Materiale compozite cu matrice metalica

Un material compozit reprezinta o combinaie ntre dou sau mai multe

materiale diferite din punct de vedere chimic, cu o interfa ntre ele. Materialele
constituente i menin identitatea separat (cel puin la nivel macroscopic) n
compozit, totui combinarea lor genereaz ansamblului proprieti i caracteristici
diferite de cele ale materialelor componente n parte. Unul din materiale se numete
matrice i este definit ca formnd faza continu. Cellalt element principal poart
numele de armatura (ranforsare) i se adaug matricei pentru a-i mbunti sau
modifica proprietile. Armatura reprezint faza discontinu, distribuit uniform n
ntregul volum al matricei.

Fibrele sunt elementul care confer ansamblului caracteristicile de rezisten

la solicitri. n comparaie cu matricea, efortul care poate fi preluat este net superior,
n timp ce alungirea corespunztoare este redus. Matricea prezint o alungire i o
rezilien la rupere mult mai mari, care asigur c fibrele se rup nainte ca matricea
s cedeze. Trebuie insa subliniat faptul c materialul compozit este un ansamblu
unitar, n care cele dou faze acioneaz mpreun.

Considerate global, principalele categorii de compozite armate cu fibre sunt

urmtoarele :

1. Compozite cu matrice polimeric de obicei sunt rini termorigide

(epoxidice, poliimide sau poliesterice) sau termoplastice, armate cu fibre de sticl,
de carbon, de bor sau aramidice (Kevlar), cu monocristale ceramice sau, mai recent,
cu fibre metalice. Sunt folosite mai ales n aplicaii care implic temperaturi relativ
joase de lucru (ajungnd, n mod excepional, pentru termoplastice fabricate prin
injecie, la nivelul maxim de 400C).

2. Compozite cu matrice metalic cel mai frecvent se bazeaz pe aliaje de

aluminiu, magneziu, titan sau cupru, n care se introduc fibre de bor, de carbon
(grafit) sau ceramice (de obicei de alumin sau carbur de siliciu). Temperatura de
lucru (uzual de cel mult 800C) a unui astfel de compozit este limitat de nivelul
punctului de nmuiere sau de topire care caracterizeaz materialul matricei. Dac
aplicaia avut n vedere implic temperaturi mari, atunci se recomand folosirea ca
matrice a unor aliaje pe baz de nichel sau a unor superaliaje. Dezavantajul acestora
este c au greuti specifice mari, ducnd la creterea masivitii structurii finale.
 3. Compozite cu matrice ceramic au fost dezvoltate n mod special pentru
aplicaiile cu temperaturi foarte ridicate de lucru (peste 1000C); cele mai utilizate
materiale de baz sunt carbura de siliciu (SiC), alumina (Al2O3) i sticla, iar fibrele
de armare uzuale sunt tot de natur ceramic (de obicei sub form de fibre
discontinue, foarte scurte).

4. Compozite carbon-carbon cu matrice de carbon sau de grafit i armare

cu fibre sau esturi de fibre de grafit; sunt foarte scumpe, dar i incomparabile cu
alte materiale prin rezistena la temperaturi nalte (de pn la 3000C), cuplat cu
densitatea mic i coeficient mic de dilatere termica. Cele mai rspndite sunt
compozitele armate cu fibre sunt fibra de carbon, fibra de sticla si Kevlar-ul..

Lumea stiintifica a ultimului sfert de secol a trebuit sa constate extinderea

spectaculoasa a utilizarii compozitelor metalice. Aceasta s-a datorat unor calitati
deosebite, precum rezistenta lor mecanica sau la oboseala, avand va superioare celor
ale plasticelor armate, sau posibilitatea de a lucra temperaturi inalte si in conditii
dificile de mediu, la care utilizarea polimeri armati nu ar fi recomandabila.
Trebuie remarcat ca metalele si aliajele lor au prin ele o gama larga de
utilizari in proiectarea inginereasca, deoarece au proprietati variabile usor de
controlat, prin alegerea corecta a compozitiilor chimice si a metodei si tehnologiilor
de prelucrare. Folosirea lor extensiva se datoreaza nu numai valorilor ridicate ale
proprietatilor de rezistenta si de rigiditate, ci mai multitudinii de tehnici de
procesare, nesofisticate si nepretentioase in privinta costurilor, care permit
fabricarea celor mai diverse piese.
In schimb, observarea apropierii de limita superioara a posibilitatii de crestere
calitativa ale metalelor a condus la ideea compunerii lor. Ca urmare, dezvoltarea
compozitelor metalice a avut ca scop initial obtinerea de proprietati care nu puteau
fi atinse de nici unul dintre metalele nearmate.
Pana in prezent au fost utilizate ca matrice mai multe categorii de materiale
metalice, cum ar fi plumbul, zincul, cuprul, otelul, nichelul superaliajele pe baza de
nichel) sau argintul, dar cele mai multe aplicatii ale aliajele "usoare", cum sunt cele
de aluminiu, titan si magneziu.
Cat despre faza de armare a acestor compozite, se constata ca ea in cele mai
multe cazuri de natura ceramica (dar poate fi si metalica, sa carbon), avand forma de
particule, de cristale filamentare, de fibre scurte de fibre continue lungi.
Cele mai multe dintre compozitele metalice (numite in limba engleza Matrix
Composites, prescurtat MMC) au proprietati mecanice care le-ar face foarte
atractive pentru diversi utilizatori. Cu toate acestea dezvoltarea aplicatiilor
industriale care le includ a fost limitata, pana la sfarsitul anilor '80, de costurile
ridicate si de procescle complexe pe cai care implica, de multe ori, fabricarea lor.
 In plus, ele ofer o conductivitate termic excelent, rezisten ridicat la
forfecare, rezisten excelent la abraziune, operare la temperaturi nalte,
neimflamabilitate, atac redus al solvenilor i combustibililor precum i posibilitatea
de a fi prelucrate cu echipamentul convenional.
MMC-ul cu matrice din aluminiu este produs prin turnare, metalurgia
pulberii, tehnica presrii fibrelor sau foilor, dezvoltarea armturilor in-situ. Sunt
disponibile acum, n cantiti mari, producii de nalt calitate, consistente, producii
la scar mare obinute cu costuri reduse.
Compozitele cu matrice confecionat din superaliaje cu fibre din aliaj ce
conin tungsten se utilizeaz pentru componente ale motoarelor cu turbin cu gaz ce
opereaz la temperaturi de aprox. 20000C.
Compozitele cu grafit/cupru pot fi obinute cu proprieti convenabile spre a
fi utilizate la temperaturi mari n aer i au caracteristici mecanice excelente ca i
conductivitate termic i conductibilitate electric ridicate.

Compozit grafit/cupru

In comparaie cu compozitele pe baz de titan aceste sunt mai uor

prelucrabile i, n comparaie cu cele din oel, au densitate mai sczut.
Superconductorii sunt fabricai din cupru ca armtur de tip filament
supraconductor din niobiu-titan. Cuprul ranforsat cu particule din tungsten sau oxid
din aluminiu se utilizeaz prin armare la cald i mpachetare electronic.
Titanul armat cu fibre din SiC este dezvoltat ca material pentru carcase de
avioane. Oelul aliat, oelul de scule i Inconel-ul se utilizeaz ca materiale de
matrice armate cu particule din Ti-C i fabricate sub form de inele la temperatur
ridicate rezultnd componente rezistente la coroziune.
In comparaie cu metalele monolitice MMC-urile prezint urmtoarele:
Avantaje:
rezisten ridicat raportat la densitate;
rigiditate ridicat raportat la densitate;
bun rezisten la oboseal;
 proprieti bune la temperaturi ridicate:
rezisten ridicat;
vitez sczut de propagare a fisurii;
coeficient redus de dilatare termic;
bun rezisten la umiditate.
Cteva dezavantaje n comparaie cu metalele monolitice sau cu compozitele
cu matrice polimer sunt:
cost ridicat pentru anumite sisteme de materiale;
tehnologie de fabricaie ralativ imatur;
metodele de fabricaie devin complexe pentru sistemele cu armare prin fibre
(exceptnd turnarea);
experien n exploatare limitat.

Armturile pentru MMC-uri

Armturile MMC-urilor pot fi mprite n 5 mari categorii: fibre continui,
fibre discontinui, cristale filament, particule i srme. Cu excepia srmelor, care
sunt metalice, armturile sunt n general de natur ceramic. Fibrele continui includ
materiale ca: bor, grafit (carbon), alumin i Si-C. Fibrele din bor se pot confeciona
prin vaporizarea chimic (CVD) a acestui material pe un filament din tungten. Se
pot utiliza, de asemeni, i filamente din carbon. Aceste filamente sunt deja
disponibile la scar industrial ntr-o larg palet de dimensiuni. Pentru a uura
reacia dintre bor i metale la temperatur nalt se utilizeaz acoperiri ale
filamentelor cu Si-C sau B-C.
Monofilamentele din Si-C sunt fabricate tot prin procedeul CVD, utiliznd un
microfilament din tungsten sau carbon. Sunt disponibile la scar industrial fire
mutlifilament din Si-C. Proprietile acestui material, fabricat prin piroliza fibrelor
precursoare organo-metalice, difer semnificativ de cele ale monofilamentului din
Si-C.
Anumii furnizori produc fibre continui din alumin. Compoziiile chimice i
proprietile diferitelor fibre sunt semnificativ diferite. Fibrele din grafit sunt
fabricate din dou materiale precursoare, poliacrilonitratul i smoala. Sunt
disponibile n acest moment astfel de fibre din grafit care prezint o mprtiere
mare a rezistenei i a modulului de elasticitate. Armturile cu fibre discontinui, cele
mai utilizate n acest moment sunt fabricate din alumina i Al-Si. La origine ambele
au fost dezvoltate ca materiale izolatoare.
 Fibre continui Fibre discontinui

Cele mai utilizate cristale filament sunt cele fabricate din Si-C. Producia
comercial cea mai mare din SUA se bazeaz pe piroliza hulelor mbogite. Si-C
i B-C utilizate ca armturi sunt obinute din industria abrazivilor. Ca armturi
pentru matricile metalice sunt utilizate un numr mare de fibre metalice, incluznd
aici tungstenul, beriliul, titanul i molibdenul. In mod curent, cele mai importante
fibre de armare sunt cele din tungsten n materialele supraconductoare i
superaliajelor, cum ar fi: Ni-Ti, Ni-Tiniu, matricea din Cu. Armturile citate mai sus
sunt cele mai importante n acest moment.

Analiz prin microscopie electronic SEM: Cu acoperit cu fibre de SiC

Caracteristici i consideraii de proiectare

Proprietile mecanice superioare ale MMC-urilor conduc la utilizarea lor n
cele mai diverse domenii. O caracteristic important a MMC-urilor, i care este
mprtit de toate materialele compozite, este c, printr-o selecie optim a
materialelor matricii, a armturilor i a orientrii straturilor este posibil de a dirija
proprietile i caracteristicile componentei finale, care sunt necesare n aplicaia
respectiv. De exemplu, n anumite limite, exist posibilitatea de a specifica
rezistena i rigiditatea ntr-o anumit direcie, coeficientul de dilatare termic pe
alt direcie, etc. Acest lucru este rareori posibil la materialele monolitice. Metalele
monolitice tind de a fi izotropice, ceea ce nseamn c au aceleai proprieti n
toate direciile. Anumite procese tehnologice cum ar fi roluirea, pot introduce o
anumit anizotropie i ca urmare proprietile variaz cu direcia. Comportarea la
deformaie-tensiune a metalelor monolitice este una tipic elasto-plastic. Cele mai
mult metale structurale pot fi considerate ca avnd o anumit ductilitate i rezisten
la fisurare.
O larg varietate a MMC-urilor au proprieti care difer fundamental,
tabelul 1. Factorii care influeneaz caracteristicile lor includ:
caracteristicile armturii, forma i aranjamentul geometric;
fracia volumic de armturi;
caracteristicile matricii, incluznd efectele porozitii;
proprietile interfeei matrice-armtur;
tensiunile remanente care apar la procesarea mecanic i termic a
compozitului;
posibila degradare a armturii ca urmare a reaciilor chimice la temperaturi
nalte i distrugerea mecanic de la procesare, impact, etc.

Tab. 1. Proprietile fizice i mecanice

Temperat PROPRIETATI UM VALORI

ura
Densitatea g/cm3 3,2853,290
Modulul de elasticitate GPa 302310
longitudinal
Modulul de elasticitate GPa 118120
transversal
Coeficientul lui Poisson 0,2750,280
220C Duritatea la ncrcare de GPa 13,414,2
10daN
Porozitatea <20m
Rezistena la ncovoiere MPa 966
Rezistena la traciune MPa 985
Modulul lui Weibull 2030
Tenacitatea la fisurare MPa m 7,01
Rezistena la ncovoiere MPa 932
8500C
Modulul lui Weibull >20

MMC-urile armate cu particule, cum ar fi metalele monolitice, tind s fie

izotrope. Prezena armturilor fragile, i poate a oxizilor metalici, tind s le reduc
ductilitatea i rezistena la fisurare. Dezvoltarea continua a acestor materiale va
putea reduce cteva din aceste deficiene.
Proprietile materialelor armate cu cristale filament depind n mod esenial
de orientarea acestora. Orientarea aleatoare conduce la obinerea unui material
anizotrop. Procese tehnologice cum ar fi extruziunea poate orienta cristalele
filament i ca urmare vor rezulta proprieti anizotrope. Cristalele filament reduc
ductilitatea i rezistena la fisurare.
MMC-urile armate cu fibre dispuse pe direcii bine definite au proprieti
anizotrope. Rezistena transversal i rigiditatea (materialul avnd toate fibrele
orientate dup o singur ax) au valori suficiente ce permit utilizarea acestora ca
ntrituri, supori, etc. Acesta este unul din avantajele majore ale MMC-urilor n
raport cu PMC-urile (compozite cu matrice polimer) care pot fi utilizate foarte rar
pentru ranforsri transversale (pe direcie perpendicular pe fibre).
Datorit faptului c modulul de elasticitate i rezistena matricilor metalice au
valori diferite de ale fibrelor de armare, acestea au o contribuie important la
comportarea final a compozitului. Curbele tensiune-deformaie ale MMC-urilor
prezint adesea o neliniaritate semnificativ rezultat din capacitatea de curgere
plastic a matricii.
Un alt factor care are un efect semnificativ asupra comportrii metalelor
armate cu fibre l reprezint diferena nsemnat ntre coeficienii de dilatare termic
ai celor doi constitueni. Acest lucru poate conduce la tensiuni remanente mari n
compozite atunci cnd sunt supuse schimbrilor semnificative de temperatur. In
fapt, n timpul rcirii joase de la temperatura de procesare, tensiunile termice din
matrice sunt att de severe nct se poate ajunge la curgerea plastic a materialului
matricii din imediata vecintate a armturilor. Tensiuni remanente mai pot fi
introduse i prin prelucrrile mecanice de finisare.
Dei MMC-urile cu fibre pot avea curbe tensiune-deformaie cu o anumit
neliniaritate, ele rmn, n mod esenial, materiale fragile. In absena ductilitii,
care ar reduce concentratorii de tensiune, aspectul mbinrii matrice-armtur
devine o consideraie critic de proiectare.

Zona de interfata in compozitele metalice

La fel ca in cazul tuturor categoriilor de materiale compuse, proprietietatile
globale sunt influentate puternic de calitatile zonei de interfata dintre material si
elementele de armare, care poate fi considerate chiar un al treilea constituent al
compozitului.
In cazul particular al compozitelor metalice, o mentiune speciala se cere
facuta in privinta tensiunilor remanente, de natura termica, a caror intensitate
depinde nemijlocit de calitatea coeziunii dintre matricea metalica si ranforsant.
Dar fenomenele (de natura chimica mai ales) care se produc in aceasta zona
influenteaza in mod direct nu doar performantele noului material, ci si costurile
implicate de fabricarea si de prelucrarea lui.
De exemplu, daca elementele de ranforsare sunt materiale neumectabile de
catre topitura metalica de baza (de pilda bor, grafit, sau ceramice), atunci aderenta
celor doua faze ale compozitului este slaba, iar proprietatile lui mecanice sunt
nesatisfacatoare. Acest neajuns se manifesta cu pregnanta in cazurile in care
materialul compus trebuie sa fie utilizat la temperatnri ridicate.
 Alegerea corecta a unor factori tehnologici specifici face posibila ameliorarea
conditiilor de umectare de catre matrice a fazei disperse, dar cu asumarea
dezavantajului ca procedeele de fabricare a compozitului devin relativ complicate,
adica implica si costuri de productie mai mari.
De exemplu, in cazul fabricarii prin turnare a unui compozit armat cu
particule,umectarea poate fi imbunatatita prin aplicarea (simultan sau separat) a
urmatoarelor procedee tehnologice :
introducerea unor elemente active de aliere in matrice (de pilda un continut
de 2-3 procente de litiu), care formeaza compusi activi chimici pe suprafata
elementelor de armare;
supraincalzirea ranforsantului, sau acoperirea lui cu pelicule speciale
(de cupru sau de nichel, de obicei);
supraincalzirea sau tratarea chimica a matricei. Un caz foarte interesant si
elocvent cu privire la modul cum interfata poate determina calitatile globale
este reprezentat de compunerea dintre ceramice si metale, indiferent care
dintre acestea are rol de matrice.
Astfel, pentru aplicatiile in care este importanta reducerea greutatii, iar
conditiile de exploatare nu includ incarcari si temperaturi foarte mari, compozitele
SiCp/Al sunt foarte potrivite prin calitatile de rigiditate, rezistenta mecanica si la
uzura, avand si avantajul proprietatilor aproximativ izotrope si al obtinerii prin
tehnologii uzuale.
Exista totusi probleme legate de reactiile de la interfata dintre constituenti,
deoarece la temperaturile care depasesc punctul de topire al matricei (660C) SiC
este instabila tennodinamic si reactioneaza chir aluminiul. De exemplu, se
investigheaza efectul limitarii realizarii de la interfata (prin variatia, pe parcursul
procesarii, a timpului de creare intre particule si metalul lichid) asupra comportarii
si ruperii la tractiune compozitului, precum si posibilitatea ca aceste reactii sa fie
combinate pentru a se obtine o combinatie optima de proprietati mecanice.
Pe de alta parte, combinarea aluminiului cu alumina poate duce deasemenea,
la compozite cu proprietati mecanice crescute. Totusi, realizarea unei microstructuri
dorite este limitata de natura interfetei, puternic de stabilitatea mecanica, fizica si
chimica a adeziunii dintre constitiuenti. Aceasta este si ea limitata de capacitatea de
umectare a compozitelor ceramice de catre metalul lichid, proces care poate include
formarea de compusi, urmare a reactiilor chimice dintre constituenti, sau dintre
acele eventuale substante prezente in atmosfera de lucru. Astfel, aluminiul sa se
oxideze continuu, formand o faza solida condensata si solutie Al 2O3, care
influenteaza dinamica fenomenelor de la interfata.
 neatacat, N II, X70

Tot in legatura cu problemele puse de zonele de interfata trebuie semnalata si

situatia inversa celor de mai sus, adica aceea a unei reactivitati mari (implicand
producerea unor reactii chimice nedorite) intre matricea de armare si matricea
metalica. In astfel de cazuri sunt necesare masini speciale, avand ca scop inhibarea
coroziunii elementelor de ranforsare.
In mod obisnuit se practica acoperirea acestora, cu precadere sunt sub forma
de fibre, cu straturi subtiri din materiale nereactive. Asa cazul fibrelor de bor, carbon
sau silice care trebuie sa se introduca in matrice metalica si pe suprafata carora se
depun filme protectoare, de natura metalica (din nou - cupru sau nichel).
Trebuie subliniat ca optimizarea caracteristicilor zonei de interfata a
compozitele metalice implica luarea in considerare a unui numar mare de parametri
ai proceselor de fabricare (temperatura, presiune, timp) - alte efecte nu sunt usor de
separat, la care sunt de adaugat date despre microstructura metalului de baza, ca si
despre procesele termice si tehnice dinamice prin care trece materialul compus.
In plus, este foarte important sa se tina seama de prezenta unor elemente la
interfata, de exemplu atunci cand se calculcaza tensiunile termice si distributia lor.
Daca se stie ca acolo se formeaza un alt compus, atunci modelul suprafetei
cilindrice la interfata celor doua elcmente trebuie inlocuit de unul cu trei
constituenti, fiind foarte probabil ca substanta cea noua are o valoare diferita a
coeficientului de dilatare, fata de componentele initiate ale sistemului.
Un ultim aspect demn de semnalat este posibilitatea ca, spre deosebire de alte
tipuri de compozite, cele metalice sa aiba zone de interfata foarte extinse (in functie
de intensitatea reactiilor care ajung sa se produca), cu efecte benefice asupra
calitatilor globale, ca efect al adeziunii puternice, mecanice si chimice, dintre
constituenti. In orice caz, controlul asupra reactiilor de la interfata (cel mai des prin
folosirea acoperirilor aplicate pe elementcle de armare, cu rol de bariere de difuzie)
poate duce la obtinerea unei adeziuni corecte, indiferent de felul si forma
ranforsantului utilizat.
 Particularitati ale matricilor metalice
Din cele prezentate pana aici a rezultat cu claritate ca orice material folosit ca
matrice intr-un compozit este departe de a avea doar rolul de protectie si de creare a
coeziunii intre elementele de armare, deoarece microsrructura si proprietatile lui
influenteaza in mod considerabil performantele de ansamblu ale materialului final.
Acest aspect capata importanta deosebita in cazul compozitelor cu matrice
metalica, la care insasi incorporarea in structura a materialului de intarire, oricare ar
fi forma sub care se prezinta, poate duce la schimbari semnificative ale matricei, la
nivel micro-structural. Cel mai frecvent este influentat gradul de rqfinare a
microstructurii, deoarece prezenta ranforsantului influenteaza micro- si macro-
segregatia, precum si marimea granulatiei metalului de baza.
Schimbari importante se produc si in mecanica procesului de solidificare a
metalului topit, a carui circulatie" (in stare semisolida) este ingreunata de prezenta
elementelor de armare, mai ales daca sunt fibre, cu valori mari ale fractiei volumice.
Una dintre consecinte este aparitia golurilor (porozitatilor) - lucru obisnuit in cazul
compozitelor obtinute prin turnare, incat se poate spune ca microsrructura unei
matrici metalice poate sa difere semnificativ de cea a metalului respectiv
neranforsat, trecut prin aceleasi faze tehnologice.
Pe de alta parte nu trebuie omis ca procesele de fabricare si anumite operatii
tehnologice (de genul tratamentelor termice) pot induce reactii chimice sau tensiuni
termice care sa produca, fie si in mod indirect, aschii ale microstructurii, care de
obicei vor fi diferite de cele care s-ar prodi materialul lipsit de armare. La randul lor,
aceste modificari influenteaza nemijlocit proprietatile mecanice ale matricei, ceea ce
poate constitui un mijloc suplimentar (pe langa variatia proportiei de constituenti,
sau metode care vor fi precizate ulterior) de dirijare (catre un scop conventional
aplicatiei) a proprietatilor compozitului respectiv.

Compozite bazate pe compusi intermetalici

Un pas important in dezvoltarea compozitelor metalice il reprezinta folosirea
compusilor intermetalici - combinatii din cel putin doua elemente chimice clasa
metalelor care au proprietatea ca energia de interactiune dintre spectre diferite de
atomi este mai mare decat intre atomii aceleiasi specii.
Acesti compusi reprezinta niste faze intermediare, avand posibilitatea sa se
formeze la compozitii fixe si sa corespunda unor rapoarte bine stabilite intre
elementele chimice (cazuri in care se numesc compusi defmiti), respectate sa se
extinda pe un interval mai larg de compozitii (astfel ca se vor numi compusi de
compozitie variabila).
Se caracterizeaza prin structuri cristaline proprii, deosebite de cele ale
constituentilor si care sunt ordonate in mult mai mare masura decat structurile
aliajelor obisnuite. Aceasta face foarte dificila producerea dislocatiilor, ceea ce
explica (in parte) mentinerea pana la tcmperaturi ridicate a calitatilor mecanice ale
compusjlor intermetalici. Paradoxal, pentru unii (precum compusii de nichel si
aluminiu) se obtine chiar o crestere a rezistentei, odata cu temperatura de lucru
(pana la 800C).
Desigur ca structurile cristaline distincte determina si proprietati fizice si
chimice specifice. De obicei sunt remarcabile calitatile lor de rezistenta la fluaj, dar
si la fisurare, stabilitate termica, rezistenta la oxidare, precum si la coroziune in
medii foarte agresive.
In schimb, au dezavantajul important al ductilitatii extrem de scazute, care se
explica tot prin probabilitatea restransa de aparitie a unor plane de dislocatii. Pentru
ameliorarea acestui aspect se aplica mai multe tehnici de tip metalurgic, precum
solidificarea rapida a compusilor topiti, sau adaugarea in structura a unor elemente
chimice - precum borul, care (chiar in proportii foarte mici) segrega pe granitele
cristalelor si le intareste.
De notat ca exista si intermetalici cu structura dezordonata (avand din acest
motiv calitati particulare), eel mai raspandit fiind MOSI2 - caracterizat prin punct
inalt de topire si stabilitate buna la temperaturi de peste 1200C, in atmosfera
oxidanta, ceea ce il recomanda ca material pentru elementele de incalzire din
cuptoare .
Calitatile promitatoare ale intermetalicilor, care sunt mentinute pana la
temperaturi inalte, nu pot fi exploatate daca nu se obtine cresterea tenacitatii si a
rezistentei la fisurare prin oboseala. Daca se armeaza cu fibre, placute sau particule
din materialc tenace, se poate ajunge la cresterea puternica a tenacitatii la rupere,
dar si, intr-o anumita masura, a rezistentei la cresterea fisurilor .
Un exemplu tipic sunt compusii de Ni si Al, candidati promitatori pentru
aplicatiile din domeniul aerospatial, avand densitate relativ joasa punct inalt de
topire si rezistenta foarte buna la oxidare. Chiar si acestia au nevoie de cresterea
rezistentei la temperaturi inalte, astfel ca sunt intariti cu fibre ceramice, ducand la
obtinerea unor compozite cu rezistenta mare, in conditiile unei densitati chiar mai
mici decat a compusului nearmat.

Material compozit matrice AlSi7Mg / inserie particule din SiC

 Compusii TiAl sunt si ei intens studiati si dezvoltati ca materiale pentru
temperaturi inalte (inclusiv datorita densitatii mici, 3,8g/cm3), de exemplu in
componente structurale ale unor vehicule de transport de mare viteza. Pentru
compozitele care ii folosesc ca matrice, cu armare continua sau discontinua este
nevoie ca proprietatile sa le fie adaptate aplicatilor, prin incorporarea unor faze
ductile pentru cresterea ductilitatii si tenacitatii la rupere, unor particule sau fibre
ceramice, dure, pentru valori si mai bune proprietatilor la temperaturi inalte.
Este interesant ca reducerea fragilitatii lor se poate realiza chiar si in
inglobarea unor particule ductile dintr-un alt compus intermetalic, TiAl fractii
volumice relativ mici (injur de 10%). In acest fel se ajunge la un compozit in care
ambii constituenti sunt intermetalici.
In fine, trebuie semnalat ca in categoria compusilor intermetalici se inscriu si
aliajele cu memoria formei, ale caror aplicatii cunosc o extindere tot mai mare. Este
important, intre altele, ca acesti compusi nu contin metale rare, astfel au preturi
relativ mici.
Un aliaj cu memoria formei are particularitatea ca poate fi deformarea
plastica cu usurinta, dar aceasta deformatie poate fi indepartata prin incalzirea la o
anumita temperatura, facand sa se revina spontan la forma inititiala a piesei.
Deformatia este de obicei total reversibila, avand un nivel mult mare decat in cazul
materialelor conventionale. Pe de alta parte la temperature inalte, o deformatie
plastica poate fi indepartata daca se inlatura incarcarea (proprictate numita super-
elasticitate").
Desi inca sunt produse intr-un volum relativ mic, aceste aliaje au fost
introduse cu succes, pe parcursul ultimului deceniu, intr-o varietate de domenii
tehnice. Un camp foarte promitator pentru aplicarea lor pe scara larga este cel al
aparaturii de comanda la distanta, pentru ca permite sa obtina, cu usurinta, la locul
de interes, un raspuns prestabilit, folosind stimuli termici sau electrici. In plus, cu
elemente de constructie sinterizate si compacte, fabricate din astfel de materiale, se
pot efectua (in ind. de automat) miscari complexe.
O aplicatie extrem de interesanta este fabricarea unor compozite elemente de
armare din astfel de compusi. Comporta unui aliaj de aluminiu armat (intr-o fractie
volumica de 20%) cu fibre dintr-un aliaj (NiTi) cu memoria formei. Acesta
combinatie rezistenta cu tenacitate si cu o foarte neobisnuita comportare la
temperatura, pentru ca schimbarile provocate in fibre prin incalzire introduc tensiuni
care pot echilibra sau diminua tensiunile produse prin incarcarea exterioara.

Metode de fabricare
Metodele de fabricare reprezint o parte a procesului de fabricare pentru toate
materialele structurale, inclusiv MMC-urile. Metodele curente pot fi mprite n
dou categorii majore: primare i secundare.
Metodele primare de fabricare sunt utilizate pentru a fabrica MMC-uri din
constituenii acestora. Materialul poate rezulta direct cu forma final sau poate
necesita prelucri suplimentare semnificative numite fabricaie secundar, cum ar fi:
formarea, roluirea, presarea i anumite procese mecanice. Aceste procese depind de
tipul armturii i al matricii.
O problem care apare o reprezint reacia dintre componentele de armare i
matrice n timpul procesrii primare i secundare, la temperatur ridicat. Astfel, se
impun anumite limite asupra tipului constituenilor care pot fi combinai prin
diferite procese. Pentru a se stabili legturi ct mai bune ntre materialul armturii i
cel al matricii, asupra armturilor pot fi aplicate straturi acoperitoare care s fie
reactive att cu armtura ct i cu matricea. De exemplu, aplicarea unei acoperiri cu
B-C permite utilizarea fibrelor de B ca armturi pentru Ti. Potenialele reacii dintre
matrice, acoperiri i armturi reprezint un criteriu important n determinarea
temperaturilor i timpului corespunztor la care MMC-urile vor fi supuse n
exploatare.
Fibrele monofilament cu diametrul relativ ridicat, cum ar fi B sau Si-C, sunt
ncorporate n matricile din metal prin presarea la cald a matricii. In aceste condiii,
metalul curge n jurul fibrelor aprnd legturi de difuzie. Acelai procedeu poate fi
utilizat pentru a produce laminate cu straturi sau fibre orientate n direcii bine
stabilite n vederea obinerii rigiditii i rezistenei necesare pentru o anumit
aplicaie. In anumite cazuri, laminatele sunt produse prin presarea benzilor
monostrat, caz n care aceast operaie este una secundar. Benzile monostrat sunt
produse prin pulverizarea plasmei de metal asupra suprafeei fibrelor, urmat de
presare la cald.. Formele structurale pot fi fabricate prin curgere i formare
superplastic a laminatelor n matri. Un proces alternativ l constitue plasarea
fibrelor i foilor n matri urmat de presarea la cald a ansamblului.
Compozitele pot fi fabricate i prin infiltrarea metalului lichid n interiorul
unei configuraii de fibre prearanjate.

In mod frecvent, pentru meninerea fibrelor pe poziie sunt utilizate materiale

ceramice sau organice de legtur. Acestea din urm sunt arse nainte sau dup
infiltrare. Infiltrarea poate fi fcut sub vacuum, presiune sau ambele. Infiltrarea sub
presiune presupune trecerea fibrelor prin materialul matriei.
MMC-urile obinute prin turnare ofer o form consistent a reelei care
mbuntete rigiditatea i rezistena i prezint compatibilitate cu tehnicile
convenionale de fabricare. Costurile acestei metode sunt mai reduse pentru un
numr mai mare de produse iar componentele obinute ofer stabilitate
dimensional att pentru cele cu dimensiuni mici ct i pentru cele cu dimensiuni
mari.
In acest moment cele mai comune metode de fabricare a compozitelor
grafit/Al i grafit/Mg sunt prin infiltrare. Firele toarse din grafit trec prima dat
prin cuptor pentru a fi arse. Urmtorul pas l reprezint trecerea printr-un proces
CVD care produce acoperirea cu Ti sau B care uureaz legarea ulterioar la
materialul matricii.

Procedeul CVD

Apoi, acest ansamlu este trecut printr-o cea de metal topit producndu-se
legarea prin infiltrare a fibrelor. In operaia secundar sunt produse plci sau alte
forme structurale prin plasarea firelor ntre foi i presarea ansamblului. Descoperiri
recente n tehnologia procesrii permit utilizarea procesului de infiltrare far a fi
necesar pasul intermediar de obinere a firelor (srmelor).
O particularitate important a metodei de fabricaie secundare pentru
compozitele cu matrice din Ti o reprezint legarea prin formare/difuzie
superplastic (SPF/DB). Pentru a reduce costurile de fabricaie au fost dezvoltate
procese continui cum ar fi ptrunderea prin tragere sau formarea legturilor prin
roluire la cald.
Pentru fabricarea cristalelor filament (mustai) i a particulelor de armare
sunt utilizate trei metode de baz. Dou dintre acestea utilizeaz pulberi metalice
obinute prin mcinare. Unul din aceste dou procede utilizeaz o faz lichid
pentru o mai mare uurin a mixrii. Dup aceast secven mixturile sunt presate
la cald. Al doilea proces este similar cu cel utilizat pentru metalele monolitice,
incluznd aici roluirea, extruziunea, forjarea, formarea prin deformare plastic i
alte metode mecanice.
Schema de realizare a unui catod sinterizat din amestec precompozit [TiO2, Al2O3,
V2O5 i SiC].

Situatia actuala a utilizarii compozitelor cu matrice metalica

Se poate aprecia ca extinderea aplicatiilor industriale ale compozitelor
metalice se face in ritm lent, dar sigur, mai ales in conditiile aparitiei pe piata si
productiei pe scara larga a unor fibre (de carbura de siliciu sau de alumina, de
exemplu) mai putin costisitoare si cu o compatibilitate mai buna cu metalele folosite
ca matrice.
In plus, s-au inregistrat progrese ale tehnologiilor de elaborare precum
metalurgia pulberilor, forjarea lichida sau presarea izostatica, reprezentand tot atatea
premise pentru fabricarea unor combinatii de materiale mereu mai performante.
In functie de domeniul lor de utilizare, in prezent se face distinctie intre doua
tipuri principale de compozite cu matrice metalica, astfel:
 a) pentru aplicatiile pe scara larga, incluzand sectoarele de transport, de
divertisment si de sport, este nevoie de materiale care pot fi obtinute cu cheltuieli nu
prea mari, de felul aliajelor de aluminiu intarite cu particule de carbura de siliciu sau
de alumina;
b) pentru aplicatiile de mare performanta, precum industria de aparare sau
cea aerospatiala, pretul materialelor are mult mai mica importanta, iar interesul
maxim a fost aratat compozitelor din aliaje usoare (precum cele de titan), intarite cu
fibre continue, unidirectionale sau cu orientare adaptata cerintelor aplicatiei.
Simultan cu progresele inregistrate in producerea si utilizarea compozitelor cu
matrice metalica s-au largit si preocuparile pentru studiul analitic si experimental al
proprietatilor lor, fapt concretizat prin cresterea cantitativa si calitativa a literaturii
din domeniu. Este de notat ca aceasta crestere apare dupa zeci de ani in care
compozitele polimerice au detinut suprematia in preocuparile cercetatorilor.
In mod curent au loc simpozioane si congrese internationale dedicate in
exclusivitate acestor materiale, iar in multe tari exista publicatii periodice, unele cu
vechime de mai multe decenii, care se refera in mod exclusiv la compozite si in care
cele metalice au o pondere tot mai mare.
Cercetarile efectuate in ultimele doua decenii au demonstrat despre
compozitele metalice ca pot sa prezinte proprietati mult superioare celor ale
materialului folosit ca matrice, mai ales in privinta rigiditatii si a rezistentei
mecanice, dar si a rezistentei la oboseala sau la fluaj.
Se fabrica de pilda, in mod curent, compozite pe baza dea aluminiu, cu un
continut de 50+60% fibre de alumina (Al2O3), care a 40% din densitatea otelului,
dar proprietati de rezistenta si rigiditate in directia armarii) comparabile cu acesta,
mult superioare aliajului de baza
Trebuie subliniat ca extinderea continua a utilizarii compozitelor cu matrice
metalica se explica prin faptul ca prezinta cateva avantaje importante in comparatie
cu cele clasice, bazate pe materiale plastice. Sunt importante de amintit
urmatoarele:
* stabilitatea dimensionala, inclusiv datorita coeficientului mic de dilatare;
* conductibilitatea electrica si termica;
* rezistenta la aprindere, dar si la temperaturi joase;
* porozitatea mica;
* prelucrabilitatea prin aschiere sau prin deformare plastica;
* insensibilitatea la umezeala si la radiatii;
* controlul proprietatilor materialului prin aplicarea unui tratament termic;
* posibilitatea de a se fabrica materialul compozit "in situ" (de exemplu prin
solidificare dirijata a aliajelor eutectice).
Desigur, pot fi gasite si puncte slabe, care nu sunt putine, ale compozitelor
bazate pe metale. Acestea privesc, de exemplu, valorile mediocre ale proprietatilor
de ductilitate, sau sensibilitatea lor la oxidare, dar si la duritati structurale ori la
fisuri. Nu sunt de neglijat nici greutatea lor specifica tendinta de corodare la granita
dintre elementele de armare si matrice in punctul ridicat de topire care le
caracterizeaza (facand necesara procreerea compozitelor la temperaturi mari).
Se observa ca ameliorarea unora dintre aceste neajunsuri a reprezentat tocmai
scopul inglobarii elementelor de armare in structura metalelor. In prezent exista
conditiile tehnice pentru elaborarea unor compozite al unui ansamblu de proprietati
sa poata fi optimizat, prin ajustarea compozitiei structurii si/sau conditiilor de
elaborare, in conformitate cu domeniile de aplicatii, respectiv cu necesitatile avute
in vedere de potentialul utilizator.

Domenii noi de utilizare a compozitelor cu matrice metalica

Dupa cum s-a aratat, compozitele metalice sunt folosite tot mai mult in
domenii de varf ale tehnicii. Iata doar cateva astfel de aplicatii :
Pentru realizarea unor componente care functioneaza la temperaturi ridicate,
in cadrul motoarelor, turbo-reactoarelor si rachetelor, sunt recomandate compozite
cu matrice de nichel si cobalt, intarite cu fibre de carburi sau de compusi
intermetalici (TaC, NiC, WC, A203).
Pentru piese de turbine, care necesita refractaritate ridicata (adica o
functionare corecta la 1200-1300C), rezistenta la oxidare si coroziune, rezistenta la
socuri termice, fiabilitate, precum si stabilitate structurala la gradienti termici mari,
sunt utilizate compozite obtinute prin solidificarea dirijata a unor aliaje pe baza de
Ni, Sb, Cr si Al.
Piese de automobile rezistente la uzura si la temperaturi ridicate, in conditiile
unei greutati mai mici fata de piesele din otel, se fabrica din aliaje de aluminiu
armate cu fibre ceramice de SiC sau Al2O3.
Pentru constructiile aerospatiale se folosesc pe scara larga aliaje de aluminiu
intarite cu fibre de carbon sau de bor, datorita raportului avantajos intre proprietatile
mecanice si greutatea specifica.
Din pulberi magnetice (provenite din deseuri sau magneti rebutati)
incorporate intr-un aliaj cu temperatura joasa de topire, solidificat sub influenta unui
camp magnetic, s-au obtinut magneti permanent care sunt usor de deformat si de
prelucrat prin aschiere.
Pentru scule de foraj in medii dure sau la mari adancimi, s-au introdus
granule de diamant si carburi metalice in aliaje de tip Cu-Sn-Ni.
Compozitele eutectice solidificate dirijat (InSb, NiSb) care au proprietati de
supraconductibilitate sau magnetice sunt folosite pc scara larga in electronica si
electrotehnica (intrerupatoare fara contact, rezistente variabile de comanda,
traductoare).
Tot pe electronica si electrotehnica au fost dezvoltate compozite din aliaje de
aluminiu armate cu particule ceramice, utilizate de exemplu la fabricarea carcaselor
pentru aparatelc de comanda. Aceste materiale au coeficientul de dilatare termica
modificabil in functie de reteta compozitului, conductibilitate termica mare, dar si
proprietati mecanice bune, in conditiile unei densitati mici.