diferenta dintre definitia juridica si cea sociologica a statului ?

Definitia weberiana nu exclude definitia juridica, dar ea implica o mai mare


exigenta in atribuirea etichetei de Stat. In plus de definitia juridica, definitia lui Weber
comporta doua consecinte.

Prima se refera la natura organizatiei : Statul este o intreprindere in sensul ca are


o activitate continua ca finalitate 51 si aceasta intreprinde are un caracter institutional
pentru ca se bazeaza pe reguli stabilite in mod rational si deci pe un aparat
administrativ impersonal. In acest sens, Statul este diferit de alte intreprinderi care pot
sa existe pe un teritoriu.

A doua consecinta se refera la faptul ca Weber face din monopolul constringerii


legitime, adica din utilizarea fortei armate, a politiei, a inchisorii, un element distinctif
esential. Prin deposedarea altor grupuri (seniori feudali, sefi traditionali) de utilizarea
fortei pentru a face din forta un atribut al detinatorilor puterii politice care actioneaza in
numele Statului face ca acesta sa aiba o existenta veritabila.

8. Care este diferenta dintre partidele politice si grupurile de interes ca structure


reprezentare a intereselor?
Partidele sint structuri de agregare si articulare a intereselor, de recrutare a
leaderilor politici, de educare si socializare a publicului in materie de politici publice,
care cauta sa cistige puterea. In timp ce 102 rolul partidelor scade, grupurile de interes
sint in continua crestere, ca numar si influenta.

Se pare ca tind sa inlocuiasca partidele ca veriga principala de comunicare intre


cetateni si guvern. Dar ele, spre deosebire de partide, nu vizeaza cucerirea puterii si
exercitarea ei, nu urmaresc sa controleze total procesul politic, ci numai sa influenteze
anumite decizii ale guvernului. In timp ce partidele au rol de a agrega interese largi ale
societatii, grupurile reprezinta interese specifice ale unor segmente particulare, intersul
public cerind ca anumite grupuri (grupuri de femei, consumatori, etc) sa nu fie excluse
din procesul politic.

Global, grupurile de interes au diminuat rolul partidelor ca structuri intermediare


intre cetateni si Stat. Aceasta tendinta este o reactie la declinul rolului partidelor in
sistemul politic si exprima criza participarii si reprezentarii politice. Cauza crizei
partidelor este alta decit proliferarea si cresterea influentei grupurilor de interese.

9. Care este semnificatia principiului responsabilitatii ministeriale din punct de


vedere al raportului politic administrative ?

Acest principiu se traduce din punct de vedere constitutional prin principiul


responsabilitatii ministeriale. Orice decizie luata de un functionar trebuie sa fie in
numele ministrului sau.

Aceasta inseamna ca ministrul controleaza administratia de care el raspunde.


Ministrul este singurul responsabil pentru actiunile serviciilor in raport cu exteriorul.
Deci, in virtutea acestui principiu al responsabilitatii ministeriale administratia este
subordonata politicului. Membrii guvernului sint singurii responsabili. Acest principiu al
responsabilitatii ministeriale mentine functionarii intr-o stare de anonimat care intareste
caracterul ierarhic al relatiei dintre acestia si ministrul lor. La limita, intr-o astfel de
structura, functionarii sint redusi la statutul de non-persoane. Deci, relatia ierarhica intre
functionari si intre acestia si ministrul lor este neta.

10. Specificati si definiti/ interpretati principiile modelului classic al raporturilor


politice administrative.
Modelul clasic al raporturilor dintre admnistratie si politica se caracterizeaza prin
urmatoarele principii :

1) seraparea neta intre birocratie si mediul politic ;

2) subordonarea birocratiei fata de alesi ;

3) principiul neutralitatii birocratice.

Deci, modelul clasic se bazeaza pe principiul distinctiei ce trebuie facuta intre


administratie si politica, ale caror sarcini si functii, de natura diferita, sint executate de
doua tipuri de actori (functionari si respectiv reprezentanti alesi) care sint inserati in
doua tipuri de organizatii : sistemul birocratic si sistemul reprezentativ.

Foarte pe scurt, acest model se caracterizeaza prin :

a) prin esenta sa, birocratia este neutra si este legata de profesionisti care dispun
de continuitate, de permanenta si de competenta necesara;
b) in perspectiva modelului clasic bazat pe teoria separarii puterilor, fucntionarii au o
pozitie dependenta in raport cu alesii si nu dispun de legitimitate proprie;
c) rezulta ca administratia este subordonata decidentului politic al carui instrument
este ;
d) puterea politica raspunde de decizii, admnistratia este responsabila pentru
executarea fidela dind in acelasi timp avize obiective (expertiza);
e) alesii evita sa poliotizeze administratia si, in schimb, aceasta se limiteaza la rolul
ei de executant fidel. Administratia este subordonata puterii politice dar distincta
de aceasta. Altfel spus, administratia este neutra in raport cu politicul.

B.

1. Cum afecteaza sistemul de recrutare a functiei publice , principiul separarii


administratiei fata de puterea politica.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea se impune ideea conform careia buna


functionare a administratiei si capacitatea Statului de a-si indeplini misiunile sint
dependente de calitatea personalului si a permanentei sale. Profesionalizarea functiei
publice devine astfel un obiectiv general. Reformele trebuie sa vizeze recrutarea in
functie de merit si organizarea carierei pe baza unor criterii impersonale. Aceasta
implica separarea (ruptura) legaturilor dintre functionari si oamenii politici.

a) Exemplificati:
In Marea Britanie si in Franta secolului XIX, recrutarea nu se facea pe baza
meritului. Selectia se facea in functie de aptitudine si consta in recrutarea persoanelor
dotate cu un minimum de calificare care le facea apte sa efectueze sarcinilie care le sint
repartizate. Competenta functionarilor putea imbraca mai multe forme: posedarea unei
diplome, dar mai ales trecerea unui examen care era mijlocul cel mai adecvat de
selectie. Acest principiu a fost aplicat in mod diferit in cele doua tari, dar si in altele.
Criteriile de selectie variaza de o administratie la alta. Conditiile de organizare a
examenelor, calitatile cerute, sint diferite. De asemenea, viziune pregatirii functionarilor
a fost diferita.

De exemplu, in Marea Britanie, s-a considerat ca formatia necesara pentru a


indeplini functiile administrative nu trebuie sa fie specializata. Astfel, pentru functia
publica se cereau studii universitare din orice domeniu. Sistemul de examen este
conceput ca un test al capacitatilor si abilitatilor de spirit si mai putin o verificare a
cunostintelor. In Franta, spre deosebire de sistemul englez, s-a adoptat o viziune a
formatiei specializate. Inca de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, s-a aplicat principiul
concursului ca modalitate de acces in anumite scoli si functii, insa abia la sfirsitul
secolului al XIX-lea, sistemul de recrutare prin concurs s-a generalizat.

b) Comentati pe scurt sistemul din Romania cu referire la statutul


functionarului public:

In prezent, in Romania, recrutarea funcionarilor publici se face prin concurs,


organizat in limita funciilor publice vacante prevzute anual in acest scop prin planul de
ocupare a funciilor publice. Concursul pentru ocuparea funciei publice se organizeaz
numai in limita posturilor rmase vacante, dup efectuarea transferului prevzut de lege
i a redistribuirii funcionarilor publici din corpul de rezerv, de ctre Agenia Naional a
Funcionarilor Publici, in condiiile legii. Aceast modalitate de organizare a carierei
funcionarului public este prevzut in Statutul funcionarilor publici. Astfel, in capitolul
VI - Cariera funcionarilor publici , in seciunea 1 Recrutarea funcionarilor publici, se
precizeaz c ocuparea funciilor publice vacante se poate face prin promovare,
transfer, redistribuire i concurs. (art. 51, alin 1). Pentru a participa la acest concurs
trebuie indeplinite anumite condiii strict prevzute de lege.

Concursul consta in 3 etape, dup cum urmeaz:


1. selectarea dosarelor de inscriere;
2. susinerea probei scrise;
3. interviul.
Concursurile se organizeaz de ctre Agenia Naional a Funcionarilor Publici
(pentru ocupare funciilor publice de conducere vacante cu excepia celor de ef birou i
ef serviciu), de ctre autoritile i instituiile publice din administraia central i local
(pentru ocuparea funciilor publice de execuie i a celor de ef serviciu i ef birou), de
ctre o comisie de concurs constituit pentru recrutarea Inalilor funcionari publici i de
ctre Institutul Naional de Administraie (pentru admiterea la programele de formare
specializat in administraia public, organizate in scopul numirii intr-o funcie public).

2. In ce masura si cum afecteaza tezele noului management public care stau la


baza reformelor administrative , raporturile dintre politica si administratie
publica ?

In principal este vorba despre modelul neo-liberal care este centrat pe limitarea
interventiei statului; in aceasta viziune, organizarea centralizata, ierarhizata,
birocratizata, este la originea disfunctiunilor sistemului ; promoveaza o conceptie
descentralizata a administratiei si propune metode ale intreprinderii private adica
aplicarea metodelor managementului privat in gestionarea treburilor publice noul
management public ; Statul trebuie sa renunte la functiile economice, rolul lui esential
fiind cel de coordonare. Neo-liberalismul inseamna intoarcerea la semnificatia profunda
a liberalismului. Punind accentul pe apolitism, pe permanenta, pe competenta,
functionarii si-au dobindit o legitimitate diferita si chiar antagonica legitimitatii
politicienilor. In acelasi timp ei s-au dotat de o dimensiune reprezentativa, deoarece
administratia intretine legaturi cu mediul social asupra caruia actioneaza.

Administratia nu este un bloc monolitic, omogen, ci un ansamblu structurat si


stratificat care dispune, intr-un domeniu particular, de competente particulare. Fiecare
segment dezvolta legaturi privilegiate cu mediul social pe care il incadreaza si il
controleaza. De asemenea, fiecare segment interiorizeaza valorile grupurilor plasate
sub controlul ei. Ea devine purtatoarea lor de cuvint. Astfel, aceste segmente birocratice
asigura o functie de reprezentare. Agentii se transforma reprezentind mediul lor social,
intarindu-si astfel pozitia in raport cu alesii. Altfel spus, birocratia se doteaza de o
legitimitate de ordin politic in ciuda faptului ca viziunea si discursul ei oficial sint bazate
pe principiul subordonarii birocratiei fata de politic.

Subordonarea nu exclude existenta valorilor proprii, specifice. Aceste valori sunt:

Apararea interesului general (al binelui comun) - nu se reduce la suma


intereselor particulare al carui garant este Statul. Functionarii, ca agenti
(servitori) ai Statului sint astfel aparatorii (gardieni) ai binelui colectiv.
Neutralitatea sociala (impartialitatea): functia publica se plaseaza deasupra
clivajelor sociale, al antagonismelor de clasa. Astfel, administratia are rolul de
arbitru, de aechilibra interesele particulare de grup. In acelasi timp, neutralitate
conduce la conservatism: functia publica apara ordinea existenta,a sigura
stabilitatea sociala, raportul de forte sociale existent. Aceasta ideologie a
neutralitatii care este marca mediului administrativ constituie baza puterii
administrative.

In concluzie, autoritatea birocratiei, puterea ei, sint legate de autonomia ei in


raport cu politicul. Principiul separarii permite functionarilor sa-si dezvolte propriul
sistem de legitimare.

3. Care este conceptia lui Wilson despre administratie si a raporturilor ei cu


politica si care a fost semnificatia acestei relectii pentru studiul administratiei si
practica administrative?

Wilson a elaborat in mod stiintific trasaturile esentiale si principiile directoare ale


viitoarei stiinte administrative. Scopul acestei lucrari a fost sa demonstreze ca reforma
in curs a functiei publice este o conditie, sau un mijloc, pentru ameliorarea organizarii
adminsitratiei si a metodelor sale.

Originalitatea analizei consta in faptul ca a subliniat necesitatea ueni stiinte


administrative pragmatica. Al doilea obiectiv viza mijloacele prin care guvernul isi poate
realiza scopurile in modul cel mai eficace posibil si cu cel mai mic cost posibil, atit
financiar cit si de energie.

Aceasta stiinta, considera Wilson, este cu atit mai necesara cu cit functia publica
era in expansiune. Aceasta tendinta cerea o noua conceptie asupra rolului Statului, care
trebuia sa-si intareasca controlul asupra activitatii firmelor celor mai importante, cum
erau de exemplu companiile de comunicatii si feroviare.

Viziunea lui Wilson este de fapt o viziune a practicii administrative dupa modelul
european pe care el a incercat sa-l adapteze caracterului federal al Statului american si
democratiei americane. Wilson a fost influentat in intreprinderea sa de realizarile stiintei
europene, dar a fost constient de necesitatea americanizarii acestei stiinte, care
trebuia sa devina independenta de originile ei franco-germane.

Dupa Wilson, pentru ca functiile adminsitratiei sa fie utile si eficace, ea trebuie sa


fie structurata in acelasi fel, independent de regimul politic. Se enunta astfel principiul
autonomiei adminsitratiei fata de politic, care va deveni dihotomia clasica adminstratie /
politica.

Teza centrala a reflectiei lui Wilson administratia trebuie sa ramina in afara


politicului comporta ideea unei colaborari intre cele doua sfere, pentru ca ele sa nu-si
prejudicieze mutual actiunile. Aceasta teza comporta in acelasi timp o condamnare a
patronajului.

Prin principiul autonomiei functiei publice fata de politic, nu sint repuse in cauza
institutiile democratice. Autonomia da adminsitratiei o dimensiune instrumentala. O
administratie autonoma este cel mai bun mijloc pentru ca aceasta sa-si indeplineasca
sarcinile pe care dezvoltarea industriala le impun. Astfel, obiectivul lui Wilson nu s-a
limitat la moralizarea politica.

In acelasi timp, dupa Wilson, trebuie puse in valoare legaturile de partenariat


dintre administratia publica si gestiunea afacerilor, ceea ce va deveni o trasatura
particulara a gindirii administrative americane.

Dar inainte de toate, analiza diferentierii nete dintre administratie si politica


propusa de Wilson va influenta urmatoarele generatii de practicieeni si teoreticieni din
domeniul administratiei si politicului.

Rezumind importanta lui Wilson in domeniul reformei administrative, retinem ca


influenta lui a fost considerabila, dar mai ales indirecta. Studiile sale au marcat etapa
autonomizarii administratiei, aceasta conceptie fiind dominanta pina in perioada
interbelica. Reforma introdusa de New Deal a marcat o cotitura doctrinala in viziunea
functiei publice: ea a diminuat dominatia conceptiei dualiste prin recunoasterea
necesitatii unei anumite participari a administratiei in procesul de policy-making.