De cte ori, iubito

de Mihai Eminescu
De cte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de ghea mi-apare nainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arat,
Departe doar luna cea galben o pat;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasre plutete cu aripi ostenite,
Pe cnd a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un plc ntreg de psri, pierzndu-se-n apus.
Arunc pe-a ei urm priviri suferitoare,
Nici ru nu-i pare-acuma, nici bine nu ea moare,
Visndu-se-ntr-o clip cu anii napoi.

Suntem tot mai departe deolalt amndoi,

Din ce n ce mai singur m-ntunec i nghe,
Cnd tu te pierzi n zarea eternei diminei.