Educatia pentru sanatate

Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului

sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de
populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui
comportament sanogenic.
Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari
ale omului .
Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea
in intregime sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic (Schopenhauer).
OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : sanatatea este acea stare
de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii.
Obiectivele educatiei pentru sntate
n lumina unor documente oficiale ale O.M.S., obiectivele educatiei pentru sntate
prevd:
Constientizarea faptului c sntatea este un capitol util pentru societate si c
nu exist dezvoltare socio-economic fr sntate;
Informarea populatiei asupra tot ce i-ar fi necesar si util n ceea ce priveste
ocrotirea propriei sale sntti;
Crearea unei atitudini si a unui comportament sanogenetic;
Crearea unei constiinte de educatie pentru sntate cu o cultur sanitar
optim;
ncurajarea crerii si utilizrii rationale a serviciilor pentru sntate.
Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in
randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui
comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si
fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat
si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest
sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena
individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de
utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de
evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicale si
adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament.
Educatia pentru sntate se poate defini ca fiind un sistem ce cuprinde: constiinta
strii de sntate, procesul de predare/nvtare; participare activ. Ea face parte din
viata cultural a fiecrei tri, neputnd fi delimitat de nivelul socialeconomic cu care
este n strns dependent.
Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al
politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii
sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de
cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni
educative in domeniul sanatatii populationale.
Sanatatea publica este acea ramuta a medicinei si farmaciei care studiaza starea de
sanatate a populatiei si legitatile acesteia, cerintele populatiei in asistenta medicala si cu
medicamente, si in stransa corelatie cu ele elaboreaza sisteme de masuri medico-
sociale si metode de actiuni corespunzatoare, destinate sa asigure ridicarea continua a
nivelului starii de sanatate a populatiei. Lapidar, definitia asupra sanatatii publice poate fi
formulata astfel: sanatatea publica este stiinta octrotirii sanatatii populatiei.
Educatia pentru sanatate are trei laturi : cognitiva, care consta in comunicarea si
insusirea de noi cunostinte necesare apararii si mentinerii sanatatii ; motivationala, adica
asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a
dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza ;
comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor
sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea
mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune sa fie asigurata educatia pentru
sanatate a populatiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe
la aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea
personala si colectiva a tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane .
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate.
 Primul este cel al priritatii : cu cat interventia in cariera sanatatii est emai
timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficae.
Al doile principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate
legitima est emai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de
comportament sanogenic.
Al treilea se refera la integrarea educatie pentru sanatate in obiectivele politicii
social-sanitare a statului ; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de
conditiile concrete ale societatii si sa fiue compatibila cu statutul social-economic si
cultural al acesteia, percum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.
Potentialul de sanatate individuala imbraca o arie larga de manifestari, cuprinse intre
cei 2 poli : sanatatea optima si exitusul. Indiferent de configuratia starii de sanatate,
osciland intre cele limite, actul educational interfereaza toate treptele starii de sanatate
sau de boala. Din acste punct de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vietii,
rezultanta a unui mod de viata sanogen, care reprezinta, in esenta sa, un fapt de
educatie.
In prcatica activitatii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forne si mijloace.
Chiar pentru aceeasi actiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de
metode(conferinte, convorbiri, lectii, proiectii de filme, etc.). In general, sunt preferate
metodele practico-aplicative.

Gradele educatiei pentru sanatate :

Educatia pentru sanatate de gradul zero, care reprezinta o parte componenta a
formarii profesionale, asigurand cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol tereminant in
dezvoltarea economico-sociala, si cadrelor de raspundere in organizarea si conducerea
vietii sociale o mai mare competenta in anumite probleme de sanatate.
Educatia pentru sanatate de gradul I cuprinde notiunile teoretice si aspectele
practice care trebuie integrate in pregatirea profesionala a cadrelor ocupand functii cu
caracter predominant educativ, pentr ca, prin activitatea lor profesionala, sa contribuie la
includerea efectiva a aducatiei pentru sanatate in formele de instruire si educatie de la
nivelul tuturor treptelor sistemului instructiv-educativ.
Educatia pentru sanatate de gradul II inglobeaza ansamblul teoretic si practic al
masurilor educatinale destinate intregii populatii. In acest caz, scopul est eobtinerea unei
cooperari eficiente in aplicarea politicii sanitare, cooperare intemeiata pe receptivitate si
comportament adecvat promovarii sanatatii.
Metodele de educatie pentru sanatate pot fi clasificate in functie de calea de
transmitere a mesajului educativ astfel:
- mijloace auditive ( sau orale ): convorbirea individuala, convorbirea de grup,
lectia, conferinta, radioemisiunea;
- mijloace vizuale:
cu rol dominant textul: lozinca, articolul, brosura, formele beletristice;
cu rol dominant imaginea: afisul, pliantul, plansa, diapozitivul, macheta,
expozitia
- mijloace audiovizuale: filmul, emisiunea TV
Clasificarea mijloacelor educativ-sanitare se poate face si in functie de adresabilitate.
Se disting:
- mijloace individuale: sfatul medical;
- mijloace de grup: convorbirea de grup, lectia, instructajul
cu un grup omogen in raport cu pregatirea generala ( scolari, muncitori, militari )
cu un grup omogen in raport cu interesul fata de subiect ( bolnavi de o anumita
boala, gravide sau mame )
- mijloace de larga informare: cinferinta, filmul, emisiunea TV sau radiofonica,
tipariturile.
Obiectivele educationale
Dezvoltarea cunostintelor
Dezvoltarea de aptitudini ( indemanari )
Dezvoltarea atitudinilor, convingerilor ce vizeaza sanatatea.
Abordari posibile in educatia pentru sanatate
 1. medicala/farmaceutica
2. educationala
3. orientata spre individ ( personalizare )
4. schimbare sociala
Abordarea medicala
Medicul este cel ce pune diagnosticul de boala sau incapacitate, deci el este cel care
prescrie masuri cu caracter preventiv sau de control si le realizeaza prin persuasiune sau
prin autoritate de care dispune fata de bolnav.
Medicul/farmacistul urmareste formarea la pacient a unor atitudini, comportamente
conform cu principiile sale pentru sanatate.
Avantaje :
- medicul/farmacistul are mai multe cunostinte decat bolnavul;
- medicul/farmacistul raspunde de decizia luata atat in fata bolnavului cat si a
legii;
- bolnavul este liber sa aplice sau nu recomandarile;
Limite :
- pot exista mai multe opinii a specialistilor in aceeasi problema;
- medicul/farmacistul isi impune pana la urma punctul de vedere pentru ca
pacientul este ignorant, e pus sa aleaga intr-un domeniu in care nu se pricepe;
- bolnavul este de vina?
- pot sa a apara reactii adverse;
Rolul medicului de familie
Medicul de familie reprezint a pies important n promovarea snttii, prin
activitatea profilactic pe care o desfsoar, a crei component este si educatia pentru
sntate.
Rolul medicului de familie este, din acest punct de vedere, mai important dect al
medicilor din alte specialitti lund n considerare specificul activittii sale:
Medicul de familie vine n contact direct cu cele mai diverse categorii de populatie, n
ceea ce priveste grupa de vrst, sexul, mediul de provenient, gradul de instruire etc.
 Medicul de familie este acela care ia contact cu populatia si n afara cabinetului de
consultatii, reusind s-i cunoasc pe pacienti n mediul lor de munc sau de familie.
Aceasta determin o apropiere si o ncredere mai mare acordat medicului, ceea ce
binenteles i usureaz munca.
Educatia sanitara pe care o desfasoara absolventii faculatii de farmacie prin
combaterea tendintelor de automedicatie, prin indicatiile ce se dau bolnavilor asupra
pastrarii medicamentelor pana in momentul administrarii, evitarea excesului de
medicamente la copii, este o activitate curenta deosebit de importanta in apararea
sanatatii.
Aflata in plin proces de dezvolatere, medicina de astazi dispune de un numar bogat
de medicamente ce constituie arma sigura impotriva celor mai grave maladii, dar daca
acestea nu sunt folosite cu discernamant se pot transforma din aliat in dusman al omului.
Este o problema careia tinerii farmacisti ii acorda atentia cuvenita.
Abordarea educationala
Transmiterea cunostinelor asupra unor comportamente favorabile sanataii sau
defavorabile sanatatii. Cel ce primeste informatiile este liber sa faca ceea ce doreste, sa
aleaga. Faciliteaza adoptarea unor decizii comportamentale, nu impune un anumit
comportament.
Aceasta abordare tine insa de conditiile socio-economice care favorizeaza un anumit
comportament.
Abordarea orientata spre individ ( personalizare )
Rolul profesionistului ( educatorului ) este de a explica, de a transmite persoanei care
doreste sa stie, pentru a adopta o anumita decizie.
Abordarea orientata spre schimbare sociala
Abordarea ce necesita o schimbare de mediu. Farmacistul transimte cunostinte,
individul intelege, dar societatea nu-i favorizeaza schimbarea sau alegerea
comportamentului.
 Nu mai incape nici o indoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult
preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos.
Astfel :
In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult,
incepand mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Vom constientiza mama
de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pt. a avea un copil
sanatos. Laptele de mama este alimentatia ideala pt. nou nascut si sugarul pana la 5
luni, deoarece este alimentul cel mai complt lipsit de microbi, se poate digera bine
deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l astfel de aparitia unor tulburari digestive
si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a sugarului.
In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei
renale cronice.
In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu
caracter degenerativ : arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ.
Pt.aceasta bolnavul:
- se va prezenta periodic la medic
- va evita eforturile utile, emotiile
- va face exercitii recomandate de medic
- va respecta repausul la pat
- nu va consuma bauturi alcoolice
- va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate
- va lua cu regularitate medicamentele prescrise.
In domeniul nutritiei : prevenirea obezitatii si a diabetului, prin :
- evitarea stresului si sedentarismului
- evitarea traumelor psihice
- alimentatie corespunzatoare
- evitarea abuzului de medicamente
- respectarea regulilor de igiena
- suprimarea consumului de cafea si tutun, etc.
 In domeniul bolilor infectioase : prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia
alimentara, boli diareice acute prin:
- respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul
antraxului vor fi efectuate vaccinarile la animale)
- spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei
- utilizarea unei vesele curate
- pastrarea alimentelor acoperite ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau
rozatoare si la temperaturi scazute
- interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri)
- dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice
- vaccinari periodice
Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi :
prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie
activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin
respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator,
dobandirea unei culturi medicale.
Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin :
Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care
traieste si munceste omul, pt. a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii
Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind
toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai
larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o
contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura
prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale
etc ;
Imbunatatirea conditiilor de mediu la loculm de munca si aplicarea tuturor masurilor
care privesc protectia muncii ;
 Aplicarea unui complex de masuri pt. dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor,
incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a
adolescentului ;
Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer
liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare ;
Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne
mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea
nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri
serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.
Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar
alimentare,, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a
prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si
ale tubului digestiv.
Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca
acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata.
O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pt. toate activitatile umane care
pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate
problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pt.
sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza
raspunderea intregi societati.
Este necesara antrenarea sistematica a studentilor medicinisti la actiuni educativ-
sanitare, pentru a deprinde "arta" de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i
convinge,pentru a le trezi interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de
mentinerea sanatatii.
Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pt. noi insine si in acest scop o buna
cultura sanitara are o valoare incomensurabila.
Masuri posibile pentru promovarea sanatatii
1 Dezvoltarea serviciilor personale: persoanele trebuie informate, convinse de
eficacitatea anumitor metode de promovare a sanatatii.
 2 Dezvoltarea resurselor comunitatii: astfel incat celelalte resurse ale comunitatii
sa sustina si sa potenteze un program de alimentatie rationala.
Promovarea sanatatii este o strategie de mediere intre persoane si mediul lor
( ecosistem ), care sintetizeaza alegerea personala si responsabilitatea societatii fata de
sanatate.
Strategia europeana privind Sanatatea pentru toti pana in anul 2000 formuleaza
trei obiective :
1. A da viata anilor ( prin masuri de control a mortalitatii si incapacitatii );
2. A da sanatate vietii ( prin promovarea sanatatii );
3. A da ani vietii ( prin reducerea numarului deceselor premature si prin cresterea
duratei medii a vietii
Principiile promovarii sanatatii sunt:
1 . Impica populatia ca un intreg, ceea ce impune necesitatea ca populatia sa fie
informata.
2 . Este orientata asupra determinantilor sanatatii, adica asupra celor patru grupe
de factori care influienteaza sanatatea: biologici, ambientali, mod de viata, servicii de
sanatate.
3. Foloseste metode/abordari diferite, complementare, deoarece sectorul sanitar nu
poate singur sa promoveze sanatatea.
4. Urmareste asigurarea participarii publice, deoarece promovarea sanatatii este
posibila numai daca indivizii isi transforma cunostintele dobandite in comportamente,
contribuind astfel toti la promovarea sanatatii.
5. Implicarea cadrelor medico-sanitare in promovarea sanatatii, mai ales la nivelul
serviciilor primare.
Bibliografie :
1. http://www.educatiapentrsanatate.go.ro/metodologia.htm
-http://www.ms.ro/ms/infosan7/PN25.htm
2. Ivan Aurel : Medicina omului sanatos , Ed. Medicala, Bucuresti, 1993
3. http://www.referate-scolare.ro/medicina/Educatia-pentru-sanatate-intre-necesitate-
si-realitate---Gradele-educatiei-pentru-sanatate/
4. http://www.medfam.ro/mf/mf/mf4/educ_san.html