Universitatea de Stat Alecu Russo din Bli

Facultatea de tiinte ale Educaiei, Psihologie i Arte

Catedra de Psihologie

Tehnicile terapiei sugestive

Elaborat: Hicu tefan, Babin Alexandra

Grupa:PS21Z
Verificator:

Bli,2015
 Sugestia ca termen a fost introdus la mijlocul secolului XIX, in Franta de ctre
Bertrand, iar in Anglia, Braid explica prin sugestie fenomenele hipnotice. Inc din mileniul VI,
i.H., termenul de sugestie este pstrat in descrierile sumeriene. Bernheim extinde termenul,
afirmand c sugestia este un fenomen normal prezent atat in starea de veghe, cat si in cea
hipnotic. Fenomenul sugestiv este strans legat de situatia sugestie sau stimulul sugestiv,
comportamentul sugerat si sugestibilitate sau disponibilitatea subiectului de a reactiona la
sugestie. Situatia sugestie este definit ca un complex de stimuli sau un stimul cu caracter de
provocare, capabil s declanseze reactii neadecvate sau reactii capabile s accentueze adecvarea
la realitate si reactii neuter. Sugestiile pot influenta in sens pozitiv sau negativ aproximativ toate
procesele si functiile psihice , dar si functiile fiziologice ale organismului. Majoritatea
influentelor sugestive rman ascunse, reactia subiectului in sensul celor sugerate (rspunsul
sugerat) nefiind intotdeauna vizibil si controlabil.

Formele sugestiilor. In functie de sursa care genereaz influenta sugestiilor se

disting:

- heterosugestii- sugestii administrate de ctre o alt persoan;

- autosugestii- sugestii pe care si le administreaz subiectul in cauz.

Sub aspectul adaptrii la mediu se intalnesc:

- sugestii pozitive- contribuie la vindecarea si la optimizarea proceselor si functiilor psihice si

psihofiziologice;

- sugestii negative- dezorganizeaz si pot traumatiza subiectul;

- sugestii indiferente- nu au nici un efect sub raportul adaptrii subiectului la mediu.

In functie de intentia de a influenta, se evidentiaz:

- sugestii directe- este vdit intentia experimentatorului de a influenta;

- sugestii indirecte- intentia de influentare este ascuns subiectului.

In functie de tonul utilizat de ctre cel care sugestioneaz, se disting:

- sugestii dure- experimentatorul este autoritar;

- sugestii blande- sunt administrate pe un ton cald, protector si insinuant.

Sub aspectul gradului de elaborare, sugestiile se pot clasifica in:

- sugestii spontane- care pot fi administrate fr ca persoana care sugestioneaz s-si propun in
mod special acest lucru;

- sugestii elaborate- in cadrul crora se depune efort pentru a influenta

Elementele fundamentale ale procesului sugestiv

a) Emitorul (sursa)

Pentru ca emitorul (sursa) s aib anse mari de convingere, trebuie s-i apar receptorului, ca
fiind:

1.Demn de ncredere ;
2.Competent ("n tem") ;
3.Compliant (similar), din punct de vedere intelectual i afectiv cu receptorul ;
4.S acioneze ntr-o situaie-limit, de criz, generatoare de anxietate i incertitudine.

b) Mesajul sugestiv

Ca tip, mesajul sugestiv trebuie s fie accesibil pacientului (vrstei, profesiunii, statutului social),
s rezoneze favorabil pe fondul de convingeri ( ferme), de prejudeci ale acestuia.
Argumentele raionale se mbin, cel mai adesea, cu manipularea strii emoionale a pacientului.
n acest context, se prefer asocierea tehnicilor sugestive cu cele de relaxare, n sensul c, ntr-o
prim etap, prin relaxare (de tip antrenament autogen, meditaie, chiar yoga, etc.) se creaz
premizele unui impact maxim pentru stimulul sugestiv. Riscurile mesajului sugestiv in de
posibila iatrogenizare, de exemplu prin asumarea de ctre bolnav a unor afirmaii false, care i
pot adormi vigilena pe viitor, n faa unor simptome reale), sau prin diseminarea acestor
informaii n colectivitatea de apartenen, cu riscul contagiunii informaionale.

Receptorul

Analiza particularitilor receptorului ridic aceeai problem de mai sus. Oricine este, ntr-o
proporie mai mare sau mai mic, sugestibil, dar nu oricine beneficiaz de pe urma unui mesaj
sugestiv.

Calitatile de ascultator ale practicantului

Pentru a practica eficient terapia sugestiva, prima conditie este sa evitam sa impresionam
imaginatia sau sistemul nervos al pacientului in mod contrar scopului urmarit. Operatorul trebuie
deci sa-si compuna cu atentie atitudinea si cuvintele, avand grija sa excluda tot ceea ce ar putea
provoca nemultumirea, teama sau indoiala pacientului. Un cuvant nepotrivit sau brusc poate
provoca uneori o deprimare considerabila. Un medic bun isi linisteste intotdeauna pacientul caci,
chiar daca crede ca starea acestuia este nelinistitoare, el se comporta la fel de calm si de linistit
ca si cum ar fi vorba despre un caz fara gravitate. In plus, in sugestia curativa, este necesar sa
evitam atat manifestarea unui entuziasm exagerat cat si o indoiala ezitanta. Cei care poseda o
cunoastere aprofundata a problemei, care au studiat-o, au meditat asupra ei, au experimentat-o
in special asupra lor insisi vor gasi rapid atitudinea optima.

Rabdarea plina de siguranta, judecata sigura, impasibilitatea imperturbabila, cuvantul felrm, fara
emfaza si demonstrarea unui interes binevoitor va permit cu usurinta sa-i influentati profund pe
cei care sufera.

Cea mai mare parte dintre acestia vor incerca sa-si expuna suferintele cu lux de amanunte
amestecand astfel o multitudine de detalii, de incidente si de lamentari inutile. Operatorul, atat de
laconic cat este posibil, isi va asculta rabdator interlocutorul, analizand si clasand informatiile, pe
masura furnizarii lor. El va extrage punctele importante, elementele susceptibile sa-l conduca la
intelegerea cat mai exacta a tulburarii pe care trebuie sa o trateze.

Daca nu sunteti interesat de practica sugestiei curative si de pacient, daca nu sunteti animat de
dorinta de a vindeca, daca nu aveti determinarea necesara pentru a dobandi cunostintele
indispensabile si a va impune eforturile cerute de aceasta, este mai bine sa abandonati practica
psihoterapiei. Aceasta practica presupune in acelasi timp inteligenta si bunatate, hotarare blanda
dar continua, multa atentie, rabdare si clarviziune.

Din fericire, aceste calitati, mult mai raspandite decat ne-am fi asteptat, se dezvolta rapid cu un
efort minim de vointa si bune intentii. Intentia profunda de a usura suferintele semenilor, de a-i
vindeca pe cei apropriati autosugestioneaza atat de bine incat ridica adesea inima si spiritul la
inaltimea telului vizat.

Este evident ca vom putea formula cu atat mai judicios sugestiile capabile sa activeze evolutia
spre insanatosire cu cat vom discerne mai bine cauzele si evolutia unui caz; daca aceasta
evolutie, in mod obligatoriu progresiva, necesita o durata mare de timp, evitam efectul
dezastruos al unei afirmatii dezmintita ulterior.

Opinii contrare au fost emise, in legatura cu acest subiect, de anumiti specialisti care recomanda
o teorie singulara: Nu va preocupati de simptome, nu vorbiti cu pacientul: el se va gandi mai
mult, ceea ce va inradacina in el ideea bolii: concentrati-i atentia numai asupra ideii de
vindecare.
Insa, in cea mai mare parte a nevrozelor, departe de a-si sugera perpetuarea starii sale prin
expunerea nenumaratelor afectiuni de care sufera, bolnavul isi imagineaza (de altminteri, pe
buna dreptate) ca indeplineste prima conditie necesara insanatosirii sale: imformarea exacta si
completa a practicianului pentru a-i inspira acestuia un tratament adecvat. In 9 cazuri din 10,
starea unui bolnav se usureaza partial definind-o, daca el are incredere in cel care-l asculta,
adica daca asteapta de la acesta o ameliorare prompta.
In timpul unei prime sedinte, este necesar sa ascultati pana la capat doleantele acestuia, apoi sa-i
puneti intrebari suplimentare indispensabile pentru precizarea punctelor care nu au fost suficient
clarificate. Abia dupa aceea, puteti spune pacientului: Explicatiile tale sunt suficiente: am
inteles complet cazul tau. Vom incerca acum sa-l rezolvam. Trebuie sa-l convingeti sa nu se mai
gandeasca la boala sa, la suferintele sale si nici macar sa nu vorbeasca de ele si sa-l asigurati ca a
spus tot ceea ce trebuia spus si ca ar fi inutil si chiar daunator sa revina asupra acestui subiect.
Predispoziie Coninutul predispoziiei Manifestri n planul relaiei medic-pacient
sugestiv

nchipuire Capacitatea de a furi imagini Viziunea nerealist a bolnavului asupra bolii, cu

sau preri, nzestrate cu apariia de comportamente contra-productive
atributul autenticitii sau (resemnare, abandon, atitudine excesiv
plauzabilitii. Poate fi problematizant). E favorizat de confuzia,
favorizat de lipsa unui cadru incertitudinea, anxietatea aferente bolii, ca i de
de referin sau de disfuncionalitile de comunicare cu medicul.
ambiguitatea situaiei
stimul ;

Transpunere Intrarea ntr-un rol elaborat Intrarea n situaia de bolnav, cu asumarea, mai mult
primar sau prin nvare sau mai puin autentic , a condiiei de boal.
social

Conformare Disponibilitatea de acord al Contagiunea informaional, preluarea neselec-tiv

opiniilor i atitudinilor cu cele a prerii anturajului (n special a celui furnizor de
din grupul de apartenen al suport)
subiectului

Subordonare Supunerea necritic, Preluarea ad litteram a indicaiilor terapeutice

necondiionat fa de incitaii (hipercomplian). Se explic prin :
care vizeaz , direct sau
indirect, dirijarea - asimetria relaiei medic-pacient , din punctul de
comportamentului vedere al echilibrului emoional i al capacitilor
de rezolvare a problemei ;
- evitarea disconfortului pe care l-ar produce
contrazicerea opiniei avizate ;
- necesitatea , pentru pacient, a ieirii dintr-o
situaie de ambiguitate, potenial amenintoare.

Captare Orientarea selectiv, liber a Apelul la medic, nu att sub presiunea simptomului,
subiectului, spre o surs ct din dorina de afirmare, de siguran, de a scpa
provocativ, atragerea / de monotonie, de ameliorare a imaginii de sine (ex.
absorbia acestuia de ctre apelul nejustificat la chirurgia estetic)
surs.

Coninutul psihoterapiei sugestive

Psihoterapia sugestiv, ca tehnic psihoterapeutic, cunoate multiple manifestri n plan

tehnic:

- Cea mai avansat este hipnoterapia, care poate avea trei forme: terapie centrat pe simptom (are
ca obiectiv eliminarea simptomului), hipnoanaliza (combinaie a hipnozei cu psihanaliza),
sistemele de psihoterapie eclectice (n care exist o mbinare sui-generis, funcie de
particularitile clientului, ale hipnoterapiei cu terapiile de orientare comportamental i
experienial).

- O form mai frecvent utilizat, nefiind condiionat att de mult de motivaia nalt a
pacientului, ca i de abilitile de ordin fizic ale terapeutului, este imageria dirijat. Ea include
tehnici variate, precum vizualizarea de imagini mentale, utilizarea metaforelor, desenului, jocului
de rol. Se are n vedere aducerea la lumin a unor coninuturi incontiente, potenial
psihotraumatizante, sau generatoare de tensiuni psihice.

Rezultatul concret al acestor tehnici este creterea stimei de sine, dar i o autonomizare precoce,
fapt important mai ales n recuperarea dup proceduri chirurgicale complicate i costisitoare. n
unele variante, ca adjuvant n relaxare i chiar pe parcursul imageriei se poate folosi muzica,
realizndu-se o alian ad-hoc muzicoterapie-psihoterapie sugestiv.

Rezultate

Cele mai cunoscute rezultate privesc folosirea tehnicilor de imagerie dirijat n scopul
reducerii anxietii, durerii i necesarului de narcotice / analgetice din perioada ante-, intra- i
postoperatorie precoce.

Perspective

Perspectivele folosirii psihoterapiei suggestive ca mijloc adjuvant n chirurgie sunt ncurajatoare.

Toate rezultatele de mai sus argumenteaz pentru un rol favorabil real, iar efectele adverse rmn
practic nule. Beneficiile exprimabile n plan concret, n recuperarea precoce, scderea numrului
de zile de spitalizare, ameliorarea calitii vieii acestor bolnavi, aflai ntr-o situaie de impas
existenial real, sunt certe. Mai mult, tehnicile de relaxare i autosugestie nvate cu acest prilej
pot fi folosite cu succes i n viaa cotidian, n vederea creterii rezistenei la aciunea agenilor
stressori psihici.
 Sedinta

1. Explorarea imaginatiei

Scopul : dezvoltarea imaginatiei vizuale

Desfasurarea : subiectul trebuie sa fie asezat pe scaun, sa inchida ochii si sa se relaxeze.

Noi catre subiect : Vreau sa-ti imaginezi ca esti intr-un loc, poate fi oriunde, fie ca e vorba de un
loc real sau imaginar, si te plimbi. Vreau sa simti ca picioarele tale fac cativa pasi prin
imprejurimi in acel loc imaginat de tine. Sa ma anunti cand imaginea locului respectiv devine
clara si precisa.

Subiectul (dupa cateva minute) : sunt intr-o padure, incaltat cu ghete. E toamna iar frunzele si
crengile uscate fosnesc sub picioarele mele

Tu: Perfect, mai e cineva acolo?

Subiectul: Nu, cel putin nu prin apropiere.

Tu: zi-mi mai multe despre aceasta padure

Subiectul: E imensa. Nu se pare sa se termine undeva. Nu pot vedea decat copaci in jurul meu.
Undeva in stanga e un trunchi mare rasturnat iar in jurul lui copacii sunt mai rari.

Tu: Cum te simti?

Subiectul : Singur.

Tu: Cati ani ai?

Subiectul: in jur de 14

Tu: Ai vreo idee de ce esti singur?

Subiectul : Nu.

Tu: De ce nu faci cativa pasi prin imprejurimi sa afli mai multe?

Subiectul: Ok.

Tu: Deci incotro ai plecat?

Subiectul: Spre acel luminis unde este copacul rasturnat.

Tu: Ok, sa-mi zici cand ai ajuns la el, daca nu e ceva pe drum care sa te opreasca.

Subiectul (dupa cateva clipe) : Am ajuns, e cineva razimat cu spatele de acel trunchi urias. E un
batran. Ma indeamna sa ma asez langa el.

Tu: Asaza-te. Eu o sa va las singuri sa vorbiti linistiti. Ma anunti cand terminati. (Si il lasi in pace
pana se trezeste). Dupa cateva minute cand se va trezi singur, subiectul poate sa-ti povesteasca
ceva de genul : "Acel batran era bunicul meu, l-am iubit foarte mult si eram extrem de apropiati.
A murit cand eu aveam in jur de 14 ani. Nu mi-a spus prea multe acolo langa copac, mesterea
ceva in maini, nu mi-am dat seama ce anume mai exact. A fost o experienta aparte si m-am simtit
bine sa-l revad." Rolul tau a fost acela de a-l ajuta pe subiect sa ramana concentrat cu mintea la
acel lucru pe care si l-a imaginat. Asadar pentru reusita acestui tip de hipnoza este necesar ca tu
sa-l poti determina pe subiect sa ramana concentrat asupra imaginii respective. Sunt mai multe
lucruri care il pot face sa-si piarda concentrarea: plictiseala (scena pe care si-a imaginat-o este
prea palida si plicticoasa), somnul (uneori subiectul poate adormi la propriu), scena poate fi
interesanta si atragatoare dar poate activa partea critica a personalitatii individului care in final se
va impune asupra acelei parti din minte care a creat scena. Pentru a evita pierderea concentrarii si
pentru a-i mentine interesul pentru scena imaginata, trebuie sa-i pui intrebari. Intrebari care au
rolul de a-i mentine concentrarea, intrebari legate de locul pe care si l-a imaginat de exemplu.

Interpretarea scenelor imaginate:

1. Spatiile deschise sugereaza ca subiectul se simte singur in viata personala. Dar de asemeni pot
semnifica faptul ca subiectul s-a simtit singur la un momentdat.

2. Prezenta unei rude in imaginea respectiva sugereaza faptul ca persoana respectiva simte
nevoia unei afectiuni, sau a simtit-o la un momentdat, de asemeni e posibil ca acea ruda, in viata
de zi cu zi sa reprezinte alta persoana nu neaparat bunicul (cum a fost cazul exemplului de mai
sus).

3. La fel infatisarea unei rude in tablou poate fi diferita de imaginea reala si poate fi creata dupa
standardele si dupa nazuintele subiectului.

2. Directionarea si controlul imaginatiei

Scopul : directionarea si controlarea imaginatiei

Desfasurarea : In explorarea imaginatiei rolul nostru s-a rezumat in a-l ajuta pe subiect sa-si
imagineze ceva anume si sa ramana concentrat asupra a ceea ce si-a imaginat. Neam implicat
activ in directionarea si controlarea imaginatiei subiectului introducand de obicei un element
strain in "visul" sau.

Instructiune : Noi catre subiect : Te rog inchide ochii si relaxeaza-te. (Pauza)

Acum vreau sa te gandesti la o anumita incapere pe care o cunosti foarte bine. Cand ai o imagine
clara te rog sa ma anunti.

Subiectul : Ok.

Noi: Ce camera e?

Subiectul: Bucataria de acasa, sau dormitorul sau etc.

Noi : Ai putea sa mi-o descrii?

Subiectul incepe sa-ti insire cateva caracteristici ale incaperii.Acum tu incerci sa-ti dai seama cat
de clara este imaginea in mintea subiectului dupa numarul elementelor descriptive pe care le
insira (culori, detalii, etc.).

3. Rugaciune de vindecare

Scop : vindecarea lumii interioare

Desfasurarea : subiectii se fac comod si este pus video dupa care ei indeplinesc ceea ce se cere
in el

Material : video cu rugaciunea de vindecare

Timp : 25 minute

(Video urmeaza mai departe)