ISDR-CURS 7 05.04.

2016

**Continuare CURS 6**

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITOARIALA A
STATELOR FEUDALE ROMANESTI

Unitatea administrativ-teritoriala de baza a fost pana in perioada epocii

moderne satul (obstea sateasca).In foarte multe situatii satele din Moldova si
Tara Romaneasca si-au mentinut o relativa autonomie ,fiind denumite sate
libere ,asupra carora domnia avea doar o autoritate teoretica ,deoarece
conducerea administrativ-teritoriala apartinea obstii satesti .
In perioada feudalismului dezvoltat ,o mare parte din satele libere au fost
aservite,devenind proprietatea domneasca,boiereasca sau manastireasca . Locul
ocupat de obstea sateasca in conducerea administrativa este luat de dregatorii
locali numiti de domnitor pentru rezolvarea problemelor din teritoriu. In
perioada feudalismului a aparut o noua forma de organizare adminstrativa
denumita judet,fiind o putere intermediara intre obste si puterea centrala .
Termenul de judetprovine de la iudicium,tradus drept instanta de
judecata,de unde rezulta si principala atributie a conducatorilor de judet in
rezolvarea litigiilor. Conducatorii purtau denumirea de
judeti,sudeti,vornici sau bani,pe langa atributiile judiciare ,acestia
aveau atributii fiscale,militare si administrative.In Moldova s-a mai intalnit si
termenul de tinut,condus de un staroste sau parcalab.
In sec.XVI-XVII, in Tara Romaneasca erau 16 judete ,iar in Moldova 24.

ORGANIZAREA ORASELOR
Orasele aveau o organizare proprie , ce le conferea o anumita autonomie
,populatia oraselor era alcatuita din meseriasi ,negustori si tarani care aveau
posibilitatea sa isi aleaga o conducere proprie,subordonata in mod direct
dregatoriilor domnesti.De obicei erau conduse de un sfat orasenesc ,alcatuit din
12 pargari si un judet(dregator principal).
 Acest sfat avea atributii in materie fiscala,judiciara si administrativa.
Incepand cu sec.XVI,populatia oraselor s-a organizat in bresle .

INSTITUTII JURIDICE REGLEMENTATE DE LEGEA TARII

1.Institutia juridica a proprietatii

Proprietatea asupra pamantului a reprezentat in dreptul feudal temelia tututor
institutiilor politice ,economice si juridice .Cutumele romanesti acordau
domnitorului drept de proprietate absolut ( dominium eminens)asupra
intregului teritoriu al tarii.In temeiul acestei prerogative ,nici o proprietate
taraneasca ,boiereasca sau manastireasca nu se putea constitui fara exprimarea
consimtamantului domnitorului printr-un act domnesc .
Orice transformare sau transmitere de proprietate trebuia confirmata prin
hrisov domnesc ,fiind acte elaborate de cancelaria domneasca si avand putere
absoluta in probatiune.Dupa schimbarea domnitorului ,titularii drepturilor de
proprietate cereau noului domn un act de intarire a drepturilor pe care le aveau .
O alta consecinta a lui dominium eminens consta in dreptul domnitorului
de a lua in stapanire mosiile proprietarilor care decedau fara a lasa mostenitori
de sex masculin pe linie directa .Explicatia acestei atributii consta in faptul ca
,nemai existand posibilitatea indeplinirii obligatiilor militare ,potrivit pactului
initial incheiat intre proprietar si domn ,proprietatea urma sa se intoarca la
suverani in virtutea lui dominium eminens. Tot in virtutea lui dominium
eminens domnitorii mai aveau urmatoarele atributii:
1.intrau in stapanirea tuturor averilor persoanelor straine care mureau pe
teritoriul tarilor romane
2.drept de stapanire asupra robilor care puteau fi donate manastirilor sau
boierilor
3.dreptul de a intemeia sau de a aproba intemeierea unor sate noi
4.dreptul de a dispune de pamanturile fara stapan ,pustii sau parasite
5.dreptul de a intra in stapanirea succesiunilor vacante
6.dreptul de a fixa si de a primi birul de la populatie pentru pamant
7.dreptul de a aproba folosinta comuna a apelor curgatoare si lacurilor pentru
pescuit ,adapat si navigatie
 8.aproba construirea de poduri si drumuri si percepea taxe pentru folosinta
9.dreptul de a confisca terenurile celor judecati pentru tradare si de a le trece in
proprietatea statului
Domeniul domnesc (public)
In categoria domeniului domnesc intrau urmatoarele bunuri:
-proprietatile confiscate
-proprietatile fara mostenitor
Pe langa acest domeniu public ,domnitorul ,ca prim-feudal al tarii,detinea un
domeniu privat ,obtinut prin mosteniri,cumparari sau schimburi.Cele 2 domenii
erau administrate separate,potrivit unor reguli procedurale diferite .
In categoria domeniului domnesc public intrau si terenurile din jurul
cetatilor ,oraselor si targurilor pe care erau organizate unitati militare
subordonate direct domniei.Din categioria bunurilor domeniului public
,domnitorul putea dona terenuri boierilor si manastirilor.
2.Proprietatea boiereasca si bisericeasca
Aceste 2 forme alcatuiesc proprietatea nobiliara care a fost formata si
consolidata prin urmatoarele metode :
1.acapararea proprietatii taranesti prin cumparare sau deposedare
2.exploatarea muncii taranilor
3.prin donatii domnesti facute vasalilor in schimbul unor servicii in special de
natura militara
4.prin mosteniri sau schimburi
O sursa importanta de formare a proprietatii bisericesti a constituit-o
dania(donatia) ,facuta de boieri,domni ,etc in scopuri pioase.

3.Proprietatea taraneasca
S-a consolidat in perioada de dezvoltare a obstii satesti ,imbinand
proprietatea devalmasa cu dreptul de proprietate personala.
Legea Tarii permitea instrainiarea pamanturilor obstii ,atat acelor
devalmase ,cat si a celor personale ,cu respectarea dreptului de preemtiune.
Perioada feudalismului cunoaste doua categorii de obsti satesti :
1.obstea libera-avea pamantul impartit in 2 parti :
-vatra satului(casele)
-hotarul satului (paduri,teren agricol)
In functie de cele doua categorii de teren , dreptul de proprietate se impartea
astfel:vatra saului era in proprietate private ,iar hotarul satului in proprietate
devalmasa.Fiecare bun din proprietatea devalmasa ,in functie de natura sa
economica era reglementat prin dispozitii speciale(obiceiul prisacii,legea
branistei).
2.obstea aservita-are ca particularitate faptul ca dreptul de proprietate asupra
hotarului satului era exercitat de boier (feudal).Taranul pastra dreptul de
proprietate asupra bunurilor din vatra satului.

REGIMUL POLITIC AL PERSOANELOR

Cutumele feudale romanesti recunosc tuturor persoanelor capacitate juridica
intr-o forma inegala insa ,avand la baza structura ierarhica a societatii.
Inegalitatea sociala este recunoscuta public de cutumele feudale ,reflectandu-
se in inegalitate juridica,astfel boierii aveau capacitate juridica deplina,calitatea
de boier fiind transmisa urmasilor ,fiind conditionata de o stapanire si mai tarziu
de o dregatorie .
Ca subiect de drepturi si obligatii,boierii se identificau cu mosia pe care o
aveau si unde aveau domiciliul legal.
Clerul-dispunea de aceleasi drepturi si privilegii ca si boierii,participand sub
diverse formae la conducerea statului si avand competenta sa judece in anumite
procese civile ,penale si canonice in special in domeniul familiei si in infractiuni
contra religiei.
Orasenii-se bucurau de o situatie privilegiata,drepturile publice fiindu-le
consemnate in documente intitulate privilegii,iar cele private stabilite prin
cutume referitoare la actele de comert .Din randul orasenilor faceau parte si
taranii fugiti de pe mosii ,insa statutul juridic al acestora era acela de iobag.
Taranii liberi aveau capacitatea juridica asemanatoare orasenilor ,puteau
dispune de bunurile detinute in proprietate ,aveau dreptul sa participe la
administrarea satelor si dreptul de a indeplini anumite dregatorii.In Tara
Romaneasca se numeau mosneni,iar in Moldova razesi.
 Taranii aserviti sau dependenti erau numiti
vecini ,rumani,iobagi,serbi,slugi ,jeleri,erau exclusi de la functiile
publice ,exercitandu-se asupra lor un drept de proprietate incomplet de catre
boier,putea fi vandut,donat,fie impreuna cu mosie ,fie separate de ea.
Fata de pamantul pe care il lucra ,taranul aservit avea drept de folosinta ,fiind
obligat in contra prestatie la dari in natura ,munca sau bani fata de proprietarul
domeniului.Aveau un drept de proprietate personala asupra casei si
gospodariei,dar asupra imbunatatirilor aduse pamantului lucrat (livada sadita
,moara construita),aveau posibilitatea sa incheie contracte de vanzare-
cumparare ,donatii sau schimb,puteau redeveni tarani liberi prin iertare sau
rascumparare.
Robii-formau cea mai de jos patura a societii ,avand statut mai mult de
obiect ,decat de subiect de drept,apartineau boierilor sau manastirilor fiind legati
de pamantul pe care il lucrau, putand fi vanduti sau donati cu respectarea
dreptului de preemtiune.
Robii care savarseau delicte puteau fi predati de catre stapanii lor partii
vatamate ,iar daca un rob omora un alt rob ,acesta era predat fie proprietatului
celui omorat fie condamnat la moarte ,daca era recidivist.In raporturile cu
stapanii si cu statul,robii aveau obligatii in munca si in natura.
Strainii-aveau un regim juridic special , reglementat de Legea
Tarii,caracterizat prin toleranta,mai ales daca erau crestini.Se puteau aseza in
targuri si orase ,puteau face comert,puteau intemeia comunitati si isi puteau
ridica biserici,puteau obtine impamantenirea,fie prin boierire(improprietarirea
cu teren pentru servicii aduse statului),fie prin casatorie cu o pamanteana ,daca
in prealabil imbratisau credinta sotiei.Dupa impamantenire dobandeau toate
drepturile civile si politice .

Institutia familiei
Familia era considerata celula de baza a societatii .Din punct de vedere
juridic,casatoria era reglementata de dreptul canonic ortodox,pe langa regulile
bisericesti,institutia casatoriei era reglementata si de dreptul cutumiar .In
temeiul cutumelor apare o relative egalitate intre soti,exercitarea autoritatii
parintesti in comun,iar sotia supravietuitoare putea detine singura tutela copiilor
,fara existenta consiliului de familie ori supravegherea tribunalului.Parintii nu
aveau un drept absolut asupra copiilor si nu ii puteau vinde.
Casatoria era precedata de logodna,incheiata de obicei prin intermediul
parintilor ,oficiata in fata preotului cu putere juridica cu promisiune de
casatorie,se obisnuia si plata unei sume de bani cu valoare de arvuna de catre
viitorul mire pentru a se garanta incheierea casatoriei .Neincheierea casatoriei
presupunea restituirea arvunei.
Dreptul cutumiar nu stabilea o varsta legala pentru casatorie ,singura conditie
ca viitorul sot sa fie mai in varsta decat fata.
Casatoria era incheiata prin vointa viitorilor soti ,fiind necesar si acordul
parintilor,cand acordul lipsea ,mirele rapea mireasa.Casatoria nu se putea
incheia daca intre viitorii soti existau anumite impedimente : piedici de ordin
social si politic .Nu se puteau casatori persoane cu statut juridic diferit,era
absolut interzisa casatoria intre oameni liberi si robi,daca totusi se realiza ,cel
liber devenea rob.
Cea de a doua piedica : rudenia-era interzisa casatoria intre rude pana la
gradul 8 si rudenia artificiala (prin adoptie) si rudenia spirituala( prin botez)
reprezentau piedici pentru casatorie.
Afinitatea rudele unui sot nu se puteau casatori cu rudele celuilalt sot si
niciunul dintre soti nu putea lua in casatorie succesiv 2 surori sau 2 frati.
Diferenta de confesiune- crestinii nu se puteau casatori cu cei de alte
religii ,dar nici ortodoxii cu catolicii.
Rapirea fetei-dota reprezenta totalitatea bunurilor aduse de catre femeie in
interiorul casatoriei nou formata.Dota putea cuprinde atat bunuri mobile cat si
imobile.Aceste bunuri ramaneau in proprietatea sotiei care putea face acte de
dispozitie cu privire la ele ,iar in caz de divort ,pronuntat din vina ambiilor
soti,dota ii ramenea sotiei.
Desfacerea casatoriei se realiza fie prin moartea unuia dintre soti,fie prin
divort ,fie prin anularea casatoriei.Bunurile dobandite in casatorie erau impartite
,iar cele mai frecvente motive de divort erau : adulterul,repudierea sotiei pentru
fapte de imoralitate ,comportamentul violent ,erezia ,calugarirea.