La mijlocul secolului al XIX lea civilizatia romaneasca preia elemente
din cultura si civilizatia occidentala, acestea coexistand cu forme ale orientului, date de contextul istoric, avand in vedere domniile fanariote. Formele hibride ale civilizaiei romneti sunt surprinse n creaia dramatic Chiria n provincie i n povestirea Balta-Alb, opera ale lui V. Alecsandri. Vasile Alecsandri 1818-1890, poet, prozator i dramaturg. Se nate la Bacu ntr-o familie boiereasc. Primete o educaie aleas, nti la ara, apoi la Paris, unde i ia bacalaureatul,dar nu-i ncheie studiile de medicin. Este considerat poet naional naintea de apariia lui Mihai Eminescu pe fundalul litreaturii romne el este unul dintre cei mai citii i studiai poei romni. Vasile Alecsandri este un reprezentant de seama al perioadei pasoptiste inprima parte a vietii sale pentru ca la maturitate sa faca parte din junimism. Talent cu resurse multiple, Alecsandri si-a castigat merite de seama in poezie, in dramaturgie si in proza. Comediile lui Alecsandri sunt structurate in jurul unui caracter, a unei singure trasaturi de caracter (gelozie, zgarcenie etc) sau vizeaza pacate si neajunsuri dintr-o anumita epoca. Comediile Iasii in Carnaval , Coana Chirita in provincie , Sanziana si Pepelea , drama Despot Voda , povestirile Istoria Unui galben Balta alba etc , sunt realizari de mare valoare artistica. Vasile Alecsandri realizeaza un ciclu de comedii, pozitionand acest personaj in centrul evenimentelor: Chirita la Iasi, Chirita in voiaj, Chirita in balon. Aceste comedii au pregatit drumul pentru comediile lui I.L.Caragiale. Comedia este specia genului dramatic, in versur isau in proza, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri. Opera Chirita in provintie se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul satirizeaza cu sarcasm anumite intampalari(calatoria, casatoria, seratele, calaria), aspecte sociale(parvenitismul, snobismul, abuzurile locale) cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le indeparta. La baza constructiei atat a personajelor, cat si a intamplarilor sta antiteza, proces fundamental al romantismului, opera fiind de factura romantica. Personajele fac parte din toate categoriile sociale( tarani, profesori de franceza, Chirita si Barzoi-boieri, razesi). Se cultiva aspectele autohtone, traditionale ale vietii de provincie si anumite categorii estetice: satira, umorul, grotescul. Tema comediei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale, iar ideea care se desprinde din continul ei este ca o societate parazitara, bazata pe abuz, trebuie sa dispara. Astfel,V.Alecsandri abordeaz tema inlaturarii corupiei, a dorinei de a parveni, ducndu-si personajele, impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre esena si aparenta,criticnd diferena dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa para personajele comediei. Conflictul dramatic este reprezentat de incrancenarea cu care Chirita se impotriveste, din motive meschine si din cauza dorintei de imbogatire, casatoriei Lulutei cu Leonas, doi tineri care se iubesc si care triumfa in finalul comediei. Coflictul produs de dorinta de emancipare a Chiritei opusa dorintei de pastrare a traditiei a lui Barzoi. Acesta este un conflict secundar dar care suntine comicul operei. Actiunea comediei se petrece dupa evenimentele revolutiei de la 1848, cand mica boierime era dornica de parvenire, straduindu-se din rasputeri sa se comporte la Barzoieni dupa moda de la Iasi si Paris Ca moduri de expunere, autorul foloseste dialogul si monologul prin care isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi si de a gandi. Dialogul este caracterizat de o mare naturalete, iar caricaturizarea vorbirii strainilor predomina. Titlul operei este alcatuit din doua subtatntive: unul propriu, "Chirita" si altul comun cu valoare adverviala, "provintie" legate prin prepozitia "in". Titlul comediei ne indica numele protagonistei, Chirita, un personaj ridicol, dornic de a parveni, un personaj a crui imagine este adusa in prim- plan ca fiind simbolul snobismului,inculturii si al parvenismului. ntreaga aciune se concentreaz in jurul acestui personajfeminin, scriitorul conturndu-i un portret moral prin acumulare de trasatori si prin fuziuneamodalitilor de caracterizare directa (indicaii scenice si replicile altor personaje) cumodalitile de caracterizare indirecta (limbajul, atitudinile, faptele personajului). Titlul operei conine de asemenea si o coordonata spaiala: in provinie, ce subliniaz si anticipeazinarvertenta dintre esena si aparenta, Alecsandri ironiznd dorina Chiritei de a se sincronizacu moda Parisului. Piesa se deschide prin intoarcerea Chiritei de la Paris, cand ajunsa aproape de casa aceasta trimite o scrisoare prin care il instruieste pe sotul ei, Barzoi, s-o astepte in stil frantuzesc cu o poezie. Chirita este la inceput fericita si entuziasmata pentru ca poate incepe sa alinieze moda din provintie la cea din Paris. Comedia se inchee cu Leonas si Luluta, cei doi tineri indragostiti, care reusesc sa fuga impreuna. Barzoi decade din functia de ispravnic iar locul lui este luat de cinstitul Leonas. Finalul este fericit, specific comediei si operei romantice. Astfel, intre incipitul si finalul operei exista o legatura de concordanta, comedia avand o tonalitate fericita. Opera este in primul rand o comedie de moravuri, insa mijloacele de realizare a comicului sunt variate. Comicul de limbaj se realizeaz prin vorbele unor personaje intr-o franceza inventatade ele (furculission, lingurission), utilizarea unor neologisme cu forme si sensuri greite(Chirita: Nu sunt ipocondra). Comicul de caracter se manifesta prin personajul Chirita, carese lauda in fata celorlali ca ar fi o persoana cultiva care tie multe lucruri din Occident, dar eainga mai are idei nvechite, specifice Orientului.Folosirea diminutivelor ca nume Luluta, Gulita, Chirita, exprima cam ce pot gndi personajele, ele fiind oarecum hilare. Fiecare personaj se crede grozav intr-un anumit domeniu,dar acest lucru este eronat, deoarece termeni ca ipocrizia, incultura, snobismul si corupiadescriu foarte bine aciunile personajelor din opera.De-a lungul comediei, prin intermediul situailor hilare, V.Alescsandri satirizeazsocietatea, moravurile acesteia, ridiculizndu-si totodat personajele cluzite de dorina de a parveni si de a accede in societate. Dorinele Chiritei, un personaj ilar, privesc sincronizareamodei de la Paris cu cea din provincie, schimbarea statului social dorind investirea in funciade ispravnic al otului si casatoria unicului fiu, Gulita, cu orfana Luluta. O alta modalitate o constituie indicatiile scenice prin care autorul isi "misca" personajele, le da viata, folosind comicul ca principal mijloc artistic. Formele comicului sunt umorul si ironia. Utlizand un procedeu romantic, Vasile Alecsandri pune in antiteza doua cupluri:Chirita si otul sau, cuplu caracterizat prin snobism, incultura si corupie, si cuplul format din Luluta si Leonas, cuplul caracterizat prin dragoste, sacrificiu, corectitudine, sinceritate si devotament. Tehnica qui-pro-quo-ului naste situatii comice, in care personajul isi dezvaluie ridicolul (scena in care Leonas, travestit in ofiter, o flateaza cu complimente pe Chirita). Chirita este tipul arivistului, Barzoi este tipul ispravnicului abuziv, iar Leonas este tipul tanarului inteligent. Chirita 1-a adus in casa pe musiu Sarl, ca sa-i invete frantuzeste pe ea si pe Gulita. Din acest motiv, jocul umoristic cu limbajele este un procedeu realist, iar comedia este si ea realista prin spiritul critic, prin faptul ca eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala. Cuplul tinerilor indragostiti, antitetici celorlalti membri ai familiei Barzoi, reusesc sa inlature piedicile Chiritei si sa se casatoreasca. Barzoi, ajuns ispravnic, dovedeste incapacitate si necinste. Prin Chirita, Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale dornica sa parvina in lumea buna a capitalei de la mijlocul veacului trecut, dupa tipurile comediei clasice, dar nu mai putin originala (G. Calinescu), proiectata pe fundalul autohton. Apreciata drept o pretioasa ridicola (dupa comedia lui Molire, Pretioasele ridicole), Chirita, mica boieroaica de provincie, ahtiata de parvenire, doreste sa fie asemeni femeilor din marea boierime, de aceea imita obiceiurile protipendadei. De aici, ridicolul personajului, consecinta a discrepantei intre ceea ce este in realitate si ceea ce vrea sa para personajul. Vrand cu tot dinadinsul sa fie moderna, ea invata frantuzeste, calareste ca o armazoana, fumeaza, cocheteaza, angajeaza un profesor de franceza pentru fiul ei, isi insuseste obiceiurile unei case mari, spre uimirea celor obisnuiti ai casei. Limbajul ei impestritat, dar plin de savoare, o caracterizeaza, o prezinta in esenta ei; superficiala, cu o spoiala de cultura, o snoaba. Vorbirea ei este un mestec de limba neaos moldoveneaca, plina de farmec (sasa, sapte, cumnataca, gasi, taieta), cu constructii ale limbii populare (sarcu de mine, ma munceste cugetul, nu dau tatarii s.a.), de frantuzisme (desirul, monsiu, uvraj) si grecisme (metaherisaste). Chirita este un personaj cu trasaturi ingrosate, caricaturale, dar care este totusi simptica prin firea volubila, prin slabiciunile ei materne. Ea devine un pesonaj pitoresc, manifesta o rapida receptivitate fata de nou. (G. Calinescu). Personajul este viabil si astazi, rezistand timplui. Explicatia o formuleaza George Calinescu: Amestecul de anteree si fracuri din aceste vodeviluri de moldoveneasca grecizanta si jargon franco-roman, de tabieturi patriarhale si de inovatii de lux occidental, da un tablou inedit pentru ochiul de azi. Veselia nebuna a cupletelor, bufoneria enorma, dar nu triviala, dau nastre unei placute emotii arheologice. In concluzie, opera Chirita in provinie reprezint o comedie de moravuri ntruct Alecsandri surprinde,satirizeaz moravurile societarii: corupia, snobismul, incultura, parvenismul. Astfel,V.Alecsandri abordeaz tema inlaturarii corupiei, a dorinei de a parveni, ducndu-si personajele, impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre esena si aparenta,criticnd diferena dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa para personajele comediei.