FARINGE

Reprezinta al doilea segment al sistemului digestiv fiind un conduct musculo-membraos cu directie

verticala situat inapoia foselor nazale, cavitatii orale si a laringelui si anterior coloanei vertebrale. Situat
dedesubtul bazei craniului si se continua inferior cu laringele fata de care este dispus posterior pe de o parte
si de alta parte cu esofagul.

Din punct de vedere fiziologic, este un conduct mixt ce permite trecerea succesiva dar niciodata
simultana a bolului alimentar si a aerului respirator. Calea aeriana si cea digestive se intalnesc in aceasta
portiune a faringelui care corespunde cavitatii orale si cum esofagul este plasat posterior conductului faringo-
traheal, cele doua cai se incruciseaza in X in plan antero-posterior, calea digestiva fiind dispusa posterior
celei aeriene.

Faringele ocupa anatomic doua regiuni: craniana si cervicala.

Cea craniana (cefalica) este situata profound iar cea cervicala este mai accesibila, fiind mai usor
abordabila, accesul fiind impiedicat numai de osul hioid.

Limitele: de la baza craniului pana la C6 sau chiar C7, ascensionand in timpul deglutiei pana la C5.

Impartire se face in 3 segmente:

1. Rino-Faringe: port sup (nazala) care se intinde de la baza craniului pana la valul palatin

2. Oro-Faringe: port mijlocie (orala) intre valul palatin si un plan ce trece prin hioid

3. Laringo-Faringe: port inferioara (laringiana) care se intinde pana la extremea inferioara a esofagului

Dimensiuni: 13-14cm lungime; iar pe segmente RF: 4cm OF: 4cm LF: 5-6cm.

Forma: are forma unui ulcior a carui extremitate superioara este ingustata, se largeste in toate
directiile in port mijlocie pentru ca in partea inferioara sa se ingusteze din nou.

Constitutia anatomia:

Facand abstractie de patura celulara care il inconjoara si care nu ii apartine faringele prezinta un
schelet fibros reprezentat de aponevroza interfaringiana, o patura musculara la exterior aponevrozei si o
mucoasa care captuseste aponevroza la interior.

Aponvroza intefaringiana sau faringobazilara (cefalofaringiana).

Are forma unui jgheab cu concavitatea anterior si prezinta posterior pe linia mediana un rafel dat de
intersectia insertiilor musculare ale muschilor constrictori ai faringelui. Aponevroza se intinde fara intrerupere
intre cele doua extreme ale faringelui fiind mai rezistenta in portiunea superioara si mijlocie.

Prezinta doua extreme superioara si inferioara, doua margini antero-laterale si doua suprafete
exterioara si interioara.

Extremitatea superioara este fixate solid la baza craniului, si in portiunea mijlocie se insera pe
tuberculul faringian si pe fata inferioara a suprafetei bazilare a occipitalului fiind intarita de un ligament
median posterior al faringelui sau cum mai este numit ligsmentul atloid al lui Toma-Ionescu.

Page 1 of 11
 Lateral extremei superioare se insera dinspre posterior spre anterior pe fata inferioara a stancii
temporalului de la partea antero-mediala a orificiului carotidian pana la varful stancii, pe membrana fibroasa
care obtureaza foramen lacerum si pe partea postero-laterala a bazei procesului pterigoidian. La acest nivel
este intarita de ligamentul petro-salpingo-faringian al lui Escat!

Extremitatea inferioara se subtiaza din ce in ce mai mult si se continua cu patura celulara a

esofagului. Prin margnile antero-laterale aponevroza se insera astfel:

Marginea inferioara a aripii interne a procesului pterigoid, pe ligamentul pterigo-mandibular, pe

partea posterioara a marginii alveolare a mandibulei, pe partea post a liniei milo-hioidiene,

pe ligamentul stilo-hioidian, pe coarnele mici si mari ale hioidului,

pe ligamentul tiro-hioidian lateral,

pe marginea posterioara a cartilajului tiroid si pe marginea posterioara a cricoidului.

Aponevroza inter-faringiana este formata din fibre colagene care ii asigura rezisenta si din fibre
elastice.

Tunica musculara

Tunica musculara imbraca aponevroza interfaringiana pe suprafata externa fiind formata din 6
perechi de muschi dintre care 3 perechi sunt reprezentate de muschi intrinseci, fiind reprezentati de muschii
constrictori ai faringelui (superior, inferior, mijlociu). Si 3 perechi de muschi extrinseci ai faringelui care in
contractie sunt muschi ridicatori ai faringelui reprezentati de faringo-stafilin stilo-faringian si petro-faringian

Muschii constrictori

1. Costrictorul superior

Are forma patrulaterala si ocupa 1/3 superioara a faringelui.

Prin extremitatea sa antero-laterala se insera prin 3 fascicole:

1. fascicolul pterigoid (pterigo-faringiene) care se insera pe 1/2 inferioare a marginiii posterioare

a aripii interne a pterigoidei si pecrosetul pterigoidian.

2. fascicolul pterigo-madibular: pe bandeleta cu acelasi nume pe care se insera si buccinatorul,

de unde si numele de aponevroza buccinato-faringiana.

3. fascicolul gloso-faringian: care se insera in partea post a liniei milohiodiene. De la acest se

imbraca posterior si se insera prin cealalta extremitate pe linia mediana posterioara a
aponevrozei interfaringeiene incrucisandu-se intr-un rafeu.

Marginea superioara a muschiului este oblica de sus in jos si dinspre posterior spre anterior si lateral,
ea urcand pana la baza craniului numai in partea post, dupa care se indeparteaza de aceasta cu atat mai
mult cu cat coboara antero-lateral lasand neacoperita aponevroza interfaringaiana.
Page 2 of 11
 Marginea inferioara este acoperita de fibrele superioare ale constrictorului mijlociu.

Muschii constrictori ai faringelui acoperindu-se unii cu altii, invers solzilor de peste (sau tiglelor de
acoperis de case).

2. Constrictorul mijlociu

Este un muschi triunghiular care prezinta la origine 2 fascicule:

condro-glos: inserat pe coarnele mici;

cerato-glos: inserat pe coarnele mari ale hioidului.

Fibrele musculare se indreapta catre linia mediana posterioara, cele posterioare fiind oblic
ascendente si acoperind partea inferioara a constrictorului superior, cele mijlocii sunt transversale si se
indrepata catre rafeul median iar cele interioare sunt oblic desccente si vor fi acoperite de catre constrictorul
inferior;

3. Constrictorul Inferior

Acesta are forma trapezoidala care prezinta 3 fasciule:

1. tiroidian,pe cartilajul tiroid,pe acea linie oblica de pe fata laterala, in partea dorsala;

2. crico-tiroidian

3. cricoidian care se insera pe marginea inferioara a pecetei si a arcului cricoidian.

De la aceste insertii fibrele musculare se indreapta catre rafeul median, cele craniane acoperind
constrictorul mijlociu iar cele caudale se continua cu fibrele longitudinale ale esofagului formand un tract
crico-esofagian.

Pe linia mediana exista un triunghi muscular (Killian) care formeaza pnctul de plecare ale
diverticulului faringo-esofgian.

Marginea inferioara prezinta pensa crico-faringiana a lui Chevalier-Jackson pe unde intra nervul
recurent al n. vag.

Muschii intrinseci captusesc faringele postero-lareral, avand o fata anterioara concava. Prin contractie
micsoreaza diametrul faringelui antero posterior ce determina impingerea bolului alimentar spre esofag.
Constrictorii mijlociu si inferior, au fibre oblice ce determina si scurtarea faringelui si ridicarea sa.

Page 3 of 11
 Muschii Extrinseci

Sunt muschi ridicatori, lungi, subtiri cu directie aproape verticala si de aceea cnd se contracta ridica
extremitatea inferioara a faringelui.

1. Faringostafilinul (palato-faringian) are 2 fascicole de origine:

Unul principal pe fata superioara a aponevrozei valului palatin
Doua accesorii pterigoidian (pe crosetul procesului pterigoidian), condro tubar (pe trompa lui
Eustachio)
Terminal prezinta 2 fascicule:
anterior care se termina pe marginea superioara a cartilajului tiroid
posterior care se termina pe aponevroza faringiana.
2. Stilofaringian: de pe procesul stiloid se termina prin 5 fascicole dintre care numai unul cel
faringian se termina pe aponevroza faringiana, fata de celelate (amigdalian, epiglotic, tiroidian si
cricoidian). Printre fascicolele stilofaringianlui trece n hipoglos.
3. Petrofaringian al 3-lea muschi ridicator, se insera pe fata inferioara a stancii temporalului antero-
lateral de orificiul carotidian, trece printre primii 2 constrictori, si merge pe partile laterale ale
faringelui terminandu-se pe aponevroza faringiana

Muschii faringelui sunt inveliti la exterior de aponevroza perifaringiana a carei insertii anterioare se
confunda cu cea a muschilor de unde se prelungeste spre cavitatea orala formand aponevroza buco-faringee.
In partea superioara trece deasupra constrictorului superior,se alipeste aponevrozei faringiene cu care
se insera pe baza craniului formand aponevroza lui Chaussier-Cruveilhier.

Configuratia interioara a faringelui (endofaringele).

Suprafata interna a faringelui este acoperita de mucaosa faringelui, formata din epiteliu si corion.
Epiteliul: este cilindric ciliat de tip respirator, in vecinatatea rino-faringelui si a orificiului
laringian; si de tip pavimentos stratificat deci de tip digestive in restul mucoasei faringiene.
Corionul: mucoasei faringiene este bogat in formatiuni limfoide care formeaza organe
caracteristice numite amigdale;

Interiorul faringelui este impartit in cele 3 etaje.

Rinofaringele sau nazofaringele si epifaringele

Are forma aproape cubica, si se intinde de la baza craniului la planul valul palatin.

Peretele superior este curb avand concavitatea inferior si corespunde suprafetei bazilare a
occipitalului si corupului sfenoidului. In functie de adancimea boltii poate fi adanc, mijlociu si
aporape plat. In partea anterioara se continua cu plafonul foselor nazale de care este separate
prin repliurile foselor nazale (parte a sept nasal pana la orificiul trompei lui Eustachios). Acest
perete este captusit de o mucoasa foarte aderenta la os. In mucoasa se gasesc numerosi foliculi
limfatici care formeaza amigdala faringiana a lui Lushka care impreuna cu amigadalele
palatine linguala formeaza marele cerc limfatic al lui Waldaer. Amigdala faringiana este situata
intre cele doua orificii tubare, posterior lor.
Page 4 of 11
 Peretele inferior , in timpul deglututiei este reprezentat de peretele valului palatin. In afraa
deglutitiei acest perete lipseste, la acest nivel rino-faringele comunicand cu oro-faringe prin
istmul faringian. In cazul paraliziei nervului palatin aceasta inchidere nu se mai face si lichidile
din cavitatea orala vor refula prin fosele nazale.
Peretele posterior se continua cu cel superior, corespunde suprafetei occipitale, membranei
occipito-atloidiene, arcului posterior al atlasului si partii sup a axisului. Amigdala faringiana se
poate continua si in mucoasa acestui perete.
Pe peretii laterali se gasesc doua formatiuni: orificiul trompei faringiene a lui Eustachios si
foseta lui Rosenmuller. Trompa lui Eustachios face legatura intre rinofaring si urechea medie.
in jurul trompei , tesulul limfoid formeaza amigdala tubara a lui Gerlach

Orificiul trompei lui Eustachio are o localizare precisa la 1cm deasupra bazei limbii si 1cm posterior
cornetului nasal inferior. Inapoia orifc tubar se gasetse fosate lui Rosenmuller. Care uneoir poate fi foarte
dezvoltata si ia denumirea de diverticulul lui Pertyck. Posterior se afla pachetul vasculo nervos al gatului si
vine in contact direct cu artera carotida interna.

Amigdala faringiana
Are o forma aproximativ dreptunghiulara, avand 20/25mm si pe linia mediana prezinta un sant antero-
posterior, mai profound in partea lui posterioara unde se termina intr-o drepresiune: bursa faringiana a lui
Lushcka. De fiecare parte a acestui sant anteroposterior se gaseste un numar variabil de pliuri curbe, radiare.
Amigdala faringiana se dezvolta din perioada fetala, se dezvolta treptat pana la 12-14ani, cand atinge
maximum de dezvoltare, dupa care incepe sa involueze. Are aceeasi structura ca si amigdala palatina si
anterior este indaratul ciocului vomerului se afla un corp epitelial mic numit hipofiza faringiana al lui
ERDHEYM de unde pleaca la embrion canalul hipofizo-faringian Landzert.

Orofaringele
Are o forma aproximativ cubica cu 6 pereti fiind mai mult un cilindru turtit.
Perete superior coresp fetei inferioare a valului palatin si istmului nazofaringian
Peretele inferior comunica larg cu laringo faringe.
Peretele posterior corespunde axisului si C3. Mucoasa de la acest nivel este neregluata din
cauza numereosilor foliculi limfatici si a glandelor submucoase abundente care ii dau un aspect
mamelonar.
Peretele anterior corespunde orificiului orofaringian delimtat superior de lueta si valul
palatin,lateral de pilierii palatini iar inferior baza limbii.
Peretii laterali prezinta in partea cu amgidalele palatine precum si un sant larg care conduce
alimenele din cavitatea orala spre partea inferioara a faringlui sant numit rigola alimentara care
sunt delimitate medial de baza limbii si mai jos de marginea epiglotei iar lateral de pilierii
anteriori ai valului palatin, fata anterioara a amigdalei, pilierii posteriori si peretele post al
faringelui.

Laringofaringele
Se intinde de la un plan orizontal trasat prin hioid pana la un alt plan ce corespunde cricoidului unde se
continua cu esfogaul. Are forma de palnie
Pertele anterior este format de orificiul superior al laringelui si peretele post al acetsuia. Pe
linia mediana se gasete o proeminenta numita rimula iar dedesubt un relief vertical
determinat de placa cricoidului, de aritenoide, de muschii crico-tiroidieni posteriori si de
muschiul aritenoidian. De o parte si de alta a acetsui relief sunt doua santri laringofarng numite
Page 5 of 11
 sinusurile piriforme prin care se scurg alimentele lichide si semisolide. Aceste santuri sunt
intrerupte de un pliu de mucoasa determinat de nervul recurrent.
Pertele posterior este reprezentat de corpul C4,5,6 uneori si 7 pe care se gasesc muschi
prevertebrali.

Extremitatea inferioara a faringelui, sitauata la 15cm sub arcadele dentare are o circumferinta de 10-
12 mm putand opri la acest nivel corpii straini, actiune favorizata si de faptul ca fibrele constrictorului inferior
al faringelui se pot contracta pe cricoid formand un fel de sfincter. Limita dintre faringe si esofag o reprezinta
pliul de mucoasa circular care formeaza asa numita gura a esfagului a lui Killian.

Raportulrile Faringelui
Suprafata externa a faringelui este acoperita posterior si pe partile laterale de o patura celulara
(adventice) care il uneste si il separa in acelasi timp de organele vecine, numita patura celulara perifaringiana
asociata cu patura celulara a muschilor.

Peretele anterior lipseste prezinta un perete posterior si 2 pereti anterloaterali.

Peretele posterior vine in raport cu coloana vertebrale cervicala (primele 6), cu muschi prevertebrali
intre faringe si regiunea prevertebrala delimitandu-se spatiul retrofaringian

Spatiul retro-faringian se continua caudal cu spatiul retro-esofagian pana in mediastinul posterior

(torace) formand imprena spatiul retro-faringo-esofaring al lui Hencke. In acest spatiu se gaseste un spatiu
celular care favorizeaza alunecarea celor doua organe in timpul deglutitiei preucum si doi noduli limfatici
retrofaringeini superiori in care se vor drena limfaticele superioare ale faringelui. Acesti noduli pot fi sediul
adenoflegmoanelor.

In partile laterale este inchis de 2 septuri faringiane (septuirle lui Sharpy) care se intind de la marginea
faringelui la aponevroza faring. Acest spatiu se exploreaza pe cale endofaringiana.

Pereteiii laterali sunt impartiti de un plan orizontal in doua portiuni: cefalica si cervicala.
In port cefalica exista spatiului mandibulo-vertebro-faringian sau latero-faringain superior. Acest
spatiu are o forma prismatic triunghiulara la care:
Medial: petele lateral al faringelui;
Lateral: ramura laterala a pterigoidei mediale
Inferior: mastoida cu pantecele posterior al digastricului si coalana vertebrala.

Spatiul mandibulo-vertebro-faringian este impartit de aponevroza faringelui (difragmul stilian) ce

pleaca din fosa stiliana si se prinde pe peretele lat al faringelui intr-un etaj glandular (sevilau) ocupat de
glanda parotida si un etaj subglandular.

Diafragmul stilian = repliu osteo-musculo-aponerotic care traverseaza spatiul de la marg anterioara a

sterno-cleido-mastoidianului pana la peretele lateral al faringelui. Superior se fixeaza pe baza craniului, de la
marginea anterioara a mastoidei la marginea anterioara a orificiului carotidian, trecand prin stiloida.
Este fornmat din muschii: pantecel posterior al digastricului, stilohiod, stiloglos, stilofargian,
aponevroza care intecuieste acesti muschi si din ligamentele stiliene.

Etajul subglandular este impartit de aripaioara faringiana a lui toma-ionescu: prestiliana (subgland
anterior) si retrostiliana (post). A fost descrisa de toma ionescu si se intinde de la unghiul posterior al
faringelui la procesul stiloid si m stilofaring.

Page 6 of 11
 Spatiul prestilian este delimitat intre faringe, muschiul pterigoid medial, dispus lateral, superior baza
craniului iar interior diafragmul stilian.
In acest spatiu se gasesc: artera carotida externa, care trece prin butoniera dintre stilofaringian si
stiloglos pentru a ajunge in loja parotida.
Se gasesc de asemenea muschii pterigoidian median si lateral, tensori ai valului palatin nervul
mandibular si ramurile sale si artera maxilara.
Nervul glosofaringian trece prin loja retrostiliana printre fascicolele stilofaringianului ajunge in loja
prestiliana indreptandu-se spre limba.
Spatiul substilian delimitat anterior de aripiora faringiana a diafragmul stilian, post de regiunea
prevertebrala, medial de faringe si septul lui Charpy iar lateral de sterno-cleido-mastoidian si mastoida.
Aceasta loja se caracterizeaza prin bogatia elementelor vasculo-nervoase pe are le contine:
pachetul vasculo nervos,
nervii IX, XI, XII,
ganglionul cervical simpatic superior si lantul intermediar,
nervul laringeu,
nervul cardiac superior putand ajunge si artera occipitala.
Portiunea cervicala a faringelui este impartita intr-un plan orizontal prin marginea superioara a
cartilajul tiroid in 2 segmente:
1. inferior, are raportui cu pachetul vasculo-nervos al gatului si cu lobii tiroidieni,
2. superior avand raporturi cu carotida interna si externa, tiroidiana superioara, faciala si linguala,
vena jugulara interna si cu trunchiul lui Farabeuf cu nervul X si XII simpaticul cervical,
limfatice si nodulii limfatici din jurul venei jugularei interne.
La bifurcatia carotidiana se gaseste corpusculul carotidian.
Abordul acestei regiuni a faringelui se face pe calea anterioara, aceasta regiune fiind mai usor
abordabila pe cale trans-hioidiana sau prin rezectia acestui os (procedeul lui Latarjet).
Faringele cefalic este mai greu de abordat avand in vedere dispozitia sa prounfda. Este obligatoriu sa
se faca rezectia ramului mandibular; rezectia temporala sau definitiva fiind primul timp al faringectomieilor
largite.

Vascularizatie:
Ramurile arteriale provin din faringiana ascendenta, pterigopalatina, faciala, palatin inf si din a
tiroidiana superioara;
Venele formeaza un plex venos submucos si un plex la suprafata faringelui (superficial) din ambele
plexuri luand nasere vene faringiene putand fi multiple si care se pot varsa separate in vena jugulara interna
sau pot conflua intr-o vena faringiana care mai rar se varsa separate in jugulara, mai frecvent formand acel
trunchi al lui Farabeuf (tiro-lingo-faringo-facial).
Limfaticele: bogatia faringelui in formatiuni limfoide marele cerc limf si un mic cerc limfatic
( amigdala palatine, faringiana si foliculii limfatici ai valului palatin)
Limfaticele sunt impartiti in 3 grupe:
1. posterior: (orofaringe, sunt tributare nodulilor retrofaringieni si jugularei interne),
2. laterale - majoritatea provin de la amigdalele palatine sunt tributare nodulilor cervicali
profunzi-
3. antero-inferioare: noduli jugulari interni, mijlocii si inferior aceste limfatice isi au orig in 2
retele: musculare si submucoasa
Inervatia este asig de un plex faringian la formarea caruia formeaza n IX,X si simpt cerv. Localizat atat
in submucoasa catsi in muscular.

Page 7 of 11
 Sensibilitatea fiind asigurata in principal de nv X si secundar de nv IX, mucoasa faringiana din jurul
trompei lui Eustachios fiind aisgurata de nv faringiana al luiBock (al trigemenului).
Fenomelene vasculare si secretorii sunt asigurate de ganglionul simpatic cervical superior
Muschii faringelui cu exeptia m faringostafilini m stiofaringiani, partii anterioare a constrictorului
superior care sunt inervati de n IX, restul sunt inervati de plexul faringian din nervul vag (nervul recurent?? ).
LARINGE
Este segmentul arborelui aerifer si are dubla functie respiratorie si fonatorie.

Este un organ median, simetric, partea anterioara a gatului. Usor palpabil, este dispus superficial .
scheletotopic este dispus in dreptul C4-C6.
Limita sup este de un plan orizontal ce trece prin marginea superioara a cartilajului tiroid
corespunzand C4
Limita inferioara plan orizontal dus prin marg inferioara a cartilj cricoid, partii inferioare a C6.
La copil extremitatea sup este mai sus situate putand ajunge la c2, coborand ulterior, si la 6 ani ajunge
la extrm inf a lui c5.
Este organ mobil prezentand mobilitate in sens vertical in timpul deglutitiei, si antero post, in
deglutitie.
In ciuda mobilitatii sale prezinta elemente de mentinere in pozitie reprezentate de continuitatea cu
faringele si traheea precum si de legaturi musculare si ligamentare cu hiodul, sternul si procesul stiloid.
Se ridica in timpul fiecarei deglutiei si cand se produc sunete inalte; coboara in inspir urca in expir.
Dimensiunile variza in functie de sex, varsta si de la individ la individ.
Ca regula generala el este de dimensiuni mai mici la cei cu voce ascutita, si la sexul feminini.
In raport cu varsta foarte mic la nounascut creste rapid pana la 3-4 ani (sau 6 ani la altii). Creste in
raport cu varsta pana la 12-13 ani pentru ca la pubertate sa se modifice rapid odata cu modificarea a vocii.
Ajunge la completa dezvoltare la 23 de ani.

Structura:
Format din piese cartilaginoase care ii formeaza scheletul, un sistem de articulatii si membrane,
muschii intrinseci si extrinseci, mucoasa laringelui cu numeroase formatiuni glandulare, vasele si nervii
laringelui.

Cartilajele sunt in nr de 11: 3 nepereche (tiroid, cricoid, epiglotic) si 4 pereche (aritenoide, corniculate
a lui Santoriti, cuneiforme a lui Morgani/Vriesberg, sesamoide anterioare).
Se mai pot intalni inca trei cartilagii dintre care unul nepereche inter-aritenoidian si doua pereche,
cartilagiile sesamoide posterioare.

Cartilajul cricoid.
Cel mai inferior situat, asemanator unui inel cu pecete,
Posterior: pecetea sau placa cricoidiana
Anterior: arcul sau inelul.
La nivelul unirii arcului cu pecetea, se gaseste o suprafata articulara pentru unirea cornului inferior al
tiroidului cu cricoidul.

Cartilajul tiroid este in partea superioara si anterioara a laringelui. E format din doua lame
patrulatere, dreapta si stanga, unite pe linia mediana unde formeaza o proeminenta numita tuberculul tiroidian
(Marul lui Adam). Posterior se formeaza unghiul tiroidian si pe fata anterolaterala prezinta o creasta oblica
pentru tiro-hioidianul si sterno-tiroidianul.
Marginea sa superioara prezinta o incizura in forma de V, medial, numita incizura tiroidiana.

Page 8 of 11
 Marginea posterioara se prelungeste superior si inferior cu o proeminenta cilindrica, marele si micul
corn al tiroidului. Coanele mici se articuleaza cu cricoidul, iar cele mari dau insertie ligamentului tiro-hioidian
lateral

Epiglota acopera orificiul superior al laringelui in timpul deglutitiei.

Cartilagiile aritenoide, sunt doua la numar, dispuse de oa parte si de alta a liniei mediane fiind situate
deasupra pecetei cricoidului.
Au forma de piramida triunghiulara:
Baza se articuleaza cu cricoidul
Intre fetele lor interne (invelite de mucoasa) se delimiteaza incizura inter-aritenoidiana sau glota
intercartilaginoasa. Din unghiurile anterior si postero lateral pleaca 2 prelungiri:
Anterior apofiza vocala
Postero lateral: apofiza musculara.
Varful aritenoidului se articuleaza cu cartilajul corniculat

Mijloacele de unire.
Cartilajele sunt unite prin ligamente sau membrane formand articulatii si de ligamente intrinseci.
Laringele este legat si de organele din jur prin ligamnete si membrane extrinseci

Articulatii
Crico tiroidiana: este planiformaintre cornul mic al tiroidului si cricoidul. Bascularea tiroidului pe
cricoid
Crico-aritenoidiana: trohoida, pt miscari de inclinare si de rotatie ale aritenoidului pe cricoid
Ari-corniculata: amfiartroza.

Ligamente si membrane intrinseci

1. Ligamentul crico corniculat (ligamentul jugal, sau in Y)
2. Membrana crico-tiroidiana: prezinta ligamente de intarire prin ligamentul cricotiroidian
medial si doua laterale.
3. Ligamentul tiro epiglotic:
4. Ligamentele ariteno epiglotice
5. Membrana elastica a laringelui: lama fibro elastica care dubleaza mucoasa laringiana pe toata
intinderea sa (intre schelet cartilaginos si mucoasa. Ea confera laringelui proprietati rezonatorii
datorita formei sale care ca si cea a laringelui este de doua palnii orientate cu varfurile lor spre
glota si astfel coloana de aer expirata este concentrata pe corzile vocale. Prezinta intarituri
ligamentare prin ligamente tiro aritenoidiene superior si inferior (vestibular si vocal). In etajul
superior al laringelui , formeaza scheletul de sustinere al repliurilor ariteno-epiglotice prin
intermediul ligamentelor cu acelasi nume.

Ligamente si membrane extrinseci

1. membrana tirohioidiana: intarita de ligamnetele tiro hioidiene medial si doua laterale

2. membrana crico-traheala: :intarita de ligamnetele crico-traheala medial
3. membrana hio-epiglotica:
4. ligamente gloso-epiglotice: unul medial si doua laterale
5. ligament faringo-epiglotice.

Page 9 of 11
 Muschii Laringelui

Muschii Intrinseci

Se impart in:
Constrictori cricoaritenoidian lateral, tiroaritenoidian, tiroepiglotic, ariepiglotic, interariteno

Dilatatori: cricoaritenoidianul posterior, cerato-cricoidian (nu e in nomenclatura anatomica)

Tensorii corzilor vocale: cricottiroidianul si muschiul vocal.

Crico-tiroidian.
Are doua fasciucle oblic si vertical.
Este tensor prin bascularea anteroposterioara a tiroidiului pe cricoid in jurul unui ax ce trece prin
articulatia crico-tiroidiana.Este singurul m laringian inervat de nv laringeu, restul de nervul laringeu recurent.

Crico-aritenoidianul posterior.
Merge de la fata post a pecetei la apofiza musculara ariternoidului.
Prin contractia lor apofizele lor sunt trase inauntru si posterior deplasand in afara apofizele vocale si
departand astfel plicile vocale.

Crico-artenoidianul lateral
Se insera pe apofiza musculara a aritenoidului mergand la arcul cricoid.
Este un constrictor al glotei prin rotatia intern ace o imprima aritenoidului, apropiind atfel apofizele
vocale.

Tiro-aritenoidian
Se insera pe 1/3 inf a unghiului diedru tiroidian, se indreapta post si prezinta 2 fasc :
1. Patura externa cu 3 fascicola : Primul merge pe superioara a aritenoidului (tiro-aritenoidian). Al
doilea reprima ariteno-epiglotic (tiro-membranos). Al treilea, la marginea laterala a cartilagiului
epiglotic (tiro-epiglotic).
2. patura interna: se insera pe fata antero-laterala a aritenoidului si intra in grosimea plicii vocale de
unde si denumirea de muschi vocal.

Patura externa trage inapoi epiglota si micsoreaza orificiul faringo-laringian, iar patura interna prin
cresterea volumului plicilor vocale micsoreaza orificiul glotic si pune in tensiune plicile vocale.

Interaritenodiain
Este un m median si nepereche care are fascicule transversale si oblice socotie ca m independeti de
nomenclatura anatomica. Prin contractia lor apropie cele doua cartilaje aritenioide deci micsoareaza glota.

Muschii Extrinseci
Iau parte la formarea planului muscular al regiunii infra-hioidiene.
Acestia sunt:
1. Sterno-tiroidian,
2. Faringo-stafilin,
3. Tiro-hioidianul care cand ia punct fix pe hiod ridica laringele,
4. Stilo-faringianul,
Page 10 of 11
5. Constrictorului inferior al faringelui
6. Longitudinal superior al limbii care are fibre care se insera si pe epiglota (considerat doar de
unii autori).

Page 11 of 11